3.

PERSOANA IN PSIHOLOGIA SOCIAL

Conflictele de rol
Modaliti de rezolvare a conflictelor
Nivelul de aspiraie si raportul lui cu statutul si rolul persoanei
Rezumat
Concepte-cheie
Bibliografie

Relaia dintre statut, rol si comportamentul persoanei

Statutul = poziia social a persoanei.
Rolul = ndeplinirea funciilor statutului.
Aa cum am vzut, statutul exprim poziia social a persoanei. Rolul reprezint ndeplinirea
statutului, intrarea persoanei ntr-o activitate prin care se asigur realizarea funciilor statutului.
Desigur, ocupnd o anumit poziie, persoana este influenat de solicitrile, prescripiile si obligaiile
asociate poziiei respective, ns interpretarea rolului decurgnd din statut se face n funcie de
complexul nsuirilor psihice ale persoanei. Ideal este ca persoana, prin calitile sale, s coincid cu
cerinele statutului, s-si realizeze rolul la cel mai nalt nivel de performan. De cele mai multe ori, se
obine o variant intermediar, persoana conformndu-se statutului, dar nu n totalitate. n acelai timp
trebuie admis c ea se si abate, ntr-o oarecare msur, de la prescripiile statutului, dar nu radical, ci
oferind un compromis ntre ceea ce se cere si ceea ce-i permit disponibilitile sale. Acest compromis
se exprim concret n comportament care, din punctul de vedere al teoriei status-rolurilor, reprezint
interpretarea rolului.
Capacitatea persoanei de a intra n rol si de a-l adopta valid variaz n funcie de imaginea pe
care o are persoana despre sine, despre eul su n diferite situaii sociale si n diverse contexte de
ateptare a rolurilor sociale. Persoanele cu imagine de sine foarte stabil realizeaz un coeficient de
adoptare a rolului foarte cobort, nu se pot muta n rolul respectiv. Aceast flexibilitate personal este
neuniform distribuit la nivelul diverselor persoane datorit experienei de via diferite, gradului de
antrenament social, implicrii diferite n sarcinile de rol.
Comportamentul real al individului ce ocup o poziie poate s nu se conformeze dect parial
prescripiei sau se poate abate de la ea n chip radical. De cele mai multe ori se obine o variant
intermediar ntre prototip si abaterea total, care reflect faptul c persoana se adapteaz la
prescripiile de rol ntr-un mod propriu (un compromis ntre ceea ce este dezirabil si ceea ce este
posibil).
n general se poate spune c exist o regularitate ntre:
comportamentul aceluiai individ plasat n situaii diferite (accent pe particularitile
psihice);

1 Psihologie social aplicat

comportamentul unor indivizi diferii plasai n aceeai situaie (accent pe prescripiile

rolului).
Exemplu: Observm comportamentele a 3 indivizi diferii A, B si C, n cadrul a 4 tipuri de
situaii sociale (aceleai pentru toi) sef, gazd, so, partener de golf. Dei cei trei trec prin aceleai
situaii, teoretic rolurile si prescripiile acestora fiind aceleai, felul n care este structurat
personalitatea fiecruia va influena modul n care vor fi interpretate aceste roluri. Astfel, A este un
individ extrem de vivace, un expansiv, vorbre si optimist. B este un tip rezervat, taciturn, iar C un
individ superficial i detaat. Aceste moduri de a fi vor impregna atmosfera celor 4 situaii prin care
indivizii trec, astfel nct, n ciuda asemnrii lor din perspectiva rolurilor, comportamentele concrete
vor fi diferite. Desigur, si reciproca este valabil, n sensul c diferenele merg pn la un punct,
dincolo de care prescripiile de rol asemntoare i vor spune cuvntul. Avem astfel determinri
personale si determinri poziionale n interpretarea rolurilor sociale.
ndeplinirea efectiv a rolului poate evolua de la forme determinate aproape integral de factori
de personalitate, pn la forme determinat aproape integral de prescripiile statutului.
Cnd avem maxim de determinism situaional si zero determinism de personalitate vorbim
despre comportament conformist.
Cnd avem maxim de determinism de personalitate si zero determinism situaional vorbim
despre comportament deviant.
n general, persoanele se nscriu n prescripiile de rol pentru c n caz contrar, societatea are la
ndemn si poate folosi diferite sanciuni.
Problema raporturilor ntre rol si personalitate ajunge, aproape ntotdeauna, la o perspectiv
filosofic, pentru c atinge problema libertii; se pot distinge, n acest sens, trei poziii eseniale (cf.
Maissoneuve, J. n Neculau, A., coord., 1996, p. 200):
1. una menine o distincie ferm ntre cele dou noiuni: personalitatea (eul) nu se poate
confunda cu rolurile; ea le transcende si nu face dect s se exprime prin intermediul lor.
2. a doua poziie reduce n mod strict personalitatea la jocul de roluri: nu suntem altceva
dect actori, persoana confundndu-se cu personajul.
3. a treia poziie, mai eclectic1, tinde s fac din personalitate o putere de opiune ntre
roluri si de sintez a lor si a anumitor elemente aparte, ireductibile. Cnd aceast dialectic
reuete, vorbim de persoan, noiune legat, astfel, de o scar de valori; cnd este vorba
de un compromis, vorbim despre personaj.
Interaciunea rol statut persoana este condiionat de perceperea i nelegerea rolului,
acceptarea sau respingerea (parial /total) a acestuia, i de capacitile, interesele, motivaiile, care ar
putea facilita interpretarea rolului respectiv.
ntre statut i actul comportamental se surprind o serie de procese ce includ perceperea,
nelegerea, receptarea i asumarea sau adoptarea rolului, procese condiionate de statut, dar care
depind n acelai timp de caracteristicile personale ale individului. Aceste caracteristici se refer la
vrst, sex, cunotine, capaciti, motivaii .a. Ele amprenteaz ndeplinirea rolului n concordan
sau nu cu statutul.

