capitolul 1 —Acesta-i ultimul avertisment, Barnes, spuse Megan Lambert pe un ton care-l cu pe subalternul ei s& se foias- c&nelinistit pe scaun. E putin spus cd s-a suparat clientul. Mica zis c& nici macar n-ai adus vorba de emisiunea de- dicat’ muzicii country. Ar fi cumparat o tona de reclame pentru spatiul ala de o ord si jumatate. TAnarul era foarte agitat si evita s4 se uite in ochii ei patrunzitori. {si drese glasul, emotionat: ~—Pur si simplu, nu m-am gandit ci’... Se auzi un zgomot neasteptat de puternic cAnd palma lui Megan izbi blatul biroului din lemn de esenta tare. —Exact asta ziceam si eu. Nu ai gindit deloc. E a treia oard in tot atatea sptimAni cAnd ma iaudetine. De fiecare dat& cAnd procedezi intr-un mod at&t de neprofesionist, postul de televiziune pierde mii de dolari. Megan se ridic& de pe scaun gi se duse in fata biroului, sprijinindu-si coapsele ferme de marginea lui si incruci- sdndu-si gleznele fine. —Ba mai mult, cand o dai in bard, eu ies cea mai sifo- nati din toati afacerea. Trebuie si-i spun directorului de post cA nune incadrim in buget, iar el are si ma faci albie de porci. Ai prins ideea, Barnes? —Pxi, da. —Si-atunci care e problema? i-o retext ea. Tonul ei strident nu sem&na cu acela al unui parinte ingrijorat ori al unui profesor infeleg’tor, ci aducea mai degrab’ cu tonul unui ofiter de instructie cAruia nu-i past care era problema, dar o voia rezolvat’. Barnes ridic& spre ea o privire plin’ de speranta. —Pai, am avut ceva necazuri cu 0 fata. Ea...8 Sandra Brown —Scuteste-ma de aceste detalii, Barnes, i-o tiie rapid Megan. Nu ma intereseazd iubitele tale si nici viata ta personald, atata timp cat nu se rasfrange asupra celei profesionale. il atinti cu privirea, iat el si-o feri. —Osianalizezraportul de vanzari la sfargitul sAptam4nii. Sper si constat o imbunatatire semnificativa. Iti sugerez sil inviti la pranz pe domnul Thornton de la magazinele Countrytime Records and Music si, pana una-alta, s& pui la punct un pachet publicitar care ne va costa ceva bani, dar care si-i satisfacd orgoliul. —{n regula, murmur’ el. Megan ocoli din nou biroul si se agez4 pe scaun- Se apuca sa aranjeze un teanc de hartii si fi spuse lui Barnes: —Acum te Tog s& ma scuzi, dar mai am si alte lucruri de facut. Pricepand aluzia, Barnes iesi din birou, ca un con- damnat la moarte care tocmai fusese gratiat. fn loc s& se simt& multumit& de scena pe care o jucase atat de conving&tor, Megan oft& obosita si se cufund& fn scaunul de picle cu spatar inalt. Ridic&’ mana cu ma- nichiura perfect’ gi-si indeparta de pe frunte o suvita rebela de culoarea scortigoarei. Nu-i placea deloc s& fact pe dura in asemenea situagii, dar stia cA aga trebuia’ s& procedeze. Se ridicd in picioare, se duse la fereastra larg’ si desfScu o idee jaluzelele. Panorama orasului Atlanta era minunaté, dar ea nu era atent&. La fel ca in cazul celorlalti agenti de vanzari din subordinea ei, ti pasa de Barnes, de cat de multumit era la serviciu si de buna lui dispozitie in general. Dar ti spusese adevarul. fn calitate de director local de vinztri la WONE TY, trebuia si intocmeascd sip- timénal rapoarte de vanzari pentru directorul de post. Daci 0 intelegere c4dea, televiziunea pierdea mii de do- lari. Doug Atherton va pune presiune asupra ei, ceea Sdrutul tspitet 9 ce era si normal, iar ea trebuia si-i ia tare pe angajatii din subordinea ei. Era un cere vicios, in care fiecare da- dea vina pe altcineva. fi plicea de Barnes. Pustiul era distrus c& fl prasise 0 tip’ de la stiri pentru cameramanul din echipa de filmare. fn loc si-i complice si mai mult viata, Megan isi dorea si-1 consoleze si si-I conving’ si i se confeseze. Dar nu putea s3-si permit& asa ceva, mai ales pentru c& era o femeie care ocupa postul unui barbat, si toatd lumea se cam astepta ca ea si judece cu inima, nu cu capul. Cand venea vorha de afaceri, lAsa sentimentele deoparte si didea dovada de profesionalism. Nu permi- tea ca deciziile ei de afaceri s& fie influentate de aluzii ofensatoare. Rasucindu-se pe tocurile inalte ale sandalelor din pie- le de sarpe, se uit’ prin biroul decorat cu foarte mult bun-gust. Nu-l obtinuse dand dovada de amabilitate si generozitate. Era foarte greu si concediezi un agent care nu se dovedea la inaltime, dar mai ficuse asta si inainte gi avea so mai fac&, daca cra nevoie. Postul nu mai avusese niciodatS asemenea vanziri-record ca acelea inregistrate de cand preluase ea postul de director local de vanziri, in urmé cu doi ani. Spera ca Barnes s&-si revin’. Nu numai c& voia si mentina aceeasi cot ridicat’i a vanzirilor, dar fi era foar- te greu si dea tapoi, odat& ce lua o decizie. fi spusese lui Bames ci-l concediazi, daci performanta lui nu se imbuniatafeste, si intentiona s4 se tind de cuvant. Multi ar spune ca € incapatanata. Ea ar fi adaugat cae ingrozitor de incaparanata. Beculetul telefonului de interior se aprinse