Referat

Viermi Cilindrici

Nematodele sau viermii cilindrici reprezint o ncrengtur de viermi pseudocelomai. ncrengtura

include una dintre cele mai diverse grupe de animale. Este foarte dificil s distingem speciile de
nematode. Pn n prezent au fost descrise peste 28 de mii de specii, din care peste 16.000 sunt parazii.
Spre deosebire de celenterate i viermii plai, tubul digestiv al nematodelor posed dou orificii gura i
anus (la celelate exist un singur orificiu bucoanal).
Nematodele au corpul simetric, alungit, constituind unul dintre cele mai cuprinztoare tipuri ale regnului
animal. Cele mai multe specii de nematode triesc liber n natur, dar unele au evoluat, devenind parazii
ai plantelor i animalelor, inclusiv ai omului[1]. Nematodele parazitare de importan medical pot fi
clasificate, n linii mari, n nematode intestinale inematode tisulare, dar acest sistem de clasificare nu
este foarte precis.
1. Sunt organisme marine, dulcicole, sau terestre, unele specii duc un mod de via liber, altele sunt
parazite ale plantelor i animalelor, inclusiv ale omului.
2. Sunt organisme triploblastice (corpul este format din trei foie embrionare: ectoderm, mezoderm i
endoderm), bilaterale, vermiforme, blastocelomate. Corpul lor este bilateral simetric,
nesegmentat, alungit (filiform) i cilindric n seciune transversal, extremitile sunt efilate leger.
3. Aproape toate nematodele au o culoare albicioas.
4. Peretele corpului (tegumentul) este format din cuticul stratificat groas, epiderm i muchii
longitudinali. Muchii circulari sunt complet abseni.
5. Cuticula este foarte dur i conine tije scheletice i fibre. Dezvoltarea larvelor este nsoite de
obicei de schimbarea cuticulei (nprlire). Viermele nprlete de patru ori n viaa lui.
6. Epidermul sau hipodermul poate fi sinciial sau celular. Acesta are de obicei patru cordoane
longitudinale (cordonul epidermal dorsal, cordonul epidermal ventral i dou cordoane
epidermale laterale). Nucleele epidermului se afl n aceste cordoane.

7. Stratul muscular este format numai din muchi longitudinali (muchii circulari sunt abseni).
Stratul muscular este divizat de cordoanele epidermale n patru cmpuri musculare (2 cmpuri
dorso-laterale i 2 cmpuri ventro-laterale). Prelungirile musculare ale tuturor celulelor musculare
ale celor dou cmpuri musculare dorso-laterale se unesc cu nervul dorsal. n mod similar, toate
prelungirile musculare ale celor dou cmpuri musculare ventro-laterale se unesc cu nervul
ventral.
8. Spaiul ntre tegument i tubul digestiv este numit pseudocel sau pseudocelom (este absent
celomul adevrat). Pseudocelul este umplut cu lichid, fibre i celule gigant.
9. Sistemul circulator i respirator este absent. Cilii n toate etapele de dezvoltare sunt abseni.
10. Tubului digestiv este lung i drept, el conine gura, faringele musculos, intestinul i anusul.
Intestinul nu are strat muscular.
11. Sistemul excretor este unic. Celulele cu flamur vibratil sunt absente. Sistemul excretor este
format din una sau dou celule renete gigante sau dintr-un sistem de tuburi de colectare n form
de H.
12. Sistemul nervos este format dintr-un inel nervos perifaringian, i trunchiuri nervoase longitudinale
care se afl n cele patru cordoanele epidermale.
13. Organele de sim sunt slab dezvoltate. Acestea sunt reprezentate de papile mici i o pereche de
amfide pe fiecare parte a capului. Unele specii au o pereche de organe de sim caudale numit
fasmide
14. Are loc numai reproducerea sexual. Sunt dioici - cele dou sexe (feminin i masculin) sunt
separate. Exist un dimorfism sexual marcat, la masculi extremitate posterioar este de obicei n
form de crlig. La unele specii femela secret un feromon pentru a atrage masculul.
15. Fecundarea este intern. Clivajul (diviziunea zigotului n blastomere) este puternic determinat.
Ciclului de via implic stadii larvare.

