Universitatea de stat din Moldova

Facultatea de Istorie si Filosofie

Departamentul Filosofie si Antropologie

Recenzie

Antologia
Filosofica
N.Bagdasar; Virgil Bogdan; C. Narly

A efectuat :
Sirghi Marina
Conducator stiintific:
Dr. habilitat conferentiar
universitar
Svetlana Coanda

Manualu Antologia Filosofica este o lucrare cu caracter filosofic,

care s-a bucurat de un success imens in anul aparitiei, 1943,
Editura Uniunii Scriitorilor din Chisinau . Manualu este elaborate
de catre autorii: Nicolae Bagdasar, Virgil Bogdan, C. Narly.
Manualu contine 655 de pagini in care autorii antologiei ii prezinta
in ordine cronologica pe cei mai mari filosofi din culturile lumii,
incepind cu filosofi de culturile lumii, incepind cu filosofi
presocratici, cu Socrate, Platon, Aristotel, continuind cu filosofii
evului mediu, apoi ca ginditori ca Leibnitz, Kant, Hegel, Nietzshe
si ajungind pina la Bergson si Croce. Din opera fiecarui s-au ales
texte esentiale, traduse in limba rominanu de simpli traducatori,
ci de specialist in filosofie. Aceste texte sunt precedate de date
bibliografice si de comentarii critice precise, capabile sa-l
initializeze repede pe un tinar studios in opera fiecarui ginditor.
Cartea este de fapt o istorie a filosofiei universal ilustrata in texte.
Ea ofera cititorului posibilitatea, de la origini si pina in secolul XX.
O antologie cu extrase din operele filosofice ale tuturor popoarelor
de cultura raspunde unei nevoi reale in cultura romineasca. In
alte tari lucrul acesta este de mult realizat. Era natural ca la no o
asemenea lucrare sa se intocmeasca mai tirziu decit la popoarele
care s-au bucurat, in scurgerea veacurilo, de ragazul nor vremuri
mai prielnice elaborarilor intelectuale. Dar ar fi nefiresc ca ea sa
mai intirzie si de aici inainte, cind preocuparile filosofice au prins
in timpurile actuale si la noi radacini, nascindu-se in publicul
cititor un interes vizibil si din zi in zi mai viu pentru operele de
gindire, cu character speculativ.
O antologie filosofica ar ocupa o linie de mijloc intre o istorie a
filosofiei si lectura integral a operelor filosofice. O istorie a
filosofiei bine intocmita poate da, o icoana a succesiunii autorilor
si a desfasurarii conceptilor. Din nefirecirea, expunerea aceasta
istorica nu se face indeobste reproducindu-se textul filosofilor
insisi, sau cel mult se face sub forma de farime, vreau sa zic de
citate excesiv de zgircite. Incolo avem textul propriu al istoricului,
care expune succesiv ideile filosofilor, care expune succesiv ideile
filosofilor, amestecind si interpratarile sale.
Citirea integrala a textelor autentice nu se pot cere, la rindul ei,
tuturor intelectualilor amatori si lecturi filosofice, dar care au alta
specialitate si dispun de ore limitate de consacrat filosofiei. In

