Sunteți pe pagina 1din 9

Majoritatea metalelor pe care le folosim sunt aliaje,

amestecuri in care cel putin o substanta este un


metal.Aceasta deoarece metalele pure au rareori
proprietatile ideale pentru o anumita sarcina, dar pot fi
imbunatatite prin adaugarea altor metale.
Proprietatile fizice ale unui metal, precum rezistenta,
duritatea, punctul de topire si conductivitatea electrica,
depind de structura sa cristalina.Aceasta se modifica
atunci cand metalul este amestecat cu o alta
substanta.Aliajul rezultat are o structura diferita de a
componentelor sale, astfel incat si proprietatile sale sunt
diferite.Unele aliaje contin nemetale, precum carbonul,
siliciul si fosforul, dar majoritatea metalelor sunt facute
in intregime din metale.Otelul este un aliaj de fier si
carbon, dar otelurile aliate au elemente de aliere
aditionale, precum si nichelul, siliciul, manganul si
cromul.Acestea modifica structura de baza a otelului,
astfel incat se pot aplica forme variate de tratare pentru
a face otelul sa fie mai dur, mai moale, mai elastic sau mai
rezistent, in functie de necesitatile aplicatiei.

O gama larga de oteluri aliate poate fi produsa prin


utilizarea diferitelor combinatii de elemente de aliere si a
formelor potrivite de tratare termica.Otelul cu mangan,
de exemplu, contine aproximativ 1% carbon si 11-14%
mangan.Este folosit la fabricarea componentelor care
urmeaza sa fie supuse la uzura intensa, precum coltii
benelor de excavatoare pentru terasemente.
Forma obisnuita de otel inoxidabil, cunoscuta ca 18-8,
consta din fier aliat cu 18% crom, 8% nichel si 0,08%
carbon.Alte forme de otel inoxidabil contin 12-30% crom,
adesea cu cantitati mai mici de alte metale, precum
nichel, molibden si cupru.Aceste aliaje au multe utilizari in
industrie si pentru menaj.Ele sunt folosite pentru
fabricarea rulmentilor cu bile, a utilajelor din uzinele
chimice, a paletelor de turbina, a chiuvetelor si a
tacamurilor.
Printre aliajele de baza de cupru se numara bronzul,
alama si aliajele din cupru monovalent si nichel.Bronzul
cel mai vechi aliaj fabricat - consta initial din aproximativ
75% cupru si 25% staniu.In prezent denumirea de bronz
se refera la o gama larga de aliaje pe baza de cupru, care
contin o varietate de metale si uneori putin staniu, sau
deloc.
Printre cele mai importante bronzuri sunt bronzurile
fosforoase, facute prin adaugarea de pana la 0,5% fosfor

la un bronz de cupru si staniu ce contine 85-90% cupru.Cu


mai putin de 0,3% fosfor, aliajiul este elastic si
nemagnetic.Un astfel de aliaj este folosit la fabricarea
armaturilor de contact pentru relee intrerupatoare
actionate de electromagneti.Armaturile din aliaj sunt
unite usor pentru a face contact.Ele nu se magnetizeaza,
astfel se desprind la intreruperea curentului electric.
Atunci cand continutul de fosfor este mai ridicat,
aliajul devine mult mai dur deoarece in el se formeaza un
compus numit fosfura de cupru.Aceasta forma dura de
bronz fosforos este larg utilizata la fabricarea lagarelor
pentru masini si motoare.

Pentru fabricarea lagarelor care trebuie sa reziste


la viteze si presiuni mari, este mai potrivit bronzul
fosforos de plumb.Acesta se obtine prin includerea a
3,5% plumb in bronzul fosforos.
Plumbul este folosit si pentru obtinerea bronzurilor
de plumb cu staniu.Tipurile cu continut redus de plumb,
doar 0,5% plumb, sunt folosite pentru fabricarea
garniturilor pentru conducte de aburi si de apa0. si
pentru lucrari ornamentale.Bronzurile cu staniu cu
continut ridicat, pana la 20% plumb, se folosesc pentru
lagare de inalta performanta.

Bronzul rosu este o forma de bronz care contine


zinc.Bronzurile rosii traditionale contin aproximativ 88%
cupru, 8-10% staniu si 2-4% zinc.Bronzurile rosii cu nichel
contin pana la 5% plumb.Initial folosit la fabricarea
tevilor de pusti, bronzul rosu este utilizat la componente
pentru constructii de masini, inclusiv rulmenti.

Alama este un aliaj de cupru si zinc, combinate intr-o


varietate larga de proportii.Ea este adesea aliata cu alte
metale, inclusiv staniu, plumb si aluminiu.
Alama de cartuse contine circa 70% cupru si 30%
zinc.Este foarte ductila (poate fi usor intinsa pentru a
obtine sarma), dar are rezistenta mica la intindere.Acest
aliaj a fost initial dezvoltat pentru fabricarea tuburilor
de cartuse si este folosit si in prezent in acest scop.Alte
articole fabricate in prezent din alama de cartuse sunt
valvele si garniturile pentru tevarie, precum si soclurile
becurilor electrice.

