Sunteți pe pagina 1din 13

Sistemul de drept islamic

Ideologia islamic a fost i a rmas dominat de etnicitate i confesionalism (monoteism


universalist). Supremaia Coranului ca surs primar de drept const n inimitabilitatea sa - i
jhaz. n acest context, orice traducere a Coranului este considerat parafraz sau interpretare.
Caracterul absoluttranscendent al esenei divine - al-dhat a impus ca unic instrument
detransmitere a cunoaterii pe Muhammad1. Conceptul de comunitate- ummah este bazat pe
egalitatea absolut ntreadepii unei credine 2 . Totui particularitile tribale i naionale au fost
dificil de integrat. Problema rasial a devenit o constant a Ummei, odat cu perioada
convertirilor din Imperiul Arab.

I. Dreptul Islamic
Conceptul de Drept Islamic nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi
sipractice juridice, sfera sa este mult mai larga, extinzndu-se si n domeniul prescriptiilor etice,
decomportare sociala, de igiena chiar si de ritual religios.
La nceput Dreptul Islamic nu avea la baza o conceptie juridica organica sau o
sistematizare riguroasa, el avea un caracter empiric: prezenta probleme, enunturi si prevederi n
materie penala, de organizare a vietii de familie, a dreptului de proprietate si a tranzactiilor
comerciale.
De exemplu, Codul Penal nu avea o conceptie de ansamblu, ci cuprindea fie reglementari
bazate pe textele coranice sau pe Hadith, fie pe legi noi date de califi, empiric si n functie de
mprejurari. De pilda, rebeliunea si orice act care tulbura ordinea publica puteau fi pedepsite n
mod cu totul arbitrar . Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la
razbunare conform "legii talionului" (care este permisa si n Coran), dar spre deosebire de
obiceiul consacrat n societatea araba preislamica vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si
pe orice membru al familiei sau tribului sau. Pe de alta parte, actul de razbunare putea fi executat
sub controlul cadiului. De obicei, Dreptul Islamic cauta sa nlocuiasca vendeta prin plata unui
pret de rascumparare (dirja), dar numai pentru primul omor, nu si n cazul de recidiva. Caci
Coranul recomanda sa faci binele n locul raului, promitnd celui ce iarta fericirea Raiului.
Totodata putem aminti, tot n material Dreptului Penal, ca furtul se pedepsea cu taierea minii
drepte, iar tlharirea cu moartea.
Dreptul de proprietate era recunoscut tuturor (cu exceptia sclavilor): barbati, femei,
musulmani, sau nemusulmani (chiafiri). O serie de prescriptii nsa i limitau exercitarea efectiva.
Astfel erau dispozitiile formulate extreme de minutios care reglementau conditiile mostenirii si
care vizau n mod special protejarea femeilor si a anumitor categorii de mostenitori. n orice caz,
testatorul nu putea dispune liber prin testament dect de cel mult o treime din cuantumul
1
2

Remus Rus, Istoria filosofiei islamice, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1994, p. 14.
Coran, XLIX, 10: credincioii sunt cu toii frai.

succesiunii, restul era supus, inderogabil, unor forme precise si detailate partajari. Orice
testament si orice act de proprietate trebuia sa fie ncheiat n prezenta a doi martori.
Tranzactiile comerciale erau foarte riguroasa reglementate, caci prescriptiile religioase
islamice impuneau o corectitudine desavrsita. Astfel, n actul de vnzare-cumparare, trebuiau
specificate, clar si exact, natura si starea obiectului vndut. Legea islamica nu intervenea direct
n viata economica, n stabilirea sau controlul preturilor, dar interzicea acapararea marfurilor n
scop de specula .
coli de gndire islamice n secolele I i II ale calendarului islamic (calendarul Hijri) au
existat patru mari nvai musulmani: Abu Hanifa (80-150 d.Hijra), Malik Ibn Anas (93-179
d.Hijra), A-afi'i (150 - 210 d.Hijra) i Ahmed ibn Hanbal (164 241 d.Hijra). Evident c pe
lng acetia au mai existat i ali mari nvai , dar cei patru sunt cei mai cunoscui i n jurul
lor s-au format coli de gndire care exist pn n zilele noastre i care au fost numite dup
numele fondatorilor lor astfel: coala hanafi (de la numele imamului Abu Hanifa). coala maliki
(de la numele imamului Malik). coala afi'i (de la numele imamului A-afi'i). coala hanbali
(de la numele imamului Ibn Hanbal)3.

