DEZVOLTAREA ORGANELOR GENITALE

DEZVOLTAREA ORGANELOR GENITALE

La sexul masculin

Aparatul urinar si genital al vertebratelor au legaturi stranse

anatomofunctionale, atat in timpul dezvoltarii lor embriologice, cat si in morfologia
lor definitiva.Pe acest fond embriologic si morfologic apar o serie de dispozitive noi,
variabile dupa specii, care urmeaza in evolutia lor embriologica etapele precedente,
dar care trec apoi la etape complexe anatomice si functionale.Cunoasterea acestor faze
este importanta, deoarece permite urmarirea cu usurinta a dezvoltarii ontogenetice a
organelor genitale si da posibilitatea de interpretare justa a malformatiilor care pot
surveni in cursul evolutiei (de cele mai multe ori, acestea reprezinta oprirea evolutiei
intr-un anumit stadiu al ontogenezei.)
DEZVOLTAREA FILOGENETICA a organelor genitale prezinta o serie de
caracteristici pentru fiecare component in parte:
a.Gametii -sunt prezenti in scara animala,cu particularitati caracteristice speciilor
respective.
b.Gonadele -sunt prezente la toate mamiferele; unisexualitatea este regula prezentei
acestor organe.Dezvoltarea gonadelor este concomitenta cu a aparatului urinar, de la
care imprumuta o serie de materiale.Morfogeneza gonadelor are origine dubla:din
epiteliul celomic si din mezonefros; formarea lor are loc in dreptul somitelor T6-L2,
dupa care migreaza diferentiat, realizand procesul de caudalizare (ovarul se opreste in
pelvis, pe cand testiculul strabate peretele abdominal anterolateral si se exteriorizeaza,
plasandu-se in interiorul unor invelisuri).
c.Gonoforul -prezinta o mare diversitate morfologica la mamifere ,datorita
diferentierii sexuale si functionale; el evolueaza o data cu etapele de dezvoltare ale
aparatului urinar :

pronefrosul cu canalul lui Wolff ,care are o functie urogenitala;

mezonefrosul cu doua canale juxtapuse;

canalul lui Wolff cu functie de spermiduct;

canalul lui Muller, cu functie de oviduct, insa fara legaturi cu mezonefrosul

metanefrosul cu cele trei canale: 47766evn11muf6f

1. ureterul prezent la ambele sexe;

2. canalul lui Wolff cu functie de spermiduct la sexul masculin

3. canalul lui Muller cu rol de oviduct la sexul feminin.
d.Organele genitale externe -se caracterizeaza, in evolutia filogenetica prin
deschiderea canalelor urogenitale in cloaca, care se compartimenteaza in sinusul
urogenital si in canalul rectoanal,fapt care duce la evolutia diferita a sinusului
urogenital, la cele doua sexe.In evolutia filogenetica, se constata ca orificiile distale
ale canalelor urogenitale sunt prevazute cu organe copulatorii, diferentiate pe baza
evolutiei tuberculului genital.
DEZVOLTAREA ONTOGENETICA a organelor genitale este complexa si
rezuma, in linii mari, etapele parcurse in filogenie:
a.Gametii -apar in aria extraembrionara, de unde migreaza catre eminenta genitala a
mezonefrosului, intre a 3-a si a 6-a saptamana a vietii embrionare.
b. Gonadele -au o evolutie entogenetica complexa; fenomenele care se succed in acest
proces au fost grupate in doua etape:nediferentiata si diferentiata.

