Sunteți pe pagina 1din 10

Emotii si sentimente

De multe ori am sesizat in conversatiile din jurul meu replici de genul faptul
ca ma ignora imi da un sentiment de frustrare sau emotia iubirii ma copleseste
uneori si exemplele pot continua. E clar ca unii oameni devin bulversati cand se
intalnesc cu energia starilor afective si nu mai fac distinctie intre aceste stari.
Important de mentionat este faptul ca trebuie sa facem mereu o distinctie
intre caracteristicile principale ale proceselor afective. Aceste caracteristici sunt
durata, intensitatea, polaritatea si expresivitatea starilor afective. Durata proceselor
afective se refera la persistenta trairilor, a emotiilor sau a sentimentelor. Gandurile
noastre sunt orientate de emotiile pe care le simtim la un moment dat. Experientele
traite sau imaginate sant codificate in retelele neuronale cu tot cu incarcatura
energetica afectiva aferenta si de fiecare data cand accesam acea experienta vom
primi intreg complexul de trairi.
In opinia mea, emotiile si sentimentele sunt ca niste musafiri care ne
viziteaza in trecere. Uneori musafirii vin anuntati si par a fi prieteni, alteori nu este
deloc asa si ne trezim cu ei pe cap. Fiecare ne dorim sa avem doar musafiri dragi si
pozitivi insa nu de fiecare data se si intimpla exact cum ne dorim. Dar sa le luam pe
rand si sa le asezam acolo unde le sant locurile.
Sentimentele au un caracter mai durabil si mai complex ca emotiile si
exprima atitudinea omului fata de realitatea concreta. Si aici putem da exemple
cum sant dragostea fata de cel de alaturi, fata de semeni, dragostea de tara, de
natura, orice tip de dragoste manifestata. Pasiunea este la randul sau un sentiment
puternic, statornic, indelungat. Pasiunea se manifesta printr-o concentrare de
intentii si forte, orientate spre un tel unic. Pasiunea inseamna avantul, atragerea,
orientarea tuturor aspiratiilor si fortelor personalitatii intr-o unica directie,
concentrarea lor asupra unui singur tel.
Obiectele sentimentelor pot fi imagini si notiuni care formeaza continutul
constiintei morale a omului. Sentimentele inalte se refera la valorile si idealurile
spirituale. Ele ocupa un loc important in formarea personalitatii fiecaruia dintre noi.
Sentimentele influenteaza comportamentul omului si pot motiva faptele lui.
Sentimentele sunt mai intelectualizate si traite mai intens. Ca si emotiile, ele sunt
foarte numeroase.
Cuvintul emotie vine de le latinescul emovere a nelinisti, a excita.
Dar ce sunt in realitate emotiile? Emotiile reprezinta o stare afectiva
provocata de o anumita situatie sau de un obiect oarecare. Dar in acelasi timp
emotiile sunt ca niste profesori buni pentru fiecare dintre noi. Ele ne invata prin
experienta trairii diverselor stari, pozitive, negative sau neutre. Suferinta, de
exemplu, ne deschide posibilitatea de a vedea altfel lucrurile. Cand suferim,
intensitatea durerii ne determina sa dorim sa facem ceva pentru a-i pune capat.
Disperarea ne deschide calea spre actiuni pe care inainte eram neincrezatori sa le
intreprindem. Bucuria, ca si emotie, este catalizatorul multor reusite, iar cautarea
fericirii, in momentul in care se materializeaza ca si sentiment, devine un scop in
sine.
De multe ori o emotie o mascheaza pe alta. Astfel, o furie poate fi masca unei
frici, a unei neincrederi sau a singuratatii. Agresivitatea poate ascunde nevoia de
caldura, afectiune asa cum invidia poate masca dorinta de autoperfectionare, de
stima de sine. Bucuria si optimismul pot, in unele cazuri, sa se transforme in
entuziasm razboinic, care poate duce si la urmari nefericite. In acest mod, in
functie de situatia concreta, una si aceeasi emotie poate contribui la adaptare si la
inadaptare, poate duce la dispersie sau poate inlesni comportamentul constructiv.

