Sunteți pe pagina 1din 63

Curs Universitar Anul I

Drept Constitutional
si
Institutii Politice
CURSUL 1 – CONCEPTUL DE DREPT
⇒ Notiunea de drept.
⇒ Aparitia si evolutia dreptului
⇒ Dimensiunea sociala a dreptului
⇒ Esenta, continutul si forma dreptului
⇒ Definitia dreptului
⇒ Notiunile de drept public si privat

Obiectivele Cursului 1

• Definirea dreptului
• Descifrarea originii dreptului si a evolutiei acestuia, explicarea dimensiunii sociale a
dreptului
• Prezentarea esentei, continutului si formei dreptului
• Definirea notiunilor de drept public si privat

Concepte-cheie tratate:

Drept – ansamblul regulilor asigurate si garantate de stat care au ca scop organizarea si


disciplinarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate intr-un climat specific
manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale

Drept public – cand serveste societatii in ansamblu

Drept privat – cand serveste interesele individului in parte

Drept constitutional - ramura dreptului public alcatuita din norme juridice ce reglementeaza
relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a
puterii.

Etimologic, termenul de administraŃie derivă de la latinescul "directus", care înseamnă


drept, direct, linie dreapta, in limba latina insa cuvantul care corespundea substantivului „drept”
era "jus", care inseamna drept, dreptate, legi.

În limbajul curent termenul “drept” este utilizat în mai multe sensuri:

• Stiinta dreptului, adica un ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii care explica
dreptul.

• Dreptul este tehnica si arta in sensul ca organizeaza viata in comun, destinat sa


disciplineze comportamentul uman si sa apere societatea de excese;

• Facultatea unui subiect de a-si valorifica si de a-si apara impotriva tertilor un anume
interes.

2
Notiunea de drept

Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de


stat, reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman in
cadrul relatiilor umane, precum si infaptuirea acestui comportament intr-un climat specific
manifestarii coexistentei drepturilor esentiale ale omului si libertatilor lui cu justitia sociala.

[paginile 9-14]

Aparitia si evolutia dreptului

Ca institutie ce deriva de la societate, dreptul isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre
oameni si este indisolubil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii pe
diferite trepte de dezvoltare istorica.

Chiar si H. Kelsen recunoaste ca dreptul este un fenomen conditionat de timp si spatiu.

[paginile 14 - 23]

Dimensiunea sociala a dreptului

Dreptul este un rezultat al activitatii umane, al socializarii. Normele sale intervin in procesul
productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al producerii, al repartitiei si al
schimbului de produse si activitati. Libertatea omului este deplina numai in masura in care nu
stanjeneste libertatea celorlalti.

[paginile 23 - 26]

Esenta, continutul si forma dreptului

Esenta unui fenomen reflecta unitatea laturilor, a trasaturilor si a raporturilor interne necesare,
relativ stabile, care constituie natura launtrica a fenomenului si il fixeaza intr-o clasa de
fenomene adiacente. A cerceta esenta dreptului presupune patrunderea inauntrul sau,
sesizarea legaturilor intime care-i confera stabilitate si identificarea calitatilor interne.

Continutul dreptului il constituie ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau


expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale
etatica. Continutul dreptului implica esenta sa, dar nu se reduce la ea. Continutul este mai
stufos, desi nu este atat de profund ca esenta.

Forma dreptului semnifica exprimarea organizarii interioare a structurii continutului, ea


desemnand aspectul exterior a continutului.

[paginile 27 - 35]

Definitia dreptului

Dreptul este un ansamblu de reguli asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea
si disciplinarizarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate, intr-un climat
specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei
sociale.

3
[paginile 36 - 38]

Notiunile de drept public si privat

Separarea celor doua tipuri de drept apare inca de la inceputurile dreptului, romanii fiind primii
care le-au definit, care, intr-o traducere aproximativa ar fi:
- dreptul public este atunci cand el este in slujba imperiului roman
- dreptul privat este atunci cand serveste interesele individului in parte

Aceasta definitie este actuala si astazi deoarece face cea mai clara distinctie intre cele doua
ramuri de drept in functie de interesele cui le apara si la cine se aplica.

In cadrul dreptului public o importanta deosebita o are dreptul constitutional care este factorul
structurant al intregului sistem de drept care guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din
celelalte ramuri ale dreptului.

