1.

FORME DE ENERGIE
1.1.

Un scurt istoric asupra conceptului de energiei

Termenul de "energie" are o istorie lung. De origine din limba greac veche, a fost folosit
pentru prima dat de Kepler n sensul de putere care eman din corpuri. n sensul actual, este
introdus pentru prima oar n literatura tiinific de ctre Thomas Young, n anul 1807.
Termenul de "energie cinetic" a fost introdus de W. Thomson, iar cel de "energie potenial" de
Rankine.
n ceea ce privete cldura, acest termen a fost folosit ntr-un sens dublu: ca "energie
intern" (Claussius) i ca "mrime de proces" n sensul de cldur transferat de la un corp la
cellalt. Aceste accepiuni ale termenului de cldur trdeaz meninerea modelului de fluid, dar
i extinderea acestui model asupra conceptului de energie nou introdus.
De atunci au rmas n terminologia tehnic termeni cum ar fi: pierderi de energie, stocare de
energie, economie de energie i alte expresii care sugereaz existena unei "materii imateriabile"
distinct de sistemele fizice.
n 1665, G.W. Leibnitz a introdus termenul de fora vie pentru a desemna cantitatea mv2
care aprea n calculele lui mecanice. Dei Leibnitz a dat aceast denumire prin analogie cu
termenul de "for", folosit de I. Newton pentru produsul ma, alegerea sa nu a fost prea inspirat.
n 1807, Th. Young a fcut trecerea de la fora vie la energie. Mai trziu, W. Thomson
(viitorul lord Kelvin) introduce termenul de "energie cinetic", iar Rankine pe cel de "energie
potenial".
n 1853, W. Thomson nota: "Numim energie a unui sistem material aflat ntr-o stare
determinat, contribuia msurat n uniti de lucru a tuturor aciunilor produse n exteriorul
sistemului, dac acesta trece (indiferent n ce mod) din starea sa ntr-o stare fixat arbitrar".
n 1897, M. Planck consider c "energia este aptitudinea unui sistem de a produce efecte
exterioare". Pentru Planck, energia este o funcie de stare, prin energia unui corp (sau a unui
sistem de corpuri) nelegndu-se o mrime care depinde de starea fizic instantanee n care se
gsete sistemul.
Clarificarea statutului conceptului de energie i aparine fizicianului german Max Planck.
Dup acesta, prin energia unui corp se nelege o mrime care depinde de starea fizic
instantanee n care se gsete sistemul. Pentru a putea exprima energia sistemului ntr-o stare
dat printr-un numr determinat, trebuie fixat o anume "stare normal" (la 0C, presiunea
normal) a sistemului, fixare absolut arbitrar. Astfel, energia sistemului n starea dat, raportat
la starea dat, este egal cu "suma echivalenilor mecanici ai tuturor aciunilor produse n afara
sistemului, cnd acesta trece ntr-un mod oarecare de la starea dat la starea normal". Prin
echivaleni mecanici ai tuturor aciunilor se nelege lucrul mecanic n sens larg, deci al tuturor
tipurilor de fore i cldura multiplicat cu constanta universal.
Etapele energetice ale societii umane au fost demarcate de apariia:
energiei hidraulice i eoliene, n prima etap;
energiei combustibililor, ntr-o etap ulterioar;
energiei nucleare, cel mai recent.
Dezvoltarea societii este direct dependent de consumul de energie. Prelucrarea
statistic a corelaiilor dintre consumul de energie, dezvoltarea industrial a societii i venitul
naional arat o strns legtur ntre aceti factori.

Energia nseamn pentru omenire ceea ce nseamn sngele pentru corpul omenesc.
Caracterul limitat al resurselor energetice ridic problema opiunilor energetice n viitor. Formele
de energie primar care particip actualmente n cea mai mare msur la satisfacerea
necesitilor energetice sunt: crbunii, hidrocarburile lichide i gazoase, energia hidraulic i
energia nuclear. Pe baza verificrilor i prospeciunilor n curs ale rezervelor de energie, acestea
sunt suficiente pn n anii 2015-2020. Se estimeaz c rezervele cunoscute de crbune s-ar
epuiza n cteva sute de ani, iar cele de gaz i petrol n mai puin de 50 de ani. Contrar acestor
prognoze pesimiste au aprut i preri optimiste, care vd soluii pentru problemele energetice cu
care este confruntat omenirea.
Pe plan mondial se ncearc:
tendina de reducere a necesitilor de energie pentru activitatea economic, prin
asimilarea de noi procese tehnologice;
tendina de cretere a cantitii de energie extrase din combustibilii fosili prin creterea
randamentului instalaiilor;
descoperirea de noi surse de energie, confirmate de cercetrile care se efectueaz n
numeroase laboratoare din lume;
descoperirea unor inovaii tehnologice, care vor produce importante schimbri n
structura produciei i consumului de energie.
Se presupune c omenirea va traversa perioada de criz energetic cu preul unui efort
maxim, n dou etape dificile:
1. n anii ce vor urma se va trece de la hidrocarburile lichide naturale la combustibili lichizi
sintetici (de exemplu: petrolul sintetic derivat din crbune).
2. Dezvoltarea tehnologiei de extragere a energiei din surse care pot asigura satisfacerea
necesitilor pe termen lung, adic din resurse nelimitate: energia solar i energia
nuclear.
1.2.

Purttorii de energiei

Purttorul de energie sau agentul energetic este reprezentat de un sistem fizic sau chimic
care poseda energie sau care, prin diferite transformari, poate acumula, transmite sau ceda
energie. Cei mai utilitti purttori de energie sunt combustibilii (purtatori de energie chimica),
aburul sau apa fierbinte (purtatori de energie termica), fluidele sub presiune, cu energie cinetica
sau potentiala (purtatori de energie mecanica), materialele fisionabile sau fuzionabile (purtatori
de energie nucleara) etc.
Principalii purttori de energie sunt:
Biomasa. Plantele transform i acumuleaz continuu energia solar sub form de energie
chimic. Sub aciunea radiaiei solare i n prezena clorofilei, n plante au loc reacii fotochimice
complexe care duc la sinteza din molecule organice, glucidelor, cu un grad sporit de
complexitate. Biomasa vegetala este si principala ,,materie prima a unei surse de energie
deosebit de important i anume a rocilor organogene combustibile, dintre care cele mai
insemnate sunt crbunii, petrolul i gazele naturale.
Crbunii provin din transformarea chimica, in diferite grade, a acumularilor de materii
vegetale depuse in ape marine, salmastre sau dulci.
Sub actiunea factorilor mentionati, materialul vegetal sufera modificari caracterizate prin
cresterea continutului de carbon si scaderea continutului de hidrogen, apa, oxigen si compusi