Nematodele intestinale sunt viermi cilindrici, cu o lungime care variaza de la 1 mm la cativa centimetri - la
maturitate ( elul 222-l). Ciclurile biologice de viata sunt complexe si extrem de variate; unele specii,
inclusiv Strongyloides stercoralis siEnterobius rmicularis, pot fi transmise direct de la o persoana la alta, in
timp ce altele, cum sunt Ascaris lumbricoides,Necator americanus siAncylostoma duodenale, necesita o
faza de dezvoltare la sol. Deoarece majoritatea parazitilor helmintici nu se autoreproduc, pentru o
incarcatura mare de viermi adulti sunt necesare expuneri repetate la parazit in stadiul sau infectios, de
larva sau ou. Prin urmare, boala clinica, spre deosebire de infectia asimptomatica, necesita in general o
sedere prelungita intr-o regiune endemica. Eozino-filia si nilurile ridicate ale IgE serice sunt caracteristice

multor infectii helmintice; atunci cand nu pot fi explicate altfel, acestea trebuie sa determine suspectarea
unei helmintiaze oculte. O imunitate protectoare semnificativa la nematodele intestinale nu pare sa se
dezvolte, dar nici mecanismele de salvare imuna a parazitului si raspunsurile imune ale gazdei la aceste
infectii nu au fost elucidate in detaliu.
ASCARIDOZ A Ascaris lumbricoides este cel mai mare parazit intestinal nematod la om, atingand pana la
40 cm in lungime. Se estimeaza ca sunt infectati 1 miliard de oameni.
Cei mai multi indivizi infectati au o incarcatura mica de viermi si sunt asimptomatici. Boala clinica apare ca
urmare a hipersensibilitatii pulmonare si a complicatiilor intestinale.
Ciclul biologic Viermii adulti traiesc in lumenul intestinului subtire. Femelele mature de Ascaris sunt extrem
de fecunde, fiecare producand pana la 240.000 de oua pe zi, care sunt eliminate o data cu materiile
fecale. Ouale de ascarid, care au o rezistenta remarcabila la factorii de mediu, devin infectante dupa
cateva saptamani de maturare pe sol si pot ramane infectante timp de ani de zile. Dupa ce ouale
infectante sunt inghitite - prin transmitere fecal-orala - larle eclozate in intestin invadeaza mucoasa,
migreaza pe cale circulatorie in plamani, penetreaza alolele, ajung apoi in arborele bronsic si se intorc prin
inghitire in intestinul subtire, unde se dezvolta pana la stadiul de viermi adulti. intre infectia initiala si
producerea de oua se scurg aproximativ 2-3 luni. Viermii adulti traiesc circa 1-2 ani.
Epidemiologie Ascaris este larg raspandit in zonele cu clima tropicala si subtropicala, incluzand zonele
rurale din sud-estul Statelor Unite. Transmiterea se produce in mod tipic prin intermediul solului
contaminat cu fecale, datorita atat lipsei instalatiilor sanitare, cat si utilizarii ingrasamintelor umane la
fertilizarea solului. Datorita tendintei lor de a duce fecalele de la mana la gura, copin mici din regiunile
rurale sarace sunt cei mai afectati. Infectia in afara ariilor endemice, desi nu este obisnuita, poate aparea
prin intermediul oualor transportate pe legume.
Caracteristici clinice In timpul fazei pulmonare a migrarii larvare, dupa aproximativ 9-l2 zile de la ingestia
oualor, pacientii pot dezvolta o tuse iritativa, neproductiva si disconfort substernal sub forma de arsura,
agravat de tuse sau inspir profund. Dispneea si sputa cu striatii sanguinolente sunt mai putin frecnte.
Febra este de obicei prezenta si poate depasi 38,5C. Eozinofilia apare in timpul acestei faze
simptomatice si scade lent in cateva saptamani. Pe radiografia toracica apar semne
de pneumonie eozinofilica (sindromul Loeffler), cu infiltrate rotunde sau ovalare, cu dimensiuni de la cativa
milimetri la mai multi centimetri. Aceste infiltrate pot fi tranzitorii si intermitente, disparand dupa cateva
saptamani. In locurile unde exista o transmitere sezoniera a parazitului, Ascaris poate determina
pneumonii sezoniere cu eozinofilie la gazde anterior infectate si sensibilizate.
In infectiile silite, viermii adulti din interiorul intestinului subtire nu determina de obicei aparitia
simptomelor. in infectiile masi, mai ales la copii, un bolus mare de viermi agregati poate produce durere si
ocluzia intestinului subtire, care poate fi complicata cu perforare, invaginare sau volvulus. Viermii solitari
pot cauza boala atunci cand migreaza in locuri ectopice. Un vierme mare poate intra si obstructiona
arborele biliar, producand colica biliara, colecistita, colangita, pancreatita si, rar, abcese intrahepatice.
Migrarea ascendenta a unui vierme adult in esofag poate provoca tuse si eliminarea orala a viermelui, in
zonele cu endemie crescuta, ascaridoza intestinala si biliara poate fi alaturi de apendicita acuta
si litiazabiliara una din cauzele abdomenului acut chirurgical.
Examene de laborator Cele mai multe cazuri de ascaridoza pot fi diagnosticate prin detectarea
microscopica a oualor mamelonate caracteristice de Ascaris (65 pe 45 (im) in esantioane din materii
fecale. Uneori, pacientii se prezinta dupa eliminarea unui vierme adult - identificabil prin marimea lui mare
si suprafata neteda, de culoare crem - in materiile fecale sau, rar, prin cavitatea bucala sau prin nas.
Precoce, in timpul fazei de migrare transpulmonara, cand apare pneumonia eozinofilica, larle pot fi gasite
in sputa sau in aspiratul gastric inainte ca ouale diagnostice sa apara in scaun. Eozinofilia, marcata in
timpul acestui stadiu precoce, scade de obicei pana la niluri minime in infectia silizata. Viermii adulti mari
pot fi vizualizati, adesea intamplator, la examinarea cu substanta de contrast a tractului digestiv. O
radiografie abdominala simpla poate evidentia conglomeratele de ascarizi in ansele pline cu gaz ale
intestinului la pacientii cu ocluzie intestinala. Viermii din canalele pancreato-biliare pot fi detectati prin
ecografie si colangiopancreatografie retrograda endo-scopica; ultima metoda a fost de asemenea utilizata
pentru extragerea viermilor Ascaris din tractul biliar.
Ascaridoza trebuie intotdeauna tratata pentru prenirea entualelor complicatii gra. Mebendazolul sau
albendazolul (care nu este inca aprobat de Administratia pentru Alimente si Medicamente - FDA) sunt
eficiente. Acesti derivati benzimi-dazolici sunt contraindicati in sarcina si in infectiile masi, cand pot

