Sunteți pe pagina 1din 9

DOCUMENTE SIMILARE

Demogr Ecologie Geologi Hidrolo Meteoro


afie
mediu
e
gie
logie

INFLUENTE
ETNICE IN
ANTROPONIMIA
DOBROGEI
geografie
+ Font mai mare | - Font mai mic

INFLUENTE ETNICE IN
ANTROPONIMIA DOBROGEI
Tabloul toponimic al Dobrogei
sugereaza continua instabilitate demografica
si modificare etnica suprapuse in timp pe
acest spatiu dintre Dunare si Mare, unde
elementul geto-romanic si apoi romanesc a
persistat continuu.
Configuratia topografica a tinutului
ponto-danubian, impestritata cu toponime de
diferite origini turco-tatare, bulgare, rusesti,
grecesti, ucrainiene etc. explica momente
ale convietuirii romanilor cu alte grupuri
etnice.

Share on google Share on facebook


Share on twitter Share on email
More Sharing Services 2
Consideratii metodologice asupra
elaborarii planului de amenajare si
evaluarii activitatilor turistice desfasurate
in perimetrul si proximitatea ariil
Grupa Fagaras
EFECTELE UMAN-GEOGRAFICE ALE
ORGANIZARII SOCIAL ECONOMICE
IN DIFERITELE ETAPE DE EVOLUTIE
ALE OMENIRII
EVALUAREA SI CARTOGRAFIEREA
HAZARDELOR NATURALE SI
TEHNOLOGICE LA NIVEL LOCAL SI
NATIONAL. STUDII DE CAZ
Pestera lui Zamolxis
Subcarpatii - Caracteristici geografice
generale
EVALUAREA REZERVELOR DE
PETROL SI GAZE NATURALE DIN
BURDIGALIANUL STRUCTURII
MERISANI DRAGANU
HARTA POLITIC A EUROPEI
EXCURSIE IN PARCUL NATIONAL
RETEZAT
EUROPA NORDICA
TERMENI importanti pentru acest
document
: : istoria satului esechioi : toponime si
antroponime romanesti de influenta slava :
istoria satului tufani constanta :

Oiconimele dobrogene aduc dovezi lingvistice privind aceasta convietuire si permit


surprinderea particularitatilor dialectale si regionale ale alimbii.
1. Influenta orientala in antroponimia dobrogeana
Schema denumirilor turco-tatare, in aparenta simpla, face totusi loc unor interpretari atat
in planul relatiilor personale, cat si in cel al relatiilor de timp si spatiu.
In urma cu un mileniu poporul roman a convietuit aproximativ trei secole cu o populatie
turcica pastorala pecenegii si cumanii. Cum este firesc, in toponimia romaneasca patrund
elemente ale limbilor lor:
-

Bugeac, cu sens de pasune, denumeste extremitatea vestica a campiei nord-pontice (sudul


Basarabiei) si Cotul Bugeacului, coltul nord-estic al Dobrogei, intre bratul Sf.Gheorghe si
lacul Razim; aceeasi semnificatie are la origini numele de Bugeac ale satului si lacului
omonime din sud-vestul Dobrogei (comuna Ostrov);

Peceneaga (sate in jud.Tulcea si Constanta) si Comana (sat in sudul jud.Constanta),


potrivit lui Lazar Seineanu existenta cumanilor pe pamantul romanesc o adeveresc peste
33 de nume topice si onomastice formate din Coman. O alta ipoteza, care circula local,
este ca denumirea comana, provine de la intemeietorul satului, ciobanul Coman. Ideea nu
este de respins, din moment ce in timpul otomanilor se numea Mustafaci (derivat tot
dintr-un nume propriu si probabil tot un presupus, daca nu acelasi, intemeietor. Ar exista
si solutia ipotezei ca este reala intemeierea de catre ciobanul Coman, numele sau fiind un
toponim categoric de origine cumana;

Siriu (sat in nord-vestul jud.Constanta), are sensul de secret, ascuns.