Relaia dintre statut, rol i comportamentul arat schematic n felul urmtor:

Solicitri
Sarcini sociale
1 eclectic
- care

alege din diferite sisteme prerile cele mai convenabile; care alege ceea ce i place
din diferite coli, genuri etc
2 Psihologie social aplicat

PERSOANA

Expectaie de
rol

ndeplinirea
rolului

Temperament, capaciti, poziii, trebuine,

Fig.nr.2. Relaiile dintre statut, rol, persoan, comportament (dup G. Allport)
Conflictele de rol

Raportat la ceilali, rolul este influenat si de ateptrile acestora de la noi. Este posibil ca nici
ceilali sa nu confirme ateptrile noastre, ceea ce duce la stri tensionale in cadrul rela iilor, pana la
ruperea lor definitiva.
n cazul conflictului n cadrul aceluiai rol ne referim, de exemplu, la situaia n care dou sau
mai multe comportamente cerute de rol par sau sunt incompatibile pentru persoana n cauz ca de
pild, necesitatea de a stabili regulii, a pune limite, a sanciona dar si aceea de a arta afeciune si a
oferi suport moral copiilor ( comportamente cerute de rolul de printe ).
I. Surse de conflict la nivel socio-cultural

Conflictele interrol sunt determinate de mai muli factori :

- proliferarea rolurilor n societatea contemporan de exemplu, necesitatea de a fi, n
acelai timp femeie de carier, mam, soie, fiic, prieten, etc.
- inconsistena sau echivocul poziiilor si al modelelor de rol corelative ( n aceast situaie se afl
toate poziiile de intersecie, fie c apar ntre dou culturi, dou clase de vrst, dou grupuri
profesionale, etc. )
a) ntre dou culturi cazul marginalului;
b) ntre dou clase de vrst adolescentul n societile civilizate (n societile arhaice
exist aa-numitele rituri de trecere sau de pasaj, care fac tranziia ntre statutul de copil
si cel de adult. Niciun fel de confuzie de rol nu se mai poate na te aici. n societile
civilizate statutul adolescentului este incert, el fiind, pe de o parte considerat copil,
ateptndu-se de la el s se conformeze regulilor pe care le impun adulii. Pe de alt
parte, ns, anumite comportamente copilreti i sunt interzise adolescentului, cerndui-se, n aceste condiii, s se comporte ca un adult. Aceasta genereaz confuzie de rol si
conflicte la nivelul individului);
c) ntre dou grupuri profesionale maistrul
- articularea deficient a funciilor: cazurile de interferen a posturilor ntr-o organizaie
social aflat n transformare.
- inovaia promovarea unui nou tip de rol care ar permite concilierea ateptrilor contrare;

II. Surse de conflict la nivel interacional

- discordan ntre ateptrile si conduitele de rol ntre dou sau mai multe persoane;
- competiie pentru asumarea simultan a aceluiai rol;
3 Psihologie social aplicat