gi se auzi un semnal sonor incet. Ea se intoarse la birou. —Da, Arlene? spuse dupa ce apisa butonul care-i permi- tea s{ comunice cu secretara ei. —Domnul Bennett vrea si vi vada. Sunteti disponibila?10 Sandra Brown Trupul i se incorda imediat, si rimase neclintité. Parc& 4i stituse inima in loc, apoi incepuse s& bath de doua ori mai repede, iar sngele ise urcase in cap. Uita sa respire cAteva secunde, apoi trase o gura de aer pani cand simti céo ia cu amefeala. Statu nemiscati lang’ birou pentru o clip’ ce pirea si nu se mai termine. Apoi se cufunda fn scaun. —Domnul Bennett? Din cauza nodului care i se pusese in gat, fi pronunts numele cu 0 voce rigusita. —Domnul Joshua Bennett de la Agentia Bennett. Simti o not’ de mirare in vocea modulatd a lui Arlene. Datorit’ Agentiei Bennett postul lor de televiziune avea atatia clienti care pliteau spatiu publicitar. Era cea mai mare si mai prestigioasi agentie din Atlanta, cu clienti 4n toat% zona de sud-est a Americii. Megan stia exact care era suma de bani pe care o varsa agentia in conturile WONE, dar, de cénd lucra aici, nu avusese niciodat& de-a face cu Joshua Bennett in persoani. El stia care fi erau motivele si, dupa ce tot incercase si o vada, nu mai insistase deloc. Agentii lui lucraser& mereu cu cineva din subordinea ei. De ce voia si o vada acum? Reflexul ei a fost s& gaseascX o scuz’, dar nu facu asta. Ar fi fost un gest de lasitate si nu voia ca Joshua Bennett s-o creada lipsita de curaj. ~Domnisoara Lambert? intreba incetisor Arlene. Aceste cuvinte ar fi trebuit s8-i semnaleze lui Megan ca nelinistea ei era mult prea evident&. Cand i se mai adre- sase Arlene altfel decat pe numele mic? —Da, e-n regula. Pot si ma vad cu domnul Bennett cateva minute. fnchise telefonul si incerc4 si-si adune gindurile, dar ti roiau toate in minte ca niste licurici, réspandindu-se intr-o mie de directii. Se gandi s& se ridice, apoi se razgandi si se asez din nou, c&ci i se inmuiaserd picioarele. Nu mai Sérutul ispitet u avea timp sd se pregateasc4 pentru confruntarea cu cel pe care voia s& se razbune, inainte ca acesta s& intre agale pe usa, cu siguranta arogantd pe care si-o amintea atat de bine. : Domnul Bennett inchise usa in urma lui. Megan c&zu imediat victim ochilor lui de culoarea topazului cu zeci de nuante. El o privi pret de o clipa interminabil& inainte s&-i zic& domol: —Buna, Megan. Bund ziua, domnule Bennett. fl loc s& fie descurajat de primirea ei glacial, el paru amumat. Apoi Megan igi aminti c& pe el il amuza aproape orice. Ca intotdeauna, condescendenta lui arogant& o enerva, iar mAnia pe care o simtea de fiecare data incepu s-o cuprind’ din nou. Se bucura c& era asa. Maicar nu mai era in starea aceea catatonicd in ghearele careia cizuse in clipa cand ti auzise numele. Ilstudie cu toata obiectivitatea de care era in stare. Din punct de vedere fizic, nu se schimbase de cAnd il vazuse ultima oara - la inmorméntarea sotului ei. Totusi, cele cateva fire argintii apfrute in parul lui negrtu il faceau mai atragitor ca oricdnd. Avea un farmec salbatic, nu tocmai insp%imAnt3tor, dar totusi periculos. O° ficea deopotriva curioasa si prudent’, de parc’ si-ar fi pus in joc virtutea ramanand singurd cu el. Ce bine stia Megan cum isi folosea el farmecul! Tot ce putea face era sA nu se strambe de scArba. Trupul lui inalt era ine in form’, musculos si pu- ternic. Se prea cX inci merge la sal’ in fiecare zi, in timp ce ritmul pe care él impunea angajatilor lui nu le permitea gi acestora s& aib& grij& de ei cum se cuvine. Megan detesta fiecare muschi bine lucrat care se zirea pe sub costumul gri petrol la comandii de culoare si sub c&maga albastru pal. ;12 Sandra Brown cu acelasi calm si incredere én sine cu Sea ” Megan n-avea alt’ solutie care ficea fata orictirei situatit. ae decat sii se poarte la fel de civilizat ca gi ¢ a —Nu vrei si iei loc, domnule Bennett! . ie —Multumese, zise el cu 0 politete studiat’, care 0 facu -i fiarba siingele in vene- , _ Macar o data ar fi doit ca el st-si dea arama pe fat i sh rad& dispretuitor de intreaga lume, in loc sii se joace de-a soarecele i pisica mereu cu umilii ei locuitori. Stia cA o simtea el cu adevarat. Universul si topi cei care ill populau erau jucdriile lui, cu care se distra dupa pofta inimii, ca zeu pagan. ; Ochi Ini de chihlimbar o cercetau cu insolent’ dup’ ce se asezi in fata ei. fi studia alene parul aramiu as ti incadra chipul. Privirile li se intalnira pens ° 1S ip i inainte ca ochii lui s aboot spre gura ei, ee jeni i i fu aproape rect stanjenitor de mult timp. li unoscatoa cAnd isi muti privirea mai jos, pana cand o a annee pe sAnii de sub bluza de mitase galbend, cu pliseuri ver ticale elegante si cu nasturi mici din perle. Spre os - igi simi sfarcurile intarindu-se, de parca ar fi ae ‘un ordin rostit cu blandete. De ce nu-gi lasase pe € de la taiorul gri-deschis? —Ariti bine, Megan. —Multumesc. : —Dar