provoca migrarea ectopica. Pirantel-pamoatul si citratul de piperazina nu prezinta riscuri in sarcina.

Diareea si durerea abdominala usoara sunt efecte secundare - rare -ale acestor substante. Ocluzia
intestinala partiala poate fi rezolvata prin aspirare nasogastrica, administrare de lichide intranoase si
instilatii cu piperazina printr-o sonda nasogastrica, dar ocluzia completa si complicatiile sale sere necesita
interntia chirurgicala imediata.
Oxiuraza, cauzata de parazitul intestinal Enterobius vermicularis, este o infectie foarte des intalnita. Oxiurii
sunt paraziti care folosesc corpul uman pentru a supravietui si a se reproduce. Ouale fac pui si se
dezvolta in adulti care ajung la 5-10 mm lungime. Ouale se matureaza in intestine si apoi calatoresc prin
sistemul digestiv, ajungand in zona anala unde depun oua. Viermii adulti, care sunt albi si arata ca mici
bucati de ata, traiesc pana la 6 saptamani.
Oxiurii nu prea dau simptome celui infectat. Unii pacientii pot acuza mancarimi in jurul anusului, iar femeile
in zona vaginala. Pruritul se intensifica in timpul noptii, trezind persoana cu oxiuri.
Cauza principala o reprezinta igiena precara. Ouale se transmit de la anusul persoanei infectate fie la
gura (reinfectandu-se singuri) sau pe alte suprafete. Daca altcineva atinge suprafata contaminata si apoi
duce mana la gura, e posibil sa fi ingerat oua de oxiuri si sa fie infectat.
Femela oxiur depune mii de oua microscopice in jurul anusului si vaginului femeilor. Ouale se transmit de
la anusul persoanei infectate la:

asternuturi

covoare

maini

prosoape

haine si lenjerie intima.

