Scurt istoric al crearii celor 3 comunitati

Ideea crearii unei Europe unite dateaza de secole, insa abia dupa cel de-al doilea razboi
mondial s-au format premisele necesare demararii unui proces de integrare europeana.
Cele doua razboaie mondiale au dus la renasterea pacifismului si constientizarea pericolului
nationalismului agresiv. Un alt motiv care a stat la baza procesului de integrare europeana a fost
dorinta statelor Europei Occidentale de a-si restabili pozitiile economice afectate de razboi. In
plus, o necesitate vitala pentru statele care au suferit infringere (in primul rind Germania,
impartita in citeva zone de ocupatie) a devenit restabilirea propriilor pozitii politice si a
autoritatii pe plan international. Consolidarea fortelor statelor europene era vazuta si drept un pas
important in opunerea influentei crescinde a Uniunii Sovietice asupra Europei Occidentale.
Bazele procesului de integrare europeana - care a dus la aparitia actualei structuri a Uniunii
Europene - au fost puse in 1950 de catre Jean Monnet, pe atunci sef al Organizatiei Nationale a
Planificarii din Franta si Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei. Jean Monnet a propus
ca productia de carbune si otel a Frantei si Germaniei sa fie administrata de un organism comun.
Ideea a fost preluata de Robert Schuman, care mers mai departe si a propus crearea unei
comunitati de interese pasnice dintre Franta si Germania, deschisa si altor state europene.
Astfel se dorea eliminarea rivalitatilor existente intre Franta si Germania privind zonele
strategice ale Ruhr-ului si Saar-ului, unificarea eforturilor de reconstructie a statelor europene, a
caror economie fusese puternic afectata de cel de-al doilea razboi mondial, si crearea conditiilor
care ar duce a evitarea pe viitor a razboaielor in Europa. Planul propus de Robert Schuman,
ulterior denumit "Planul Schuman", viza "plasarea productiei germane si franceze de carbune si
otel in mainile unei autoritati supreme comune de supraveghere (Autoritate Suprema) ... la care
se pot alatura alte state europene".
In aprilie 1951 - 6 state - Franta, Republica Federala Germania, Italia, Belgia, Olanda si
Luxemburg - au semnat Tratatul de la Paris de constituire a primei organizatii
europene Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Desi CECO isi incepe
activitatea in 1952, Piata Comuna a Carbunelui si Otelului devine functionala incepind cu
anul 1953, cind cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative la
otel si carbune.
In 1952 statele CECO semneaza un tratat prin care infiinteaza Comunitatea Europeana de
Aparare (CEA). Aceasta initiativa esueaza ca urmare a refuzului Parlamentului Frantei de a
ratifica tratatul. Acest esec a afectat negativ procesul de integrare europeana.
Relansarea ideei de integrare europeana se petrece in 1955, cind la Conferinta de la Messina,
cei sase membri ai CECO au ajuns la concluzia ca productivitatea si bunastarea economica este
unica solutie de supravietuire a Europei de Vest vis-a-vis de Blocul de Est. Ca urmare, s-a decis
crearea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene pentru Energia
Atomica (EUROATOM),instituite prin semnarea in 1957 a celor doua Tratate de la Roma.
Prevederile din cadrul Tratatului de la Roma (Tratatul CEE) erau semnificative pentru viitorul
economic si social al Europei. Obiectivul principal al Tratatului era crearea treptata a unei piete
comune, prin instituirea, in primul rind, a unei uniuni vamale (anularea barierelor vamale in
calea circulatiei bunurilor si crearea unui tarif vamal extern comun). In al doilea rind, piata
comuna presupunea si liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulatie a persoanelor,
capitalului si serviciilor) si stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultura,
comert, transport si concurenta) ce ar permite o intensificare a activitatii economice a statelor
membre. Ca urmare, in 1968, CEE avea deja incheiatauniunea vamala si avea o piata agricola
1