Etapa nediferentiata --este concomitenta cu evolutia mezonefrosului;pe fata

sa anteromediala apare o proeminenta ovoidala,determinata de proliferarea
epiteliului celomic si migrarea genocitelor in aceasta zona,denumita eminenta
genitala sau progonada,care este legata de corpul lui Wolff prin mezoul
gonadic.La nivelul viitoarei gonade,epiteliul celomic prolifereaza si da nastere
cordoanele sexuale,care vor fi colonizate de gonocite;in aceasta etapa se
disting doua categorii de cordoane:- unele scurte si groase,denumite cordoane
corticale si altele lungi si subtiri care patrund in corpul eminentei
genitale,numite cordoane medulare; acestea sunt ondulate si se anastomozeaza
intre ele, alcatuind un dispozitiv in retea.La nivelul viitoarei gonade apar o
serie de conducte celulare fine din epiteliul canalelor mezonefretice, care
anastomozanduse intre ele, alcatuiesc o retea ,denumita retoblastem,de unde
vor porni o serie de cordoane drepte si scurte care intra in legatura cu
cordoanele sexuale medulare, realizand legatura sau jonctiunea urogenitala,
care marcheaza sfarsitul etapei nediferentiate.
Etapa diferentiata prezinta unele caractere comune pentru cele doua gonade,
insa diferentierea sexuala se realizeaza prin predominanta unei categorii de
cordoane sexuale asupra celeilalte, sub influenta unor substante, cu proprietati
hormonale :
-medularina pentru viitorul testicul si -cortecina pentru viitorul ovar.De
remarcat este si faptul ca prezenta gametilor nu este necesara pentru
diferentierea gonadelor.
Morfogeneza testiculului.La om, etapa diferentiata a ganadei masculine incepe
in a 7-a saptamana de viata embrionara, fiind caracterizata prin evolutia
cordoanelor sexuale medulare,pe de o parte, si formarea legaturilor cu
elementele ce persista din mezonefros,pe de alta parte,prin persistenta si
evolutia jonctiunii urogenitale. Cordoanele sexuale medulare se desprind de

epiteliul germinativ, devin libere si evolueaza spretubii seminiferi, care contin,

in interiorul lor, o serie de celule mai mari,denumite gonocite,
iar la periferie o alta serie de celule care vor da nastere celulelor lui Sertoli.
Incepand cu a 10-a saptamana de viata embrionara, din masa elementelor
mezenchimale din jurul cordoanelor sexuale, incep sa apara si sa se
diferentieze grupuri de celule, care vor constitui glanda intestitiala a gonadei
masculine a lui Leydig,cu rol endocrin.Dupa eliberarea cordoanelor sexuale si
individualizarea lor, elemantele mezenchimale interpuse intre epiteliul
germinativ si cordoanele sexuale,se condenseaza si alcatuiesc albugineea.
Cordoanele sexuale medulare, devenite tubi seminiferi,stabilesc intre timp,
legaturi definitive cu reteblastemul prin canalicule drepte si scurte, alcatuind
reteaua lui Haller (rete testis).Mezonefrosul involueaza, dar persista jonctiunea
urogenitala si canalele excretorii, care vor servi, de aici inainte, la eliminarea
spermatozoizilor; din ele vor lua nastere: ductele eferente, epididimul si ductul
deferent.
La sfarsitul lunii a 3-a de viata intrauterina, incepe migrarea testiculului
(descensus testis) spre sacii scrotali;polul caudal al mezonfrosului era legat de
regiunea inghinala prin mezoul inghinal,care devine gubernaculul testiculului
(gubernaculum testis) sau ligamentul testicular inferior, dupa coborarea
gonadei masculine. In timpul coborarii, gubernacului testicular se scurteaza
prin retractie si ajuta la migrarea testiculului pana in burse. La coborarea
testiculului contribuie si cresterea rapida a regiunii lombosacrate a fatului, care
antreneaza si seroasa peritoneala, ce formeaza la inceput gropita vaginala si
apoi canalul peritoneovaginal, care insoteste elementele funiculului spermatic
pana in burse.
Cand migrarea testiculului s-a terminat, canalul peritoneovaginal se ingusteaza
cu ajutorul inelelor lui Ramonede, se oblitereaza si ramane ca un vestigiu,
cunoscut sub numele de ligamentul lui Cloquet, cuprins in interiorul
funiculului spermatic. In migrarea sa, testiculul se poate opri din drum, situatie
numita ectopie testiculara, care poate fi : abdominala, inghinala sau
funiculara.In cazul cand canalul peritoneovaginal nu se inchide, se realizeaza o
comunicare intre cavitatea peritoneala si seroasa vaginala, situatie care
produce hernia congenitala si hidrocelul comunicant; in caz de inchidere
partiala a canalului peritoneovaginal intre doua inele ale lui Ramonede
invecinate, apar chistele funiculului spermatic.
c.Gonoforul are o evolutie ontogenetica complexa, nediferentiata in primele faze de
evolutie, urmata de etapa diferentiata la cele doua sexe.

Etapa nediferentiata --corespunde fazei nediferentiate a morfogenezei

gonadelor; ea se caracterizeaza prin aparitia si persistenta celor doua canale
atasate mezonefrosului: canalul lui Wolff si canalul lui Muller: - canalul lui
Wolff se deschide in partea inferioara separat in cloaca, pe cand canalele lui
Muller se fuzioneaza in partea lor inferioara si se deschid in cloaca printr-un
canal comun.