In absenta unei populatii romanesti stravechi, din evul mediu timpuriu si fara continuitatea de
vietuire a acesteia in acest spatiu, topicele nu s-ar fi mentinut pana in zilele noastre.
Dominatia otomana, timp de aproape cinci secole a determinat o toponimie majoritar turceasca,
dar care in mare masura este de inspiratie geografica, avand ca origine forma, asezarea, culoarea
si alte insusiri ale locului de intemeiere:
a. oiconime inspirate de aspectul exterior al locului in care culoarea este principala
caracteristica: Topraisar (toprak-sari = pamant galben); Sarighiol satul Albesti (balta galbena);
Sarichioi, jud.Tulcea (sari chioi = satul galben); Saragea satul Galbiori, jud. Constanta;
Carachioi (cara chioi = sat negru); satul Pelinu, com. Comana, jud. Constanta; Caraomat, satul
Crangu, com. I.Corvin, jud. Constanta; Carabaca, satul Negresti, com. Cobadin, jud. Constanta;
Caranlic (negura), satul Negureni, com. Baneasa, jud. Constanta; Caraorman (cara orman =
neagra padure), sat in com. Crisan, jud. Tulcea; Caraharman (cara harman = neagra suprafata),
satul Vadu, com. Corbu, jud. Constanta; Cara Omer, orasul Negru Voca, jud. Constanta; Acbunar
(ac = alb, bunar = fantana), Acbusi (capul alb).

Forma si proprietatile locului au generat numeroase oiconime: Valali (velula = valea rea)
satul Valeni, com. Dobromir, jud. Constanta; Ciamurlia (ciamur = noroi) sat in jud. Tulcea;
Azaplar (sat cu apa adanca); Hamangia (baie sau scaldatoare), satul Baia, jud. Tulcea; Iman
Cesme (imam = plina, cesme = fantana), satul Fantanele, com. Cogealac, jud. Constanta;
Agighiol (lac amar), sat in jud. Tulcea; Bestepe (bes = cinci, tepe = deal), sat in jud. Tulcea;
Baspunar (fantana mare), satul Fantana Mare, com. Independenta, jud. Constanta.
b. oiconime generate de elemente de flora si fauna: Docuzaci (docuz = noua, aci = pom,
arbore), satul Magura, com. Cerchezu, in sudul jud. Constanta; Caraaci (cara = negru, aci = pom,
arbore), satul Tufani, com. Independenta, jud. Constanta; Carapelit (stejar sau ghinda neagra),
satul Stefan, com. Saraiu, jud. Constanta; Caracicula (ulm negru); Ilanlic (serparie, satul
serpilor), satul Vama Veche, com. Limanu, jud. Constanta; Gargalic (cioara), satul Corbu, jud.
Constanta; Caratal (vultur), satul Vulturu, in nordul jud. Constanta; Esechioi (satul magarilor),
sat in com. Ostrov, jud. Constanta; Danachioi (satul viteilor).
c. oiconime care au la baza nume proprii (antroponime si etnonime) - acestea s-au impus ca
derivate de la intemeietorii satului, stapanii satului sau zonei, puternici ai timpului cu diferite
ranguri si densitati: Medgidia (de la numele sultanului Medgid); Osmancea (sat infiintat cu mult
inainte de razboiul Crimeei de bogatasul turc Osman); Caraomer (Omer cel Negru) astazi orasul
Negru Voda; Babadag (baba = tata, dag = munte, muntele parintelui); Murfatlar, Turc Murfat
(doua denumiri ce provin de la familia Murfatilor), orasul Basarabi si satul component Siminoc;
Mahmudia ( de la sultanul Mahmud II); Periveli (sat infiintat de tatarii crimeeni, avand numele
conducatorului lor Per Veli = batranul Veli); Mamut Cuius (numele pasei Mamut); Saidia
(numele guvernatorului Said Bei); Techirghiol (locul sau balta lui Techir). De multe ori se
renunta la numele propriu si atunci oiconimul ne trimite la anumite dregatori, functii
administrativ politice, ca de exemplu cele formate cu sufixul bei (=guvernatorul unui oras sau
provincii): Alibeichioi (satul Beiului Ali); Muslubei, Celebichioi, sau cu prefixul cadi (cadiu =
judecator): Cadichioi, Cadi-cisla. Altele amintesc ocupatia locuitorilor: Darabani (soldati de
paza); Bazarghian (satul negustorilor); Ascilar (satul bucatarilor); Casapchioi (satul macelarilor),
satul Sinoe, com. Mihai Viteazu; Calaicea (satul .), satul Faurei Baneasa; Calfa-chioi
(satul ); Dulgheru (tamplar).
Etnonimele sugereaza provenienta locuitorilor sai: Cerchezchioi (satul cerchezilor), al
turcilor veniti din centrul Anatoliei; Anadolchioi (ana = mama), astazi cartier al Constantei; Laz
Mahale (mahalaua - catunul lazilor, turci nord est anatolieni), satul Lazu, com. Agigea;
Vlahchioi (satul Vlahilor romanilor), satul Vlahii, com. Aliman, in sud-vestul jud. Constanta.
Constatam si prezenta unor oiconime de origine antropologica si de psihologie sociala:
Uzumlar (uzum = lung, satul lunganilor); Seremet (vrednic); Caugagia (galcevitori); Sofular
(credinta), satul Credinta, com. Chirnogeni, sudul jud. Constanta; Hagilar (satul celor care au fost
in hagealic la Meka).
In fine, o alta categorie de oriconime de origine turco-tatara, o constituie cele care
semnifica forme de asezari umane, temporare, permanente, militare sau legate de diferite
ocupatii (negot, agricultura, pastorit etc.).