e ai ardtat bine intotdeauna, rosti el repede, de 4c4 n-ar fi auzit-o. : : Ease hotari si risfoiascX de indata dosarele pe care i le adusese Arlene mai devreme. —Am un program incdrcat as (os i idicandu- —Amuzant, o intrerupse el, ridica sid speticeana 4ntr-un fel care le z4picea pe femei. ° cicatrice fi ne da sprfinceana deasé si framos arcuita, dandu-i un aer § mai indraznet si viril. Secretara mi-a spus cA n-ai nimic tizi, domnule Bennett. sio sprinceana Sdrutul ispitet B programat azi. De aceea mi-a acordat aceast& intrevedere fara programare. Pe Megan o durea maxilarul de la forta cu care strangea din dinti. Stapanindu-si impulsul de a urla la el c& programul ei nu era cAtusi de putin treaba lui, il intreb& printre dinti: -E vreo problema cu felul in care ne ocupim de con- tractul vreunui client al tau? Nu, deloc, zise el pe un ton calm, dechizindw-si nas- turii de la haina si asezindu-si glezna unui picior peste genunchiul celuilalt. Pozitia lui relaxata o jigni si mai mult. Daci ei ti bubuia inima in piept si fi transpiraserA minile, putea siel macar sd para un pic nelinistit. O obseda gandul c& el nu stia cat o tulbura. Dar probabil c& stia. Cunostea efectul devastator pe care il avea asupra femeilor gi se folosea de el fird nici o mila. Igi amintea fara indoiala de noaptea in care fi cedase... ~Stii de Seascape? fntrebarea lui o trezi brutal la realitate. —Seascape? Da, noul hotel de pe Hilton Head. Voia st- laude pentru remarcabila campanie publicita- 14 pe care agentia lui o fcuse pentru noul complex hoteli- er de lux de pe insula turistic& din largul coastei Carolinei de Sud. Peste tot, pe panouri urbane si in reviste, apaireau acum teclamele extravagante concepute pentru comple- xul ce urma si se deschida in curand. Totusi, se abtinu si-i faci vreun compliment. Niciodat’§ nu fl crezuse pe Josh Bennett in stare de aleceva decat si distruga. ~Agengia ta a cumpirat in acest scop un pachet publi- citar complex de televiziune, adauga ea. —Despre asta vreau si vorbim, Parc ti daiduse cineva un pumn in stomac. Spatiul vandut pentru Seascape era enorm. Avea de gand si re- nunge la o parte? La tot? |-ar fi stat in fire si faci 0 ticdlosie14 Sandra Brown de genul usta. Fusese acuzat cd € tn toate felurile, numai previzibil nu. : Megan avea ‘ncredere in capacitatea ei. Primise postul de director local de vanz4ri tn urma cu doi ani, pentru cA inregistrase vanziri-record. Lucra, in functia asta, sub o presiune de nedescris, atat din cauza clientilor artiigosi, ct gia conducerii imposibil de multumit. Dact se incadra intr-un plan sau chiar él depasea, i se dadea unul simai mare. Pana acum, facuse fat cu succes tuturor provocarilor. ; Tinea sub control majoritatea problemelor. Dar exis- tau unele aspecte cu care nu putea jongla. Economia, de pild&. Sau deciziile pe care Je luau alti. Daca jucdtorii din NEL! intrau in grev4 si nu mai erau meciuri, ea pierdea mii de dolari de la clientii care plateau spatiul publicitar din timpul partidelor de fotbal. Nu detinea controlul nici asupra jocurilor murdare care se faceau uneori. Daca Joshua Bennett le zbura un contract de sub nas, ea nu prea putea face nimic in aceasta privinta. Deca dack el nu-i cerea altceva in schimb. Se infiora numai gandindu-se la asta. Cu tot calmul si detasarea de care era in stare, fi spuse: —Ei bine? El ranji sardonic — acel ranjet piezis, satanic, care pro- babil stia c& le excita pe femeile mai putin rafinate decat Megan. —Domnisoara Hampson se ocup de contractul cu WONE. _E foarte bun4, ti lua Megan imediat apararea anga- jatei sale. —Da, asa e. Este 0 tanard fermectoare. : Megan se gandi la formele pline si la personalitatea debordant& ale lui Jo Hampson, inchipuindu-si foarte 1 National Football League — Liga National de Fotbal (nt) Sarutul ispitet 15 bine cat de ,,fermec&toare“ trebuia si i se pari lui Joshua Bennett. —Dar e prea tan&r& si nu inspiri increderea de care are nevoie Terry Bishop in acest moment. ~Te referi la dezvoltatorul complexului Seascape. Me- gan isi aminti ci Jo Hampson ‘i pomenise o dati numele arhitectului si constructorului acelui hotel. —Da. E un geniu la planget’, cu ideile si viziunea sa, dar ca om de afaceri are nevoie mereu de indrumare. Accreat un adevirat paradis pe Hilton Head si i s-au acor- dat fonduri nelimitate ca si-1 promoveze. Banii nu sunt 0 problema, dar a trebuit st-i art pas cu pas cum si lanseze pe piati conceptul de complex hotelier perfect. —Daci te ocupi personal de contractul lui, domnule Bennett, sunt sigur c4 nu se pot ivi probleme serioase. Joshua Bennett strnse iritat din buze inainte sa-i arun- ce un alt zambet fortat. —Multumese, dar domnul Bishop mai are nevoie si de piretea altcuiva. S& se consulte, dac& vrei. Se apleck in fat, preocupat acum doar de afaceri. Vreau s& te ocupi personal de contractul pentru Seascape. Privirile li se intlnir& deasupra computerului