volatili. Dupa gradul de incarbonizare se disting diferite sorturi de crbune: turb, lignit, crbune
brun, huila, antracit. In faza geochimic, presiunea si temperatura au ridicat calitatea carbunelui.
Petrolul i gazele naturale s-au format in urma unui proces complex de acumulare,
degradare si distilare a biomasei animale si vegetale in conditii de anaerobioza, la presiuni i
temperaturi deosebit de ridicate.
Petrolurile variaz dup natura hidrocarburilor (hidrocarburi parafinice, naftenice,
aromatice etc), dup compuii cu sulf, azot i dup sarurile diferitelor metale cu acizii organici
care intra in componenta lor.
GPL (gazele petroliere lichefiate) sunt un amestec de hidrocarburi mentinute in stare
lichefiata sub presiune, ce poate fi utilizat in faza gazoasa drept combustibil.
GPL include in principal doua feluri de gaz: butan si propan.
Butanul este distribuit in butelii mici, fiind un gaz de presiune mica ce poate fi folosit
in interior, deoarece temperatura de vaporizare este peste 0,5 C.
Propanul pe de alta parte este un gaz de presiune ridicata ce poate fi distribuit si stocat
atat in butelii mici cat si in rezervoare de mare capacitate. Propanul poate fi folosit la temperaturi
scazute, vaporizand pana la -42 C.
Carbunele, petrolul si gazele naturale formeaza grupa asa-numitilor combustibili fosili
sau clasici.
Energia eolian sau a vnturilor rezult din deplasarea maselor de aer determinata de
diferentele de presiune care apar intre diferite zone ale atmosferei datorate incalzirii inegale,
neregularitatii suprafeei Pmntului din care rezult gradieni de temperatur i presiune, ca
urmare a rotaiei Pmntului. Vnturile sunt n general inconstante, atat ca intensitate cat si ca
durata.
Energia cursurilor de ap (hidraulica). Un volum insemnat din apa evaporata sub
influenta radiaiei solare, n special de pe enorm suprafaa a Oceanului Planetar, este dus de
curentii de aer deasupra uscatului, unde se condenseaz i cade sub forma de precipitaii. O parte
se evapora, alta este utilizata de plante si animale, iar restul se scurge sub influen gravitaiei fie
pe suprafata uscatului (paraie, rauri, fluvii), fie subteran,intorcandu-se in Oceanul Planetar din
care s-a evaporat, realiznd astfel circuitul hidrologic.
Energia valurilor. Valurile sau hula sunt produse de vnturi i se amplifica sub
aciunea continua a acestora, propagndu-se pe suprafeele uriae ale Oceanului Planetar sub
forma unor micri ondulatorii ce afecteaz ns numai stratul superficial de ap.
Energia curenilor. Dintre micrile aperiodice ale apelor, cele mai interesante sunt
marile sisteme de cureni care antreneaz apele de suprafa ale Oceanului Planetar intr-o ampla
i complex micare.
Energia termic a mrilor. Suprafaa Oceanului Planetar are, datorit radiaiei solare, in
special in zonele tropicale si ecuatoriale, o temperatura mai ridicat dect cea din adncime,
provenit din regiunile polare. Diferena de temperatura pe vertical poate fi utilizat pentru a
obine energie termic.
Energia muscular a omului i a animalelor se datoreaz tot energiei solare care asigura
hrana i apa necesar pentru realizarea ei.
Energia mrilor include energia valurilor, a curenilor, energia termic a marilor si cea a
mareelor. In afara de factorii astronomici, mareele sunt amplificate si de o serie de factori locali,
datorita reflexiei si interferentei undelor in marile puin adnci.

Energia geotermic este determinat de magma din interiorul Pamantului care se apropie,
n anumite zone de suprafata. Cele mai interesante sunt cele din vecinatatea contactului intre
placile intercontinentale, caracterizate de o intensa activitate vulcanica.
Energia nucleara care poate fi valorificata prin fisiunea nucleara si prin fuziunea
nucleelor uoare.
Din cele prezentate rezulta ca sursele de energie isi au geneza in energia solara, micarea
astrelor, geotermia si energia nucleara. innd seama ca energia solara se datoreaz procesului
continuu de fuziune nucleara ce are loc in Soare, iar geotermia procesului de fisiune nucleara din
interiorul Pmntului, rezult c, n final sursele de energie provin din energia nuclear i din
micarea astrelor.
1.3.

Succesiunea valurilor energetice

Cresterea nivelului cunotinelor de-a lungul timpului a determinat o evoluie a tehnicii si

dorintei de crestere a nivelului de trai al oamenilor, conducnd la crearea conditiilor realizrii
substituirii unor forme de energie cu altele.
1.3.1.
Evoluia succesiv a valurilor de energie in lume
In zorii umanitatii prima sursa de energie a constituit-o lemnul utilizat pentru foc, care
asigur caldura i lumina nocturn. La nceput focul a provenit din surse naturale (incendii de
pdure provocate de trasnet sau fenomene vulcanice) si care era intretinut zi si noapte. Apoi
omul primitiv a invatat sa faca focul fie nclzind prin frecare materii combustibile, fie
aprinzandu-l prin scantei obtinute prin lovire, fara sa se poata preciza cand a avut loc aceasta si
care din cele doua metode a fost prima.
Energia mecanica a omului primitiv era furnizata in special de fora uman. Aceasta a
constituit sursa principal de energie in toata perioada urmatoare in care, pe masura imbunatatirii
si diversificarii uneltelor, colectivitatile umane au trecut de la faza de culegator la cea de vanator,
pastor si agricultor. Treptat au inceput sa fie utilizate si alte forme de energie. Astfel, energia
vanturilor a fost folosita in navigatie. Vela patrata era sustinuta de un catarg bipod, putandu-se
folosi din aceasta cauza numai vantul din spate, forta principala de deplasare a navelor fiind
asigurata de vaslasi.
n Antichitate, perioada n care s-au pus bazele fizicii, s-au perfectionat o serie intreaga
de unelte (parghiile, scripetii, roata, planul inclinat), ceea ce a permis cresterea randamentului
fortei umane care reprezenta principala sursa de energie mecanica. Forei umane i s-a adugat
fora animalelor domesticite, dar aceasta a fost mai putin folosita decat se crede datorita faptului
ca, necunoscand anatomia animalelor, hamurile realizate nu permiteau dect utilizarea unei mici
pri din forta acestora. Astfel, marile construcii ale antichitatii au fost realizate prin folosirea
masiva a forei umane a sclavilor.
n aceast perioad au aprut i roile hidraulice; primele originare probabil n
Mesopotamia, erau cu ax vertical i puse n miscare de energia cinetica a apei. Romanii au trecut
la folosirea rotilor de apa cu ax orizontal, cu cupe, care s-au impus in continuare. Iluminatul s-a
mbuntit prin arderea grsimilor vegetale i animale n opaie.
Acest cadru relativ static se prelungete multe secole dup cderea Imperiului Roman,
pana in perioada Renaterii in care descoperirile geografice si formarea statelor naionale au avut
ca rezultat mbuntirea condiiilor economice generale. Nivelul produciei depindea ns n

continuare de fora uman i de cea animal, utilizat ns mult mai raional, precum i de
energia eoliana i de cea hidraulic care joac un rol crescnd n faza preindustrial. Utilizarea
roilor de apa in industria siderurgica, in cea textila si pentru macinarea cerealelor devine
elementul determinant pentru dezvoltarea multor zone ale Europei .
Acest cadru sufera o schimbare radicala, cu mari consecinte pe plan economic si social,
odata cu aparitia masinii cu abur.
Datorit limitrilor impuse de sistemul de transport, primele fabrici au fost amplasate n
vecintatea sursei de energie, constituita la nceput de lemnul pdurilor i apoi de minele de
crbune.