Toponimul cioban cuvant de origine turceasca, este unul dintre cele mai raspandite
toponime intalnite in Dobrogea Ciobanluiuk, Garla Ciobanului, Ciobanisa, Cioban Cuius, sunt
numele unor sate din diferite parti ale provinciei. Asociate activitatii de pastorit sunt si
toponimele tarla si cisla, frecvente in Dobrogea.
Studiu de caz toponimul cisla
Face parte din categoria topodemoeconimelor specific dobrogene si se defineste ca un
ansamblu de cladiri din caramida si piatra, aranjate geometric in teren si la care se adauga
cateodata, doua-trei anexe din lemn sau din lut.
Valeiu Veliman consemneaza termenul cisla ca fiind sinonim cu ksla, kslak si il
asimileaza cu un loc de iernare; adapost pentru oi in timpul iernii sau cazarma (1984, p. 766).
Unele lucrari de specialitate dau acestui termen sensul de stana. Tahsin Gemil explica acesti trei
termeni asemanatori ca sens cisla, kisla, kslak prin cuvintele cazarma, tabara, loc pentru
iernat; adapost de iarna pentru animale; mosie (1984, p.507).
Antoaneta Stoica, (citand studiile lui Altay Kerim, din 1996, care traduce cuvantul
cisla, ca fiind cazarma) opteaza pentru aceasta varianta de inteles si opineaza ca intrucat
sunt consemnate pe harti ca ansambluri de cladiri din zid, ale caror dimensiuni le depasesc pe
ale caselor obisnuite ele sunt cazarme ale turcilor, iar dupa 1878 au fost utilizate in scopul
iernarii turmelor de oi. Nu este total exclusa varianta, dar numarul foarte mare al toponimelor
intalnite, asociate aproape exclusiv cu antroponime romanesti ne determina sa credem ca ele sunt
stane ale unor mocani instariti care au durat constructii trainice (dupa modul de constructie
specific zonelor lor de origine).
Argumentul principal il constituie chiar numele lor: Cisla lui Dumitru, Cisla lui Dimitrie
Danila, Cisla Manole, Cisla Mare, Cisla Teodorei, Cisla Vadanei, Cisla la Tercu, Cisla Ponor,
Cisla Rosculet, Cisla Vasile Dobre, Cisla Trofinei Vovilion, Cisla Cosma, Cisla Vasile Ivanciu,
Cisla Zaharia Titei, Cisla Perisor, romanesti in marea lor majoritate, iar alaturi de ele si unele
toponime de origine turca: Cisla Ali Chioi, Kisla Kituk, Kadi Kisla, Cisla Mustegep, Cisla Pasa.
Un alt argument adus afirmatiei ca aceste casle nu sunt altceva decat straini, este
raspandirea lor geografica in arealul celor mai favorabile conditii de iernat al oilor: Valea Dunarii
de la Silistra, Bugeac cu cisla, satul Casla (astazi Strunga in com. Oltina) pana in Delta
Dunarii, unde le intalnim pe cele mai multe, vai afluente marii si cateva locatii interne Dobrogei,
dar tot amplasate in vai adapostite (Valea Carasu, Valea Casimcei, Targusor, Palazu Mic).
d. cateva oiconime isi au originea numelui, exprimat si astazi in limba turca, in existenta
unor constructii deosebite, importante: Adamclisi (adam = om, clisse = biserica Biserica
omului in relatie cu monumentul funerar roman Tropaeum Traiani), Saraiu (serai = palat);
Enisala (eni = nou, sale = cetate), iar altele au corespondent romanesc utilizat in prezent:
Alakapu (kapu = poarta, ala = zugravita, sau varianta Alahkapi = poarta lui Alah), astazi Poarta
Alba, sau Chiusteli (Castelu).
2. Influenta slava in antroponimia dobrogeana