Morfogeneza gonoforului masculin.Se caracterizeaza prin persistenta canalului

lui Wolff, sub influenta hormonilor fetali testiculari si prin regresia canalului
lui Muller. Canalul lui Wolff are o evolutie diferentiata in raport cu pozitia
gonadei: - portiunea supragenitale sufera un proces de atrofie, care duce la
persistenta unui rest embrionar, numit hidatida pediculata; - portiunea genitala
a canalului lui Wolff da nastere ductelor eferente si epididimului; - portiunea
subgenitala a canalului lui Wolff formeaza ductul deferent, ampula
diferentiala, vezicula seminala si canalul ejaculator. De mentionat faptul ca
portiunea subgenitala a mezonefrosului formeaza si o serie de resturi
embrionare atasate cozii epididimului, numite ductele aberante ale lui Haller si
organul lui Giraldes.
La sexul masculin canalele lui Muller se atrofiaza, ramane doar
portiunea sa craniala, din care ia nastere hidatida sesila, atasata testiculului si
portiunea sa caudala din care se constituie o formatiune, situata la nivelul
uretrei prostatice, in verul montanal, denumita utricula prostatica
corespunzatoare vaginului.
d.Organele genitale externe se dezvolta din cloaca, teritoriu cu dubla potentialitate:
partea sa ventrala este urogenitala, pe cand partea sa dorsala este rectoanala.
Compartimentul urogenital, denumit si sinusul urogenital este astupat in partea sa
caudala de o membrana opturanta, in jurul careia, in a trei-cinci a luna de viata
intrauterina, iau nastere organele genitale externe. Dezvoltarea lor este concomitenta
si cu organizarea regiunii subombilicale a peretelui anterolateral abdominal,
dezvoltare care se efectueaza tot in doua etape: nediferentiata si diferentiata.

Etapa nediferentiata. --Membrana cloacala este impartita in doua

compartimente: -in partea anterioara se afla membrana urogenitala, iar in
partea posterioara membarana anala. La extramitatea anterioara a membranei
urogenitale, spre sfarsitul saptamanii a sasea, ectoblastul precloacal si
mezoblastul ventral formeaza o ridicatura, denumita tuberculul genital care
creste in directia ventrala si va da nastere penisului sau clitorisului. Pe fata
inferioara a tuberculului genital apare santul urogenital, captusit de membrana
urogenitala si delimitat de plicile urogenitale.
Lateral de plicile urogenitale isi fac aparitia alte proeminente,
constituind cadrul genital.

Etapa diferentiata --a organelor genitale externe se desfasoara sub influenta

hormonilor sexuali fetali.
Morfogeneza organelor genitale externe masculine.Tuberculul genital creste
mult in volum si se transforma in penis; pe fata sa inferioara isi face aparitia o
lama epiteliala numita lama uretrala, care va edifica uretra peniana.
Plicile urogenitale se apropie si dau nastere unui canal care creste de la
nivelul fantei urogenitale (unde se formeaza uretra mambranoasa) la
extremitatea anterioara, unde ajunge in jurul saptamanii a 14-a. La nivelul
glandului penian, uretra este continuata de un segment care ia nastere dintr-un
mugur epitelial, alcatuind uretra glandica; continuarea uretrei peniene cu uretra

glandica determina aparitia unei dilatatii, denumita foseta naviculara si a unei

formatii, numita valvula lui Guerin. Cutele genitale se apropie si completeaza
uretra spongioasa; pe fata inferioara a penisului ramane dupa sutura lor, rafeul
median penian.
Lipsa de sudura a plicilor genitale determina aparitia malformatiilor de
deschidere a uretrei la nivele diferite: -daca deschiderea se face pe fata
ventrala a penisului, malformatia se numeste hipospadias, cu sediu perineal,
penian sau glandular; -nesudarea pe fata dorsala a penisului produce
epispadias, malformatie de gravitate deosebita, deoarece se insoteste si de
incontinenta urinara.

Malformatii congenitale :
-Criptorhidie gr. kryptos=ascuns;orchis=testicul; vu766e7411muuf
---anomalie care rezulta din oprirea migratiunii testiculului fie
in cavitatea abdominala,fie in canalul inghinal;
---poate fi simpla sau dubla;
---daca un testicul e coborat in scrot (bursa testiculara),anomalia
se numeste monorhidie.
-Ectopie testiculara ---gr. ek=din;topos=loc.pozitie;
---anomalie de pozitie a unui testicul.
-Hipoplazie testiculara ---gr. hypo=sub,dedesubt;plassen=a forma
---dezvoltare insuficienta a unui testicul sau a unui tesut