de pe biroul ei, si, pe moment, nu mai era vorba despre Seas- cape. in schimb, lui Megan fi veni in minte noaptea in care tintuise de peretele din lemn al unui foigor din gridin’ si fi zisese: ,,Vreau sX mi struti si apoi si-mi spui ciel iubesti pe James Lambert“. — Nu pot, zise ea acum, cu aceeasi nesiguranti cu care fi rAspunsese si atunci. Isi umezi buzele si isi intoar- se fata din calea privirii lui seduc&toare. Nu pot. Acest contract fi aduce un comision serios domnisoarei Hamp- son. Se descurc’ bine. Nu pot s&-i iau contractul fara un motiv intemeiat. El se rezemi de spatarul scaunului. —Nici nu-ti cer asta. Vreau doar si o supraveghezi mai indeaproape. Vreau ca Jo s& iti ceara sfatul inainte16 Sandra Brown dea lua ones decisic sau dea tnmeprinde cova: Veen sl te intalnesti cu Terry Bishop si si-l asiguri ci reclamele realizate pana acum sunt exceptionale. —Dac& n-are incredere in pirerea ta, de ce-ar avea in amea? —Pentru c& i-am spus ce al naibii de buna esti, zise el pe un ton tiios, dandu-si in sfargit frau liber nerabdatrii, pe care ea stia C4 si-o indbusise pana acum. Cavintele lui o luara prin surprindere, asa c& Megan se ridic& imediat in picioare, ducAndu-se la fereastr pentru a doua oar’ in acea dimineata. Soarele se ascunsese dupa un nor si orasul arta deodat mohorat. Cate semne, se gandi ea. Ziua asta incepuse prost, cu discutia ei cu Barnes. Jar acum Josh Bennett fi tulbura linistea. Totusi, nu putea s& nu se simti oarecum mAndri cd el ti considera parerile asa de valoroase. Si de ce i-ai spune cA sunt atét de buna? intrebi ea. —Pentru ci-i adevarat. Are incredere in judecata ta. Ca si mine. Cel putin, in afaceri. II simti cum se ridica si oO cuprinse panica atunci cAnd fi auzi pasii venind spre ea din spate. Sunt mandru de ce-ai realizat. —Ei bine, nu trebuie s& fii, zise ea cu artag, intorcin- du-se spre el. Se sperie cand il vazu at&t de aproape de ea. Trebuia si-si dea capul pe spate ca si se uite la el. Uitase ce inalt era. | se paruse intotdeauna c4 o domina. Sotul ei, James, era scund si se potrivea mult mai bine cu silueta ei minio- n&. Oricum, 0 ingrozea statura impuntoare a lui Josh. ~Nu vreau si aud nici o laud’ aruncata de sus pentru micuta vaduva care se zbate intt-o lume lipsita de inima, spuse ea. Mai ales de la tine. -Nu te tratez de sus, fir-ar a naibii. Oamenii mei imi spun c&, dacd ar lucra tot timpul cu un agent de vanzari la fel de competent ca tine, n-ar avea nici o problema. —Multumese, zise ea pe un ton aspru, ing&duindu-i si-i laude subalternii. Sérutul ispitet 7 —De ce n-ai vrut si ma vezi dupa inmormantare? fntrebarea neasteptata fi strapunse inima ca un glont, tedeschizand o ran care nu se vindecase complet in cei trei ani care trecusera. Nu mi-ai raspuns nici la telefon, nici la scrisori. De ce? o intreba el. Ea se dadu deoparte si se uit& cu furie la el, cu o uri nedisimulata. —N-am vrut, de-aia. Durerea prefaicuta pe care ai ara- tat-o la inmormAntarea lui James mi s-a prut ridicolé si nu aveam nevoie de ipocrizia ta. Muschii maxilarului lui Josh se incordar&. Irisii ti lu- ceau ca piatra de chihlimbar. ~Ca4nd James a lesinat la el in birou, i-am facut res- piratie gurd la gura. Dar nu a mers, asa ca lam dus la spital, fara s& mai astept ambulanta. Am facut tot ce mi-a stat in putinta s4-i salvez viata. Era prietenul meu drag, cel mai bun angajat al meu. Cum poti si afirmi c& nu-l jeleam sincer? —Pentru ci ai ficut tot ce-ai putut ca si-I omori. —Stii bine c& nu e adevarat, Megan. -Nu, nustiu. ficereai sii lucreze mult peste program, de aceea s-a imbolnavit de inim&. Avea 35 de ani! strigi ea. Barbatii de varsta asta nu cad secerati de infarct, daci nu lucreaz& sub o presiune infernali. Credeam ca vinovatia te va face s4-ti fie prea rusine s& vii la inmormAntare, ca s& nu mai vorbesc de platitudinile mincinoase insirate dup& aceea. -Vinovatie? Sprénceana cu cicatricea fi zvacni. Vino- vatie pentru ce? Despre ce naiba vorbim aici, Megan? Chiar rostita bland, intrebarea era tiioas%. Nu eu Lam obligat pe James sa fumeze cinci pachete de tig3ri pe zi, nu eu am insistat si mearg& cu clientii la cin’ de cinci ori pe sfiptdménd si si bea cAte trei pahare de Martini cu fiecare dintre ei. Nu a fost vina mea c& nu fiicea migcare. De ce-ar trebui si mA simt vinovat?18 Sandra Brown O, Doamne, cat regreta ci deschisese subiectul! Nu putea — nu voia — s& se uite la el. Oare stia c& inima fi bubuia s4-i sparg’ pieptul, c& agitatia ei se datora numai fn parte furiei care o apucase cAnd vorbeau de James? Stitea asa de aproape de ea! Avea un miros asa de proas- pat si de masculin! De fiecare dati cand deschidea el gura, Megan fi trigea in piept respiratia, ca o discipola in tainele hedonismului. —De nimic, zise ea. N-ai de ce s& te simti vinovat. Tot ce vreau e s{ m& lasi in pace. El se aplec% spre ea ca o felin& care isi urmareste prada. —De ce-ar trebui