schimb, o antologie ofera texte autentice, sub forma de pagini

alese, caracteristice si semnificative. Cu ajutorul ei, cineva poate
dobindi o cunoastere rapida a teoriilor si a filosofilor, luind insa
contact nemijlocit cu textile lor proprii. Daca antologia pastreaza
succesiunea epocilor si allege bine pasajele operelor, ea poate
oferi o imagine rezumativa a evolutiei cugetarii omenesti.
Traduceri de filosofi straini nu au existat la noi decit sporadic pina
in ultimul timp, cind, intradevar, golurile au inceput sa se umple.
Totusi este inca mult de lucru in aceasta directie. Intirziera
semnalata cu privire la traduceri se datoreste faptului ca rominii
de o cultura mai ridicata stapinesc, in genere, fiecare , una sau
doua limbi de mare frecvenra intelectuala: franceza, germana,
italiana sau engleza. Astfel multi studenti ai universitatilor si
scolilor superioare romanesti, chiar elevi de liceu puteau citi , in
original sau intr-una din limbile mai sus amintite, orice opera
importanta de gindire. Dar in acest fel, scrierile filosofice erau
fatal cunoscute numai in minoritatea oricit de numeroasa ar fi
fost ea unei parti a cunoscatorilor de limbi straine. Trebuinta
filosofarii nu se limiteaza insa numai la o minoritate, ci ea este
simtita de fiecare om si ea se gaseste mai ales la tineret, cind
aceasta se simte atras sa mediteze aupra rostului sau in lume.
Din cauza acestei trebuinte, odata cu intensificarea culturii, odata
cu avintul miscarii filosofice romanesti in masele largi ale
poporului, se observa si avintul pe care traducerile l-au luat in
ultimul timp.
Antologia prezenta vine ca o expresie a trebuintei culturale
generalizate la poporul nostru. Dar tocmai din acest motiv,
aceasta prima antologie trebuia alcatuita dupa anumite criterii
speciale. Filosofia inseamna iubire de intelepciune; iar
intelepciunea este locul de intilnire si cumpanire a tuturor
virtutilor. Filodofia, altfel decit mai pot crede unii, nu inseamna
instrainare de viata, ci orientare in viata si actiune, dar orientare
potrivita unor faruri calauzitoare care insala. Gindirea marilor
filosofi, inteleasa in miezul ei rodnic, inseamna, pentru cine vrea
sa vada limpede, indreptatul cel mai nimerit pe drumul propriei
intelepciuni, propriei cumpaniri. De aceea domnul prof I. Petrovici,
ministrul Culturii Nationale, nu a droit antologie care sa seveasca
numai la cunoasterea anumitor doctrine, ci mai ales una din care

sa se desprinda clar acele vederi, acele tendinte de etern, general

si superior uman, care, reprezentnd gindul fiecarui filosof in parte,
sa arate totodata cum culmile gindirii omenesti deschid, toatea
aceleasi, perspective de bine, adevar si frumos. Rolul prezentei
antologii este, deci, multiplu. Prin notitele referitoare sumara la
viata si opera filosofilor, notite ce preced paginile alese, ea poate
servi ca o sumara introducere in filosofiei. Dar primele texte
traduse din marii ginditori, ea are rostul de a trezi in cititori
infiorarea gindirii nobile, dezinteresate, clarvazatoare, largi si
intelegatoare fata de lume, de viata si de suflet omenesc.
Contactul cu gindirea marilor intelepti ai omenirii inseamna
contactul cu formele individuale si nationale, pe care superiorul
uman lea luat in decursul timpului si la diferitele natiuni. El este
un stimulant important pentru reflexiune inteleapta pe caile
eterne ale spiritului uman, dar totodata prilej de lamurire a
propriilor tendinte, a propriului fel de a concepe lumea si viata in
ce priveste pe cititorul de la noi, ca roman. Din atingerea ca
diversitatea perspectivelor deschise de lectra atitor conceptii,
profund umane, dar profund nationale, precum sunt si profund
individuale, studiosii romini vor fi promovati atit in cee ace este
general uman, cit si in coloratura specific romaneasca, ce se va
pregna in propria lor gindire si intelegere. Nimic mai folositor
pentru a simti unicitatea si orifinalitatea gindirii tale si apoporului
tau decit comparatia cu gindirea celorlalte popoare. Hegel spune
ca filosofia este floarea ce mai inalta a unei culture. Daca aceasta
antologie va fi, pentru marele public, un imbold de a citi lucrari
filosofice si un imbold pentru filosofare, atunci ea isi va fi atins
scopul. Orice antologie ascunde insa in ea si un pericol: Acela de
a ramine la ea, la fragmentele date aici sip e care autorii ei stiu
cita greutate s-au decis sa le rupa din inlantuirea contextului. Nu
intelegem cartea de fata decit ca un indemn de a citi filosofie in
texte originale, din care incepem sa avem si noi, in traducere, o
literature destul de bogata. Altfel ar fi un indemn catre o cultura
superficiala.
Presupunind alegerea, cee ace inseamna ca, dupa citeva criterii,
antologia este subiectiva. De aceea, asemenea gusturile dsau
culorilor din aceast punct de vedere si ea este, intrucitva, in afara
de dicutie. Subiectiva, optiunea nu are insa a fi ad libitum.