II. Tradiia i obiceiurile


Oamenii se mpart n dou categorii:
Savanii - cei care au atins acel nivel de cunoatere a ariei nct s poat face ijtihad, adic
au capacitatea de a da verdicte. Datoria acestora este de a urma adevrul oriunde l vd, pe baza
dovezilor.
Marea majoritate a oamenilor - aceia care nu sunt specializai n studiul ariei sau care nu
au ajuns la un nivel la care s fie capabili s fac ijtihad, aa nct s poat da verdicte (fatwa). n
aceasta situaie se afl majoritatea oamenilor, chiar i cei care au fost educai i s-au specializat
n alte domenii de cunoatere. Datoria lor, att n ceea ce privete aria ct i alte
domeniitiinifice, este s-i ntrebe pe oamenii de tiin i s asculte de acetia. n acest sens
Allah spune n Coran: ntrebai-i pe oamenii pricepui n cri, dac voi nu tii {An-Nahl
16;43}
Legea islamic se bazeaz pe cinci postulate care guverneaz ntreaga via a unui
musulman
datoria obligatorie, care trebuie ndeplinit ntocmai, aa cum a fost prescris. fr nici o
abatere. Cel ce ncalc o datorie obligatorie este supus pedepsei lui Dumnezeu n Viaa de
Apoi i pedepsei legiuitorului n aceast via;

ADRIANA - CLAUDIA CTEIA - SHARIAH LEGEA SACR I DREPTURILE OMULUI M


DECLARAIA UNIVERSAL A DREPTURILOR OMULUI N ISLAM

ndatorirea sau ceea ce este de dorit a fi ndeplinit avnd ca model faptele profetului
Muhammad. Dac musulmanul ndeplinete ndatorirea va fi rspltit, dac nu o
ndeplinete nuva fi pedepsit, ci va fi considerat doar neglijent;
lucrul ngduit, ceva ce este permis, licit (n orice domeniu : alimentar, vestimentar,
social etc.);
Lucrul nerecomandabil, un lucru pe care Legea l-a interzis, ns far s insiste asupra
acestei interziceri.
lucrul interzis , un lucru oprit total de ctre Legiutor, iar svrvirea lui atrage dup sine
att pedeapsa n Lumea de Apoi, ct i o pedeaps n lumea aceasta.

III. DREPTURILE DIVINE


nainte de toate trebuie sa clarificam principiul islamic care reglementeaza relatia de
existenta ntre om si Creatorul sau. Cel mai important si primordial drept al lui Allah este acelaca
omul sa se nchine Lui. Omul trebuie sa accepte fara sovaire autoritatea lui si nu trebuiesa-l
asemuiasca sau sa-l confunde cu absolut nimeni. Cerintele acestui drept divin, noi lendeplinim
aratnd credinta trimisului sau pe pamnt si acceptnd n ntregime rolul luicalauzitor si
ndrumator.
Al treilea drept al lui Allah asupra noastra este ca noi sa aratam o supunere adevarata si
sincera fata de el. Cerintele acestui drept noi le ndeplinim respectnd ntocmai legile siporuncile
Lui.
Al patrulea drept al lui Allah asupra noastra consta n aceea ca noi sa ne rugam Lui.Acest
drept noi l rasplatim prin savrsirea salat-ului si prin celelalte modalitati de ruga. Aceste drepturi
si ndatoriri le preced pe toate celelalte. Astfel, prima grija a unui musulman este de andeplini
toate ndatoririle pe care le are fata de Allah si numai dupa aceea el se ngrijeste dendeplinirea
altor ndatoriri sau exercitarea altor drepturi, care vin pe planul al doilea. Asa spreexemplu, un
musulman trebuie, nainte de toate, sa savrseasca salat-ul, ori de cte ori estenevoie, sa tina post
n luna ramazanului, sa dea zekat-ul.