Aus.
Afarensis

Africanus Boisei
Robustus

Habilis

Erectus

Nandertal

Sapiens

Sapiens

Figura 1.1. Scara evoluiei umane

Din figura 1.2 se observ c n a doua jumtate a secolului XIX rolul dominant l are o
singur surs de energie primar i anume crbunele.
Accelerarea progresului de inovare tehnologic a determinat apariia altor masini care sa
permita transformarea energiei termice in energie mecanic. O poziie de prim plan n acest
domeniu o are motorul cu explozie care prezinta un randament mai ridicat si o flexibilitate mai
mare decat masina cu abur.

Ponderea diferitelor forme de energie in timp

120

100

80

Eolian
Lemn
Forta umana si animala
Energie nucleara
Gaze
Petrol
Carbune
Hidro

60

40

20

0
Epoca primitiva

Antichitate

Epoca
precapitalista

Epoca capitalista Epoca capitalista

Fig. 1.2. Succesiunea valurilor din principalele forme de energie

Dezvoltarea rapid a motorului cu explozie a condus la afirmarea unui alt combustibil i

anume petrolul. Pn atunci utilizarea lui era limitat de o serie de obstacole tehnice i
economice. Petrolul, spre deosebire de crbune, nu poate fi utilizat ca atare, trebuie sa fie rafinat,
astfel ca faza de extractie este separata de cea de rafinare. Pana la aparitia motorului cu explozie,
din produsele de rafinare erau folosite numai petrolul lampant si unele derivate care aveau
utilizare neenergetica (lubrifianti, vaselina), benzina fiind considerata un produs nedorit si
periculos. Aparitia motorului cu explozie a schimbat radical aceasta situatie, dand in secolul XX
un impuls rapid utilizarii petrolului care se substituie treptat carbunelui.
Turbina cu gaze, brevetat din 1791 de J. Barber, a inceput sa fie construita n 1903;
Stolze a inventat in 1872 o turbina cu compresor axial. Problemele puse de materialele care
trebuiau sa reziste conditiilor de functionare au facut ca acestea sa capete raspandire abia din
deceniul 4 al secolului nostru.
O alta mare descoperire a secolului XIX o reprezinta electricitatea. Unele manifestari ale
sale au fost cunoscute din antichitate. O serie de experiente si descoperiri efectuate in secolele
XVI, XVII si XVIII nu au avut urmari practice, dar au creat premisele dezvoltarii bazei teoretice
a electricitatii, in secolul urmator. Sunt imaginate numeroase tipuri de motoare electrice, dar
aplicatiile electricitatii nu s-au putut raspandi din lipsa unui generator puternic de energie
electrica; pilele electrice, descoperite inca in 1800 de Volta, erau surse de energie slabe si
nepractice. Dinamul Gramme a insemnat un pas decisiv. Cu tot succesul iniial al curentului

continuu, alternatorul construit de S.Z. de Ferranti si W. Thomson s-a impus datorit posibilitii
mult mai economice i comode de transport la distana i de distribuie a curentului alternativ la
diferiti consumatori, prin utilizarea transformatorului electric descoperit de L.Gaulard in 1884.
Utilizarea energiei electrice a capatat o larga raspandire, fiind construite numeroase centrale
termoelectrice cu turbine cu abur, precum si centrale hidroelectrice.
0.8
0.7
0.6
Lemn

0.5

Carbune

0.4

Petrol

0.3

Gaze naturale
En nucleara

0.2

En solara si fuziune

0.1
0
-0.1

1850 1900 1925 1950 1975 2000 2015 2050

Fig. 1.3 Succesiunea valurilor de energie primara in lume

Cercetarile in domeniul atomului, incepute in acest secol au permis utilizarea unei surse
deosebit de importante si anume a energiei nucleare. In prezent este folosita o prima etapa bazata
pe fisiunea nucleelor grele care sunt scindate in doua sau mai multe nuclee usoare. In reactiile de
fisiune se elibereaza energie care apare in final sub forma de caldura. Centralele
nuclearoelectrice utilizeaza aceasta caldura pentru producerea energiei electrice, reactorul
nuclear inlocuind cazanul centralelor termoelectrice. O utilizare mai completa a energiei nucleare
se poate obtine prin fuziunea nucleelor usoare, in special a celor de deuteriu, ceea ce ar permite
obtinerea unei cantitati mult mai mari de energie. Fuziunea nucleara este inca in faza de
experimentare.
O perioada ndelungat, care a durat mii de ani, de la nceputul dezvoltrii omului i pn
n secolul XVIII- se caracterizeaza prin folosirea produselor curente ale naturii, in special lemnul
padurilor, forta umana si animala, vantul si energia apelor. Din secolul XVIII, valuri succesive
de descoperiri tehnice au pus in valoare noi surse de energie intr-un ritm din ce in ce mai rapid.
Astfel, dupa ce lemnul a fost dominant mii de ani, urmeaza carbunele, combustibilul principal in
secolul XIX, apoi petrolul, gazele naturale si energia nuclear, care ajung sa depaseasca
consumul de carbune. Energia electrica, obtinuta prin transformarea surselor de energie primara,
s-a afirmat cu o deosebita vigoare, in toate domeniile, datorita calitatilor sale.
1.3.2. Evolutia succesiva a valurilor de energie in Romania
Multe din substanele utile existente pe pmntul romnesc sunt cunoscute din cele mai
vechi timpuri. Folosirea acestora de catre populatia autohtona este atestata n scrieri ale anticilor
si de numeroasele descoperiri arheologice.
Exploatarea combustibililor minerali si producerea de energie electrica au fost activitati
industriale aparute de timpuriu pe teritoriul Romaniei, la sfirsitul secolului XVIII pentru carbune,
in anul 1857 pentru exploatarea petrolului (prima tara din lume cu o productie inregistrata in
statisticile internationale), 1882 pentru producerea energiei electrice in termocentrale, 1886
7