Criteriile, mai intii, nu pot scapa unei judecati cit mai detasate. Si
insa, in concept ideal, sansa tine de fixarea intr-un singur criteriu.
Care ar trebui sa fie, in aceeasi conditie, ideala, poate caa este
inutil sa se judece. Cutare, daca este vorba de filosofie,
intocmeste o antologie din perspectiva metafizicii, cutare din
aceea a epistemologiei, unul o face in temei epistemologic, altul
dinspre metoda etc. In al doilea rind, chiar daca tematica, ba cu
atit mai mult, in acest caz, antologia presupune o delimitare intre
punctul de vedere istorist sic el sistematist.
Nu este nevoie de detalii, fiind de tot evident ca de un fel este
antologia care urmareste refacerea in texte alese a istoriei unei
teme si alta a structuii si programului unui motiv. Sa zicem, difera,
totusi, antologia fixate in istoria metafizicii, aceasta din urma
eliberata de cronologism. Mai este, in sfirsit, de luat in seama si
perceptia in ordine valorica. Orice antologie este, de fapt, sau
trebuie sa fie o lectura esentializata. Asa fiind, ea scapa de
pericolul trecerii in rindul cartilor de margine, ad usum Delphini,
pentru neinitiati sau, mai grav, pentru cei ce vor, daca se poate
spune asa, lecture deja citate, idei de-a gata. Cine ar intocmi o
antologie fara preucatiuni critice nu s-ar departa prea mult de
maniera Bouvard et Pecuchet. In acest caz, la ce buna?
Sho[enhauer, cam abrupt, dar drept, pnea o intreprindere de acst
fel in regimul detului mamei care isi hraneste punctul cu mincarea
mestecata de ea insasi. Aceasta Antologie filosofica intocmita
de N Bagdasar, Virgil Bogdan si C. Narly si recomandata de Ion
Petrovic, aparuta un 1943 in doua editi, daca este supusa rigorilor
maxime ale genului nu prea rezista. Autorii N. Bagdasar, un filosof
care se impusese prin citeva scrieri notaile: Filosofia
contemporana a istorieie, Istoria filosofiei rominesti, Teoria
cunostinteiI,II; Virgil Bogdan, professor de liceu, care avea sa-si
dea masura peste ani ca traducator al Femenologiei spiritului,
marea carte a lui Hegel si, alaturi de D. D. Rosca,Constantin Floru
si Radu Stochita, al Logicii (mici), tot hegeliene; C. Narly,
professor de pedagosgie la Universitatea din Cernautu, cu scrieri,
in, in materieimemorabile, in mod deosebit cu o Istorie a
pedagogiei, construita modern, autorii, deci ca de altfel si Ion
Petrovici, preveneau ca antologia, in lipsa unor traduceri si intrucit
in liceu nu se facea o istorie a filosofiei, era chemata sa raspunda

unor nevoi scolare. Lucrarea impreuna a unui filosof, a unui

profesorde liceu, el insusi cautator, si a unui mare pedagog avea
dublu scop: sa suplineasca si sa determineindreptarea catre
acele vederi, acele tendinte de etern, general si superior uman,
care, reprezentind gindul fiecarui filosof in parte, sa arate
totodata cum culmile gindirii omenesti deschid, toate, aceleasi
perspective de bine, adevar si frumos (Introducere). Orice s-ar
spune, finalitatea in dubla deschidere a analogiei tinea loc si de
motivatie sau de justificare metodica, in context, ca si de durata
ceva mai lunga. Nici in epoca, nici, dupa aceea, ani multi , nici
dupa decembrie 1989, istoria filosofiei n-a fost, ca atare, obiect de
studio in liceu. De fapt insa, daca filosofia este, cam ca literature,
sistemul istoriei sale, istoria este sistemul insusi. Depinde, doar,
de intelegere. Daca nu tinem seama se faptul ca filosofia doar, de
intelegere. Daca n tinem seama de faptul ca filosofia este, cam ca
literatura, sistemul istoriei sale, istoria este sistemul insusi.
Depinde, doar, de intelegere. Daca nu tinem seama de faptul ca
filosofia este devenirea ei, ne despartim in sistematicisti si
istoristi. Ce este sistematicianul fara istorie ca si istoricul fara de
sistem? Parafrazindu-l pe Kant, istoricul fara sistem este orb,
sistematicianul fara istorie este gol. Tot dupa Kant, de ce nu se
inteleg filosofii? Nu se inteleg pentru ca istoricii practica
evenimentialismul de genunchi de broasca, in timp ce
sistematistii, tot evenimentialism socotesc istoria ca suma de
fapte devalorizate. Ei cred ca tot cee ace este mai aproape in
timp este si mai in preajma valorii. Dar, nu cumva Platon este mai
actual, etern actual, decit cei mai de curind filosofi analitici? Inca
se mai gindeste in paradigm filosofiei unice. Dar ce este aceasta?
Exista, chiar, o filosofie? Ce poate si cum poate fi aceasta? De ce
nu ne reface systematic aplecindune istoriei filosofiei, in loc de a
ne pune mereu in stare heteromana, ceea ce vrea sa spuna
ancilara? Stiinta este stiinta, teologia teologie; are si filosofia
demnitatea ei. Si nu si-o capata decit recunoscind-o in istoria si
prin istoria ei, una dintre cele mai fascinante. Sa citim, deci,
filosofiile istorice daca vrem sa fim contemporani. Antologia lui
Bagdasar, Bogdan si Narly aduna, pentru elevi, texte esentiale,
din punctul de vedere al autorilor. Inca din epoca i s-a reprosat si
cred ca pe buna dreptate o oarecare graba in traducere, adica
inadecvatie in interpretare si echivalare, mai cu seama in cee ace-

