Fetita si marul

de Cristina Ungureanu
Te-ai desprins de creanga mama, Ca un fiu neascultator,
Si, pierdut in iarba 'nalta
Plangi acum, trist calator.
Eu te iau, ca-mi este mila
De-un biet mar lovit la cap,
Si-ti ofer un loc de-odihna
Chiar la mine pe dulap...
Inapoi nu te pot duce
Fiindca pomul este 'nalt,
Si-un lipici de lipit mere
Inca nu s-a inventat.
Imbracat in purpuri scumpe,
Sferic, neted si lucios,
Stai posac in palma mea,
Parfumat si aratos.
Nu stiu ce-ti trece prin minte,
Insa, n-am sa te mananc.
Si-ti promit, de esti cuminte,
Cativa frati sa iti aduc.