IV. DREPTURILE INDIVIDUALE


Iar acum sa analizam care sunt drepturile omului. Este un adevar de necontestat faptul ca
omul constituie cel mai crud si cel mai nedrept dusman al sau personal. La prima vedere acest
lucru s-ar parea ceva incredibil. Cum este posibil ca omul sa fie nedrept fata de el nsusi, mai
ales ca sunt o sumedenie de exemple care arata ca el se iubeste mai mult pe sine. Cum de poate fi

propriul dusman? Apar destul de ilogice aceste afirmatii, dar la o gndire mai aprofundata nedam
seama ca lucrurile, din pacate, stau asa.
Partea cea mai slaba a omului este ca el nu poate rezista, ntotdeauna, unor tentatii,
devenind victima acestora, cu toate consecintele ce decurg din aceasta situatie. Sunt oameni care
sunt cuprinsi de patima bauturii. Acestia dupa ce consuma bauturi alcoolice si pierd judecata si
echilibrul. Cei care sunt cuprinsi de acest viciu nu mai tin cont de nimic, mergnd pna la
distrugerea lor biologica. Exista oameni care, consumnd alimente n cantitati exagerate,
sipericliteaza propria lor sanatate. Unii oameni sunt sclavii propriei lor pasiuni sexuale, din ce
cauza se degradeaza n ultimul hal.
n acelasi timp mai exista un soi de oameni care sacrifica totul n numele asa-zisei naltari
spirituale, ei neglijeaza, n ntregime, cerintele lor fizice, tin sub un control strict pasiunile, si
leapada mbracamintea, si abandoneaza casa si familia, refugiindu-se n munti, n paduri. Acesti
sunt animati de convingerea ca lumea nu are nici un sens pentru ei si nutresc un sentiment de
dezgust fata de orice este pamntesc.
Aceste exemple reprezinta dovezi de necontestat, ale slabiciunii umane, care de cele mai
multe ori i conduc la distrugerea personala. Asemenea dovezi de slabiciune ne este dat sa
ntlnim la tot pasul.
Islamul propovaduieste numai si numai binele si prosperitatea omului. Scopul lui este de a
stabili un echilibru si o stabilitate n viata. Tocmai de aceea este necesar sa aratam ca seriatul are
un rol aparte n modelarea sufletului fiecarui musulman. Seriat-ul interzice cu desavrsire orice
lucru care prejudiciaza grav existenta fizica, intelectuala si morala a omului. Se considera haram
(spurcat, nepermis) consumarea sngelui, bauturilor alcoolice, carnii de port, carnii animalelor de
prada otravitoare si murdare si de asemenea consumarea mortaciunilor, ntruct toate acestea au
efecte nocive asupra starii fizice intelectuale, morale si spirituale ale omului. Interzicnd
consumarea tuturor acestora, islamul, ndeamna, n acelasi timp, oamenii sa consume alimente si
bauturi curate, salubre si folositoare.
Islamul interzice goliciunea si ndeamna oamenii sa se mbrace decent. Condamnalenevia
si viata fara munca, propovaduind necesitatea de a munci pentru asigurarea celortrebuincioase
traiului.
Islamul nu ndeamna nici la nabusirea pornirilor, dorintelor sexuale. Cere doar ca aceste
porniri sa se afle tot timpul sub control, subliniind n acest sens importanta casniciei.
Islamul interzice de desavrsire ngradirile morale si intelectuale pe care si le impuneomul
singur. Permite, chiar porunceste ca fiecare om sa se bucure de binefacerile vietii,ndemnndu-l
sa lupte pe cai cinstite, sa dobndeasca o viata ct mai placuta.

Nu e neaparat nevoie sa parasesti aceasta lume pentru naltare spirituala, puritatea


morala,apropierea de Allah si izbavirea sufletului. ncercarea omului de catre Allah, se realizeaza
aici,pe pamnt si de aceea el trebuie sa traiasca, supunndu-se legilor Lui. Calea izbavirii nu se
afla n afara greutatilor vietii, ci se afla n miezul acestor greutati si n modul cum noi ne achitam
de datoriile noastre fata de Allah.
Islamul interzice cu desavrsire sinuciderea si i nstiinteaza pe oameni ca viata lor apartine
lui Allah. Viata este darul dat de catre bunul Allah oamenilor, pentru ca ei sa se bucure de ea o
perioada de timp determinata. Ea nu ne-a fost data s-o prapadim fara nici un rost.