Altfel spus, toate emotiile au o latura pozitiva si una negativa. Atunci cand suntem
constienti de puterea acestei laturi afective, in care recunoastem ambele parti ale
emotiei, abia atunci putem traim un echilibru emotional benefic.
Emotiile noastre sunt foarte inteligente, sunt facilitatori dinamici ai vietii,
produc zapaceala si durere, relatii zgomotoase si linistite. Sunt ca un sistem
meteorologic intern care ne motiveaza spre o schimbare, ne dau ocazia sa ne
revizuim trecutul dar ne ofera si sansa sa ne directionam viitorul.
Cu siguranta ca iti amintesti de perioada adolescentei cand emotiile sunt
traite mult mai puternic decat la orice alta varsta. De multe ori, conflictele dintre
semeni, dintre generatii se datoreaza faptului ca una dintre parti interpreteaza
gresit mesajul sentimentelor si emotiilor celeilalte persoane. Uneori, pur si simplu,
nu ne dam seama cat de intense sunt sentimentele cuiva si le tratam ca fiind un foc
de paie din spatele unei emotii. Poti incepe constientizarea emotiilor tale prin a le
sorta si prin a te lamuri ce urmareste fiecare.
Emotii pozitive: bucuria, simpatia, incantarea, recunostinta, atasamentul, stima,
increderea, mandria, entuziasmul, siguranta, exaltarea.
Emotii negative: tristetea, furia, frica, necazul, disperarea, regretul, invidia,
dezamagirea, mahnirea, plictiseala, vinovatia, zapaceala, supararea, indignarea.
Emotii neutre: mirarea, curiozitatea, indiferenta, nelinistea, ingandurarea, simtul
raspunderii.
Ca sa-l citez pe un prieten, vin si pun intrebarea: Si la ce ma ajuta ca stiu ceea ce
stiu?
Definirea dar si descoperirea emotiilor si sentimentelor ne pot fi de folos in
intelegerea semnificatiei acestora. Vestea buna este ca asa cum fiecare dintre noi a
invatat sa citeasca, tot asa putem invata sa ne recunoastem emotiile, sa le simtim
in intregime, sa ne gandim la ceea ce ne transmit, sa descoperim situatiile si
evenimentele care le-au provocat. Si pe masura ce vom invata toate acestea,
musafirii se vor transforma treptat din neinvitati in prieteni. De aici incolo se
deschide un spatiu care ne permite sa traim si sa simtim o gama larga de emotii,
care ne dau un sens mult mai bogat al vietii.
Sunt sigur ca acum esti mult mai stapan pe modul cum te raportezi la
emotiile sau sentimentele tale si te invit sa meditezi o clipa la citatul urmator:
Sentimentul e vesnic nou, iar cuvantul a fost intrebuintat mereu, de unde
neputinta de a reda o emotie prin cuvinte. Victor Hugo
Ce este emotia? Caracteristicile esentiale prin care stiinta moderna defineste astazi
o emotie:

o emotie este o miscare, adica o schimbare in raport cu o stare initiala de


imobilitate. Nu eram emotionati, si deodata ne simtim astfel;

o emotie implica fenomene fizice in tot trupul, in special inima isi


accelereaza bataile sau uneori si le incetineste, este componenta fiziologica a
emotiei;

emotia agita spiritul, ne determina sa gandim in mod diferit, ceea ce oamenii


de stiinta numesc componenta cognitiva a emotiei. Ea tulbura ratiunea sau, din
contra, o sustine;

emotia reprezinta reactia fata de un eveniment;