s% m4 simt vinovat, Megan? Nu vor- bim aici de munca pe care a ficut-o James pentru mine, gio stim amandoi. Vorbim de noaptea de dinainte si te mariti cu el. —Nu! —Ba da, zise el, apucind-o de antebrat inainte ca ea si se poati indep&rta. lat& de ce m& ur&sti atat de tare: cele cAteva minute pe care ti le-am furat in pavilionul de vari. Dupi ce te-ai c&isitorit cu James, ai fugit de mine ca de ciuma. Dac ar fi fost dupa tine, nu ne-am mai fi vizut niciodaté. Ai fost furios’ pe mine inc& din acea noapte, Megan. —Da, suieri ea. Cum si nu te evit, dupa ce ne-ai facut, mie si lui James, un lucru atat de oribil? El se apleca spre ea, pani ajunse cu gura la cétiva cen- timetri de a ei. Rasuflarea lui fierbinte era ca un abur par- fumat ce-i ardea buzele. —Nu te-ai maniat pe mine fiindc’ te-am sdrutat. Te-ai infuriat pentru cd ti-a placut. Furia oarba o tintuia pe loc. {ns% doar se uit’ fix la el, fara si scoata o vorba, timp de cAteva secunde ce-i parura nesfarsite. Brusc, o izbi din plin intelesul vorbelor lui, isi smuci bratul din stransoare gi se dadu la o parte. Sdrutul ispitet 19 —lesi din biroul meu, domnule Bennett! Iegi din via- ta mea! Pieptul fi tresalta si, parc’ pentru ao jigni si mai mult, el prea fascinat de sAnii ei, care se ridicau si coborau pe sub materialul fin al bluzei. Cand, in cele din urma, isi ridic4 privirea spre chipul ei, el spuse: ~Plec. Deocamdata. Dar fii cinstiti far de tine ins&ti, Megan, si recunoaste ci am dreptate. Porti in tine ura asta nebuneasca de ani de zile. Mai bine ai avea griji. Dac se indreapta spre tine ins&ti, te poate distruge. Se duse spre ust cu pasi lenti, far nici o grab’. Culo mani pe clanti, tsi intoarse capul. Ea stitea nemigcat’, cu pumnii strngi pe lng’ corp gi spatele rigid si drept ca un stalp. -Ne mai auzim, zise Josh gi iesi pe us, inchizand-o incet in urma lui. Dup& cAteva minute, cénd Megan tsi destinse muschii incordati, de-abia reusi s&-si tind echilibrul si s& nu se pri- buseasc&. Merse clatinandu-se pana la birou, se sprijini cu © mani de el, iar cu cealalt& bajbai pe tastele telefonului de interior. —Arlene, te rog s& nu-mi faci legitura cu nimeni. Ma... doare capul. Am si ma intind o clip’. —Nu te simi bine? intreba Arlene, brusc ingrijorata. —Ba da, se grabi Megan s& o linisteasc’. Nu voia si stie nimeni cat de mult o tulburase vizita lui Josh. Am s& iau © aspirin’. O si fiu bine. —Asta-i prima data cnd te-ai intélnit cu domnul Bennett, nu? —Nu, zise ea incet, dupa ce se gandise si spun’ o min- ciuna. Soful meu lucra la firma lui. —N-am stiut. E grozay, nu? intreba Arlene insufletic’. Megan stranse din buze cu amaraciune. -Da, e grozav.20 Sandra Brown isi simtea genunchii ca de cauciuc cand pasi spre ca- napeaua lung’, care ocupa mare parte din peretele opus biroului. Lasandu-si sandalele si-i cad& din picioare, se intinse pe canapeaua de culoarea ovazului si inchise ochii, incercAnd s4-si scoat% din minte chipul lui Josh si tot ce-i spusese el. Géndurile fi erau invalmasite si neclare, dar pana la urm& se concentrari asupra noptii pe care dorea s-o steargi din viata ei — noaptea dinaintea cdsdtoriei ei cu James Lambert. Mama si tatl ei vitreg inchiriasera o sali mare la clu- bul country pentru petrecerea de nunti a fiicei lor cu James, un tanar agent pe care il intalnise pe vremea cand vindea spatiu publicitar pentru un post de radio local. Lucra la Agentia Bennett, iar viitorul parea asigurat pen- tru tanarul cuplu, care isi intémpina vesel oaspetii intre doua dansuri sau in drum spre fantana cu sampanie. Megan n-avea sé uite niciodata rochia pe care 0 pur- tase atunci. N-o mai imbricase apoi, iar acum atarna pe un umeras intr-unul dintre dulapurile mamei ei. Nu mai dorise s-o vada din noaptea aceea, desi era frumoas’. Ver- dele ca marea se reflecta in ochii ei de aceeasi culoare. Materialul fin se mula ispititor pe formele armonioase ale trupului ei minion, c&zind intr-un decolteu adanc. Pieptenii impodobiti cu pietre pretioase fi fineau parul strdns ridicat, intr-un coc lejer, iar pe degetul mijlociu de la mana stanga purta inelul de logodna. —James, linisteste-te, pentru numele lui Dumnezeu! i dojenise ea razand pentru ca se tot invartea prin camera fnainte sd inceap% petrecerea, verificand intruna cite ceva, scaind personalul angajat si stand mereu in drumul cuiva. O luase in brate insufletic. —Cum sa ma linistesc? Maine o s-o iau de nevast& pe cea mai frumoast fat din lume. Ea surasese incAntat&, dar zambetul ii dispiruse de pe fata cnd el adaugase: Si, in afara de asta, n-am mai fumat de trei zile. Strutul ispitet 2 —O, James, te descurci minunat, ii spusese ea ca sa-L incurajeze. Si mi-ai promis ci te lasi. —Stiu, stiu, zisese el, sarutand-o repede. Ma las, dar, daca dau peste vreun fuméator pe aici in seara asta, 0 si stau langa el, s&-i inhalez fumul. fi tolerase starea de surescitare din acea noapte. James bause prea multe