V. DREPTURILE ALTOR OAMENI


Seriat-ul porunceste, pe de o parte, sa-si foloseasca drepturile lor personale si sa aiba
oatitudine corecta fata de propria lor persoana, iar pe de alta parte, trebuie sa respecte cu
sfintenie drepturile altora. Ca sa previna si sa evite conflictul ntre individ si societate, islamul sa straduit sa stabileasca un echilibru ntre interesele individului si cele ale societatii. Toti oamenii
trebuiesa colaboreze n vederea aplicarii legilor lui Allah.
Islamul respinge cu hotarre minciuna sub orice forma s-ar manifesta ea, pentru ca ea l
degradeaza pe omul care minte, provoaca daune celorlalti oameni si constituie o amenintare
mpotriva societatii. Interzice cu desavrsire hotia, mita, falsul, nselaciunea, camata si
camataria. Cstigurile obtinute prin mijloacele amintite mai sus sunt profituri realizate n
detrimentul altor oameni. Sunt interzise, de asemenea, intriga, brfeala si calomnia, asa cum sunt
interzise si toate jocurile de noroc, sub orice forma s-ar manifesta ele. Sunt interzise toate
genurile de afaceri n care o singura parte cstiga. Sunt interzise tendintele de a monopoliza si a
acapara bunurile oamenilor. Bursa neagra este de asemenea interzisa. Se considera o vina grava
crima, varsarea de snge si proliferarea coruptiei.
Adulterul si orice fel de raport sexual anormal sunt interzise, pentru ca cei care comit
asemenea delicte nu se limiteaza numai cu degradarea lor morala si corporala, ei mai molipsesc
si ntreaga societate cu asemenea vicii si care, devin focare de infectii pentru unele boli venerice,
periclitnd grav sanatatea publica, compromit sanatatea morala si fizica a tinerei generatii,
viciaza relatiile umane normale n societate si, n sfrsit, prejudiciaza grav structura sociala si
culturala a societatii. Islamul se lupta sa smulga din radacini asemenea delicte abominabile.
Legea islamului ornduieste viata n asa fel, nct reuseste sa realizeze, simultan, att
prosperitatea individului ct si a societatii.
Pentru realizarea unei depline afirmari a individului si a societatii, islamul a nfiintat o
serie de institutii. Temelia societatii este familia. Trasaturile de caracter fundamentale ale omului
se formeaza n snul familiei. De aceea, familia, din acest punct de vedere este leaganul