emotia ne pregateste si uneori ne impinge sa actionam. Estecomponenta
comportamentala a emotiei.
Emotiile au o dubla utilitate (Evans Dylan, ): pe de-o parte senzatiile interne
si modificarile corporale provocate de emotii indeamna organismul sa caute sau sa
evite anumte directii de actiune. Pe de alta parte, expresiile externe ale emotiilor le
ofera informatii celorlalti, permitindu-le sa invete din experientele noastre. Acelasi
fenomen se petrece si la alte specii sociale, printre care se afla multe primate.
Emotiile constituie evaluari sau judecati pe care le facem asupra lumii, deci
depind de modul in care o persoana analizeaza o situatie.
Toate emotiile sunt impulsuri ce te determina sa actionezi, planuri imediate
de abordare a vietii, forme ale energiei in miscare.
Emotiile sunt acele procese mentale care actioneaza in general pentru a
intrerupe activitatea, ca reactie rapida la schimbarile bruste din mediu.
Emotiile nu sunt altceva decat o expresie a unei forme gand care conduce
mai devreme sau mai tarziu la actiune. Emotiile sunt intotdeauna directionatge
catre exterior. Orice emotie conduce la transformarea energiei sau a impulsului in
miscare.
Radacina cuvantului emotie este motere, verbul latinesc care inseamna a
misca plus prefixul e, adica a te da la o parte, sugerand ca tendinta de a
actiona este implicita in orice emotie.
Emotiile sunt publice nu private, adica expresia lor semnaleaza altora, prin
voce, chip si gesturi ceea ce simtim.
Emotia este un elan ce se naste in interiorul nostru si vorbeste anturajului, o
senzatie care ne spune cine suntem si ne pune in relatie cu lumea.
Potrivit lui P Ekman exista cam pana la zece emotii principale: mania, frica,
tristetea, dezgustul, dispretul, surpriza, bucuria, stanjeneala, vina si rusinea. Fiecare
dintre aceste cuvinte desemneaza o familie de emotii, nu doar o singura emotie.
Exista, de exemplu o familie a sentimentelor de manie.
Dispozitiile sunt inrudite cu emotiile, diferenta dintre ele este durata; emotiile
vin si pleaca in cateva scunde sau minute, dar o dispozitie poate sa dureze o zi
intreaga. Atunci cand traim o emotie putem spune, de regula ce anume a declansato. In cazul unei dispozitii, de cele mai multe ori nu putem face acest lucru. Pericolul
pe care il prezinta o dispozitie nu este doar acela ca ne modifica modul de a gandi;
de asemenea ea accentueaza emotiile. Atunci cand sunt intr-o dispopzitie iritabila,
ma infurii mai tare, furia dureaza mai mult si e mai greu de controlat.
Cercetarile lui P Ekman au scos la iveala faptul ca fiecare emotie poate fi
tradusa intr-o notatie specifica. El si-a propus sa puna la punct o metoda stiintifica
de descifrare a emotiilor dupa miscarile muschilor principali ai fetei. Pentru aceasta
el si colegul sau de cercetare, Wallace Freiser au petrecut aproximativ un an
studiind anatomia faciala si invatand in acelasi timp sa-si miste in mod constient
fiecare muschi al fetei, unul cate unul, astfel incat au putut sa observe ce rol juca
fiecare in configuratia expresiei emotionale (unei emotii date). Anatomia faciala
permite aproximativ 7000 de combinatii distincte ale acestor muschi. Atunci cand
avea indoieli cu privire la modul exact in care se misca un muschi, P Ekman
introducea un ac prin piele in muschiul respectiv si il stimula electric. Sase ani mai
tarziu cercetarile lui Ekman au scos la iveala faptul ca fiecare emotie poate fi
cartografiata prin miscarile muschilor faciali cu asemenea acuratete, incat formula
pentru o anumita emotie poatze fi tradusa intr-o notatie precisa. Pentru prima oara,

oamenii de stiinta puteau masura cu exactitate emotiile unei persoane, pur si


simplu prin observarea moment cu moment a muschilor faciali.
Astazi Sistemul de Interpretare a Miscarilor Faciale este folosit de peste 400
de cercetatori din intreaga lume. Doua echipe de cercetatori incearca sa
automatizeze sistemul, astfel incat intr-o buna zi, probabil in urmatorii 5 ani
cercetatorii sa poata obtine date despre cele mai mici transformari emotionale prin
care trece o persoana, asa cum EEG ofera informatii sistematice despre fluxul
undelor cerebrale.
Emotiile de baza sunt:

mania: furia, resentimentul, exasperarea, indignarea, animozitatea,


irascibilitatea, ostilitatea;

tristetea: supararea, mahnirea, lipsa de chef, imbufnarea, melancolia,


deprimarea;,

frica: anxietatea, nervozitatea, preocuparea, ingrijorarea, teama, spaima,


groaza;

bucuria: fericirea, multumirea, binecuvantarea, incantarea, amuzamentul,


mandria, placerea senzuala, satisfactia, euforia, extazul;

iubirea: acceptarea, prietenia, increderea, amabilitatea, afinitatea,


devotamentul;

surpriza: socul, mirarea;

dezgustul: dispretul, aversiunea, detestarea, repulsia;

rusinea: vinovatia, jena, remuscarea, umilinta, regretul.

