Crizantema, floare rar,

Cu petale diafane,
A-nflorit. i floarea toat
i-a-mbrcat-o cu volane.
St n rond i nu-i e team
Chiar de-al toamnei carnaval.
Cum e alb ca zpada,
Parc s-a gtit de bal.
Dar vznd-o aa frumoas
i-mbrcat ca o stea,
Vntul a venit, a luat-o
i-a pornit n dans cu ea.
i danseaz acum, danseaz,
Vntu-o ine-n bra de stei,
Pomii azvrle cu confete,
Frunze galbene de tei
#27

Te uit, frunza pic irosit,

i vntul geme prohodind departe !
Puin vreme nc ne desparte
De iarna trist, prea curnd sosit !...
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Pdurea noastr tace prsit :
Eu singur cnt cu vocea obosit
i trec prin ncperile-i dearte...
S-au dus privighetorile miestre ;
Pustiu e cuibul blndei turturele...
Ah, unde-i uierul mierliei sure !
Pierdut din stolul mndrei lor orchestre,
Ce trist rsun cnturile mele
n linitea adnc din pdure...

Afar-i toamn, frunza 'mprtiat,

Iar vntul svrl 'n geamuri grele picuri;
i tu citeti scrisori din roase plicuri
i ntr'un ceas gndeti la viaa toat.
Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n ua ta s bat;
Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat,
S stai visnd la foc, de somn s picuri.
i eu astfel m uit din jet de gnduri,
Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;
De odat'aud fonirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni subiri i reci mi-acoper ochii.