pahare de sampanie, dar nu-l certase, stiind c4 bea ca si compenseze lipsa tigarilor. fi plicea chipul lui zambitor, exuberanga, pofta neabatuta de viaya, energia debordanta, ambitia. Crezuse c& laudele la adresa proprietarului Agentiei Bennett erau exagerate, dar cand Joshua Bennett intrase in sala plind de flori, Megan trebuise si admita c& ceca cei spusese James nu era deloc neintemeiat. Cu sigu- rani c& barbatul facea o impresie uluitoare. Inalt, zvelt si elegant in smochingul sau, emana prin toti porii tncredere si farmec. Simtise primele furnicituri dupa ce James ficuse pre- zentarile, iar ochii de chihlimbar ai lui Josh Bennett 0 supusesera unui examen am&nuntit. Dar acele furnicaturi doar prevesteau fiorii care ti zguduiser toti nervii cand el fi luase mana gi i-o stransese cu blandete. fi fusese imposibil s8-gi retragi mana din strénsoarea lui electrizant’. —IncAntat& de cunostint’, domnule Bennett. James mi-a vorbit mult despre dumneavoastr&, reusise ea cumva s& ingaime, in ciuda nodului care i se pusese in gat. —Nuatatde multpe cat mi-a vorbit mie despre dumnea- voastr&, ti sopti el pe un ton confidential. Numele meu Josh. Daca vocile ar fi colorate, a lui ar fi avut culoarea whis- ky-ului, ca gi ochii. Vocea lui era rigusiti, plicutt si pro- funda, precum cel mai fin burbon. Leginati de aceste inflexiuni si atrasi in vartejul ochilor lui, il uitase cu desivarsire pe James, care intam- pina 2gomotos un grup de membri ai fritiei din care ficuse parte in universitate.2 Sandra Brown —Hai, Josh, nu vrei s& dansezi tu cu iubita mea cat timp le art eu acestor degenerati unde e tinut& bautura adevarat’? isi intrebase James seful. Cuprins& de panic, Megan se uitase la James cum se retrage nepisitor. Stia inc de atunci c& nu trebuia s& rimni singuri cu Josh Bennett. Intuitia ti spunea cao pase necazuri. Atunci nu o bagase in seam’. Daca si-ar fi ascultat instinctele, nu ar fi trebuit si plateasc& asa de scump mai tarziu. —Dansim? o poftise el. O spranceani i se ridicase intreb&toare, si atunci fi ob- servase pentru prima dati cicatricea. Jnainte si apuce si ingaime ceva, o si luase in brate si Megan nu mai putuse scoate o vorba. O invartea pe ringul de dans cu o gratie de felin’, potrivindu-si perfect pasii cu titmul muzicii. Megan nu izbutise niciodati si-si aminteascd pe ce melodie dansaseri. Gandurile fi fuseseri concentrate la mina care o apiisa bland, nu pe talie, unde materialul ro- chiei i-ar fi oferit oarecare protectie, ci pe pielea goal a spatelui. Si in loc s&-i tind palma cu nepsare, isi impletise degetele cu ale ei. Degetul lui mare ti mangaia incet partea lateral a aratatorului. Nuo tinea necuviincios de aproape, dar, de fiecare data cAnd se atingea de el, corpul ei reactiona fark rusine. Spera din tot sufletul ca el s& nu-i observe sfarcurile intirite sub rochie sau felul plicut in care isi cuibarise coapsa intre ale lui, sau respiratia intretiati. Pentru c4 nu indraznea s& il priveasc’ in ochi, fixa cu privirea nasturii de onix ai c&masii lui albe si scrobite. Cand se termina melodia si Josh o duse inapoi la lo- godnicul ei, era si se prabuseasc in bratele lui James. Nici dac& ar fi salvat-o din ghearele celui mai crunt viol, nu s-ar fi fisimtit atat de usurata si-l revada. Dar fusese siluit’ intr-un mod mult mai subtil decAt se ntampla intr-un viol. Inima ii fusese pangirita. Sarutul ispitei 3 Dorise atat de mult s& se simt bine in seara logodnei, dar Joshua Bennett stricase totul. Era incordat’ si ner- voasa. De fiecare data cAnd se uita prin sali, ti intalnea Privirea care o sAgeta. Neputdnd si nege forta hipnotici a ochilor lui, ii intorcea si ea privirea, in timp ce prin minte fi treceau imagini de un erotism cutremurator. Cand o mai invitase o dat la dans, James o convinsese s& accepte. Ochii logodnicului ei erau neobisnuit de stra- lucitori, iar Megan stia ci d&duse mai multe raite pe la bar cu prietenii lui din fritie. fi aruncase o privire dezamagit cAnd il vazuse cu tigara in gurd. Jar el diduse din umeri, promitandu-i: —Dupa nunt&, mi las, iti jur. Acu’ du-te si dansezi cu seful meu. Poate imi mareste salariul. Orchestra canta o melodie saltireati la care nu era necesar ca partenerii de dans s& se ating’. Prins& de ritmul antrenant al muzicii, ti zAmbise relaxat4 lui Josh, care dansa la fel de bine pe genul acesta de melodie ca si pe cea lent&. Doar cAnd lise ciocniser& intamplator soldurile lui Megan i se inmuiaseri picioarele, iar inima fi sttuse in loc. Pentru fractiune de secunda, rimasese ca o stan de piatra. ~Te simti bine? o intrebase Josh, punandu-si ingrijorat mana pe umatul ei gol. Ea clatinase din cap fara si spun nimic, in vreme ce orchestra ataca un blues. Fara si-i cear& permisiunea, el o trase in bratele sale. —Asta e mai pe gustul meu, sopti el, lipindu-si buzele de parul ei. imi place s& simt corpul unei femei lipit de-al meu... cand dansez. Chiar