Primul care a constatat universalitatea expresiilor emotionale a fost Darwin.


Unele emotii sunt realmente specifice unor anumite culturi.
Spre exemplu, exista o emotie traita de poporul Gurumbaa (de fapt numai de catre
barbatii) din Noua Guinee. Este cunoscuta ca starea de a fi mistret deoarece
aceia care o traiesc se comporta exact ca si mistretii: alearga ca nebunii furand
obiecte lipsite de valoare si atacand trecatorii. Barbatii aflati in ghearele acestei
emotii sunt tratati cu toleranta, ei beneficiaza de o consideratie aparte, care include
scutirea temporara de obligatiile financiare. Printr-o coincidenta curioasa se
intampla ca emotia sa fie traita numai de barbatii cu varste cuprinse intre 25-35 ani,
exact varsta la care se confrunta pentru prima data cu dificultatile financiare care
apar la inceputul casatoriei.
Un alt exemplu, in Japonia exista termenul amae , adica genul acela de
satisfactie datorata acceptarii depline de catre o alta persoana. Spre deosebire de
situatia din lumea anglofona care pune pret pe independenta, autoafirmare si
autonomie, in Japonia de multe ori este mai important sa-ti gasesti locul alaturi de
ceilalti si sa traiesti in armonie intr-un grup. Amae este o emotie care ii ajuta pe
oameni sa se conformeze acestor valori.
Mudita se refera la bucuria provocata de bunastarea sau bucuria altei persoane. Asa
cum se intampla adesea in cazul conceptelor budiste referitoare la emotii, nici
acesta nu are un echivalent precis in limba engleza, ceea ce sugereaza ca acest
concept nu este prea des invocat in cultura noastra.

Emotiile cu specific cultural nu se dezvolta decat atunci cand sunt indeplinite


anumite conditii, conditii asigurate de anumite culturi. Principala conditie de acest
fel este aceea de a invata despre aceasta emotie atunci cand esti copil, deci
emotiile cu specific cultural se dezvolta doar daca esti expus la ele in propria
cultura.
INTELIGENTA EMOTIONALA este abilitatea de a percepe si exprima emotii, de
a asimila emotii in gandire, de a intelege si judeca cu ajutorul emotiilor si de a regla
emotiile proprii si ale altora (Mayer, Salovey, Caruso, 2000).
Termenul de inteligenta emotionala a fost formulat pentru prima data in teza
de doctorat a lui Wayne Leon Payne, A study of emotions: developing emotional
intelligence, publicata in 1985. Acesta considera ca inteligenta emotionala este o
abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.
Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutand in jurul
anilor 90.
Se contureaza trei mari directii in definirea inteligentei emotionale, reprezentate de:
v

John D.Mayer si Peter Salovey

Reuven Bar-On

Daniel Goleman

1.

Mayer si Salovey (1990, 1993) considera ca inteligenta emotionala implica:


abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima;

abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cand ele faciliteaza


gandirea;

abilitatea de a cunoaste si intelege emotiile.

2.
In cadrul celei de-a doua orientari se afla studiile reasezate de-a lungul a 25
de ani, de Reuven Bar-On care stabileste urmatoarele componente ale inteligentei
emotionale:
ASPECTUL INTRAPERSONAL:

constientizarea propriilor emotii;

optimism (asertivitate), disponibilitatea de exprimare a gandurilor,


sentimentelor intr-o maniera constructiva;

respect, consideratie pentru propria persoana;

autorealizare;

independenta, capacitatea de a fi liber de dependentele emotionale.


ASPECTUL INTERPERSONAL:

empatie;

relatii interpersonale (intimitate, oferire si primire de afectiune);

responsabilitate sociala.
ADAPTABILITATE:

rezolvarea problemelor;

testarea realitatii (abilitatea de a stabili corespondentele intre ceea ce


inseamna o traire si care sunt obiectivele existente);

flexibilitate.
CONTROLUL STRESULUI:

toleranta la stres (abilitatea de a face fata evenimentelor stresante);

controlul impulsurilor (a goni tentatia care te determina sa actionezi in


graba).
DISPOZITIA GENERALA:

fericire (a te simti satisfacut de propria viata);

optimism (a vedea partea stralucitoare a vietii).