pentru producerea energiei electrice in hidrocentrale (a treia hidocentrala din lume) si 1909
pentru exploatarea gazelor naturale (prima din Europa).
Cerinta de energie a condus la utilizarea unor noi forme de purtatori de energie de-a
lungul veacurilor.
Folosirea pcurii pentru iluminat este semnalat n anul 1400 cnd mnstirea Bistria a
cumprat pentru exploatare puurile de pcur de la Luncceti Moldova.
Revoluia industrial nceput n Anglia conduce la deschiderea n anul 1790 a primelor
mine de carbune la Anina, Doman si Secu , pentru exploatarea carbunelui in scopul producerii de
energie in atelierele mestesugaresti.
Pe baza unor experiente de laborator realizate de chimistul Mihai Alexe si farmacistul
curtii domneti Hege s-a reusit obtinerea gazului de lampa, rafinat cu o solutie de soda caustica
in anul 1856.
Romania este prima tara din lume cu o productie de titei oficial inregistrata in statisticile
internationale in anul 1857 (inaintea SUA 1859; Rusiei 1860), cu o productie de 275 t. Tot in
acest an intra in functiune rafinaria Mehedinteanu din Ploiesti care distila titeiul obtinut din
zacamintele amplasate in jurul Ploiestiului, in scopul iluminarii. Procedeul de rafinare folosit de
acesta rafinarie se baza pe retetaobtinuta in 1856 de Mihai Alexe.
Bucurestiul, in anul 1857 devenea primul oras din lume iluminat public cu petrol lampant
obtinut la Ploiesti.
Folosirea unor sisteme de concepie romneasc n forarea i exploatarea ieiului, cu
mult naintea folosirii lor n alte coluri din lume:
-pn n 1867: gropi i anuri de acumulare, puuri de mn cu crivac, hecna cu cal;
-n anul 1867 - prima sond forat mecanic cu prjini din lemn si sapa tip burghiu.
Anul 1882 aduce construirea primei termocentrale din Romania la Bucuresti, pentru
producerea energiei electrice, iar in 1896 prin hidrocentrala din Romania, construita pe riul Sadul
in judetul Sibiu ( a treia hidrocentrala din lume).
Construirea unor motoare cu explozie folosite pentru forarea sondelor care foloseau ca si
combustibil gaze petroliere s-a realizat in 1906.
Descoperirea gazelor naturale s-a realizat in anul 1909 la Sarmasel, judetul Mures, care a
constituit punctul de plecare al acestei industrii. Dupa construirea primei conducte de transport
gaze naturale in anul 1911-1913, Romania devenea prima tara din Europa care folosea gaze
naturale in domeniul industriei, iar orasul Turda (1915) al doilea oras din lume iluminat cu gaz
natural.
Daca pina in anul 1950, utilizarea carbunelui, petrolului, gazelor naturale, energiei
electrice era relativ redusa, dar mult mai extinsa decit multe tari din lume, Romania fiind intre
primele 5 locuri din lume in ceea ce priveste producerea si consumul de energie primara din
lume, dupa aceasta data s-a produs o crestere semnificativa a consumului si producerii de energie
primara, generata de politica de industrializare a tarii.,
Romania continua sa fie un important producator de energie primara din Europa si lume.
Relatia existenta intre resursele de energie primara, dezvoltarea tehnologica, economia,
cresterea cerintelor in ceea ce priveste confortul si mediul a condus la aparitia valurilor
succesive de energie primara de-a lungul timpului. Daca carbunele a fost deschizatorul acestor
valuri (exceptnd lemnul care a fost mai putin utilizat in scopuri industriale), au urmat apoi
petrolul, gazele naturale. Viitorul probabil ne va aduce noi schimbari in ponderea energiei
primare utilizate. Se poate observa ciclul - determinat de utilitatea marginala a fiecarui in

contextul tehnologie-economie-ecologie - care caracterizeaza fiecare forma de energie

regenerabila:
- ptrunderea in grupa formelor de energie utilizata;
-

convingerea de avantajele in contextul anterior amintit;

punctul de maxim;

1.2
1
0.8

Linear (Carbune)
Poly. (Petrol)

0.6

Poly. (Gaze naturale)

Linear (En. Nucleara)

0.4
0.2
0
1750

1800

1850

1900

1950

2000

2050

Fig. 1.4. Evolutia valurilor succesive de surse de energie primara in Romania

-declinul, determinat de aparitia altor purtatori de energie cu avantaje n noul context

(tehnologie-economie-ecologie).
Analiznd fig. 1.4. se poate observa rapiditatea cu care unele surse de energie primar au fost
substituite de altele, mult superior ritmului pe plan mondial, ceea ce arata aportul Romaniei la
dezvoltarea energeticii mondiale. Succesiunea valurilor de energie primara folosita, este de
asemenea superioara celei din plan european. Daca carbunele a detinut ponderea intre anii 1790
si 1860, el a pierdut teren in fata unei noi resurse petrolul - care in noul context tehnologic
(aparitia motoarelor cu ardere interna etc.), economic, l-a substituit in mare parte. Punctul de
maxim a fost atins la sfrsitul secolului XIX-lea, inceputul secolului XX-lea, fata de maximul
atins pe plan mondial doar in anul 1975. Avantajele conferite de gazele naturale, att sub aspect
economic ct i sub aspect ecologic, a condus la substituirea altor combustibili i impunerea
acestui combustibil pe piaa romneasca, punctul de maxim atingndu-se n 1982. Se poate
deduce rolul de pionierat jucat de Romania si contributia adusa in dezvoltarea energeticii
mondiale.
Daca din punct de vedere al utilizarii resurselor de hidrocarburi, Romania a devansat ceea
ce s-a ntmplat pe plan mondial, n utilizarea centralelor nuclearo-electrice Romnia a ramas
mult n urma, doar n anul 1996 punndu-se n funciune primul reactor al unei centrale nuclearo
electrice (la 45 de ani dup prima centrala construit n lume).
Vechimea sectoarelor de activitate din domeniul energetic: exploatarea carbunelui 309
ani, exploatarea petrolului 142 ani, producerea de energie termoelectrica 116 ani, producerea de
energie hidroelectrica 103 ani i extracia gazelor naturale 90 ani, face ca industria energetica
Romneasc s candideze la unul din locurile de senior al Europei i chiar al lumii, n ceea ce
priveste industria energetica..

1.4.

Rezerve, resurse i consum de energie

Cerintele mereu crescande de energie, determinate de dezvoltarea economica, au impus o

