Universitatea Tehnic de Construcii din Bucureti

Specializarea: I.E.P.A.

REFERAT
Disciplina: ECOLOGIE
Tema: ECOSISTEMUL

Student: Miulescu Cezar C-tin

Anul I, Grupa 1 C

CUPRINS:

1.Introducere...............................................................3
1.1 introducere in ecosistem...................................................3
1.2 Aparitia si termenul de ecosistem....................................3
2.Teoria sistemica in ecologie.......................................3
2.1 Caracteristici generale......................................................4
2.2 Ecosisteme stratificate....................................................5
2.3 Ecosisteme umbrite.........................................................5
2.4 Ecosisteme mixte............................................................5
2.5 Ecosisteme de lumina......................................................6
3. Concluzii..................................................................6
4. Bibliografie..............................................................7

1.INTRODUCERE
1.1 Introducere in ecosistem

Ecosistemul sau sistemul ecologic reprezinta ceea ce ecologii numesc

unitatea organizatorica elementara a biosferei. n principiu, atunci cnd
spunem ecosistem, ntelegem de fapt un sistem deschis, cu o alcatuire
complexa conferita de cele doua subsisteme majore din care acesta este
alcatuit, si anume biotopul (mediul fizico-chimic abiotic) si biocenoza
(totalitatea vietuitoarelor, comunitatea de plante, animale,
microorganisme care au ca suport un anumit biotop). Principala
caracteristica a ecosistemului este aceea ca la nivelul acesteia se
realizeaza productia biologica.
1.2 Aparitia si termenul de ecosistem
Termenul de ecosistem a fost introdus n 1935 de ecologul britanic Sir
Arthur George Tansley, care a descris sistemele naturale ca o continua
interactiune dintre componenta vie si nevie a acestora.
2. Teoria sistemica in ecologie
Conceptia ecologica moderna stabileste mai multe categorii de structuri
ale ecosistemului. Cel mai usor de identificat este modalitatea de
stratificare a ecosistemului, deoarece cele mai multe ecosisteme prezinta
doua straturi principale: autotrof si heterotrof.
Stratul autotrof, alcatuit din totalitatea populatiilor de plante, este situat
superior si beneficiaza de accesul neconditionat la radiatia solara
luminoasa, ceea ce presupune o mai mare eficienta a procesului de
fotosinteza si deci o productie primara (productie de substanta organica)
ridicata. Stratul heterotrof este alcatuit din organisme, care nu au acces la
energia luminoasa (fara plante) si este dependent de existenta
organismelor autotrofe n scopul asigurarii necesarului energetic.
Ecosistemele sunt foarte variate ca dimensiune si complexitate. Spre
exemplu, o insula din zona tropicala poate avea un ecosistem format de
padurea umeda tropicala care se poate ntinde pe sute si mii de hectare,
un ecosistem format de zona mlastinoasa a asociatilor mangroviere si un

ecosistem subacvatic reprezentat de recifurile coraligene si biocenozele

aferente.
2.1 Caracteristici generale
Definirea conceptului de ecosistem nu trebuie interpretata de o maniera
simplista sub forma unei relatii de genul: biotop + biocenoza = ecosistem.
Populatiile din componenta biocenozei sunt capabile nu numai sa suporte
rigorile mediului ambiant (biotopului) ci sa-l si transforme, ceea ce
determina noi interactiuni ntre specii (interactiuni indirecte) ceea ce
conduce la definirea unui sistem de interactiuni complex ale speciilor ntre
ele si ale speciilor cu mediul. Acest tip de sistem reprezinta sistemul
ecologic sau ecosistemul.
Dintr-un alt punct de vedere, se poate observa ca ecosistemul este
alcatuit din cinci subsisteme (trofice) fundamentale:
1.

substante de natura anorganica (elemente chimice sau substante

minerale);
2.

producatori primari (toate plantele si unele microorganisme

fotosintetizatoare);
3.

animalele consumatoare (consumatori primari si secundari de

diferite ordine);
4.

detritusul vegetal si animal (materie organica nevie);

5.

microorganisme reducatoare sau descompunatoare (organisme ce

reduc materia organica la componentii minerali).

ntr-un mod mai simplist, si reducnd componentele ecosistemului la cele
mai importante, putem afirma ca structura ecosistemelor este
determinata de o varietate de factori care se manifesta interrelational,
dintre care cteva din cele mai importante componente sunt solul,
atmosfera, radiatia solara, apa - toate acestea caracteriznd biotopul si
organismele vii care ocupa acest biotop, reprezentnd biocenoza sau
comunitatea de plante si animale specifice unui anumit biotop.

