Sunteți pe pagina 1din 2

Neoclasicismul

este un curent care incepe sa se impuna, sa


creasca deja catre jumatatea secolului 18, a
doua treime tot mai mult, e masiv la sfarsitul
sec 18 si inceputul lui 19;
se suprapune in unele parti fie cu rococo-ul,
fie cu romantismul spre sfarsit;
este vorba, in esenta, despre o revenire, o
reafirmare a valorilor clasice, in sens
morfologic (opuse barocului) stabilitate,
rationalitate, simplitate, organicitate a
formei;
pe de alta parte, este si un revival, o
reinviere revenirea unor stiluri vechi,
istorice interes deosebit pentru Antichitate,
mai ales pentru Antichitatea greaca (dar si
Antichitatea clasica, romana);
este un stil care corespunde in linii mari
Epocii Luminilor, se constituie foarte bine in
epoca domniei lui Ludovic al 16-lea,
continua, chiar se amplica la si dupa
Revolutia franceza este stilul Revolutiei
franceze si se mentine chiar si in epoca
imperiului cu unele modificari
=> este un stil mai presus de modificarile
politice;
se distinge in primul rand o reactie fata de
rococo si fata de baroc (mistic, dezordonat)
se regaseste peste tot linii simple, in cladiri
optiunea pentru rationalizare
revin elementele clasice din arhitectura
greaca templul grec, frontonul
tendinta catre universalizare (rationalizarea
= universalizare)
moda este inspirata din cea antica talie
inalta, haine ce imita peplos-ul, carare pe
mijloc, simplitate se renunta la panglici,
decoratii; redingota masculina se simplifica
foarte mult, accentueaza linia corpului
tendinta se observa si in mobilier
o importanta mare o are un german un
critic de arta, un erudit pe nume Johann
Winckelmann scrie o multime de lucruri,
are un rol insemnat in redescoperirea
clasicimului grec distinge arta clasica
greaca (sec 5 i.hr) de arta romana are
impresia ca Roma a dus la un alt nivel arta
greaca; pentru a sti ce e clasicismul, trebuie
sa te duci la greci
a studiat in Italia, la Roma, colectiile si a
incercat sa distinga ce era arta clasica greaca
si imitatii romane
este un adorator al lui Homer, scrie o celebra
istorie a artei in Antichitate prima lucrare
de istoria artei ca atare, deschizand un drum
pe care nu mai pasise nimeni
este primul care periodizeaza arta greceasca;
periodizarea lui se mentine pana astazi, are o
anumita relevanta stilul sublim, frumos,
imitativ (epoca elenistica);
lipseste arta arhaica tot ceea ce este inainte
de clasic nu merita a fi discutat
principiile periodizarii artei grecesti nu sunt
complet fara asemanare cu ceea ce se
foloseste azi
principiul lui fundamental este ca nu poti
obtine maretia in arta decat imitandu-i pe
greci
a definit arta antica maretie linistita si
frumusete senina
are o mare influenta si va exercita o
influenta
considerabila
intai
asupra
neoclasicismului german, atat in secolul 18,
dar si in secolul 19

Arhitectura neoclasica
sir Robert Smirke British Museum cu
ordinul de coloane dorice (neoclasicismul
reabiliteaza doricul, tinzand sa elimine
corinticul explica prin faptul ca doricul
este simplu, cu linii simple, dar si pentru ca
e asimilat dorienilor spartanilor - )
in epoca imperiului se gaseste la Paris
Pantheonul

