Legenda lcrmioarelor

dup Boris Craciun

Triau odinioar, n mijlocul unui

castel din basme doi copii de rege: un biat
i o fat. La natere, cei doi copii primiser
de la zna lor cea bun cele mai minunate
daruri:frumusee, nelepciune, cuminenie.

Cei doi copii crescuser

mpreun i i petreceau
majoritatea timpului jucnduse n grdinile castelului,
grdini pline cu flori.
Dar fericirea micilor prini nu
a durat dect 10 ani, pn cnd
implacabila
soart
se abtu asupra lor.

- Doamne-Dumnezeule, plngea regina. De ce ai bgat n inima

domniei boala necrutoare? Slbete vznd cu ochii i se
prpdete.
Domnia se fcuse slab ca o scndur. Suferea cumplit i bunul
Dumnezeu a chemat-o la el. S-a stins ca o lumnare.
- A murit domnia, sora prinului! parc vuiau clopotele.

Din
ochii
prinului-frate se
prelingeau
lin
ruoare
de
lacrimi. Lacrimi
curate de copil,
care-i
pierdea
surioara
i
prietena de jocuri
i cntece.

Dar
minune!
Micul prin, care
nu plnsese niciodat
pn
atunci, slobozea
dintre
pleoape
nite lacrimi albe
ca
mrgelele.
Cznd la pmnt, lacrimile
micuului se prefceau n floricele mici i albe,
nirndu-se pe o
tulpin subiric
precum boabele
de mrgritar. Iar
din bobiele albe
ca neaua rzbtea un parfum
mbttor.

Oamenii le-au numit lcrmioare sau

mrgritrele. Florile cele mai mici i frumoase
s-au fcut din lacrimile pure ale micului prin din
poveste..

BIBLIOGRAFIE: LEGENDELE ROMANILOR

WWW.GOOGLE.RO