Universitatea din Pitesti.Facultatea de drept si admistratie publica.

Specializarea:Administratie Publica

Autonomia dreptului comercial ca

ramura distincta de drept

Student: Duta Diana Elena

Pitesti 2015

Dreptul comercial reprezinta ansambul de norme juridice de drept privat

aplicate raporturilor juridice izvorate din acte juridice, fapte si operatiuni
considerate de lege ca fapte de comert precum si raporturi juridice la care participa
comercianti.
Dreptul comercial are urmatoarele izvoare: constitutia romanei,legile comerciale
speciale, uzantele comerciale, codul civil, legile civile special.
In acceptiunea noului cod civil prin acte si fapte de comert se desemneaza acte de
productie, comert sau alte servicii.
La inceputul secolului al XIX -lea ,nevoile dezvoltarii comertului si,
implicit, ale apararii intereselor comerciantilor, auu dus la recunoasterea si
legiferarea dreptului comercial, ca un drept special fata de dreptul civil.
Datorita specificului raporturilor comerciale a aparut nevoia unor reglementari ale
acestora si ,implicit, creaeea uei subramuri a dreptului privat denumita''drept
comercial''.
Aparitia dreptului comercial ca subramura de drept privat este legata de
codificarea relatiilor comerciale, insa, incepand cu secolul XX s-a pus in discutie
autonomia dreptului comercial.1
Teza autonomiei dreptului comercial sustine ca acesta este o subdiviziune a
dreptului privat, o ramura autonoma.
Continutul tezei are la baza uratoarele argumente :
*prin aplicarea legii comerciaale unui raport juridic, la care participa un
comerciant si un necomerciant, nu se extinde aplicarea acestuia asupra statutului
juridic al necomerciantului, aceasta aplicare fiind impusa de necesitatea
reglemetarii unitare a unui asemenea raport juridic, nefiid posibil ca acesta sa fie
suus, in acelasi timp, la doua reglemetari diferite, adica civila si comerciala, in
raport de calitatea partilor
*rapiditatea raporturilor juridice comerciale reclama reguli deosebite, mai
simpe si mai putin formaliste decat cele din dreptul civil
1

Ionel Didea-Drept commercial roman. Editura Universul Juridic ,2015 pg16

*dificultati in interpretarea normelor juridice exista in orice ramura de drept

*caracterul specific al raporturilor comerciale necesita existenta unor
instante specializare in drept comercial
Pe de alta parte contrar tezei se pot aduce argumente in favoarea unitatii
dreptului privat:
*o reglementare distincta intre dreptul civil si cel comercial poate provoca
neeajunsuri neccomerciantuui deoarece acestuia i se aplica o lege creata in
favoarea categoriei comerciantului
*existenta diferita a celor doua ramuri de drept creeaza dificultati in
interpreetarea raportului juridic
De asemenea este ingreunata activitatea instantelor de judecata care inainte
de solutionaarea efectiva a litigiului treuie sa determine natura raportului juridic
dedus judecatii(daca este un raport civil sau unul comercial)2
Desi s-a recunoscut caracterul particular al dreptului comercial, totusi,
ulterior in doctrina s-a discutat daca el treuie sa fie un drept autonom sau trebuie sa
se integreze in dreptul civil, in vederea realizarii unui drept privat unitar.
Astfel, in doctrina au aparut atat argumete in favoarea unitatii dreptului
privat cat si argumete in sprijinul autonomiei dreptului comercial.
Argumente in favoarea unitatii dreptului privat :
a)Unitatea asigura protectia necomerciantilor in sensul ca se aplica tuturor
participantilor la raportul comercial;
b)Divizarea dreptului cprivat in drept civil si drept comercial da nastere la
dificultati de interpretare, deoarece exista institutii juridice cum ar fi contractul de
vanzare cumparare ,care sunt guvernate de doua tipuri de norme -unele civile si
altele comerciale.Aceasta diviziune creeaza dificultati in activitatea instantelor
judecatoresti de stabilirea naturii civile sau comerciale a litigiului dedus judecatii;