Se poate reliefa si o structura biochimica a ecosistemului, daca se

considera modul n care sunt reprezentate cantitativ diversele substante
(organice sau anorganice, libere sau nglobate n biomasa organismelor)
implicate n functionarea ecosistemului.
Avnd n vedere importanta unor anumite substante (asa numite
substante active) pentru functionarea ecosistemului, cum sunt pigmentii
fotosintetizatori, s-a realizat o diferentiere a ecosistemelor din punct de
vedere al eficientei productivitatii primare. Studiul clorofilei, a condus la
evidentierea a patru categorii de ecosisteme.
2.2

Ecosisteme stratificate.

n aceasta categorie se includ toate tipurile de paduri, ecosistemele cu

vegetatie ierboasa nalta (de tip savana), ecosistemele artificiale (culturi
agricole). Acestor ecosisteme le este caracteristica evidentierea unor
substraturi vegetale cu o concentratie diferita a concentratiei de tipul
padurii umede ecuatoriale.de clorofila, determinata de reducerea pe
orizontala a intensitatii radiatiei solare.
ntr-un ecosistem stratificat concentratia de clorofila a este de aproximativ
0,4 g pna la 3 g pe metru patrat ( 1 gram de clorofila poate produce 0,44 g oxigen/ora). Tipul de stratificare al unei paduri ecuatoriale este
prezentat n figura 12.
2.3

Ecosisteme umbrite.

n aceste ecosisteme, stratul autotrof are un singur nivel. Concentratia de

clorofila a este asemanatoare cu cea existenta le nivelul inferior al
ecosistemelor stratificate. Caracteristic acestor ecosisteme le este un
proces de fotosinteza de cteva ori mai redus ca intensitate comparativ cu
ecosistemele stratificate. n conditii de iluminare redusa, concentratia de
clorofila a are valori medii foarte scazute (0,001- 0,5 g/m2).
2.4

Ecosisteme mixte.

Aceste tipuri de ecosisteme sunt similare nivelului mediu din ecosistemele

de tip stratificat. Ele sunt de regula ecosisteme acvatice n care rolul
principal n realizarea productiei primare l detin algele planctonice
(fitoplanctonul). Datorita "migratiei" diurne, pe verticala, a algelor
microscopice nu se poate identifica totusi o stratificare stabila.
Concentratia de clorofila a este variabila n intervalul 0,02- 1g/m2 cu o
eliberare de oxigen de 1-10g/ora pentru fiecare gram de clorofila.

2.5

Ecosistemele de lumina

n aceasta categorie de ecosisteme sunt incluse acele ecosisteme

caracterizate de existenta unor straturi vegetale cu o dezvoltare
nesemnificativa pe verticala. Cu alte cuvinte, ele sunt, din acest punct de
vedere ecosisteme monostrat.
Exemple de astfel de ecosisteme sunt peliculele de alge sau cele de
licheni, culturile agricole (ecosisteme artificiale), mai ales n primele stadii
de dezvoltare a vegetatiei sau culturile experimentale expuse iluminarii
artificiale abundente.
Exista evident si alte criterii de clasificare a ecosistemelor. Spre exemplu,
pentru ecosistemele acvatice s-au luat n considerare principalele grupe
de organisme acvatice (nectonul, planctonul, bentosul) sau domenii ale
mediului acvatic cum sunt domeniul pelagial, bental etc., dar si criteriul
energetic, mai exact, marimea fluxului energetic prin ecosistem (Odum,
1972).
Asa cum se poate constata tipul de ecosistem, modul lui de functionare si
deci relatiile dintre organismele componente si mediul nconjurator sunt
determinate si controlate n ultima instanta de cantitatea de energie
disponibila. Cea mai importanta sursa energetica este evident energia

radianta solara. Odata fixata de catre plante, energia ncorporata n masa

organica circula n cadrul ecosistemului sau poate fi de asemenea trecuta
dintr-un ecosistem n altul printr-o serie de procese care includ: migratia
animalelor, vnatoare, recoltarea plantelor, fenomene de eroziune etc.
3.

Concluzii

Pentru a nelege mai bine modul n care ecosistemul functioneaza si se

schimba, modelarea este adesea folosita pentru a simula dinamica
ecosistemelor, inclusiv ciclurile biogeochimice de carbon i alte elemente,
rolul unor anumite specii sau grupuri funcionale n controlul funciei
ecosistemului, i chiar modificri dinamice n structura ecosistemului i
ntreaga biosfer.Noi tehnici de modelare a ecosistemului sunt dezvoltate
tot timpul , la fel ca i noi metode pentru respectarea ecosistemelor din
spaiu de platforme de teledetecie i aeriene, i chiar i de reelele de
senzori ncorporate n sol i plante, pe turnuri care pot face observaii
asupra ecosistemului.[3]

Bibliografie

1. Conf. dr. ing. Andrei Ciolac ELEMENTE DE ECOLOGIE;

2. Budeanu, C., E. Clinescu. 1982. Elemente de ecologie uman . Ed. tiinific
i Enciclopedic, Bucureti;
3. Ellis, E. (2011). Ecosystem. Retrieved from
http://www.eoearth.org/view/article/152248;