n Rusia, revoluia din februarie 1917 a pus capt unei
dinastii cu o tradiie de 300 de ani. Nicolae II, ar al Rusiei din 1894, a fost forat s abdice dup izbucnirea unor revolte populare n Petrograd. ncoronat n 1894, Nicolae s-a dovedit a fi un lider ineficient i relativ slab, avnd un caracter total incompatibil cu funcia de autoritate pe care trebuia s o ocupe n stat. La cumpna secolelor XIX-XX, poporul rus era avid de schimbare, tulburrile sociale erau n floare, iar regimul autocrat nu era dispus s accepte concesiile dorite de populaie. n plus, n primii ani ai secolului XX, pierderile dezastruoase din rzboiul ruso-japonez, la care nimeni nu se ateptase, au exacerbat nemulumirile i tensiunile sociale, conducnd astfel la Revoluia din 1905. Spiritele s-au calmat atunci doar dup ce arul a promis reforme semnificative, mai ales instituirea unui guvern reprezentativ. Schimbrile dorite nu au avut ns loc, cci arul a dizolvat Duma (parlamentul) imediat cum aceasta i s-a opus. n acelai timp, gruprile radicale de stnga mai ales bolevicii au nceput s ctige din ce n ce mai mult teren. n 1914, Rusia a intrat iari ntr-un rzboi unul de i mai mare amploare dect cel cu zece ani dinainte, iar problemele cauzate de conflagraia mondial (foamete, pierderi militare importante) au demonstrat nc o dat c arul nu era un lider adevrat. Dup entuziasmul iniial din 1914, primul an de rzboi, cnd Nicolae a luat decizia de a prelua el nsui comanda armatelor ruse, toate eecurile militare au fost de atunci nainte asociate direct cu el.