Este un fenomen obisnuit pentru intreg teritoriul Romaniei (o insula latina intr-o mare
slava) sa intalnim in straturile toponimice si elemente de origine slava, rezultat al convietuirii in
diferite perioade cu populatia migratoare a slavilor. Cu atat mai mult nu ne va surprinde existenta
lor in Dobrogea unde fenomenul migratiei slave a fost mai intens, fie ca pasaj de trecere, fie ca
zona de colonizare cu lipoveni, bulgari si ucrainieni. In convietuirea lor cu romanii autohtoni si
cu ceilalti colonisti (turci, tatari, germani etc.), acestia, ca orice popor dealtfel, au tradus numele
localitatilor dintr-un idiom in altul, fie prin calc lingvistic, fie prin simpla adaptare semantica a
numelui strain la sistemul limbii materne (Constanta Calinescu, I.Faiter, 1978). Este cazul
tantologiei toponimice din Dobrogea: Camena la slavi fost Vicus Petra pe timpul romanilor.
Diferiti termeni de origine slava din lexicul limbii romane, care se refera la configuratia
terenului, la hidrografie, flora, fauna, originea locuitorilor s.a. au servit la crearea de toponime de
catre romani : Ostrov, Pestera, Luncavita, Slava Rusa, Slava Cercheza sau de catre slavi
toponime formate din nume de persoana prezente prin derivatele cu sufixe ov, ev, in: Somova,
Gorgova, Jurilovca, Periprava, Pardina.
a. Unele sunt de origine bulgara: Dobromir (format din adjectivul dobrii = bun si
substantivul mir = pace) si Lipnita (in bulgara tei) sau au fost conferite dupa intrarea
Dobrogei in compnenta Romaniei, pentru a comemora locuri din Bulgaria unde au fost lupte
puternice in Razboiul de Independenta Grivita, Rahova, Plevna, in Munteania si Smardan in
Dobrogea.
b. Alte toponime slave deriva din denumirea slava a Dunarii (Dunav) = Dunavat, sau afluenti
ai ei Cernavoda (Valea Carasu, apa neagra), ori Drahov (cu forma sud-slava rasarit sau
dranovu = de corn). Un toponim interesant care duce la ideea simbiozei este Ciucurova,
localitate denumita de turci Ciucurchioi si Ciucurlu, de la turcescul cukur = franj si slavizat
al secolului XIX, dupa infiintarea Siciei de peste Dunare (Zaduhaiskaia Sici).
c. In mod eronat, chiar fortat s-a cautat demonstrarea apartenentei slave a unor toponime, ceea
ce a creat confuzii si intelegeri gresite. O astfel de situatie o prezinta oiconimele:
-

Cerna, care nu repeta cazul formarii toponimului Cernavoda din slavul ciornii =
negru, ci stravechiul Tierna care apare scris pe harti Tsierna, grupul fonetic Ts
reprezentand forma fonetica c;