Vasile Nemes- Drept commercial, Editura Hamangiu,editia a IV , 2015 , pg5-10

c)Enumerarea faptelor de comert fiind enuntiativa , exista primejdia aplicarii

legii comerciale si unor activitati desfasurate de necomercianti si implicit, de a
impune acestora obligatiile ce le revin comerciantilor;
d)Dreptul comercial nu beneficiaza de principii generale proprii si de cele
mai multe ori pentru clarificarea unor institutii se apeleaza la regulile de drept civil
si la explicaiile acestora.Mai mult in dreptul comercial se opereaza cu aceleasi
notiuni ca si in dreptul civil ca de pilda: contract , persoana juridica, obligatie,
prescriptie etc.
e)Prin recunoasterea uzurilor ca izvor de drept in materie comerciala, se
ajunge la o delegare a atributiilor legislative comerciantilor, deoarece uzurile se
nasc din practica comerciantilor;
f) In unele tari cum ar fi Italia, Elvetia, Olanda, tarile scandinaave s-a
realizat o ''comercializare a dreptului civil'', nemaiexistand o reglementare
autonoma a dreptului comercial.
Argumente in favoarea autonomiei dreptului comercial:
a)Aplicarea leegii comerciale unor raporturi juridice dintre comercianti si
necomercianti este impusa de necesitatea reglementarii unitare a raportului juridic
comercial.De retinut ca doar raportul este supus legii comerciale, nu si
comerciantul.
b)Dificultatile create de diviziunea dreptului privaat in drept civil si drept
comercial nu reprezinta un element hotarator deoarece asemenea dificultati exista
si in alte ramuri de drept precum dreptul muncii, dreptul familiei etc
c)Dificultati privind determinarea sferei de aplicare a dreptului comercial si
de calificare a operatiunilor comerciale pot fi inlaturate pri enumerarea limitativa a
faptelor de comert
d)Raporturile comerciale si civile nu au omogenitate de natura si scop, asa
cum susutin adepti unitatii dreptului privat.Nu s-a ajuns la o uniformizare a
activitatii comerciatilor si necomerciantilor astefl incat acticitatile lor sa fie supuse
aceleiasi reglemetari juridice (ex: operatiunea de vanzare cumparare -comerciantul

cumpara si revinde petru a obtine profit in timo ce consumatorul cumpara pentru asi satisface nevoile sale sau ale familiei.
e)Faptul ca unle tari au reglementare unitara a dreptului comercial cuprinsa
in codul civil nu este relevant deoarece chiar daca nu exista un cod comercial nu
inseama ca nu exista si un drept comercial ca ramura distincta de drept civil.Acesta
exista numai ca parte din reglementaarile sale se afla in codul civil.

Existenta autonomiei dreptului comercial si recunoasterea acesteia este

impusa de imperativele specifice ale activitatii comerciale, cum sunt celeriatea
traanzactiilor, protectia credituui, garantia executarii obligatiilor comerciale.
In unele tari din familia dreptului romano-germanic, relatiile socialee din
domeniul activitatii de intreprinzator sunt reglemetate de caatre ramuri de drept
specifice(Franta, Germania, Portugalia, Romania, Spania) desemnate prin termeni
diferiti(drept comercial, dreptul afacerilor), iar in altele(Italia, Olanda), dupa ce au
trecut de la conceptia dualista la o reglementaare unitara a dreptului privat cuprinsa
in codul civil , dreptul comercial e acceptat ca subramura a dreptului civil(In Italia
s-a reuntat la codul comercial in 1942)3
In concluzie opiniile atat pro cat si contra sunt numeroase si au fost intens
discutate dealungul timpului.Dupa parera mea dreptul commercial ar trebuie sa fie
o ramura autonoma de drept deoarece are izvoare proprii ;raporturile comerciale si
cele civile nu au omogenitate de natura sis cop asa cum sustin adeptii unitatii
dreptului privat.Nu s-a ajuns la o unitate a activitatilor comerciantilor si
necomerciantilor astfel incat activitatile lor sa fie supuse acelorasi relglementari
juridice(ex:vanzarea-cumpararaea)

Bibliografie:
3

Stanciu D Carpenaru-Tratat de drept commercial Roman , Editura Universul Juridic ,anul

2014 ,editia a IV, pg 11-28

1. Ionel Didea-Drept commercial roman. Editura Universul Juridic ,2015

2. Vasile Nemes- Drept commercial, Editura Hamangiu,editia a IV , 2015
3. Stanciu D Carpenaru-Tratat de drept commercial Roman , Editura
Universul Juridic ,anul 2014 ,editia a IV