activitate sustinuta de studiere si inventariere a rezervelor de energie primara.
Inainte de a indica marimea si repartizarea geografica a rezervelor de energie primara
cunoscute astazi, trebuie sa se faca diferentierea intre resurse, rezerve si potential.
Termenul resursa de energie defineste cantitatea globala de purtatori neregenerabili de
energie primara, in special combustibili fosili si uraniu.
Termenul rezerva de energie se refera la acea parte din resurse care poate fi valorificata la
nivelul actual al tehnologiei si la un pret de cost acceptabil.
Resursele mai poarta denumirea de rezerve geologice, iar rezervele propriu-zise, de
rezerve industriale.
Termenul potential se refera la energiile regenerabile si exprima cantitatea medie anuala
ce poate fi obtinuta de la fiecare forma de energie in parte. Potentialul se imparte in :
-potential teoretic, care reprezinta cantitatea totala a formei de energie respective,
considerand un randament de transformare de 100:
-potential tehnic, ce se refera la partea din potentialul teoretic ce poate fi valorificata prin
utilizarea tehnologiilor actuale;
-potentialul economic, care indica partea din potentialul tehnic ce poate fi valorificata, la
un moment dat, in conditii economice.
Rezervele si potentialele mondiale de energie se cunosc pentru purtatorii utilizati intens si
de mult timp (combustibili fosili, energie hidraulica); pentru celelalte forme de energie s-au facut
estimari globale si s-au evidentiat zonele cele mai favorabile de utilizare.
Rezervele de combustibili fosili Sistemul de clasificare. Evaluarea resurselor de
combustibil se bazeaza pe lucrari de prospectiuni si exploatare care urmaresc identificarea
zacamantului, conturarea suprafetei lui, precizarea structurii sale, stabilirea marimii resursei si
determinarea caracteristicilor calitative ale combustibilului. Cu toate ca experienta acumulata in
lucrari de explorare si exploatare a permis sa se stabileasca formatiile geologice in care s-ar
putea gasi un zacamant, pentru elucidarea tuturor aspectelor este necesar sa se efectueze un
amplu program de studii geologice, paleontologice, prospectiuni geofizice, foraje, lucrari miniere
s.a.[1].
Clasificarea resurselor de combustibil se bazeaza pe gradul de explorare si studiere al
zacamantului.
Studiile efectuate permanent pentru identificarea resurselor de combustibili fosili
determina o continua schimbare a categoriilor de rezerve, acestea trecand din posibile in
probabile, din probabile in sigure, din nedescoperite in identificate s.a.m.d.
Un indice caracteristic al marimii rezervelor il constituie numarul de ani in care rezervele
se epuizeaza la nivelul constant de exploatare al ultimului an.

10

Clasificarea generala a principalilor combustibili

Starea de
agregare

Combustibili
Combustibili artificiali
naturali

Combustibili
sintetici

paie
lemn
turba
carbune brun
Combustibili carbune brun
solizi
huilos
huila
antracit
sisturi
combustibile

mangal
semicocs
cocs de carbune
cocs de petrol
brichete de carbune
deseuri combustibile(rumegus,
talas, coji de seminte, puzderii,
etc.)

combustibili pentru
rachete

Combustibili
titei (petrol)
Lichizi

benzina
petrol lampant
petrol pentru tractoare
petrol pentru reactoare
motorina
combustibil pentru calorifere
pacura
gaze lichefiate

benzina
izopropil-benzen
neohexan
alchilati
metanol
combustibil pentru
rachete

Combustibili gaze naturale

gazosi
gaz de sonda

gaze de furnal
cocserie
semicocserie
generator
rafinarie

hidrogen

Numarul de ani in care s-ar epuiza rezervele mondiale sigure de carbune la nivelul
actual al extractiei depaseste 200 de ani aproape in toate continentele. Tinand seama ca rezervele
sigure reprezinta o cota redusa din resursele totale de carbune, rezulta ca acest combustibil ar mai
putea asigura cerintele o perioada indelungata.
Rezervele de carbune sunt repartizate neuniform, astfel, numai SUA si fosta URSS detin
impreuna aproape jumatate din rezervele mondiale.
Zacaminte importante mai sunt in China, Australia si Republica Sud-Africana. Tarilor
OCDE, cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, le revin 42% din rezervele mondiale,
ceea ce ar asigura utilizarea lor, la nivelul actual, timp de 250 de ani [1].
In Romania zacamintele de lignit se extind ca o banda de la est la vest, de-a lungul
sudului tarii, intinzindu-se din Oltenia in vest de-a lungul colinelor de la poalele Carpatilor de
Sud pina dupa Ploiesti, rezervele formeaza un singur zacamint dar din cauza falierilor
considerabile sunt exploatate minier in trei bazine. Cantitatea estimata este 3 mld t metrice [2],
rezerve care pot asigura utilizarea cca. 81 de ani.

11

In ceea ce priveste rezervele de huila acestea se gasesc in mai multe zone din tara, in
Banat, NV Romaniei, centrul tarii, acestea fiind estimate la 750 mil. t metrice [2], rezerve
accesibile in prezent pot asigura utilizarea lor la nivelul actual timp de 180 de ani.
Analizind datele din tabelul 1.1. putem observa pozitia Romaniei, in ceea ce priveste
rezervele sigure de carbune fata de cele ale lumii, Europei si a tarii cu cele mai mari rezerve din
Europa.
Rezervele de carbune aflate in evidenta nationala sunt urmatoarele:
- Huila 721 mil.tone;
- Carbune brun 65 mil.tone;
- Lignit 3.400 mil.tone.
In anul 2005, productia neta de carbune a fost de circa 31 mil.tone, din care circa 28
mil.tone lignit si circa 3 mil.tone huila.
Rezervele sigure de petrol sunt mult mai mici decat cele de carbune, ele epuizandu-se,
la nivelul actual al consumului, in 43 de ani. Din aceasta cauza, lucrarile de prospectiune pentru
identificarea de noi rezerve de combustibili a fost orientata in mod deosebit asupra petrolului,
ceea ce a condus la cresterea rezervelor sigure.
Rezervele de petrol sunt repartizate si mai neuniform decat cele de carbune. Astfel,
Orientul Apropiat detine doua treimi din rezervele mondiale.
Tarilor membre OPEC le revin 81.8% din rezervele mondiale. Tarile OCDE, cele mai
dezvoltate economic si cu cel mai mare consum de produse petroliere, poseda doar 5.7 % din
rezervele mondiale suficiente, doar pentru 9 ani. In aceste tari productia proprie de petrol este cu
totul insuficienta, ele fiind obligate sa importe mari cantitati.
Zacamintele petrolifere in Romania, se intind spre sud de la poalele sudice ale Carpatilor
Meridionali, spre este de la poalele Carpatilor Orientali (zona Bacau si Moinesti), in Bazinul
Panonic si platoul continental al Marii Negre, insumind cca. 450 zacaminte.
Rezervele estimate de petrol sunt de 200 mil t, care pot asigura utilizarea lor timp de 20
de ani.
Romania, tara, cu ceea mai veche industrie de extractie a petrolului din lume, detine in
continuare rezerve sigure apreciabile tabelul 1.2., detinind 8% din rezervele sigure de petrol ale
Europei, iar rezervele romanesti reprezinta 16% din cele ale tarii europene cu cele mai mari
rezerve (Norvegia).
Rezevele de gaze naturale sunt de asemenea, repartizate neuniform, fiind concentrate in
special in fosta URSS si in Orientul Apropiat, unde totalizeaza peste 70% din rezervele
mondiale.
Tarile cu cele mai mari rezerve sunt Rusia, Iran, Kuweit, Arabia Saudita, SUA,
Venezuela si Olanda. Tarile OCDE dispun de 9,0 % din rezervele mondiale, suficiente pentru a
acoperi productia actuala timp de 15 ani. Tarilor OPEC le revine o cota mai ridicata, de 40%,
mai mica insa decat cea aferenta rezervelor de carbune.
Pe ansamblu, la nivelul productiei din anul 2005, rezervele de gaze naturale cunoscute in
prezent sunt suficiente pentru 14 ani.
In Romania, zacamintele de gaz pot fi impartite in 2 categorii cu caracteristici foarte
diferite. Zacamintele de gaz neasociat si petrolifere situate in Cimpia Panonica, Moldova,
Oltenia, Zona Ploiesti.
Rezervele recuperabile sunt de 185 mld mc, care in conditiile actuale de exploatare ar
asigura gazele pentru o perioada de 14 ani.