3. A treia mare directie in abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de


D.Goleman (1995).
In viziunea lui constructele care compun aceasta forma a inteligentei sunt:

constiinta de sine incredere in sine;

autocontrolul dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea,


inovarea;

motivatia dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;

empatia a-i intelege pe altii, diversitatea;

aptitudinile sociale influenta, comunicarea, managementul conflictului,


stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru in echipa.
Peter Salovey si John Mayer au publicat prima definitie precisa a inteligentei
emotionale in 1990. Tot atunci, Mayer si Salovey impreuna cu M.Di Paolo au publicat
primul test de aptitudini pentru inteligenta emotionala.
In cartea sa, Inteligenta emotionalaDaniel Goleman si-a formulat definitia
inteligentei emotionale pe baza lucrarii lui Mayer si a lui Salovey din 1990. El a
adaugat cateva variabile fara sprijinul acordat de acordul comunitatii academice.
Spre exemplu, a prezentat optimismul, perseverenta si capacitatea de a amana
satisfactiile ca pe aspecte majore ale inteligentei emotionale.
In prezent exista un dezacord daca inteligenta emotionala e mai mult un potential
innascut sau daca ea reprezinta un set de abilitati, competente sau indemanari
invatate.
D.Goleman (1998) sustine ca spre deosebire de gradul de inteligenta, care ramane
neschimbat de-a lungul vietii, competentele bazate pe inteligenta emotionala sunt
abilitati invatate.
Speram ca, in cadrul lucrarii de fata, sa putem demonstra faptul ca, inteligenta
emotionala este o abilitate care poate fi invatata.
Mayer si Salovey au incercat sa puna in evidenta mai multe niveluri ale formarii
inteligentei emotionale:

1.

evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei, adica:

capacitatea de a identifica propriile emotii;

capacitatea de a identifica emotiile la altii, in comportament, arta, limbaj,


sunet etc;

capacitatea de a le exprima cat mai deschis;

capacitatea de a distinge intre emotii precise sau imprecise, sincere sau


nesincere.
2.

facilitarea emotionala a gandirii:

Daca in primii ani de viata emotia actioneaza in special ca modalitate de


semnalizare si de alertare a individului, asigurandu-i supravietuirea, pe masura ce
omul se maturizeaza, emotiile incep sa-i modeleze gandirea. Emotiile dau prioritate
gandirii prin directionarea atentiei asupra informatiei importante.
Starile emotionale diferite incurajeaza in mod diferit o anumita modalitate de
rezolvare a problemelor, astfel dispozitia emotionala pozitiva duce la o gandire
optimista.
Abilitatea de a genera emotii poate facilita gandirea, in sensul ca anticiparea
modului in care s-ar putea simti un individ in anumite situatii poate sa-l ajute in
luarea deciziilor, in orientarea comportamentului sau intr-o directie sau alta.
3.
intelegerea si analizarea emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale se
refera la:

capacitatea de a intelege emotiile si de a folosi cuvintele despre emotii;

recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionale (de


exemplu, intre a placea si a iubi);

cunoasterea semnificatiei starilor emotionale in functie de situatiile si relatiile


complexe in care se produc (de exemplu, legatura dintre tristete si pierdere);

recunoasterea emotiilor contradictorii (de exemplu, dragoste si ura fata de


aceeasi persoana);

recunoasterea combinatiilor de emotii (de exemplu, speranta este o


combinatie a increderii si optimismului);

cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor in functie de


situatii, capacitatea de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta, de
exemplu trecerea de la furie la satisfactie sau de la furie la rusine.
4.
reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea emotionala si intelectuala,
capacitatea de a monitoriza emotiile, de a le manipula, de a ne elibera de o emo
Steve Hein (1998) considera ca inteligenta emotionala inseamna:

sa stii ce simti tu insuti si ceilalti si ce sa faci in legatura cu asta;

sa stii ce este bine si ce este rau si cum sa se ajunga de la rau la bine;

sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de administrare a


abilitatilor care ne ajuta sa supravietuim si sa fim cat mai fericiti pe termen lung.