[paginile 38 - 42]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• care sunt elementele componente care pot fi subsumate conceptului de drept
• in ce constau esenta, continutul si forma dreptului
• definiti notiunile de drept public si privat

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Care sunt elementele componente ce pot fi subsumate conceptului de drept?


a.) Ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat
b.) reguli care exprima vointa poporului ridicata la rang de lege
c.) Reguli privind bunele moravuri, morala publica, buna credinta si obiceiul pamantului
(cutuma)
d.) Reguli a caror aplicare este realizata de bunavoie
e.) Reguli a caror aplicare este realizata in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului

A.) a, b, c, e
B.) a, b, d, e
C.) a, c, d, e

Răspuns corect: B

Precizări privind cursul următor:

Cursul Nr. 2 conŃine următoarele aspecte:


- notiunea de drept constitutional
- locul si izvoarele dreptului constitutional
- raportul si subiectele raportului de drept constitutional
- normele de drept constitutional

4
CURSUL 2 – DREPTUL CONSTITUTIONAL, RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT
⇒ Notiunea de drept constitutional
⇒ Locul dreptului constitutional in sistemul de drept
⇒ Izvoarele dreptului constitutional
⇒ Raportul de drept constitutional
⇒ Subiectele raportului de drept constitutional
⇒ Normele de drept constitutional

Obiectivele Cursului 2

• Definirea dreptului constitutional


• Precizarea locului dreptului constitutional in sistemul de drept
• Identificarea izvoarelor de drept constitutional
• Identificarea si definirea obiectului de reglementare al dreptului constitutional

Concepte-cheie tratate:

Drept constitutional – ramura fundamentala a sistemului de drept romanesc alcatuita din


norme juridice care reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii,
mentinerii si exercitarii statale a puterii

Izvoarele dreptului constitutional – forme specifice, particulare, de exprimare a normelor


juridice, care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat

Obiectul dreptului constitutional – relatiile sociale care se nasc in activitatea de instaurare si


mentinere si exercitare a puterii de stat si care privesc bazele puterii si bazele organizarii puterii

Raport de drept constitutional – relatiile sociale reglementate si sancctionate de o norma


juridica ce se nasc in cadrul activitatii de instaurare, mentinere si exercitare a puterii politice ca
putere statala.

Dreptul constitutional, ramura a sistemului de drept

In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult


mai tarziu, o data cu aparitia primelor constitutii scrise din lume, spre sfarsitul sec XVIII.
Conceptul clasic de drept consitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana,
dar format sub impulsul ideilor franceze.

In tara noastra, dreptul constitutional s-a predat impreuna cu dreptul administrativ sub
denumirea de drept public, dar la 1864 A. Codrescu isi intituleaza cursul „Drept constitutional”.
Conceptul de drept constitutional se incetateneste prin predarea si publicarea la Facultatea de
Drept din Iasi a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Stere, in 1910, si la Facultatea
de Drept din Bucuresti a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Visesscu.

In literatura de specialitate s-au dat drepului constitutional mai multe definitii:


- dreptul constitutional este alcatuit din norme juridice ce reglementeaza
organizarea politica a statului, structura, functionarea si raporturile dintre puterile
publice, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetateanului
- unii autori considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce
apar in procesul organizarii si exercitarii puterii, altii sustin ca organizarea puterii
cuprinde exercitarea puterii, iar alti autori sustin ca relatiile sociale reglementate
de dreptul constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii

5
- dupa unii autori romani de dupa cel de-al doilea razboi mondial (ex. Tudor
Draganu), normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale care
apar in procesul de infaptuire a acelei activitati fundamentale a statului care este
activitatea de exercitare a puterii de stat, in timp ce altii (ex. Nistor Prisca)
considera ca relatiile reglementate de normele dreptului constitutional iau nastere
in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat, iar intr-o a treia opinie (I.
Muraru) se sustine ca normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile
sociale fundamentale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii
puterii in stat.

[paginile 43-47]

Locul dreptului constitutional in sistemul de drept

Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept romanesc intrucat, pe de o


parte, normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, adica
acele relatii fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, iar pe de
alta parte toate normele juridice trebuie sa fie conforme Constitutiei. La o analiza profunda
corelatiei dintre constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept isi
gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie.

[paginile 47-50]

Izvoarele dreptului constitutional

Prin izvor de drept se intelege acea forma specifica, particulara, de exprimare a normelor
juridice care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat.
Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul in randul izvoarelor dreptului, valorificand rolul si
importanta sa aparte in reglementarea relatiilor sociale. Aceasta rezulta din nominalizarea
obiceiului in art 41 din Constitutie (protectia proprietatii private). Cele mai importante izvoare
formale ale dreptului constitutional sunt:
- Constitutia si legile de modificare a Constitutiei
- Legea ca act juridic al Parlamentului
- Regulamentele Parlamentului
- Ordonantele Guvernului
- Tratatul international

[paginile 51 - 56]

Raportul de drept constitutional

De la inceput se impune identificarea relatiilor sociale reglementate de drept care, prin continutul
lor specific, sunt raporturi de drept constitutional. Aceste relatii sociale sunt acelea care apar in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. In obiectul dreptului constitutional
sunt cuprinse doua categorii de relatii, si anume:
a. relatii cu dubla natura juridica (acele relatii care sunt reglementate si de alte ramuri de
drept si in acelasi timp si de catre Constitutie)
b. relatii specifice de drept constitutional (ce formeaza obiectul de reglementare numai
pentru normele de drept constitutional). Specific acestor relatii este faptul ca se nasc in
procesul complex de instaurare, mentinere si exercitare a puterii

[paginile 56 - 63]

6
Subiectele raportului de drept constitutional

Cu privire la subiectele raportului de drept constitutional, trebuie sa subliniem faptul ca unul


dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul, fie un organ reprezentativ si ca
aceste subiecte actioneaza intr-un mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de
instaurare, mentinere si exercitare a puterii.