comuna.
Scopul EUROATOM-ului era controlul energiei atomice si folosirea ei in scopuri pasnice.
Initial, CECO, CEE si EURATOM, aveau structuri institutionale proprii, desi foarte
asemanatoare. Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de fuziune a celor trei Comunitati
Europene (1967) se constituie un singur Consiliu si o singura Comisie a Comunitatii Europene,
care impreuna cu Parlamentul European si Curtea de Justitie a CE (a caror activitate de la
formare viza toate cele trei comunitati) au creat o noua structura institutionala - Comunitatea
Europeana. In mod curent, s-a folosit denumirea de Comunitate Economica Europeana (CEE) si
adesea "cei 6". Un nou institut al Comunitatii - Consiliul European - care reunea sefii de state si
guverne -a fost creat in 1974, iar in 1979 au avut loc primele alegeri in Parlamentul European.
In urmatoarele doua decenii, CEE se extinde geografic de mai multe ori:
I extindere: 1973 - Danemarca, Irlanda si Marea Britanie
II extindere: 1981 - Grecia
III extindere: 1986 - Spania si Portugalia
IV extindere: 1995 - Austria, Finlanda si Suedia
V extindere: 2004 - Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Slovacia, Cehia, Polonia,
Ungaria
Aprofundarea integrarii europene (prin extinderea ariilor politicilor comune si consolidarea
caracterului supranational al Comunitatii Europene) solicita si un suport juridic adecvat acestui
proces continuu. Ca urmare, Tratatul CEE a fost amendat de cateva ori si suplimentat prin
Tratatul Uniunii Europene, pana la consolidarea sa finala intr-o Constitutie.
Astfel, in 1986 tarile membre au semnat un nou document juridic - Actul Unic European
(AUE) - care a intrat in vigoare la 1 iulie 1987. Actul stabilea realizarea pietei unice (o notiune
ce caracterizeaza un proces mai profund de integrare decit notiunea de "piata comuna") pana la
31 decembrie 1992, prevazand libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor
pe tot cuprinsul Comunitatii, precum si implementarea a noi politici comune si a coeziunii
economice si sociale.

Perspectivele integrrii politice a UE

Tratatele privind integrarea economic interstatal (Roma 1957, Maastricht 1992 i
Amsterdam 1997) nu prevd explicit obiective referitoare la integrarea politic. S fi fost, oare,
abandonate pe parcurs principiile formulate de pionierii integrrii europene sau s-a dorit, mai
degrab, menajarea unor susceptibiliti naionaliste?
Fapt este c aproape fiecare dintre deciziile majore pe planul integrrii economice i monetare a
reprezentat, in felul ei, o crmid pus la temelia construciei politice europene:

Crearea instituiilor comunitare , care s-a fcut cu preul renunrii la unele dintre
prerogativele suveranitii naionale a statelor, expresie a unei voine politice de integrare
interstatal.

Implementarea politicilor comunitare , reprezint o afirmare a spiritului integraionist

in competiia cu cel naionalist.
2

Depirea marilor dificulti aprute pe parcurs este o dovad a unui angajament

politic crescut al tuturor statelor participante la procesul de integrare.

Acquis-ul comunitar, cu tot ceea ce reprezint el, constituie un fundament pentru o

integrare politic in cadrulUniunii Europene.

Infptuirile la nivel comunitar n-ar fi avut efect dac n-ar fi influenat pozitiv viaa cetenilor. Pe
fondul general al creterii nivelului de trai in ansamblul Uniunii Europene, a fost intrit
protecia drepturilor i intereselor ceteneti in toate statele membre prin adoptarea unor decizii,
cum sunt:

Acordarea unor drepturi politice suplimentare privind garantarea liberei circulaii a

persoanelor in cadrul UE, a dreptului rezidenilor de a participa la alegeri locale, chiar dac
sunt ceteni ai altui stat comunitar;

protecia ceteanului european in calitate de consumator prin impunerea unor

standarde superioare de calitate, obligatorii pentru toate statele UE, ca i pentru exportatorii
strini;

construirea progresiv a unei zone de libertate, securitate i justiie.

Nu putem incheia aceast enumerare, fr cateva cuvinte despre rolul euro ca instrument de
coagulare politic.
O moned nu este numai un simbol al valorii, ci i unul politic, al independenei i suveranitii
unui stat. Moneda naional, prin cursul ei de schimb, permite statului care a emis-o s-i
valorifice avantajul comparativ, drepturile economice care i se cuvin, in schimbul cu alte state i
s asigure un standard de via corespunztor propriilor ceteni. De aceea, in rile dezvoltate,
cu moned forte, se formeaz un adevrat ataament al populaiei fa de moneda naional.
Increderea cetenilor unei ri in moneda proprie este, ea insi, un factor de stabilitate.