Femela elibereaza mucus odata cu depunerea oalelor, ceea ce face ca pacientul sa scarpine zona
infectata (anus/ vagin). Prin scarpinare, ouale ajung pe mainile persoanei infectate si, de acolo, pe orice
suprafata care intra in contact cu mana contaminata:

obiecte sanitare si de igiena personala (pieptene, periuta de dinti)

mainile altor persoane (prin atingere directa cu persoana infectata)

mobila

obiecte de mobilier din baie si bucatarie

usensile de bucatarie

jucarii.
Inghitirea oualor: Ouale rezista la suprafata obiectelor cu care intra in contact pentru o perioada de pana
la 3 saptamani. Odata atinse, se vor atasa de mainile noii gazde. Daca mainile sunt duse la gura, exista
un mare risc de ingerare a oualor si de infectare cu oxiuri.

Inspirarea oualor: Ouale microscopice pot contamina aerul, fiind inspirate si apoi inghitite. Acest lucru se
intampla atunci cand scuturi prosopul sau lenjeria de pat a unei persoane infectate cu oxiuri. Ouale stau in
intestine aproximativ 2 saptamani dupa ce are loc infectarea pacientului; doua saptamani mai tarziu,
oxiurii sunt pregatiti sa se reproduca.
Igiena deficitara: copiii mici sunt mai predispusi infectiei intrucat nu sunt atat de disciplinati in ceea ce
priveste spalatul pe maini. Tot ei sunt cei susceptibili a avea oxiureze prelungite, intrucat vin in contact des
si apropiat unii cu altii, isi ating manutele in timpul jocului, facand posibila reinfectarea.
Oxiurii apar mai ales in zonele aglomerate. Oxiurii care infecteaza oamenii nu pot afecta animalele sau pe
cele de companie. Totusi, cateva oua microscopice pot fi gasite pe blana animalului si apoi transmise
mainilor oamenilor prin mangaiere. Este important de stiut ca problema nu este animalul, ci nespalatul
mainilor si nerespectarea unei igiene cat mai stricte.

Testul de amprenta anala

Oxiuri in intestin
Sau testul cu banda adeziva, presupune presarea partii lipicioase a bandei scotch pe pielea din jurul
anusului pacientului si observarea benzii la microscop. Deoarece parazitul are tendinta de a depune ouale
noaptea, cele mai bune probe se preleveaza dimineata la prima ora. Pacientii pot si ei preleva proba prin
aplicarea bandei scotch inainte de a merge la toaleta (inainte de a avea un scaun) sau de dusul de
dimineata, urmand ca banda adeziva sa fie inmanata doctorului. Cateodata este nevoie de mai multe
probe pentru a ajunge la un diagnostic corect.

Prelevarea unei probe umede din jurul anusului

Observarea parazitului cu ochiul liber
Cateodata oxiurii pot fi vazuti in zona anala, pe lenjerie sau in scaunul eliberat in toaleta, unde au aspectul
unor capete de ata. Datorita marimii si culorii lor (alba), oxiurii sunt greu de descoperit, iar masculul este
foarte rar intalnit intrucat ramane in interiorul interstinului.
Oxiurii sunt observat mai usor in timpul noptii, intrucat femela iese pentru a depune ouale. In cazul in care
avem de-a face cu pacientii copii, este bine sa-i verificam la 2-3 ore dupa ce au adormit.
Ouale oxiurilor nu sunt vizibile cu ochiul liber.
Medicul trebuie consultat de urgenta in cazul in care esti insarcinata, alaptezi sau ai un bebelus cu varsta
mai mica de 3 luni si sunteti suspecti de oxiuri.