12

Romania detine in continuare rezerve apreciabile de gaze naturale, situind-o pe locul al

IV-lea in Europa, detinind 2,7% din rezervele sigure de gaz ale Europei .
Rezervele mondiale de uraniu sunt putin cunoscute, atat din cauza ca cercetarea lor
sistemica a inceput mai tarziu, cat si secretului pastrat in jurul acestor informatii datorat utilizarii
lor militare .
Rezervele de uraniu sunt grupate in rezerve sigure si rezerve aditionale; acestea din urma
includ rezervele probabile si cele posibile. Toate aceste rezerve se dau in tone uraniu natural si se
estimeaza a avea un pret mai mic de 130 $/t.
Productia mondiala a fost de 32 171 tone (continut in uraniu), fiind realizata in special de
urmatoarele tari: Canada -9178 t, Republica Sud - Africana - 3385 t Niger - 2190 t, Uzbekistan 2600 t , Rusia -2300 t , Kazahstan - 2110 t, Australia - 2256 t Franta - 1734 t, SUA - 1190 t [1].
Consumul de uraniu in scopuri energetice se determina pe baza productiei de energie
electrica.
In Romania in anul 1950 a inceput exploatarea primului zacamint de uraniu in muntii
Apuseni, urmind apoi inceperea exploatarii unui al doilea zacamint in muntii Banatului, in
momentul de fata ambele fiind epuizate. Rezervele de minereu de Uraniu se estimeaza la circa
7,5 mil. tone1 [2], care in conditiile actuale de exploatare ar asigura uraniu pentru o perioada de
120 ani, conditiile actuale (tehnologia actuala) de exploatare. Este procesat si depus in stoc
combustibilul nuclear necesar pentru functionarea pe o durata de 30 de ani a unui grup energetic
de la centrala nuclearoelectrica de la Cernavoda.
Rezervele de Uraniu prezinta interes deosebit pentru economia nationala, avand in vedere
programul nuclear in derulare. In prezent, productia de minereu este de 61 mii tone/an, procesat
la Uzina de la Feldioara pentru combustibil nuclear si utilizat pentru functionarea Unitatii I a
CNE Cernavoda.
Energia cursurilor de apa este utilizata practic in totalitate pentru producerea energiei
electrice. Din aceasta cauza potentialul hidroenergetic se exprima intr-o marime caracteristica
centralelor electrice, respectiv productia de energie electrica data in kWh. Potentialul
hidroenergetic se refera numai la energia cursurilor de apa ale uscatului, fara a lua deci in
considerare enormele si variatele forme de energie ale marilor si oceanelor.
Dintre diferitele categorii de potential hidroenergetic, cel care intereseaza cel mai mult
este potentialul tehnic amenajabil care reprezinta capacitatea de productie medie anuala a tuturor
hidrocentralelor care s-ar putea amenaja pe cursurile de apa ale Pamantului. Potentialul
economic amenajabil, ce reprezinta partea din potentialul tehnic care se justifica economic, este
variabil in timp, depinzand de numerosi factori cum sunt: costul combustibililor, investitia in
centrale electrice alternative, rolul amenajarilor in gospodarirea apelor, capitalurile disponibile
etc.
In Romania incepind cu ani 70 s-a demarat un puternic program de amenajare a
bazinelor hidrografice si construirea centralelor hidroelectrice, care a condus la amenajarea a cca.
40% din potentialul hidroenergetic. Romania nu se situeaza printre tarile cu un potential
hidroenergetic mare, el reprezentind doar 0,2% din cel european.[11]
Potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil al tarii este de 36 TWh/an. Potentialul
hidroenergetic economic amenajabil este estimat la 23-25TWh, cu o putere instalata de
circa 8000 MW.
1

POLITICA ENERGETICA A ROMANIEI IN PERIOADA 2006 2009

13

In anul 2005 nivelul de valorificare a atins circa 80% din potentialul economic
amenajabil si sunt in executie amenajari hidroenergetice insumand o putere instalata de circa 600
MW, cu un potential de productie de 1.870 GWh/an.
1.5.

Formele de energie ale viitorului

Eficiena utilizrii energiilor regenerabile este strns legat de valoarea investiiilor,

durata de utilizare si de preul combustibililor fosili utilizai.
n special acest din urma aspect este de foarte mare importanta pn nu de mult el fiind
subvenionat de stat, n el neregsindu-se cheltuielile suplimentare generate de poluarea aferenta
n domeniul sntii publice, al agriculturii, silviculturii si n special cheltuieli militare care se
ridica anual n cazul SUA la cca. 15-50 miliarde de dolari, care reprezint costurile legate de
protecia petroliere ce se ncarc n zona Golfului.
Conservarea energiei prin utilizarea resurselor regenerabile poate fi practicata de oricine
si n primul rnd n casele noastre. Problema nu este ca noi utilizam energie ci cum o producem.
Se apreciaz c metodele actuale de producere ale energiei sunt cele din sec. XVIII mbuntite
doar treptat cu trecerea timpului.
Considerm c panourile fotovoltaice vor fi fora motric a revoluiei energiei solare
industriale si care va lsa n umbra ei epoca ntunecata a revoluiei industriale produsa de
combustibilii fosili.
nceputa cu cca. 30 de ani n urma, utilizarea energiilor regenerabile n special a energiei
solare, eoliene, apelor geotermale si a mareelor, provocata de prima criza a petrolului din 1972, a
ajuns n prezent sa reprezinte un procent important din balanta de furnizare a energiei n multe
tari ce poseda potenial in acest domeniu, printre care citam:
1) Suedia : hidro 55%,
2) Islanda : hidro 17%, geotermala 55%
3) Elvetia : hidro 43%
4) Turcia : biomasa 9%, geotermala 1%
5) Germania : eoliana 40% din capacitatea mondiala
n aceste ri se depete cu mult pragul propus prin Directivele UE pn n anul 2010 n
domeniul utilizrii energiilor regenerabile de 12%, legat si de respectarea prevederilor
protocolului de la Kyoto.
n Romnia au existat preocupri n domeniul utilizarii energiei solare (colectoare solare
cu serpentina de Cu, pe litoral), energiei vntului (Ploieti, Sf. Gheorghe), energiei geotermale
(n special in Ardeal).
n lipsa preocuparii si a intretinerii corespunzatoare, aceste instalatii au fost practic
abandonate. Pentru anul 2005 s-au fixat prin lege, n sarcina producatorilor de energie electrica
procente din producia anual ce urmeaz a fi realizate cu utilizarea energiilor regenerabile (de
exemplu 0,7% utiliznd energie solar).
Energia eolian. Vntul este rezultatul activitii energetice a soarelui i se formeaz
datorit nclzirii neuniforme a suprafeei Pmntului. Micarea maselor de aer se formeaz
datorit temperaturilor diferite a dou puncte de pe glob, avnd direcia de la punctul cald spre
cel rece.
n fiecare or pmntul primete 1014 kWh de energie solar. Circa 1-2% din energia
solar se transform n energie eolian. Acest indiciu ntrece de 5-10 ori cantitatea energiei
transformat n biomas de ctre toate plantele Pmntului. Energia eoliana are potentialul tehnic