Tratatul de la Paris. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului

(C.E.C.O 1951).
Actul care a constituit nasterea Comunitatilor Europene este declaratia din 9 mai 1950 a
ministrului francez de externe din acea perioada, Robert Schumann. Iata doar cateva dintre
prevederile declaratiei Schumann:
Pacea lumii nu poate fi pastrata fara sa facem eforturi creative, proportionale cu
pericolele care o ameninta. Contributia pe care o Europa organizata o poate aduce civilizatiei
este indispensabila pentru mentinerea relatiilor pasnice. Prin asumarea pentru mai mult de 20 de
ani a rolului de campion al Europei unite, Franta a avut intotdeauna ca principal obiectiv servirea
pacii. Europa unita nu s-a realizat si am avut razboi.
Europa nu poate fi facuta dintr-o data sau in baza unui singur plan. Va fi construita prin
realizari concrete creand mai intai o solidaritate de facto. Unirea natiunilor europene necesita
eliminarea opozitiei seculare a Frantei si a Germaniei. Orice actiune ce se intreprinde trebuie sa
3

tina cont mai intai de aceste doua tari. In acest scop, Guvernul francez propune sa se actioneze
imediat intr-un punct limitat dar decisiv. Guvernul francez propune ca productia franco
germana de carbune si otel sa fie plasata sub o Inalta Autoritate comuna, intr-o organizatie
deschisa si participarii altor tari ale Europei. Punerea in comun a productiei de carbune si otel va
asigura imediat bazele dezvoltarii economice, ca prim pas in unificarea europeana si se va
schimba destinul acelor regiuni care mult timp au fost destinate fabricarii armelor de razboi, ale
caror victime constante au fost.
Solidaritatea de productie astfel stabilita va face clar faptul ca orice razboi intre Franta si
Germania devine nu doar de neconceput, dar practic imposibil. Punerea la punct a acestei
puternice unitati productive va deschide tuturor tarilor doritoare posibilitatea sa participe la
aceasta si va oferi tuturor tarilor participante elementele fundamentale ale productiei industriale
in aceleasi conditii, cu o baza reala pentru unificarea lor economica.
Aceasta productie va fi oferita intregii lumi fara deosebire sau excludere pentru a
contribui la ridicarea nivelului de trai si la dezvoltarea actiunilor pacifiste. Astfel va fi realizata
in mod simplu si rapid fuziunea intereselor indispensabile pentru stabilirea unei comunitati
economice care va constitui fermentul unei comunitati mai largi si mai profunde intre tari care
mult timp au fost in opozitie datorita unor sangeroase diviziuni.
Prin punerea in comun a productiei de baza si prin instruirea unei Inalte Autoritati noi ale
carei decizii vor lega Franta, Germania si tarile care vor adera, aceasta propunere va realiza
prima fundatie pentru o Europa unita, indispensabila pentru mentinerea pacii. Pentru urmarirea
acestor obiective astfel definite Guvernul francez este gata sa deschida negocieri in urmatoarele
baze. Misiunea impartiala a Inaltei Autoritati Comune va fi sa asigure in cel mai scurt timp
posibil: modernizarea productiei si imbunatatirea calitatii sale, furnizarea in conditii identice a
necesarului de carbune si otel atat pe pietele franceza si germana cat si a tarilor aderente,
dezvoltarea exportului catre alte tari, egalizarea si imbunatatirea conditiilor de viata a
muncitorilor din aceste industrii.
Pentru a atinge aceste obiective, plecand de la conditiile diferite in care se gasesc in
prezent productiile tarilor aderente, sunt propuse o serie de masuri care se vor institui cu titlu
tranzitoriu. Transportul carbunelui si otelului intre tarile aderente va fi imediat scutit de taxe
vamale si nu va putea fi afectat de tarifele diferentiate de transport. Se vor realiza, gradual,
conditii pentru ca o distributie mai rationala a productiei si un inalt nivel al productivitatii sa se
creeze in mod spontan.