Tratamentul oxiurilor
Infectia cu oxiuri se trateaza usor, tratamentul concentrandu-se inclusiv pe prevenirea reinfectarii. Toti
membrii familiei trebuie sa urmeze acelasi tratament, fie ca acuza sau nu simptomele unei infectii cu
oxiuri. Tratamentul consta fie in mentinerea unei igiene stricte pentru o perioada de 6 saptamani, fie
medicamentatie urmata de igiena stricta pentru 2 saptamani.
Unele medicamente sunt valabile fara prescriptie medicala, insa trebuie respectate cu strictete
recomandarile producatorului. Categoriile expuse mai sus (femeile insarcinate, care alapteaza sau cele cu
bebelusi mai mici de 3 luni), trebuie sa fie tratate strict de catre doctor.
Metoda igienei stricte
Conform Serviciului National de Sanatate din Marea Britanie, masurile stricte de igiena te pot scapa de
oxiuri si pot reduce semnificativ riscurile reinfectarii.
Parazitul are un ciclu de viata de aproximativ 6 saptamani, asadar igiena stricta trebuie sa dureze macar
atat, iar toti cei din casa trebuie sa urmeze aceste reguli noi:
Spala toate asternuturile, pijamalele si jucariile folosite la culcare la temperatura cat mai mare si clatestele foarte bine, eventual de doua ori.

Aspira constiincios toate camerele casei, mai ales dormitoarele, la intervale regulate de timp, cat
se poate de des, pe toata perioada sugerata mai sus, nefacand rabat la calitatea aspirarii.

Sterge praful si spala toate suprafetele din baie si bucatarie, clatind laveta des in apa fierbinte. A
se efectua regulat pe toata perioada de 6 saptamani

Nu scutura lucrurile in care se pot gasi ouale oxiurilor, cum ar fi hainele, pijamalele, asternuturile
si prosoapele.

Nu manca in dormitor. Exista riscul inghitirii oualelor in suspensie de la manevrarea asternuturilor

sau scuturarea pijamalelor.

Asigura-te ca toti cei din casa au unghiile taiate scurt si foarte curate

Abtine-te de la suptul degetului sau roaderea unghiilor; supravegheaza atent copiii!

Spala mainile des si constiincios, curata si pielea de sub unghii. Nu uita sa speli mainile inainte de
masa, dupa ce ai folosit toaleta, dupa ce ati schimbat scutecul copilului.
Noaptea poarta lenjerie intima stransa pe corp. Schimba lenjeria in fiecare dimineata

Se spune ca manusile de bumbac purtate noaptea te ajuta sa nu te scarpini in somn; daca tot te
scarpini, purtand manusile nu aduni oua de oxiuri sub unghii

Fa dus sau baie regulat, spala bine tot corpul, mai ales in zona anala si vaginala (in cazul
doamenlor)

Folositi toti ai casei prosoape individuale

Periutele de dinti trebuie tinute intr-un dulapior inchis si clatite bine inainte de folosire.
Atunci cand infectia cu oxiuri a disparut, spalatul des pe maini si igiena corecta vor prefeni reinfectarea.
Igiena stricta poate preveni reizbucnirea infectiei chiar daca cel mic se infecteaza din nou cu oxiuri la
scoala sau la gradinita.
Medicamentatia
Tratamentul medicamentos va fi urmat de toti cei din familie. Exista un risc de transmitere a infectiei de
75% intre membrii familiei (persoane aflate in aceeasi casa), asa ca sansele de infectare ale cuiva care
locuieste in aceeasi casa cu o persoana infectata cu oxiuri sunt destul de mari, chiar daca simptomele nu
sunt prezente.

Mebendazolul blocheaza capacitatea parazitului de a absorbi glucoza, omorandu-l in cateva zile.