in prima jumatate a secolului 19 Karl


Friedrich Schinkel arhitectul Berlinului
opere, teatre nationale in europa deceniilor
30-40 ale secolului 19, mergand pana tarziu
State House Boston se opteaza pentru formele
orizontale, dispar decoratiile, exista linii drepte
Royal Scottish Institute ordinul doric triglife si
metope, austeritatea, eliminarea culorii si a zugravelii
folosirea materialului pur (considerau ca este un element
clasic)
Monticello casa lui Thomas Jefferson, neoclasica,
retinuta, mizand pe alternanta caramizii si a albului,
fronton de templu, dimensiunea orizontala, accent pus pe
orizontal
Brandenburger poarta, restaurata pentru ca a fost
distrusa aproape complet, utilizarea ordinului doric, piatra
vizibila, materialul care trebuie sa se vada
Altesmuseum din Berlin, o expresie foarte simpla, a lui
Schinkel, ajunge la un neoclasicism apropiat de
modernism
Neuewache mausoleu, ordin doric, dar nu are triglife si
metope, folosirea pietrei cu variatii naturale in culoare,
eliminarea oricarui element de decor, de ornament, de
zugraveala totul trebuie redus la esenta; tot al lui
Schinkel

la noi Ateneul, dar care e compozit


Pictura neoclasica
-

pictorul francez cel mai important pentru


neoclasicism in Franta si nu numai este Jean
Louis David isi incepe activitatea in epoca
lui Ludovic al 16-lea, incepe sa picteze la
sfarsitul domniei sale, este apoi pictor al
revolutiei, dar si al imperiului; apoi este si
pictor al restauratiei;
totusi nu isi modifica fundamental stilul,
ramane un neoclasic => era profund ancorat
in neoclasicism
apogeul sau este sfarsitul domniei lui
Ludovic si inceputul revolutiei

Juramantul horatilor nu mai este pictura religioasa, se


inspira din Antichitate; totul este pus sub semnul
razboinicului si loialitatii fata de patrie; aici se vad atat
meritele cat si defectele lui David, dar si al epocii
neoclasice este foarte retoric, desi nu mai suntem in
baroc, se pastreaza gesturile teatrale; scena este foarte
statica, personajele par manechine; tabloul este impartit in
cele doua grupuri masculin si feminin (cele trei femei)
cel masculin se impune diferenta intre cele doua grupuri
razboinic, tare / linii blande, grupul feminin e foarte
frumos pictat, mana femeii inspira resemnare; pare ca
avem de-a face cu un grup statuar, perfect desenat, dar
fara miscare, incremenit; cromatic, tabloul nu are prea
multa viata, culorile sunt terne, clasicii nu sunt interesati
de culoare, pentru ei, desenul e totul (asemanator cu
arhitectura); poate pleca de la doua idei: una gresita
conforn careia arta greaca era fara culoare si una
filozofica care presupunea ca forma, desenul tin de
esenta, in timp ce culoarea este un accident, neesential, un
ornament (ornamentul nu e prea important pentru
neoclasici), este irationala, comunica lucruri care nu le
poti exprima, desenul este rational (spre deosebire de
baroc, unde desenul si culoarea se combinau pentru o
expresie puternica)
Moartea lui Socrate Socrate primeste cucuta din partea
unui slujitor care este ingrozit, Socrate arata spre cer,
discipolii sai il plang; totul este foarte retoric
Moartea lui Marat poate fi considerata capodopera lui
David, se observa iar mana resemnata, Marat era
prietenul lui David, este ucis de o femeie in baie Marat
este cu pana in mana, tocmai scria un articol, un manifest
si a fost lovit de moarte, sangele s-a scurs; este interesant
contrastul foarte subtil, rafinat intre griurile ceva mai
calde ale bratului si griurile ceva mai reci ale cearsafului;
putina culoare, dar foarte expresiva; este un tablou mai
emotional, nu mai este retoric (implicarea autorului), dar
elementele de clasicism sunt prezente (orizontala bine
exprimata, verticala bine exprimata si oblicul corpului)
Autoportret al lui David
Madame de Recamier imbracata in epoca directoratolui
cu o rochie a lantique, cu o coafura in acelasi stil
elemente ale clasicismului, influente, inspirate din
Antichitate; eliminarea aproape a tuturor ornamentelor; se
pune accentul pe liniile moblierului si ale corpului
puritatea liniei si a desenului si nu pe ornament