Obiectivele Tratatului de la Paris

respectarea regulilor de concurenta;

sprijinirea modernizarii sectorului si reconversiei;

accesul la sursele de productie;

libertatea de circulatie a produselor;

supravegherea permanenta a pietei.

De asemenea, Tratatul nou creat stabilea, printre altele, ca vor fi abolite si interzise
urmatoarele:
4

ajutoarele acordate de catre state ori taxe speciale impuse de state in orice forma ar fi ele;

taxele la import sau export;

taxele avand ca echivalent restrictiile cantitative privind circulatia produselor;

practicile restrictive care tind spre impartirea si exploatarea pietei;

masurile discriminatorii intre producatori, intre cumparatori si consumatori.

Institutiile comunitare create in baza CECO au fost:
1.

Inalta Autoritate;

2.

Adunarea Comuna sau Adunarea Parlamentara;

3.

Consiliul de Ministrii;

4.

Comitetul Consultativ;

5.

Curtea de Justitie.

Principalele atributii ale organismelor de conducere CECO:

Inalta Autoritate:

Asigura realizarea obiectivelor Tratatului in conformitate cu principiile stabilite;

Este formata din persoane independente, numite de guverne impreuna;

Are resurse financiare proprii realizate din taxe asupra productiei de otel si carbune;

Poate impune obligatii atat statelor membre cat si producatorilor;

Are dreptul de a emite recomandari si opinii.

Adunarea comuna sau adunarea parlamentara:

Supravegheaza activitatea Inaltei Autoritati;

Este compusa din reprezentanti ai parlamentelor nationale ale statelor membre;

Poate revoca din functie membrii Inaltei Autoritati.

Consiliul de Ministri:

Armonizeaza actiunile Inaltei Autoritati si cele ale guvernelor statelor membre;

Este compus din reprezentantii statelor membre;

5

Poate initia unele propuneri sau masuri pe care le considera corespunzatoare;

Numai in anumite cazuri are putere de interventie in politica privind carbunele si otelul,
ca de exemplu in situatii de criza.

Comitetul consultativ:

Cuprinde intre treizeci si cincizeci si unu de membri desemnati de Consiliul de Ministri

din randul industriasilor, comerciantilor si consumatorilor.

Curtea de Justitie:

Are sarcina de a veghea respectarea dispozitiilor Tratatului si a normelor comunitare;

Este formata din 7 judecatori si 2 avocati generali desemnati de guvernele statelor

membre;

Judeca litigiile dintre statele membre si persoanele fizice si juridice din aceste state.

Tratatele de la Roma instituind C.E.E. si EURATOM - C.E.E.A. -1957

(intrate n vigoare n 1958)
Semnarea Tratatelor de la Roma a urmat Conferintei de la Messina (Italia) din 1-3
iulie 1953, cnd cele 6 state semnatare ale Tratatului de la Paris constituind CECO au hotart:
extinderea sistemului si la alte domenii economice (n vederea realizarii unei piete comune
generale), armonizarea politicilor sociale si organizarea unei piete nucleare comune.
Astfel, la 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate 2 tratate, instituind, pe de o parte,
Comunitatea economica europeana si, pe de alta parte, Comunitatea europeana a energiei
atomice. Tratatele au fost ncheiate pentru o durata nelimitata si au intrat n vigoare la 1 ianuarie
1958, dupa ratificarea lor de catre Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Olanda.
Tratatele de la Roma au marcat un recul al supranationalitatii, dar ele au prevazut
posibilitati de integrare prin extinderea competentelor Adunarii parlamentare (ai carei membri
urmau sa fie alesi prin sufragiu universal direct) si prin trecerea la votul majoritar n cadrul
Consiliului.
A). Tratatul de la Roma constituind C.E.E.
Tratatul constituind CEE a stabilit ca obiectiv pentru Comunitate, n art. 2,
urmatoarele:

instituirea unei piete comune si apropierea progresiva a politicilor

economice ale statelor membre;

promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice n

ansamblul Comunitatii;

extindere continua si echilibrata;

stabilitate marita;

crestere accelerata a nivelului de trai;

relatii mai strnse ntre statele membre.