Poate fi administrat ca lichid sau comprimat care se mesteca. Este suficienta o doza unica de 100 mg.
Pentru reinfectare, se va prescrie inca o doza de mebendazol. Mebendazolul se administreaza pacientilor
cu varsta mai mare de 2 ani. Efectele secundare includ diareea si durerea abdominala, mai ales daca
infectia este severa.
Piperazina paralizeaza parazitul, el fiind repede eliminat de catre intestin. Cateodata pacientului i
se prescrie si un laxativ usor, gen senna. Cele doua medicamente sunt disponibile combinat, intr-un
saculet, sub foarma de pudra. Tratamentul poate fi administrat si pacientilor cu varste cuprinse intre 3 luni
si 2 ani, in acest caz fiind necesare doua doze fie de 2.5ml sau 5 ml, spatiate la doua saptamani una de
cealalta. Nu se administreaza celor suferinzi de probleme renale sau cu epilepsie.
Daca infectia continua si dupa aplicarea tratamentului, trebuie contactat medicul care, probabil, va
prescrie o a doua runda de tratament.
Sarcina si alaptarea se recomanda metoda igienei stricte, in detrimentul medicamentatiei. Niciunul din
medicamentele specificate mai sus nu ar trebui administrat in primele 13 saptamani de sarcina. In timpul

celui de-al doilea si al treilea trimestru de sarcina si in timpul alaptarii, medicatia poate fi utilizata in caz de
nevoie maxima. Decizia apartine medicului.
Copiii mici copiii cu varsta mai mica de 3 luni nu trebuie sa fie supusi tratamentului, ci se va folosi
metoda igienei stricte. De fiecare data cand trebuie schimbat scutecul, copilul va fi spalat bine la fundulet.
Remedii casnice pentru tratarea oxiurilor

Oxiuri
Oxiurii iubesc zaharul si carbohidratii rafinati, asa ca eliminarea sau, cel putin, reducerea acestor alimente
din dieta familiei poate ajuta la evitarea infectilor. Consumul produselor bogate in fibre, cum sunt
cerealele, alaturi de multe legume crude, pot preveni infectiile si ajuta si tratamentul sa devina mai
eficient.
Suplimentele probiotice, in special acidophilus si/ sau bifidus, ajuta inmultirea bacteriilor bune in
intestinul copilului sau adultului, precum si in vaginul fetitelor. Acestea ofera protectie naturala eficienta
impotriva organismelor cu potential daunator precum oxiurii. Se recomanda administrarea unei capsule cu
probiotice de doua ori pe zi, timp de 1 luna, urmata de 1 capsula zilnic pentru urmatoarele doua luni.
Exista si remedii din plante cu proprietati antiparazitare care pot ajuta copilul sau adultul sa scape de
oxiuri. Cereti recomandarea medicului pentru dozajul potrivit fiecarui pacient. In general se recomanda:

Pelinul: o doza administrata de doua ori pe saptamana

Extractul de samburi de grepfruit: 5-10 picaturi la un pahar cu apa, de 2-3 ori pe zi, in 3 din cele 7
zile ale saptamanii. (Atentie, extractul are un gust deosebit de amar)

Usturoiul: copiii cu varsta mai mare de 1 an pot manca un catel de usturoi zdrobit amestecat cu
miere, de 2-3 ori pe zi timp de 2-3 saptamani

Tinctura de coaja de nuca neagra: trei picaturi de 3 ori pe zi pentru maxim 7 zile. Fiind o planta cu
proprietati foarte puternice, tinctura se recomanda a fi folosita de copiii peste 12 ani.

Ceai de plante: pentru 500ml ceai este nevoie de o parte pelin, o parte menta si o parte anason.
Se indulceste cu miere si se bea de 3 ori pe zi, inainte de fiecare masa (dimineata pe stomacul gol), timp

de 1 saptamana cu pauza de 2 saptamani, apoi reluat din nou pentru 1 saptamana. Nu se administreaza
femeilor insarcinate si care alapteaza si copiilor.

Morcovul: se rade si se amesteca cu seminte de dovleac la micul dejun. Mai pot fi folosite si
ceapa, merele, ardeiul rosu, cimbru proaspat sau uscat adaugat in mancare.

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki.Nematode
www.adoptiicaini.ro/viermi-cilindrici
https://ro.scribd.com/doc/47984886/Viermi-cilindrici
www.carti.ro/biologie.com/.../Viermii---viermi-lati--cilindrici