Harsova serivat din latinescul Carsium radicalul cars, karst, cu intelesul de


stanca, sau cirse = varfuri stancoase (conform E.Oppermann, citat de V.Bogrea).
Nu este imposibil sa fi fost sufixat de slavi, dar in nici un caz radacina cuvantului nu
reprezinta slavul grusa = par (copacul);

Topalu, sat intemeiat de romani pe la 1730 in vatra veche a catunului tatar Topal, nu vine
nici de la nume de persoana, cum sustine Emil Petrovici, 1970, dar nu putea avea nici
influenta slava a adjectivului toplii = cald, cum explica Iorga Iordan. Topalu (sau
Topalo cum apare mentionat in hartile de la 1788) pastreaza vechiul nume tatarasc derivat
din substantivul schiop;

Gresite sunt si explicatiile toponimelor Topolog (presupus Topolov) sau Sibioara (din
slavul siba = sanger), ele sunt cu siguranta dublete ale locurilor de origine ale
ciobanilor romani de peste Dunare (Topolog Arges, respectiv Sibiu, Sibiel);

Respingerea influentei slave in cazul numelui Sulinei si adoptarea unei explicatii cu


origine greceasca (trestie de mare), data de V.Bogrea, ni se pare fortata, radicalul slav
solj fiind cel real;

d. au existat si variante slave pentru unele localitati vechi, date probabil dupa criteriu
administrativ: Oblucita pentru Isaccea (sau Saccea, forma pe care o numeste si Ana Comnena,
cea fiind un sufix romanesc frecvent in onomastica romaneasca Borcea, Valcea, Vrancea
etc.).
3. Influenta in antroponimia dobrogeana a altor populatii alogene este foarte redusa. Astfel
de la greci nu a rezistat timpului nici un oiconim, dar romanii au consemnat prezenta lor in zona
Greci, sau au readus in atentie vechea Histrie Istria.
Colonistii germani care au locuit multe dintre localitatile Dobrogei au intemeiat asa
cum arata Ion Ionescu de la Brad, 1850 satele Malcoci, langa Tulcea si Techeli, langa Harsova.
4. Influenta in toponimia dobrogeana a romanilor localinici si a celor proveniti din alte provincii
romanesti
Altina (Oltina), Beroe, Troesmis, Capidava, Salsovia, sunt argumente topice atat ale
romanitatii, cat si ale vietii getilor bastinasi si argumente istorice ale continuitatii locuirii
autohtonilor romanizati in acest teritoriu.
Din timpul stapanirii otomane gasim in izvoarele secolului al XV-lea dovezi despre
prezenta continua a unei populatii romanesti in tinuturile de la gurile Dunarii. Faptul ca numele
lor au fost scrise gresit pe hartile nautice ale secolului XV si lipsa unor izvoare narative, care sa
aminteasca aceste asezari, au determinat pe unii cercetatori sa conteste existenta lor. Apar astfel
asezarile Grossea, Proslavica / Proslaviza / Prosavica / Lovica (azi Nufaru), Stravica /
Stramicho / Stranichio, San Giorgio / Sanzorzo / S.Zorzo / S.Zorzi / Giorde (azi Sulina),
Licostomo si cea mai importanta dintre ele, la acea vreme, Chilia (Anca Gheata, 1974).
Inainte de razboiul ruso-turc de la 1828, au existat sate cu denumiri romanesti Straja,
Martina, Mangina, Fantana Nedelii, Strachina dovada a persistentei elementului romanesc si in
timpul conflictelor pustiitoare si a capacitatii regenerative a unei populatii atasate total spatiului
dobrogean.
Asa ne explicam faptul ca in tabloul geografic alcatuit Dobrogei de Ion Ionescu de la
Brad figureaza 65 de sate disparute, din care 25 reapar dupa 1850, pe aceeasi vatra sau la mici
distante de ea, purtand insa acelasi nume: Tortomanu, Topolog, Crucea etc.
Intrucat pe pamantul Dobrogei s-a produs o adevarata sinteza etnica romaneasca, aici sau amestecat romanii autohtoni asa numitii dicieni cu cei veniti de pe malul stang al Dunarii,

din toate provinciile romanesti. Emigrarile cauzate de imprejurari economice, sociale si


administrative, alaturi de transhumanta, au determinat fluxul continuu de element carpatic spre
litoralul dobrogean al Marii Negre. Dupa provenienta provinciala a locuitorilor si / sau numelui
satelor putem identifica straturile etnice romanesti:
a.