Incoronarea lui Napoleon tablou deja legat de


propaganda imperiala

David a organizat niste evenimente publice


festivaluri cu oameni si procesiuni regasite apoi
la comunism si fascism celebrele sarbatori ale
Fiintei Supreme facute de David (Fiinta Suprema
prin care Robespierre voia sa inlocuiasca
catolicismul) genul acesta de arta va triumfa in
statele totalitare in secolul 20
Rafael Mengs nu il chema Rafael, si-a spus asa in
cinstea lui Rafael Sanzio, scrie o serie de eseuri despre
arta antica, joaca un rol important in neoclasicismul
german
Giovanni Piranesi Un desenator napolitan, gravor,
deseneaza carceri destul de stranii un fel de locuinte,
palate labirintice, vazute din interior, cu scari, din care nu
se poate iesi (castelul lui Kafka inainte de el);
marturiseste obsesia lui pentru arhitectura, pentru
organizarea spatiala, dar are ceva nelinistitor si straniu
Jean Auguste Dominique Ingres discipol al lui David
si ultimul mare neoclasic, pictor remarcabil, marele rival
al lui Delacroix si al curentului romantic, castiga premiul
Romei in 1801; devine un fel de pictor oficial al Frantei,
desenator stralucit si mai ales al corpului feminin; este
prins intr-o epoca diferita de cea a lui David in epoca
romantica, a restauratiei romantismul se aliaza cu antirevolutionarii, o epoca in care Franta, pentru a se destinde
dupa razboaiele napoleoniene, incepe sa isi construiasca
un imperiu colonial cu aceasta ocazie patrund in Franta
teme orientale, exotice odalisce, cai entuziasm pentru
orientalism, exotism; Ingres nu este deloc insensibil la
acest lucru nu e un element neoclasic, dar modalitatea
de abordare este neoclasica; este mai putin preocupat
decat David de elemente civice, mai interesat de viata
privata portrete si scene de viata privata
Trup de doamna desen precis, exact, dar nu ii pune
defecte idealizare a trupului feminin, fiecare femeie
pentru el este o zeita, al carei corp nu are cute si alte
defecte ; cromatica este interesanta, frumoasa, nu este
precum David insensibil la culoare contrast puternic
intre tonurile calde ale corpului cu cele mai reci ale
materialelor
Odalisca tema care va fi foarte iubita in Franta, tinand
de lumea Orientului pe care o descopera artistii si
publicul; are elemente de senzualitate si erotism scene
de genul asta erau pentru artisti era o buna ocazie de a
infatisa trupul feminin si de a da frau intereselor
cromatice mai puternice
Baie turceasca un tablou rotund studiu despre un corp
feminin aratat in toate pozitiile cu putinta, profitand de
acest pretext, baia turceasca; incercarea lui de a infatisa
corpul perfect; lui Ingres i s-a reprosat ca ar infatisa gatul
femeii mai lung, avand doua vertebre in plus
Portret de fata toate figurile lui seamana, au un aer
comun
Sculptura
Un alt artist este sculptorul italian Antonio Canova
Sculptura Venus sau Paulina Borgese (Bonaparte sora
lui Napoleon) avea reputatia de femeie frumoasa, apare
ca Venus ; Canova era un specialist in abilitatea de a face
tactilitate salteaua, corpul
Venus ceea ce dispare este autenticitatea clasicismului
vechi, totul este de multe ori redus la copie, pastisa, la
imitatie (Winckelmann)
Neoclasicismul continua in pictura si sculptura
Thorvaldsen
Pictura franceza manifesta pana la sfarsitul secolului 19
un neoclasicism tot mai obosit, inspirat de elementele
mari, pictura de atelier, academica, caracteristica celui deal treilea imperiu, un gen artistic impotriva caruia se vor
ridica tot mai multe voci realistii si mai tarziu
impresionistii
Neoclasicismul pastreaza influente pana la inceputul
secolului 20 secolul 19 este un secol caracterizat de
revival, accentele istoriste, inspiratia din trecut e foarte
importanta, se inspira din antichitatea clasica
Catre sfarsitul secolului 19, neoclasicismul dispare, insa
clasicismul in sensul de stilul morfologic opus de barocul
morfologic, romantismul morfologic, va aparea sub forma
modernismului, functionalismului in secolul 20.