14

amenajabil estimat la 30 000 Twh/an. Ea poate fi utilizata pentru a obtine energie mecanica sau
energie electrica folosind turbine eoliene.
Studii i analize de specialitate privind sursele energetice eoliene exploatabile
demonstreaz c potenialul eolian al Romniei este de circa 14.000 MW (putere instalat), care
poate
furniza
o
cantitate
de
energie
de
aproximativ
8
TWh/an.
Analiza datelor meteoclimatice i investigaiile pe teren au condus la identificarea de
amplasamente cu potenial energetic eolian favorabil pentru realizarea de centrale eoliene cu
performane tehnico-economice ridicate.
Valorificarea potenialului energetic eolian, n condiii de eficien economic, impune
folosirea unor tehnologii i echipamente adecvate (grupuri aerogeneratoare cu putere nominal
de la 750 kW pn la 2.000 kW).
Pe plan mondial, "energetica vntului" se gsete ntr-o etap de "maturitate tehnologic"
ns, n Romnia, ponderea energiei electrice din surse eoliene n balana energetic rmne
deocamdat sub posibilitile reale de valorificare eficient a acestora.
Energia solara oferit de Soare Pmntului n fiecare secund este 180.000 Terawati.
Prin comparaie: conform statisticilor ONU, toata umanitatea consuma 13 terawati in industrie,
trafic, acasa, in agricultura. Noi folosim surse murdare (carbune, petrol, gaze naturale) pentru a
acoperi nevoile noastre. Aceste surse contin de asemenea si energie solara lumina solara
acumulata prin fotosinteza acum milioane de ani. Ele sunt scumpe, epuizabile, polueaza planeta
noastra si favorizeaza dezvoltarea razboaielor.
Energia solara - soarele trimite catre pamnt un flux de energie care corespunde unei
puteri de 170 miliarde MW. Daca s-ar captura numai 0,1% din aceasta energie pentru o populatie
de cca. 6 miliarde de oameni (anul 2000), ar reveni fiecarui locuitor o ptere de 30 kW, cu o
durata de 4-5 ore zilnic, s-ar putea produce cca. 50.000 kWh pentru fiecare locuitor (fata de cca.
3.000 kWh produsi in prezent). Din pacate energia solara prezinta o serie de dezavantaje:
concentratia de energie solara este mica, iar captarea ei se face greu, cu cheltuieli mari si este
distribuita neregulat in timp si pe suprafata planetei.
Neglijam darul solar generos, care este de inalta calitate (transformabil eficient in orice
forma de energie, precum caldura, electricitatea, energia chimica), care este absolut curat, etern
(pentru urmatoarele 7 miliarde de ani), de multe ori depasind nevoile umanitatii, si in plus este
gratis pentru toata lumea.
Energia solara este cea mai la ndemna sursa pentru eliminarea folosirii combustibililor
fosili. Din fluxul solar total de peste 1011MW pe care-l radiaza soarele spre pamnt, cca.60%
este reflectat de paturile superioare ale atmosferei numai 40% patrunzand in atmosfera unde se
mai reflecta cca. 9,5%; rezulta ca la suprafata pamntului ajunge cca. 20%, din fluxul total solar
cu o densitate de captare variabila functie de anotimp, cantitatea anuala captata la pozitia
geografica a tarii noastre prin care trece paralela 45, fiind apreciata la 800-1000 kwh/m2 an.
Energia solar se clasific n:
- energia termosolar (conversiunea termic) este transformarea direct a radiaiei solare
n energie termic (cldur). Stocarea energie este realizat de unele substane lichide, solide i
gazoase, numite substane de lucru. Energia termic acumulat poate fi folosit direct prin
nclzire, uscare, sau indirect printr-o conversiune secundar n alt tip de energie mecanic sau
electric;
- energia fotovoltaic (conversiunea electric) utilizeaz proprietile unor materiale
semiconductoare de a transforma direct energia radiant n energie electric de curent continuu.

15

- energia fotochimic (conversiunea chimic) permite stocarea energiei solare n energie

chimic. Cel mai eficient proces fotochimic este fotosinteza, prin care plantele verzi produc
substane organice. Prin arderea acestora energia chimic stocat se reconvertete n energie
termic, care poate fi utilizat direct pentru nclzire sau indirect n maini termice.
- energia mecanic este un proces de transformarea direct a energiei solare n energie
mecanic printr-un transfer de impuls ntre fotoni (particule activate n urma influenei razelor
solare) i organele de lucru sau indirect cu ajutorul motoarelor solare n care energia solar se
transform n energie mecanic prin intermediul energiei termice.
- energia fotovoltaic este energia electric obinut din energia soarelui prin intermediul
elementelor fotovoltaice. Energia se obine datorit efectului fotogalvanic, care se bazeaz pe
specificul siliciului de a elimina o cantitate mic de energie la contactul cu lumina solar. Exist
i alte tipuri de materiale cu asemenea caliti, ns siliciul este prioritar deoarece este uor
accesibil i constituie 28% din scoara terestr.
Cantitatea energiei solare accesibile se schimb n decursul zilei din cauza micrii
relative a Soarelui i depinde de gradul nourrii cerului. La miezul zilei pe un timp frumos,
iluminarea energetic, format de soare, poate ajunge la 1000 Wt/mp sau poate fi mai mic de
100 Wt/mp n condiii cu nivel nalt de acoperire a cerului cu nori. Cantitatea energiei solare se
schimb odat cu unghiul de nclinare a instalaiei i orientrii suprafeei ei, scznd pe msura
ndeprtrii de direcia sudului.
Biogazul este un amestec de gaze combustibile, care se formeaz prin descompunerea
substanelor organice n mediu umed i lips de oxigen. Componentul de baz a biogazului este
metanul. Primele descrieri a biogazuluisunt efectuate de ctre Volta la sfritul secolului al
XVII-lea. Volta a extras pentru prima dat metanul din gazele de mlatin.
Procesul de formarea biogazului, fermentarea anaerob, are loc la temperaturi ntre 20-45C n
prezena a dou specii de bacterii:
Bacilus
cellulosae
methanicus,
responsabil
de
formarea
metanului,
i
Bacilus
cellulosae
hidrogenicus,
responsabil
de
formarea
hidrogenului.
Ulterior aceste dou specii au fost reunite sub denumirea comun de methano-bacterium. Ca
materie prim la formarea biogazului servete biomasa, ce reprezint materiale vegetale
reziduale. Celuloza este principalul component a materiei organice utilizate la formarea
biogazului. Coninutul celulozei n materia organiceste de circa 50%. Dintre alte componente
putem meniona plantele acvatice, algele, resturile animaliere etc.
n prezent exist circa apte procedee de recuperare a energiei din reziduurile organice
agricole: fermentarea anaerob la temperatura mediului ambiant, fermentarea anaerob la
temperaturi ridicate, descompunere anaerob termofil, distilarea distinctiv, compostarea,
incinerarea i transferul de cldur.
Cel mai ridicat potenial l are procesul de fermentare anaerob la temperaturi n jur de
40C. Prin fermentarea anaerob microorganismele descompun materia organic, elibernd o
serie de metabolii, n principal bioxid de carbon i metan. n dependen de materia prim,
cantitatea de metan n biogaz este de 35-80%. Cantitatea maxim de metan se obine la
fermentarea resturilor animaliere, n special de la complexele avicole.
Biogazul necesit a fi prelucrat pn la utilizare. De obicei este trecut prin separatoare
speciale, unde metanul este separat de restul gazelor. Utilizarea biogazului brut (preseparat)
poate duce la intoxicare, deoarece n restul gazelor se poate conine gaze toxice.
Dintre componentele chimice ale materiei organice gradele cele mai ridicate de conversiune n
biogaz au celulozele, hemicelulozele i grsimile.