III. Surse de conflict la nivel individual

- atunci cnd individul nu ader afectiv sau ideologic la rolul su;
- atunci cnd subiectul este plasat ntr-o poziie de intersecie;
- atunci cnd individul este contrariat ntre exigenele incompatibile ale unui rol mixt (de
exemplu, preot militar) sau care sunt percepute ca incompatibile (de exemplu, n cadrul
rolului de mam, a mpca autoritatea cu permisivitatea, disciplina pe care trebuie s o
impui cu apropierea pe care copilul trebuie s o simt permanent).
Modaliti de rezolvare a conflictelor
Ca modaliti de rezolvare a acestor conflicte avem la ndemn trei modaliti :
- opiunea a alege un rol si a renuna la altul ( altele );
- compromisul stabilind fie o ierarhie ntre prescripii, fie o alternan a rolurilor;
Individul aflat n conflict poate alege un rol si renuna la cellalt, expunndu-se eventual
sanciunilor care rezult din nerespectarea acestuia din urm.
Se poate cuta o soluie de compromis:
- stabilind o ierarhie ntre prescripii astfel nct rolul privilegiat va fi cnd cel care
corespunde presiunilor colective cele mai intense, cnd cel care rspunde cel mai bine
aspiraiilor personale.
- stabilind o alternan ntre roluri, acordndu-i fiecruia un spaiu.
- putem ncerca s promovm un nou tip de rol, care ar permite s rspundem situaiei si s
conciliem ateptrile contrare. Este, de exemplu, cazul unei persoane care renun la rolul
de sef pentru a-l prelua pe cel de expert. Astfel, el i pstreaz influena, dar joac, n
acelai timp, jocul democratic.
Modurile de ajustare precedente constau n gsirea unei soluii reale pentru conflictul dat. Alte
moduri de realizare imaginar sunt posibile pe planul subiectiv al perceperii conflictului. Ele constau
n acomodarea mai mult sau mai puin reuit cu contradicia, fie prin raionalizare, fie prin fug.
Nivelul de aspiraie si raportul lui cu statutul si rolul persoanei
Nivelul de aspiraii se refer la scopurile, expectaiile, revendicrile unei persoane privind
realizarea sa viitoare ntr-o sarcin dat. Aceasta este o definiie general. Una mai aproape de adevr
ar fi c nivelul de aspiraie este nivelul performanei viitoare ntr-o sarcin pe care individul
ncearc s o ating n mod explicit, cunoscnd nivelul performanei anterioare, legat de aceast
sarcin. Din aceast definiie decurg cteva reguli pentru cercetarea nivelului de aspiraie:
1.
subiectul trebuie s exprime verbal, clar, ceea ce sper s fac;
2.
subiectul trebuie s fi efectuat deja sarcina (s-i cunoasc performanele anterioare);
3.
n sarcina respectiv, s fie posibil o ameliorare a performanei.
n aceast structur se identific mai muli termeni i factori:
scopul aciunii;
scopul ideal;
diferena condiiilor interne;
nivelul de ncredere a persoanei.
Fixndu-i un anume scop, subiectul acioneaz conform unor scheme, care se presupun a
conduce ctre nivele noi de performan. Noul nivel de performan poarta numele de scor al reuitei
(performanei).
Diferena dintre nivelul de aspiraii i scorul reuitei alctuiete diferena de reuit. Aceasta
poare fi pozitiv cnd reuita este mai mare dect nivelul de aspiraii sau negativ cnd reuita este
4 Psihologie social aplicat