civilizatiei umane. Aceste roluri importante ale familiei impun, nainte de orice, sa analizam
principiileseriat-ului n ceea ce priveste familia.
O familie este alcatuita din sot, sotie si copii. Normele islamului n ceea ce priveste familia
sunt deosebit de clare. Islamul pune n sarcina barbatului ntretinerea totala a familie si apararea
ei n fata unei situatii deosebite, iar sarcina femeii este de a asigura administrarea
caminului, educarea n cele mai bune conditii a copiilor, asigurarea unui climat adecvat de viata
sotului si copiilor. Datoria copiilor este de a arata respect si supunere fata de parinti, si apoi cnd
devin si ei oameni mari sa fie un sprijin de nadejde pentru parintii lor. Pentru ca familia sa
constituie ntr-adevar o institutie sociala de baza, islamul a prevazut doua lucruri esentiale.
a) Sotului i se recunoaste rolul de sef al familiei. Dupa cum se stie, nici o institutie nu
functioneaza, n conditii optime, fara un conducator, un sef de cea mai buna calitate. Nu se poate
concepe o scoala fara un director, sau un oras fara un conducator. n lipsa acestora apare
dezordinea si haosul. Asa s-ar putea ntmpla si n cadrul familiei, daca n-ar avea un sef. Daca
ntr-o familie fiecare membru al ei ar actiona dupa bunul sau plac, atunci s-ar ntrona haosul n
acea familie. Ca sa nu se ntmple asa ceva, islamul l mputerniceste pe barbat sa fie
conducatorul familiei.
b) Conducatorul, seful familiei este investit cu rspunderi mai mari. El asigur ntretinerea
familiei si rezolvarea problemelor extracasnice. Femeile sunt scutite de rezolvarea unor chestiuni
n afara caminului, toate acestea revenind n sarcina barbatului. Toate problemele existente n
camin, inclusiv educatia copiilor, revin n sarcina femeii. Pentru ca treburile familiei sa se
rezolve in cele mai bune conditii, islamul stabileste aceasta diviziune a responsabilitatilor n
cadrul unei familii.
Dar, acest lucru nu nseamna ca femeia trebuie sa stea nchisa n casa. i este permis, la
nevoie sa iasa afara. Ea poate sa iasa afara, cu conditia ndeplinirii unor conditii. Islamul
stabileste unele norme n relatiile ntre membrii unei familii. Aceste norme pot fi sintetizate n
felul urmator:
1. Este interzisa casatoria ntre unele grade de rudenie. Astfel, este interzisa casatoria ntre
mama si fiu, tata si fiica, tatal vitreg si fiica vitrega, mama vitrega si fiul vitreg, frate si sora,
frate de lapte si sora de lapte, unchi si nepoata, matusa si nepot, soacra si ginere si bunic si nora.4
Aceste interdictii au menirea de a consolida legaturile familiale. Acestea asigura puritatea
relatiilor ntre membrii familiei. Acestia se pot ntlni ntre ei deschis, fara gnduri ascunse, cu
sinceritate.
2. Seriat-ul i ndeamna pe musulmani sa ncheie relatii de rudenie cu familii cumsecade si
care ntr-un fel sunt, n multe privinte, apropiate ntre ele. Dar acest lucru nu nseamna,
4

Marc Ferro, ocul Islamului. Secolele XVIII-XXI, Editura Orizonturi, Bucureti, 2002, p. 67-68.

nicidecum ca nu e voie sa se ncheie relatii de rudenie ntre familii care nu se cunosc sau familii
din diferite paturi sociale.
3. ntr-un grup familial, de regula exista si rude mai bogate si rude mai sarace. Este un
principiu al islamului faptul ca rudele au drepturi si ndatoriri mari reciproce. Expresia
arabasilatul rahim (legaturi de rudenie) denumeste exact relatiile existente ntre rude. Exista
porunca de la Allah ca toti musulmanii sa arate respect fata de relatiile de rudenie. Este un mare
pacat infidelitatea, lipsa de consideratie fata de rude sau nesocotirea unor drepturi ale rudelor. n
cazul unor necazuri, unor nenorociri care se abat pe capul unui om, atunci toate rudele si, n
primul rnd rudele mai nstarite trebuie sa sara n ajutorul acestuia. Cnd cineva da zekat
(milostenie) sau face alte fapte de binefacere, trebuie sa se aiba grija n primul rnd de rudele
nevoiase.
Legile islamului n privinta mostenirii sunt n asa fel elaborate, nct ele stipuleaza ca
aceasta mostenire nu se poate concentra n minile unui singur om. Islamul mparte toata
mostenirea, ntre rudele apropiate, n conformitate cu drepturile fiecaruia la aceasta mostenire.
Fiul, fiica, sotul, sotia, tata, mama si fratii sunt rudele cele mai apropiate si de aceea ele
auprioritate la mpartirea mostenirii. n situatia inexistentei acestora, mostenirea revine rudelor
de gradul al doilea. n toateaceste situatii se prentmpina acumularea ntregii averi n minile
unei singure persoane. Acest principiu de baza al islamului, n ultima perioada este adoptat, tot
mai mult, si de catre alte natiuni, apartinnd altor credinte.
Legile islamului i calauzesc pe musulmani si n ceea ce priveste relatiile lor cu prietenii,
vecinii si cu consatenii lor. Islamul porunceste ca un musulman sa fie onest, corect, drept si
amabil cu toti acestia. Islamul cere de la musulmani ca ei sa respecte sentimentele altora, sa evite
folosirea unui ton neadecvat, jignitor fata de acestia, sa-i viziteze pe bolnavi, sa-i ajute pe cei
nevoiasi, sa aiba grija de vaduve si orfani, sa-i hraneasca pe cei flamnzi si sa-i ajute pe cei care
nu au unde munci, ca sa-si gaseasca de lucru.
Allah interzice folosirea unor vesele de aur si din argint, portul unor haine (de matase)
deosebit de scumpe si efectuarea de cheltuieli exagerate pentru a duce o viata n mare lux.
Islamul considera ca este un act de cruzime si de nedreptate flagrante faptul ca unii cheltuiesc
uriase sume de bani doar pentru o simpla satisfacere a unor capricii egoiste, n timp ce n jurul lui
exista o multime de oameni care traiesc de azi pe mine sau oameni si copii care mor de foame.
n acelasi timp, islamul nu are nici o lege care sa-l priveze pe om de avutia sa.
Bunurile cstigate prin munca cinstita sau prin mostenire apartin lui si numai lui. Islamul
recunoaste dreptul acestuia la aceasta proprietate, ndemnndu-l s-o foloseasca n cele mai
optime conditii. Celor nstariti le recunoaste dreptul de a se mbraca mai bine, sa locuiasca ntr-o
casa mai buna i sa duca o viata mai mbelsugata.