M.J.Ellias, S.E.Tobias si B.Friedlander (2003) convertesc componentele inteligentei


emotionale in principii ale educarii acesteia. Astfel, ei se refera la:
1. constientizarea propriilor sentimente si ale celorlalti
2. empatizarea cu ceilalti si intelegerea punctelor de vedere ale acestora
3. controlul impulsurilor emotionale si comportamentale
4. construirea de scopuri si planuri pozitive in relatiile cu ceilalti si a unor deprinderi
sociale eficiente in privinta comunicarii, rezolvarii problemelor interpersonale si
integrarii intr-un grup.
Societatea Internationala a Inteligentei Emotionale Aplicate din SUA
stabileste urmatoarele componente principale ale inteligentei emotionale:
1.
controlul emotional: sa-ti intelegi si sa-ti controlezi sentimentele si starea de
spirit sau dispozitia emotional-afectiva;
2.
autostima: sa fii multumit de propira persoana indiferent de variabilele
externe, tinand seama de realitate;
3.

managementul stresului: sa-ti controlezi stresul si sa te adaptezi schimbarii;

4.

abilitatile sociale: sa relationezi si sa empatizezi cu ceilalti;

5.
controlul impusurilor: sa-ti stapanesti instinctele si sa accepti intarzierea
recompenselor;
6.

crearea unui echilibru intre serviciu si casa, intre obligatii si distractii;

7.

abilitati de comunicare: sa comunici eficient cu alte persoane;

8.
managementul scopurilor: sa-ti stabilesti scopuri realiste in toate
compartimentele vietii;
9.

automotivarea: sa te motivezi pentru urmarirea atingerii obiectivelor proprii;

10.
atitudinea pozitiva: sa pastrezi o atitudine optimista, dar realista chiar si in
momente dificile.
Ce NU este inteligenta emotionala
Exista destul de multe interpretari eronate ale termenului de inteligenta emotionala,
care ne determina sa prezentam in continuare unele stereotipuri in legatura cu
acest concept, asa cum sunt prezentate de Daniel Goleman si Joshua Freedman.
1. Inteligenta emotionala NU este inversul IQ. O persoana competenta din punct de
vedere emotional nu are neaparat o capacitate redusa de rezolvare a problemelor
logice. Studiile au demonstrat existenta unei corelatii extrem de slabe intre nivelul
celor doi parametrii: EQ si IQ.
2. Inteligenta emotionala NU inseamna sa fi o persoana amabila si intelegatoare',
in momente strategice, poate insemna mai degraba ca te confrunti cu cineva si ii
prezinti adevaruri neplacute, dar importante, pe care pana in momentul respectiv
le-a ignorat sau evitat.
3. Inteligenta emotionala NU inseamna sa dai frau liber emotiilor, ci mai degraba
inseamna sa-ti controlezi sentimentele pentru a ti le exprima in mod adecvat si
eficient, astfel incat sa poti conlucra cu ceilalti pentru atingerea unor teluri comune.

4. Nivelul de inteligenta emotionala NU este fixat genetic, nici nu se dezvolta doar


in copilarie.Spre deosebire de IQ, care nu se mai modifica prea mult dupa
adolescenta, inteligenta emotionala pare sa fie invatata' si continua sa se dezvolte
pe masura ce trecem prin viata si acumulam experienta. De fapt, studiile care au
urmarit de-a lungul anilor modul de dezvoltare a nivelului de inteligenta emotionala
releva ca oamenii isi imbunatatesc aceste capacitati pe masura ce invata sa-si
stapaneasca propriile emotii si impulsuri, sa se automotiveze, sa-si canalizeze
capacitatile empatice si abilitatile sociale. Goleman afirma ca este important sa
invatam continuu si sa ne dezvoltam competentele emotionale - proces descris de
un termen demodat, dar foarte exact:maturizarea.
5. Inteligenta emotionala NU este totuna cu personalitatea. Chiar daca cuprinde o
serie de factori care sunt studiati si masurati si de psihologia personalitatii, relatia
dintre ei si modul in care pot fi dezvoltati este foarte diferita.

Ministerul Educaiei
Universitatea din Tiraspol

Emoii i sentimente

A efectuat: urcanu Rita


Grupa 103
Profesorul:apu Grigore

Chisinau 2013