atunci, la prima aluzie sexual, ar fi trebuit s& se smulga din bratele lui, s& se scuze politicos si sA nu mai aiba de-a face cu el tot restul serii. Dar nu o facuse. In schimb, se supusese imperceptibilei ‘incurajari pe care i-o didea mana lui, agezata pe spatele ei, si se apropiase de el. Ce bine era sd dansezi lipita de trupul24 Sandra Brown unui birbat, mai ales daci era ferm, bine facut, viril si cald. Se [saser’i in voia muzicii. Megan inchisese ochii de placere. Inimile le bateau in acelasi ritm. Coapsele lui pu- ternice le atingeau pe ale ei. Soldurile lui... O, Doamne! —Te rog... si ma scuzi, spusese ea cu glas rigusit. Bratele lui Josh se desficuser& in semn de mirare si ea se smulsese de langi el. Avand pe fata ceea ce stia c& era parodia groteascd a unui suras, Megan isi croise drum prin sala slab luminata, evitandu-si mama, logodnicul si pe oricine altcineva care 4i putea citi expresia vinovat’ de pe chip. Avea nevoie de aer. Bea foarte rar, iat acum bause prea multe cupe de sampanie, care i se urcaser’ la cap si o z4pa- ciser& putin. Aerul ricoros al noptii avea s&-i limpezeasc4 mintea si si-i alunge din cap fanteziile acelea ridicole cu barbatul cu parul negru, ochi aurii si un trup superb, care o stamise ca nici un altul. Se bucura de ricoarea noptii in timp ce inconjura piscina luminata discret si isi ctuta linistea in foigorul alb de lemn. Se asezase pe o banc& dinduntrul constructiei in forma de octagon. Luandu-si capul in méinile tremuratoare, incerca in zadar s&-si revind. Macar de-ar fi incetat sa-i bubuie ini- ma in piept. Simtea fiecare zvacnire in tample, in lobii urechilor, in sfarcuri si in zona dintre coapse, pe care $i-0 simtea grea, umflata si fierbinte. Dar inima ei nu-si incetinise bataile aprige. Inschimb, i se oprise tn loc cAnd se auzise zgomot de pasi pe aleea cu pietris. Nu avea nici o indoiala a cui era silueta care se profila amenint&toare in lumina lunii, la intrarea in foisor. Trecuse pe sub arcada si se indrepta incet spre ea prin intuneric. Manat& de frica resimtita in fata acelui barbat si a reac- tiilor ei in ceea ce-l privea, sarise de pe banca si incercase s& se strecoare pe lang’ el, dar el o prinsese si o lipise de trupul lui inalt si puternic. Sdrutul ispitet De ce te miriti cu James Lambert? —Il iubesc, strigase ea disperata. =Chiar aga? Sigur c& da. Da. —Nu pari prea sigur. »Eram. Acum o ori chiar eram.* —Il iubesc. Maine ma marit cu el. Acum, te rog s& ma lagi s4 plee, El ficuse exact contrariul. O stransese mai tare si o impinsese inapoi, pana o proptise de peretele sculptat al pavilionului de var. Lumina lunii se filtra pe chipul lui prin dantelitia din lemn. —Vreau si mi stiruti si apoi sti-mi spui c&-1 iubesti pe James Lambert. —Nu pot, zisese ea cu glas rigusit. Nici atunci nu stia daca fi spusese ci nu-l poate siruta sau, odati ce o fiicea, n-ar mai fi fost in stare si-i spund c& il iubeste pe James. Oricum, nu mai avusese timp si se gindeascé la asta, cici gura lui i-a acoperit-o pe a ei cuo precizie cutremurdtoare. Acum, dup% mai bine de patru ani, stand intins’ pe canapeaua din biroul ei si rememor4nd acea noapte, inc& isi amintea perfect ct de usor reusise el s& pun stpanire pe gura ei. Buzele lui care le atingeau pe ale ei, mai putin experimentate, erau p&timase si tandre. Cu citi blandete trecuse limba lui de obstacolul pus de buze si dinti! Cu cAt4 minunat’ rihdare fi explorase gura, executand un dans de imperechere cu propria ei limba! filuase barbia in palme siti daduse capul pe spate cas-o sdrute mai adane, fapt care o ficuse sX nu mai aiba nici un fel de scrupule sau de constiint’. Limba lui nu Lisase nici o portiune din gura ei neatins’, patrunzind pan’ unde nu o facuse nimeni fnainte. Cu o m&n& o mAngaia. Cu degetul mare de-o parte si cu restul de cealalti, 0 apucase de s4ni si fi ridicase usor. Apoi isi indreptase atentia asupra unui sfarc. Cand26 Sandra Brown incepuse sl dezmierde, Megan isi Lisase din nou ca- pul pe spate si scosese un suspin de extaz, care risunase in noapte. Cand buzele ti coborfseri lacome pe gat, priceputul lui deget mare ti gisise sfarcul gi il inconjurase cu mijcari excitante. ~O, Doamne! Ce dulce esti! Ce dulce... Stiam ci asa esti. Da-mi iar gura. Gandindu-se acum la asta, Megan isi stranse pumnii, fiindu-i sili de ea ins&si cand isi aminti cat de supusd isi oferise gura placerilor lui carnale. Si nu o sarutase numai pe gura. Trupul lui se misca lipit de al ei intr-un sdrut chinuitor. Pieptul lui tare fi apasa sani. Coapsele lui se atingeau de ale ei, intrziau acolo, i le desparteau, iar ile atingeau bland si insistau. Degetele mAinii i se rasfiraser& c&tre talie si se miscau in jos ca si-i cuprinda soldurile. Tinand-o asa, isi frecase penisul excitat de ea, continuand s8-si miste provocator limba in gura ei. Demonul din sufletul ei o indemna si-i rispunda ridicdndu-si soldurile. Megan, Megan, ii