Esential pentru islam este ca omul, n actiunile sale, sa aiba n vedere, n permanenta,
elementul uman, binele oamenilor. Ceea ce repudiaza cu hotarre islamul este egoismul care
conduce, n cele din urma, la un individualism excesiv, ceea ce afecteaza grav binele si
prosperitatea celorlalti oameni. Islamul lupta, nu pentru propasirea ctorva oameni, ci pentru
propasirea ntregii comunitati umane. si n aceasta privinta islamul i ndeamna pe musulmani sa
fie cumpatati, masurati si echilibrati. Sunt ndemnati sa fie animati, tot timpul, de spiritul de
bunatate si ntr-ajutorare frateasca.

VI. Statutul si Drepturile Femeii n Islam


Allah nu i-a facut pe barbat si pe femeie identici, deci ar fi mpotriva naturii sa existe o
egalitate totala ntre barbat si femeie, afirma cu o logica aproape de necombatut un crez colectiv
islamic, un crez care justifica toate diferentele dintre sexe, diferente ce au constituit sursa de
interpretare critica pentru Occidentul ultrademocratizat si europenizat. Islamul si pune crezul n
conflict cu gravele probleme ale celor care propovaduiesc modelul european de dezvoltare
sociala: fete de scoala nsarcinate, cresterea avorturilor, divort, cauze ale perspectivei mult prea
tolerante asupra femeii. si tinde, n virtutea logicii bine structurate, sa cstige "conflictul".
Ceea ce primeaza n fata unei logici abstracte sunt nsa drepturile si datoriile femeii n
Islam, n concretetea aplicarii si exercitarii lor. Astfel, Islamul le-a dat femeilor dreptul la
proprietatea personala si dreptul de a veni la mostenirea tatalui, sotului sau fratelui fara copii.
Legile n privinta mostenirii sunt n asa fel elaborate, nct ele stipuleaza ca aceasta
mostenire nu se poate concentra n minile unui singur om. Totusi, se pare ca n unele tari
musulmane acest principiu a nceput sa fie dat uitarii. Spre exemplu, n India si Pakistan, fiicele
sunt private de partea lor din mostenire, situatie calificata de promotorii adevaratelor valori
islamice ca un act flagrant de nedreptate si un act care ncalca n mod grosolan poruncile
Coranului. Dincolo de aceasta, se afirma cu tarie ca mbunatatiri semnificative au fost aduse n
ultima perioada situatiei femeii, printre acestea numarndu-se si asigurarea unui sistem de
succesiune n care femeile mostenesc de la tata, mama si rude colaterale n proportie de 2/1 fata
de barbati. De altfel, o miscare de modernizare n tarile musulmane exista realmente, ea avnd ca
parte integranta si miscarea de emancipare a femeii. Controversate ramn discutiile despre
statutul femeii ca sotie si mult criticata a fost poligamia.
Trebuie recunoscut totusi ca femeia are dreptul de a-si alege sotul, ca nimeni nu-i poate
opune o decizie peste vointa ei, ca ea are dreptul de a cere separarea de sotul ei daca mariajul lor
devine imposibil de suportat. Femeia este scutita de rezolvarea unor chestiuni n afara caminului,
toate acestea revenind n sarcina barbatului, observndu-se asadar ca Islamul stabileste
raspunderi si activitati specifice pentru fiecare sex, n vederea asigurarii unei dezvoltari