mai mic dect nivelul de aspiraii. Sensul i mrimea diferenei de reuit sunt factorii care
condiioneaz sentimentul de succes sau de eec care exprim (reprezint) reacia la diferen.
Nivelul de aspiraie are dou surse:
a. Interaciunea dintre subiect si sarcin (subiectul se compar cu el nsui n diferite situaii,
dinamica nivelului de aspiraii evolund n funcie de lecia pe care i-au servit-o ncercrile anterioare).
b. Interaciunea dintre membri grupului (asupra dinamicii aspiraie i pun amprenta scalele
de referin furnizate de valorile culturale si normele de grup).
Avnd n vedere cea de-a doua surs din care se alimenteaz nivelul de aspiraie si anume,
interaciunea dintre persoan si grup, vom vedea c asupra aspiraiei i pun amprenta scrile de
referin furnizate de valorile culturale si de normele de grup (din acest punct de vedere este foarte
important pentru individ, mai ales pentru cel nc n formare, calitatea uman a membrilor grupului
de apartenen). La intersecia acestor fenomene se creeaz terenul influenelor reciproce dintre statut,
rol si comportamentul persoanei (Golu, P., 1974, p. 123).
Exist, ca atare o suit de dependene:
nlimea aspiraiei persoanei depinde de statutul su; msura acestui statut e dat de ceea ce
apare ca normal pentru grupul su sau de comparaia stimulatoare ori demobilizatoare cu reu itele
unor grupuri recunoscute de subiect ca superioare sau inferioare lui (Golu, P., 1974, p. 124).
Reguli:
Nivelul de aspiraie creste dac subiecii constat c grupul cu statut inferior reu e te mai
bine n realizarea unei sarcini
Nivelul de aspiraie scade dac subiecii constat c grupul cu statut inferior reuete mai
puin bine.
Coninutul rolului unei persoane, practic coninutul eului, cuprinde acele roluri pe care o
persoana le-a ndeplinit, le ndeplinete, aspira ca le va ndeplini, sau considera ca le-a ndeplinit in
trecut.
In acest context, acest raport eu societate, se pune problema cunoaterii. Permanent avem o
sarcina de rezolvat, adic a-i percepe, judeca, evalua pe ceilali.

REZUMAT
Statutul si rolul persoanei reprezint dou noiuni corelative, mult utilizate n psihologia social. Dac
statutul reprezint poziia social a subiectului, poziie n virtutea creia acesta are dreptul de a se a tepta la
anumite conduite din partea celorlali, rolul este aspectul dinamic al statutului, constnd din acele
comportamente pe care ceilali le ateapt de la noi, n virtutea a ceea ce se cheam prescripii de rol. Exist o
serie de subprocese de rol care se interpun ntre aceste prescripii si disponibilitile acionale ale persoanei. n
5 Psihologie social aplicat

general, fiecare dintre noi dispune de mai multe asemenea poziii n societate (fie ele nnscute sau dobndite),
iar incompatibilitile ntre prescripiile a diverse status-roluri dau na tere la conflictele interrol sau intrarol.
Acestea au diferite surse si moduri de rezolvare. n strns legtur cu statusul si rolul persoanei am introdus si
nivelul de aspiraie, ale crui surse sunt att interaciunea dintre subiect si sarcin (subiectul se compar cu el
nsui n diferite situaii), ct si interaciunea dintre membri grupului cruia i aparine individul si compararea
cu outgrupuri.

CONCEPTE-CHEIE
Statut ansamblul comportamentelor la care ne putem atepta, n mod legitim, din partea celorlali.
Rol reprezint ansamblul comportamentelor pe care alii le a teapt de la noi, n mod legitim.
Conflict intrarol conflicte determinate de prescripii incompatibile n cadrul aceluia i rol
Conflict interrol conflicte determinate de prescripiile incompatibile a dou sau mai multe roluri
diferite
Subprocese de rol sunt subprocese de factur cognitiv si afectiv atitudinal ce se interpun ntre
prescripiile rolului si modul de realizare a acestuia n comportament.
Nivel de aspiraie nivelul performanei viitoare ntr-o sarcin familiar pe care individul ncearc s o
ating explicit, cunoscnd nivelul performanei anterioare n acea sarcin.

BIBLIOGRAFIE
1. Chelcea, S., Ilu, P., Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economic, Bucuresti, 2003.
2. Doise, W., Deschamp, J.C., Mugny G. Psihologie social experimental, Editura Polirom, Iasi, 1996.
3. Golu, P., Tratat de psihologie social, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1974
4. G.Le Bon Psihologia mulimilor, Editura Anima, Bucuresti, 1990.
5. Gherghinescu, R., Sinteze de psihologie social, Editura Argument, Bucuresti, 2006.
6. Linton, R., Fundamentul cultural al personalitii, Editura Stiinific, Bucuresti, 1968.
7. Moscovici, S. Psihologia social sau masina de fabricat zei, Editura Polirom, Iasi, 1997.
8. Neculau, A., ( coord.) Manual de psihologie social, Editura Polirom, Iasi, 2004.
9. Neculau, A., Psihologie social aspecte contemporane, Editura Polirom, Iasi, 1996.
10. N.Radu, C.Furtun si colab. Psihologie social, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti,1998.
11. Sharon S.Brehm, Saul M. Kassin Social Psychology, Editura Houghton Mifflin, Boston, 1990.

6 Psihologie social aplicat