sate dublete transdanubiene intalnim in tot lungul Dunarii, atat in limita cu Munteania,
cat si cu Moldova. Intre ele se remarca urmatoarele dublete: Oltina Oltina, Saturn
Satnoiesti, Coslugea Coslugeni, Marleanu Marleanu, Vlahi Vlaheni, Mangina
Manjina, Frecatei Frecatei, Chilia Veche Chilia Noua, a caror directie de roire sau
migrare nu trebuie sa fie obligatorie in toate cazurile dinspre stanga Dunarii spre malul
dobrogean.

Satul Daieni (cu variantele Daiani / Doini / Daeni), una din cele mai insemnate asezari
romanesti dobrogene, consemnat intr-un raport militar din timpul domniei lui Radu Serban, din
anul 1603, avea populatia refugiata din Munteania.
Satul Mahmudia (anterior Bestepe Moldovenesc) are la origine un aflux important de
romani din Basarabia, iar satul Pisica (azi ..) isi demonstreaza topic provenienta
moldoveneasca, la fel ca si Stupina (sinoninul moldovenesc prisaca).
Provenienta munteneasca o tradeaza si oiconimele Mosneni, Ramnic, Topolog, sau cea
olteneasca Olteni.
b. sate dublete de provenienta transilvana. O bogata toponimie romaneasca au generat in
Dobrogea, pastorii transilvaneni cunoscuti sub numele de mocani, care colonizand sate
ale autohtonilor (romani, turci, tatari), reactivand sate disparute si intemeind altele noi, au
dat acestora numele satelor si oraselor lor de bastina. Asa explicam prezenta din sud si
pana in nord in Dobrogea oiconime dublete transilvanene: Hateg, Abrud, Varos, Sacele,
Turda, Ardealul, Fagarasul Nou, Sambata Noiua, Sibioara.
c.

Procesul de romanizare a toponimelor din Dobrogea

Fenomenul de botezare a locurilor si asezarilor din perioada otomana, a fost facut in conditiile in
care noii veniti nu cunosteau nici limba autohtonilor, nici legatura denumirilor lor cu realitatea
geografica. Interese de orientare in spatiu, dar si politice administrative, i-au determinat pe
cuceritori sa creeze o toponimie noua, straina universului de sonoritati romanesti.
Cu toate acestea au fost si numeroase cazuri in care oiconimele au fost fie traduceri ale unor
nume bastinase (putine), fie o sugerare a caracteristicilor locului (de exempu chimismul apei
precizat prin oiconimele Agigea amara, Tuzla sarata, Tatlageac astazi Dulcesti dulceag).
Satele infiintate dupa 1878 primesc denumiri istorice, nume de domnitori sau de evenimente
deosebite din viata poporului: Stefan cel Mare, Mircea Voda, Dorobantu, Traian.
Ideea romanizarii generale a fost creata de prefectul Tulcei, Ioan Nenitescu, iar geograful
Constantin Bratescu a fost delegat sa intocmeasca tabloul de schimbare a numelor straine. O

prima expunere de motive se inainteaza la 16 octombrie 1925 in Parlamentul Romaniei, dar


avand o lista cu noile denumiri continand multe greseli de dactilografiere. In 1926, dupa
realizarea corecturilor si revizuirea greselilor de traducere / adaptare (in cele mai numeroase
cazuri) au fost adoptate 54 de numiri romanesti.
Criteriile de alegere a noilor nume au fost urmatoarele:

reinvierea numelui antic al asezarii: Istria (in loc de Caranasuf), Casian (fost Seremet),
Capidava (fost Calachioi);