sanatoase a societatii. n consecinta, femeile se dedica treburilor casnice, iar barbatii activitatilor
social-economice, n sensul ca toate problemele existente n camin, inclusiv educatia copiilor,
revin n sarcina femeii. Dar acest lucru nu nseamna ca femeia trebuie sa stea nchisa n casa. i
este permis, la nevoie, sa iasa afara. Ea poate sa iasa afara, cu conditia ndeplinirii unor conditii;
sa fie acoperita cu haine simple, de exemplu. Acest lucru are n vedere si acoperirea fetei si
minilor. n situatiile de forta majora ele pot sa-si dezveleasca minile si fata, ca apoi imediat sa
se acopere din nou. Doar n prezenta rudelor de gradul unu ea poate aparea cu fata si minile
dezvelite. Singura persoana n fata careia ea nu are obligatia de a fi acoperita este sotul. Oricum,
si barbatii si femeile au obligatia de a se mbraca n asa fel nct sa fie n limitele decentei.
Revenind nsa la statutul femeii ca sotie si la institutia juridica a casatoriei, trebuie
remarcat ca legislatia musulmana concepe casatoria ca un contract de drept civil ncheiat, n
principiu, ntre viitorul sot si tutorele legal al viitoarei sotii (tutorele legal este n primul rnd
tatal, care si exercita dreptul de constrngere asupra fiicei pna la contractarea primei casatorii).
Prin contractul acesta, sotul se angajeaza sa plateasca o suma de bani, o "dota" sotiei. n
principiu, dota trebuie sa fie serioasa, nu simbolica, sa apartina n ntregime femeii si sa nu
presupuna, n schimb, nici un fel de zestre din partea acesteia. Femeia are dreptul la dota ntreaga
n cazul n care casatoria a fost consumata sau daca sotul moare nainte de consumare si are
dreptul la jumatate din dota n cazul n care casatoria se desface nainte de consumare. Ea nu are
dreptul la dota cnd casatoria este anulata.
Sotia are dreptul la ntretinere (hrana, mbracaminte, locuinta, ngrijire medicala), dreptul
la tratament egal cu al celorlalte sotii n caz de poligamie, dreptul de a face vizite parintilor si de
a-i primi pe acestia, libertatea de a-si administra bunurile, fara control din partea sotului. Mama
are dreptul la garda asupra copiilor cta vreme acestia au nevoie de ngrijirea ei. Acest drept se
exercita din momentul nasterii pna la sapte ani pentru baieti si noua ani pentru fete (vrsta
variaza la diferite rituri) si se exercita chiar n cazul n care casatoria este desfacuta, cu conditia
ca femeia sa nu se recasatoreasca n aceasta perioada. Daca o face, si pierde dreptul la garda
asupra copilului sau copiilor rezultati din casatoria anterioara.
Sotia poate cere divortul, de exemplu, atunci cnd sotul este absent mai mult de un an sau
cnd nu-i acorda ntretinere la nivelul cerut de conditia sa sociala. Pe de alta parte, femeilor li se
cere sa ramna ascultatoare si caste. Ceea ce se numeste "juramnt de anatema" este o formula
prin care se cheama mnia lui Dumnezeu fata de femeia adultera (si dovedita ca atare), ceea ce
nseamna dezavuarea paternitatii fata de copilul care s-ar naste si un divort irevocabil. De
asemenea, o atentie speciala este acordata de legislatia musulmana "retragerii de continenta",
consecutive unei casatorii anterioare, perioada care dureaza patru luni si zece zile si n cazul