Plumbul era cunoscut de vechii egipteni, dar primii


utilizatori pe scara larga ai acestui metal au fost romanii,
care l-au folosit pentru fabricarea conductelor de apa.
Principala sursa de plumb este galena (sulfura de plumb).
Pentru obtinerea metalului, se incalzeste sulfura la aer,
pentru a se transforma in oxid de plumb.Acesta se reduce
la plumb prin incalzirea cu cocs intr-un cuptor, iar apoi se
inlatura impuritatile.Acestea includ arsenul, staniul,
stibiul, cuprul si argintul.
Mai demult, plumbul era folosit in principal la plumbuire
si la acoperisuri, dar in aceste aplicatii a fost inlocuit de
materiale mai usoare.Cantitati mari de plumb se folosesc
la fabricarea bateriilor de masini, si rezistenta sa la
actiunea acidului sulfuric il face util in industria chimica.
Plumbul se foloseste pentru mantale de cabluri, blindaje
contra radiatiilor in laboratoarele de cercetari nucleare
si in centralele electrice, si la obtinerea unor aliaje, ca
aliajul alb, aliajul de lipit si bronzurile de plumb.

Staniul face parte din metalele neferoase mai


scumpe, deoarece minereul sau principal, caseritul (oxidul
de staniu), se gaseste in concentratii foarte mici.Pentru
extractia a 200g de minereu, e necesara exploatarea unei
tone de pamant.O data ce s-a aglomerat destul minereu,
acesta se incalzeste intr-un cuptor cu antracit, o forma
de carbon.Acest proces inlatura oxigenul din minereu,
formand dioxidul de carbon si staniu metalic.Staniul a
fost prima data aliat cu cuprul, obtinandu-se bronzul.
Astazi, cea mai importanta utilizare a staniului este aceea
de invelis protector pentru tabla de otel.Acest material,
numit tabla galvanizata, se foloseste la fabricarea asanumitelor cutii de tabla.Staniul se aliaza cu plumbul
pentru obtinerea unor materiale de lipit folosite la
imbinarea metalelor.

Principalul minereu al nichelului este sulfura sa, care de


obicei se gaseste amestecata cu alte minereuri.Dupa
separare, minereul de nichel se arde in prezenta
oxigenului pentru producerea oxidului de nichel.Apoi

oxidul de nichel se reduce la nichel metalic, prin incalzire


la aproximativ 350C intr-o atmosfera de gaz de
generator un amestec de hidrogen si dioxid de carbon.
Astazi, cea mai importanta utilizare a nichelului este
productia aliajelor, indeosebi a otelurilor inoxidabile,
multe monede fiind facute dintr-un aliaj de cupru si
nichel.Nichelul pur, este folosit drept catalizator,
inlesnind anumite reactii chimice fara ca el insusi sa
sufere vreo transformare permanenta.Nichelul pur se
aplica, uneori, pe cale elctrica, pe fier si alama, pentru a
le da un invelis anticoroziv.

Aurul participa la putine reactii chimice si de aceea


el apare in stare libera.El se gaseste in principal in Africa
de Sud, America de Nord, Rusia si Australia.Aurul apare
in roca de cuart si in nisipuri formate din aceasta roca.In
fiecare tona de nisip poate sa contina doar 30g de aur,
chiar si intr-un zacamant bogat, de aceea extractia sa se
efectueaza de obicei la o scara mai larga.
Majoritatea aurului se obtine prin exploatarea
rocilor aurifere si apoi sfaramarea acestora pentru
eliberarea metalului.Particulele pot fi inlaturate prin
procese mecanice sau chimice folosindu-se mercur sau
cianura.In procesul cu mercur, numit amalgare, minereul

sfaramat este spalat pe placi invelite in mercur.Aurul se


amesteca cu mercurul;prin incalzire, mercurul este
inlaturat, ramand aurul.Intr-o versiune a procesului cu
cianura, aurul reactioneaza cu o solutie diluata de cianura
de sodiu sau de potasiu, formand o solutie a unui compus
numit cianaurit.Adaugarea de zinc la acesta provoaca
precipitarea aurului.
Aurul este extrem de atractiv si nu-si pierde
niciodata luciul, de aceea este o alegere evidenta pentru
fabricarea bijuteriilor sau placarea unor articole facute
din metale mai ieftine.Deoarece aurul este rar, costisitor
de extras si foarte cautat, el este extrem de valoros.
Aurul pur este cel mai maleabil dintre toate metalele
si poate fi batut in foite de aur mai subtiri decat 10
moicroni.In aceasta forma, aurul este folosit in scopuri
decorative pe carti, la aurirea ramurilor tablourilor si
altor articole. Aurul pur este mai moale si, in general,
este aliat cu alte metale.Aceasta il face mai dur, dar
ramane
rezistent
la
coroziune.In
echipamentele
electronice de calitate superioara, contactele de fisa si
priza sunt placate cu aur pentru a fi rezistente la
coroziune.