I priveste pe presocratice. Bunaoara, fragmentul I din

Anaximandros in traducerea lui Aurel Iordanescu: lucrurile se
descompun in mod necesar in substanta din care isi trag originea,
cazi in scurgerea timpului ele isi dau unele altora pedeapsa
pentru nedreptatile savarsite pierde multe nuante. Pentru
comparative, variantalui C. Noica: Anaximandros a afirmat
drept principiu:..al realitatilor, nemarginitulde acolo de unde se
trage nasterea realitatilor, de la acele lucruri le vine si pierea intre
acestea, dupa legiuita cuviinta. Caci ele, au a-si da socoteala si
unele altora pentru nedreptate, potrivit cu rinduiala timpului.
Asemeanea si fragmentul 30 heraclitic, in mare masura este la
singular cind textul original impunea pluralul, deci: lumea este
un foc etern care dupa masuri se aprinde si dupa masuri se
aprinde si dupa masuri se stinge.Problema nu este de simpla
acribie filologica; de la singular la plural, distanta, in ordnea
sensurilor filosofice este enorma. In alta ordine, oricit de subiectiv
ar fi gestul antologarii, mai este de regretat precaritateain care
este impins Evul Mediu, aici, doar cu Augustin si Thoma, ce-i drept
reprezentativi, dar nu de tot exponentiali.
Cu mult mai apropiata de conceptual filosofiei modern, antologia
este insa prea departe de idea de filosofie contemporana selectia
fiind facuta dupa criterii care, mie cel putin, imi scapa. De
altmiteri este o problema ceva mai generala. Mai toti filosofii
vremii, de la P. P. Negulescu si C. Radulescu Motru la Mircea
Florian si N. Bogdasar, erau de cultura germana. Totusi, filosofia
germana mai noua, surprinzator, era ocolita sau cind se lua in
seama, gestul nu presupunea o motoda anume. Nici Husserl, nici
Heidegger, nici Max Scheler, nici Nicolai Hartmann, nici Karl
Jaspers nu pra au difuziune pe meleagurile noastre. Parca atentia
era capatata aproape numai de miscarile incheiat si intrate deja
in traditie. Dincolo de toate acestea, Antologia lui Bagdasar, Narly
si Bogdan are deja un prestigiu conferit nu numai de vechime.
Este, orice s-ar putea , o carte devenita clasica si ea se cuvine a fi
cercetata si pentru faptul ca depune marturie privitoare la o
modalitate anume de percepere culturala. Reeditarea ei, de aceea
, este binevenita.
In concluzie pot spune ca manual este unul foarte bine venit in
cadrul orelor. In el sunt foarte bine expuse datele biografice a

filosofilor, si desigur fragmentele operelor reprezentative a

marilor filosofi.

Bibliografie;
1. Antologia Filosofica N. Bagdasar; Virgil Bogdan; C
Narly
2. Scribd.com
3. Wikipedia.org