pastrarea vechilor nume romanesti ramase din vremea turcilor, ceea ce demonstreaza
continuitatea romaneasca a acestor locuri: Oltina, Garlita, Seimeni;

calcul lingvistic pentru numele turcesc care in traducere arata o caracteristica a locului:
Hamangia / Baia; Cavaclar / Plopeni; Laz Mahale / Lazu; Pazarlia / Targusor; Cghelengic
/ Mireasa;

nume cerute de locuitori in locul celor turcesti: Alibei-ceair / Remus Opreanu, numele
prefectului de Constanta; Englezu / General Scarisoreanu; Sari-Iurt / Mihai Viteazu;
Muslubei / Horia; Muslu / Closca; Capugiu / Crisan; Docuzol / Cuza Voda, toate nume de
memorie istorica;

reinvierea oconimelor cu nume romanesc si pentru localitati: Geabacu / Valea Tibrinului;


Hasancea / Valu lui Traian; Ester / Gura Dobrogei; Cadicisla / Balaceanu;

nume dat dupa caracteristica geografica a locului, dupa ocupatia locuitorilor, dupa
provenienta colonistilor, dupa aspectul vegetal s.a.: Crucea localitate cu toponim
controversat. Credem ca derivatul nu are la baza un element religios, cum sustine Iorgu
Iordan ca si in cazul toponimului Calugareni ci pozitia de rascruce a satului;
Hasiduluc / Cumpana; Osmanfaci / Baraganul, nume dat probabil prin analogie, ca si
Lanurile de mai tarziu, care inlocuieste Esechioi; Caracicula / Limanu; Balgiu / Albina;
Caracoium / Navodari; Mangeapunar / Costinesti; Perveli / Mosneni; Velichioi / Goruni;
Boascic / Dunarea;

nume exprimand elemente naturale, de flora si fauna, atat in turca, dar si in romana, insa
nu intotdeauna aceleasi: Biul-biul / Ciocarlia (biul-biul se traduce privighetoarea, dar
cum ea nu este specifica Dobrogei s-a inlocuit cu ciocarlia, atat de intalnita in toate
lanurile provinciei); Gargalic / Corbu (gargalic =cioara); Carapelit / Stejaru; Cartalu /
Vulturu.

In perioada comunista s-au modificat mai multe oiconime, fie pentru ca reprezentau personalitati
istorice incomode: Ferdinand (fost Caramurat) transformat in Mihail Kogalniceanu; Carmen
Sylva (actual Eforie Sud) in Vasile Roaita; Regele Mihai I (actual Movilita) in Filimon Sarbu;
Carol I (fost Danachioi) in Nicolae Balcescu; Domnita Elena (fost Tatlageacul Mare), in 23
August (nume schimbat in 1990 in Unirea, pentru scurt timp, deoarece prin referendum local s-a
revenit la 23 August); fie in ideea sustinuta de unii filologi de a elimina denumirile peiorative,

jignitoare etc.; Marleanu / Dunareni; Calaicea / Faurei; Parjoaia / Izvoarele; Cocosul / Poiana;
Tiganca / Nifon; Calica / Victoria s.a.
Aceste ultine modificari au complicat si mai mult firul calauzitor al documentarii, vin in buna
masura in dezacord cu realitatile istorice prin care au fost impuse, sau cu ratiunea motivelor
locale ce le-au generat (de exemplu: Valea Neagra, fosta Cogealia, a devenit Lumina, desi este
pomenit de Procopius sub forma Marrovale). O dificultate suplimentara o constituie existenta
unor ferme agricole (foste IAS-uri) care au devenit intre timp mici asezari, cu populatie stabila si
care nu au denumiri proprii. Sunt fie numerotate si date ca apartinand satului de resedinta in
comuna, fie numite dupa satul cel mai apropiat. Acestora lise alatura statiuni turistice (Neptun,
Mamaia, Portita), colonii militare (Corbu), manpstiri (Cocosu, Saon, Celic Dere), care au
caracter de asezari permanente si asteapta momentul logiferarii acestui statut, dupa care vor
imbogati toponimia oicumenica a Dobrogei.