16

Biogazul, comparativ cu metanul pur, are o putere de 25 MJ/ml, din cauza prezenei n el
a bioxidului de carbon i altor gaze. Se pstreaz la presiuni joase n containere cu volum mare
sau presiuni ridicate n volume mici. De exemplu, o butelie de 0,1 ml la presiunea de 200 bar
conine 28 ml de metan, cu care un tractor poate funciona 8 ore.
Funcie de puterea caloric a deeului menajer primar, se stabilete un criteriu de calitate
X, cu valoarea X=1 pentru deeul menajer normal al rilor cu dezvoltare economica avansata
(putere calorica 2050 kcal / kg), cu valoarea X=1,3 pentru deseuri selectate pentru combustie
(putere calorica 2430 kcal / kg), si cu valoarea X=0,1 pentru un deseu brut cu fractie
fermentabila de peste 60%, ca deseul romnesc actual (putere calorica 900 kcal / kg).
Faptul nu este o ntmplare deoarece este cunoscut c puterea caloric a deeului menajer
este univoc determinat de venitul populaiei. Mai departe, chiar i structura de compoziie a
deeului menajer este univoc legat de puterea caloric.
n concluzie, pentru ara noastr, se poate estima c masa de deeuri de fractie "uscata"
care poate fi colectata este de cel putin 14% din masa totala de deseuri menajere. Ca
exemplificare, pentru Bucuresti, la o capacitate totala de colectare de cca. 0,8 kg / zi / loc x 2 200
000 loc = 1760 t. deseu / zi, fractia uscata de colectare ar pute ajunge la 1760 x 14% = 240 t / zi.
La o putere calorica, estimata din experienta colectarii selective n alte tari, de 2500 kcal / kg,
rezulta o putere termica posibil de recuperat pentru Bucuresti, se poate echivala cu sarcina
maxima de ncalzire a 2500 de apartamente. n continuare, capacitatea termica va creste, pe
masura ce puterea calorica a deseurilor va creste, si implicit continutul de fractie uscata. Cenusa
rezultata din ardere provine din deseurile de hrtie, textile, metal, sticla si fractie minora (cenusa
estimata la 12%) si este o cenusa care apare sub forma de zgura si de praf.
In Romania la fermele mari de animale pot fi dezvoltate numeroase gospodarii de
biomasa, folosite pentru antrenarea unor motoare care pot antrena generatoare electrice.
Potentialul curent al biogazului este de 0,3-0,7 milioane toe.
Pompele de caldura sunt utilaje moderne care se utilizeaza n ultimul timp ca o
alternativa la centralele termice pe hidrocarburi, avnd nsa o eficienta cu 50-75% mai mare si
cheltuieli de exploatare de 2-3 ori mai reduse.
Acestea sunt utilaje mecanice actionate electric si ofera posibilitati tehnice de
economisire de energie primara (combustibil), n consecinta si cu mbunatatirea protectiei
mediului nconjurator, prin reducerea emisiilor de noxe (CO2,NOx).
n situatia realizarii de constructii moderne, cu izolatie termica mbunatatita si reducerea
necesarului de caldura, utilizarea pompelor de caldura se preteaza n mod deosebit.
O pompa de caldura preia aproximativ 75% din energia necesara pentru ncalzire (climatizare)
din mediul exterior iar pentru restul, utilizeaza energie electrica.
Caldura preluata sub forma de energie solara acumulata n sol, apa si aer, este ecologica.
Pompa de caldura este o masina termica functionnd pe acelasi principiu ca si instalatiile
frigorifice cu urmatoarele diferente:
- pompa de caldura functioneaza ntr-un ciclu situat deasupra nivelului de temperatura
ambiant;
- pompa de caldura este un utilaj reversibil.
Orice pompa de caldura este caracterizata de o marime denumita COP (coeficient de
performan) care reprezinta raportul ntre cantitatea de caldura cedata consumatorului si energia
consumata n acest scop (energie electrica). n mod normal la pompele de caldura moderne
valoarea COP este de 3-4 putnd ajunge pana la 5; cu creterea COP scade proporional
consumul de energie electric. De asemenea randamentul termodinamic este superior altor

17

maini funcionnd dup ciclul Carnot variind ntre 0,3 si 0,5 pentru puteri mici si ntre 0,5 si 0,7
pentru puteri mari, ceea ce constituie un al doilea avantaj major al pompelor de cldur.
Pe timp de iarna caldura este atrasa din mediul nconjurator prin serpentine plasate n sol,
aer si apa (ape freatice, ape curgatoare sau lacuri), rezultnd apa de ncalzire cu temperatura
maxima de 50-55C. Aceasta din urma varianta (apa-apa), unde agentul cald preluat din mediu
poate fi si pompat, reprezinta varianta optima.
Din motive constructive si economice cu cat se alege o temperatura maxima a agentului
termic mai mica cu att se optimizeaza parametrii pompei de caldura.
Pe timp de vara caldura preluata din ncaperi este evacuata n mediu , realizndu-se climatizarea
prin instalatiile interioare aceleasi ca si pentru ncalzire (convectoradiatoare) prin care se
vehiculeaza un agent la temperatura de 7C.
Sarcina pompelor de caldura se alege functie de sarcina maxima de ncalzire care este
reversibil mai mare dect cea de climatizare si tinnd cont de durata de functionare a pompelor
cca 16-18h/zi. Eficienta economica a utilizarii pompelor de caldura este mai mare daca ea se
utilizeaza n regim bivalent (vara - iarna).

18