careia trebuie sa se retina de la orice raporturi sexuale, cu scopul de a se evita "confuzia partilor",
cu alte cuvinte, cu scopul de a se putea stabili tatal adevarat al copilului care ar urma, eventual,
sa se nasca.
Islamul permite unei femei maritate non-musulmane sa-si pastreze propria religie, iar sotul
nu se poate amesteca n aceasta libertate. Trebuie remarcat totusi ca n ceea ce priveste piedicile
n calea casatoriei, "religia mixta" este o piedica numai n anumite conditii: nu este permisa
casatoria unei musulmane cu un nemusulman, dar este permisa casatoria unui musulman cu o
femeie apartinnd uneia dintre religiile revelate (ceea ce nseamna, n primul rnd, religiile
crestina si iudaica).Ideile ca barbatul si femeia sunt egali n Islam (cu mentiunea ca ei, fiind
creati diferit, au si roluri diferite), ca sotul si sotia se completeaza reciproc, ca nici unul nu-l
domina pe celalalt, au ca scop, ca finalitate, crearea de familii linistite si fericite, baza unei
societati unite si prospere.
Ele alcatuiesc ceea ce se numeste fundamentul pragmatic, partea luminoasa, esenta
Coranului si a unei civilizatii larg raspndite. Dar tot societatea este cea care, ntr-o anumita
masura, a deturnat respectiva finalitate, ajungndu-se la un statut inferior al femeilor fata de
barbati, adica la discriminare, la interpretarea normelor de conduita cuprinse de Coran n afara
contextului si cu anumite nuante extreme, de exagerare. Desigur, Islamului nu i se poate reprosa
aceasta tendinta de inferiorizare a femeii nainte de a i se reprosa si crestinismului propozitii din
Biblie ca: "N-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat", "Nu ngaduiesc femeii
nici sa nvete pe altul, nici sa stapneasca pe barbat, ci sa stea linistita. Caci Adam a fost zidit
nti, apoi Eva. si nu Adam a fost amagit, ci femeia" sau "Femeile voastre sa taca n biserica, caci
lor nu le este ngaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea. Iar daca vor sa nvete
ceva, sa ntrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca n biserica." Cu
specificarea ca amendamentele aduse Bibliei nu au efectele afectarii perceptiei juridice asupra
realitatii sociale, de vreme ce n Dreptul Romano-Germanic, de exemplu, exista o distinctie clara
ntre normele juridice, de Drept, normele religioase si normele de morala5.
Referitor la poligamie, trebuie totusi avut n vedere ca o femeie care va deveni a doua sotie
poate refuza sa se casatoreasca cu un barbat pe motiv ca acesta are deja o sotie. Iar n zilele de
astazi, poligamia este foarte rar practicata si interzisa prin lege n majoritatea tarilor islamice. Fie
ca privim situatia femeii n Islam cu un ochi critic, fie ca manifestam ntelegere si apreciere
pentru o societate care si conserva cu strictete valorile (se omite de multe ori ca femeile nu sunt
pur si simplu subjugate de un sir nesfrsit de interdictii, ci mai degraba mndre de religia careia
i apartin) sau fie ca suntem de partea traditionalistilor, fie de cea a modernistilor, ceea ce se

Karen Armstrong, Islamul. O scurt istorie, Cluj, 2002, p. 131

admite fara nuantari menite a crea confuzie este ca sunt multe neajunsuri n ceea ce priveste
statutul femeii n societatea islamica.
Omul beneficiaza de drepturi inerente fiintelor umane oriunde s-ar afla, indiferent de
statutul sau regiunea unde s-a nascut, locuieste, munceste sau traieste, indiferent de nationalitate,
rasa, sex, credinte religioase si filozofice, stare materiala, fiindca acestea au un caracter
universal, ceea ce constituie un fundament al drepturilor lor egale si inalienabile, ca un corolar al
libertatii, dreptatii, securitatii si pacii n lume.

BIBLIOGRAFIE
1. Adriana Claudia Citeia - Shariah Legea sacra si drepturile omului in Declaratia universal
a drepturilor omului in Islam.
2. Coran.
3. Karen Armstrong, Islamul. O scurt istorie, Cluj, 2002 .
4. Marc Ferro, ocul Islamului. Secolele XVIII-XXI, Editura Orizonturi, Bucureti, 2002.
5. Remus Rus, Istoria filosofiei islamice, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1994.
6. csea.wikispaces.com
7. http://files.ulim.md/
8. ru.scribd.com