n perspectiva crearii fundamentelor "unei Uniuni din ce n ce mai strnse ntre

popoarele europene", tratatul prevede libera circulatie a marfurilor si protectia fata de
"exteriorul" Comunitatii prin tarife vamale comune, libera circulatie a persoanelor si
capitalurilor, protectia liberei concurente. Aceste prevederi nu urmaresc nimic altceva dect
instituirea unei piete comune, cu caracteristici asemanatoare pietelor nationale.
De asemenea, Tratatul privind constituirea CEE prevede:
armonizarea politicilor economice ale statelor membre;
stabilirea unor politici sectoriale comune n domeniul agriculturii, transporturilor,
relatiilor comerciale externe.
Spre deosebire de Tratatul care a creat CECO, care, ca natura juridica, este un tratatlege, Tratatul care constituie CEE stabileste numai cadrul n care institutiile comunitare au ca
misiune promovarea dezvoltarii armonioase a activitatilor economice n ansamblul Comunitatii,
o extindere continua si echilibrata, o stabilitate marita, o crestere accentuata a nivelului de viata
si relatii mai strnse ntre statele membre.
Deoarece aceste prevederi au caracter general, ele nu pot crea obligatii juridice n
mod direct; importanta lor rezida n aceea ca orienteaza interpretarea dreptului comunitar n
directia atingerii obiectivelor CEE.
Potrivit Tratatului, CEE se sprijina, pe de o parte, pe o piata comuna si, pe de alta
parte, pe apropierea progresiva a politicilor economice.
Tratatul nu contine o definitie pentru piata comuna; precizarea este, nsa, facuta de
Curtea de justitie, care o defineste ca fiind un spatiu economic unificat, lipsit de obstacole
interne, n cadrul caruia vor trebui realizate, n mod progresiv, uniunea vamala si uniunea
economica.
Potrivit unei decizii a Curtii de justitie, din anul 1964, Tratatul CEE, spre deosebire
de tratatele internationale obisnuite, "a instituit o ordine juridica proprie, integrata sistemului
juridic al statelor membre de la intrarea n vigoare a Tratatului si care se impune jurisdictiilor
acestora; instituind o Comunitate pe durata nelimitata, dotata cu atributii proprii, cu personalitate
juridica, cu o capacitate de reprezentare pe plan international si, mai exact, cu puteri reale izvorte din limitarea de competente sau dintr-un transfer de atributii ale statelor catre Comunitate,
acestea si-au limitat, chiar daca n domenii restrnse, drepturile lor suverane si au creat, astfel, un
sistem de drept resortisantilor si chiar lor; avnd un izvor autonom, dreptului nascut din tratat nu
ar putea, deci, n baza naturii sale originale specifice, sa i se opuna, pe cale juridica, un text
7

intern, oricare ar fi acesta, fara ca sa-si piarda caracterul comunitar si fara sa se puna problema
chiar a bazei juridice a Comunitatii".
Obiectul Tratatului CEE de a institui o piata comuna a carei functionare intereseaza,
n mod direct, justitiabilii Comunitatii implica faptul ca Tratatul reprezinta mai mult dect un
acord care creeaza obligatii ntre statele contractante.
B). Tratatul de la Roma constituind C.E.E.A. / EURATOM
Tratatul constituind EURATOM urmareste formarea si dezvoltarea unei industrii
nucleare europene, impunndu-se sarcini multiple, si anume:

dezvoltarea cercetarii si difuzarea cunostintelor tehnice;

asumarea unei functii de reglementare a aprovizionarii statelor cu

combustibili nucleari si minereuri;

nfiintarea unei piete nucleare.

Art.52 al Tratatului prevede faptul ca EURATOM dispune de un drept de optiune

asupra mineralelor, a materiilor brute si a materialelor fuzionabile speciale produse pe teritoriul
statelor membre, precum si de posibilitatea de a exercita un control de securitate asupra
destinatiei finale a produselor, astfel nct acestea sa nu fie folosite n scopuri militare. n acest
scop, orice ntreprindere care manipuleaza materiale nucleare este obligata sa prezinte Comisiei
informatii asupra activitatii desfasurate, cu exceptia materialelor destinate nevoilor de aparare.