soptise el, nu-l poti iubi pe James cAnd ma s&ruti asa. Vorbele lui fusesera ca un dus rece pentru trupul ei in flichri. fi indep&rtase m4na care ti mAngiia s4nii si fusese tusinat& de jalea care o cuprinsese pentru acea pierdere. In acelasi timp, il izbise in piept cu podul celeilalte palme pana cAnd el se diduse inapoi, clatinandu-se. —Ticdlos ce esti... cand te gandesti cd eu... cum i-ai putut face asa ceva prietenului tau? Cum am putut... Ma& dezgusti. Fugise intr-un nor de sifon verde ca marea, cu dosul palmei isi stersese gura de s&rutrile lui, disparand apoi fn intuneric. Megan se ridicd acum in capul oaselor, simtind pentru acel barbat aceeasi uri casi in noaptea de demult. Nu stia ce e decenta, rusinea sau responsabilitatea moral’. Egoist cum era, voia s& aib% tot ce-si dorea. Nu c& ar fi dorit-o Séirutul ispitei 27 pe ea, dec&t poate pentru o aventuri de weekend. Dar dovedise c& puteas-o cucereasci, stio fac pe logodnica lui James Lambert si se topeasca sub strutiirile si mangdierile lui de expert. : —Cu ce te-a ajutat, domnule Bennett? tntreb& ea cu voce tare in biroul gol. Te-am dispretuit atunci. Te dis- prefuiesc si acum, si inc din mai multe motive. Auzi din nou bipul telefonului de interior. Se ridicd anevoie de pe canapea, simtindu-se brusc sfargit& si letar- gicd, fird sd inteleaga totusi de ce, si travers’ incperea sX raspunda. -Imi pare rau c& te deranjez, dar a sunat domnul Ather- ton, o informa Arlene. Vrea si te vada imediat dupa ce iei pranzul. A spus c& e foarte important. —O sa ma duc, raspunse Megan abitut. Uitandu-se la ceas, vézu ci avea mai mult de 0 ort si se pregiteasca pentru intalnirea cu directorul postului de televiziune. Era aproape incredintati ci treaba important pentru care voia sd o vada era legati de Joshua Bennett.capitolul 2 Pasii lui Megan abia se auzeau pe mocheta groasi si moale de pe culoar. Aici nu erau, ca in studioul de stiri, telefoane care sunau mereu, reporteri agitati, tastaturi care fcineau continuu si starii acordate pe frecventa politici. La parter, inginerii care asigurau emisia postului lucrau in inc&peri intunecoase, pline de cadrane luminoase si de computere care torceau. Regizorii si producatorii foloseau cabinele de lang studiourile intunecate, ticsite cu scena- tii, schite si desfasuratoare. Dar acest tip de etaj, unde se aflau birourile conducerii WONE, putea fi gisit in clidirea oricirei mari corporatii din tari. Holul acesta linigtit nu seména catusi de putin cu cel in care Megan si agentii de vanziri isi aveau biro- urile. Biroul ei era mai frumos decét multe altele, pentru cA il decorase ea insisi, pe propria cheltuiala, dar nu era la fel de luxos precum cel in care intra acum pe usile duble din stejar. —Buna, o salut& ea pe secretara domnului Atherton. S-a intors de la masa? —Da, va asteapta. Femeia fi ambi. Intrati, va tog. ‘Afisdnd o incredere pe care nu osimfea, Megan travers anticamera si pitrunse in sanctuarul in care directorul general lua toate hot&rarile importante pentru postul de televiziune pe care tl conducea. —Pofteste, Megan, zise el, ridicandu-se cu greu, in timp ce ease aseza pe scaunul confortabil de plus din faga enor- mului birou. Cafea? —Nu, mersi, Doug. Tocmai mi-am mancat iaurtul de pranz. Mai bine sa nu fac astfel de combinatii. Sarutul ispitet 29 Doug Atherton, un birbat cu chelie si o burt proe- minent{, se infiora. —O, Doamne, nu ag putea s& m&n4nc asa ceva, nu m-ag linisti niciodat&. Cel mai atractiv lucru la barbatul acesta fntre dou varste era accentul s&u din Sud, cAntat si ta- raganat. Chiar si cdnd isi revarsa mustrarile asupra c4te unui angajat mai ghinionist, vocea lui Doug suna ca o ali- nare. Isi studia unghia de la degetul mare cand o intreba: Cum merg vanzirile locale s&ptamana asta? —Am depasit bugetul, m4 bucur s& ti-o spun. A tre- buit s&-i trag o sipuneala lui Barnes azi-dimineara si si-l amenint c4-l concediez. Cred... sper... c& 0 s& lucreze mai serios. —Mai bine i-ai mobiliza pe tori. Am auzit ci un grup de mahari de la firma-mamé vine peste cAteva saptimani. Sunt sigur c& vor s4-ti mareascA bugetul. —Alte nout&ti? intrebi ea sec. Doug incuviinti din cap absent. —Sunt sigur c& n-ai sk ne dezamagesti. Cu siguranti ci n-aisd faci nimic care ne-ar putea costa un contract pand vin ei. Isi drese glasul. Megan, Josh Bennett a trecut pe la mine azi-dimineata. Megan simti un gol in stomac, dar fsi paistr’é expresia impasibil’. -Si? ~Si, Zi spuse el fn sfarsit, vrea s& te ocupi personal de contractul Seascape. —Asta mi-a zis gi mie. [si schimb& pozitia pe scaun, punindu-si mainile pe brarele acestuia, in incercarea za- darnic& de a-si pstra calmul. Nu vid de ce-ar fi necesar. Amdepling tucredere ta Jo Hamapson, =Da, dex cliental nu are; seplicd Doug Gelli iia buri fi sigetara pe-ai ei, apoi pe chip i se ivi o expresie ing&duitoare. Stiu de ce ai asa o aversiune far de el. Ea rise scurt.