Subiectele raportului sunt:


1. Poporul
2. statul
3. Organele statului
4. Partidele politice, formatiunile politice, alte organizatii
5. Cetatenii
6. Strainii si apatrizii

[paginile 63 - 67]

Normele de drept constitutional

In explicarea specificului normelor de drept constitutional trebuie sa se plece de la teoria normei


juridice, urmand ca apoi sa regasim elementele generale in norma de drept constitutional si sa
observam ce trasaturi proprii are aceasta din urma. Norma juridica este definita ca fiind o regula
sociala de conduita, generala si obligatorie, instituita sau sanctionata de puterea de stat in
diferite forme. Orice norma juridica este un comandament impus de puterea publica, formulat
uneori chiar sub forma supletiva sau de recomandare. Normele constitutionale, pe langa
prevederi ce reglementeaza nemijlocit unele relatii sociale, au si prevederi care contin
formularea unor principii, consfiintesc bazele puterii, definesc unele institutii.

[paginile 67 - 72]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Definitia dreptului constitutional
• Care sunt izvoarele dreptului constitutional
• Identificarea si definirea obiectului dreptului constitutional
• Enumerati si definiti subiectele raportului de drept constitutional

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Sub ce denumire s-a predat si se preda in Romania si in lume disciplina dreptului


constitutional?
a.) Drept fundamental
b.) Drept constitutional si institutii politice
c.) Drept public
d.) Drept constitutional si administrativ
e.) Drept de stat

A.) b, c, d, e
B.) a, b, d, e
C.) a, c, d, e

7
2. Care sunt categoriile de relatii sociale ce formeaza obiectul de reglementare al
dreptului constitutional?
a.) relatii sociale care contribuie la delimitarea ramurilor de drept
b.) relatii specifice de drept constitutional
c.) relatii specifice altor ramuri de drept
d.) relatii cu dubla natura juridica
e.) relatii sociale reglementate de drept

A.) a, e
B.) c, d
C.) b, d

3. Care dintre urmatoarele entitati sunt subiectele raporturilor de drept constitutional?


a.) poporul
b.) strainii si apatrizii
c.) statul
d.) Refugiatii
e.) autoritatile publice

A.) b, c, d, e
B.) a, b, c, e
C.) a, c, d, e

Răspuns corect:1-A; 2-C; 2-B; 3-B

CURSUL 3 – TEORIA CONSTITUTIEI ( 1 )


⇒ Notiunea de constitutie
⇒ Notiunea de regim constitutional
⇒ Aparitia constitutiei

Obiectivele Cursului 3

• Definirea notiunii de constitutie


• Definirea conceptului de regim constitutional

Concepte-cheie tratate:

Constitutie – legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice investite cu forta
juridica suprema, si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale
pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii
drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor

Regim constitutional in sens material – un ansamblu de reguli care reglementeaza


organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.

Notiunea de constitutie

De-a lungul istoriei recente a lumii, mai exact incepand cu sec XVIII, s-a impus, impreuna cu alte
mari institutii de baza create in scopul de a exprima prefacerile structurale politice, economice
sau juridice, si Constitutia, ca lege fundamentala a oricarui stat. Pentru stabilirea conceptului de
constitutie este necesar a se face doua precizari prealabile. In primul rand, ca intre constitutie si
lege nu se poate pune semnul egalitatii, desi constitutia este si ea o lege, adica un act normativ,
8
si, in al doilea rand, constitutia este o categorie istorica, ea aparand pe o anumita treapta de
dezvoltare a societatii umane.

Termenul de constitutie este foarte vechi, el fiind deseori folosit in acceptiunea de lege, dar
acceptiunea sa actuala de lege fundamental s-a conturat mai tarziu. Etimologic, cuvantul
„constitutie” vine din latinescul constitutio, care insemna asezarea cu temei. In sistemul de drept
roman, constitutia insemna edictul semnat de imparat si a carui forta juridica era superioara
celorlalte acte juridice adoptate de autoritatile publice ale imperiului.

Initial, conceptul de constitutie s-a referit la ansamblul de norme juridice care au ca scop
limitarea puterilor guvernantilor si garantarea drepturilor fundamentale ale omului. Conceptia
initiala a fost dezvoltata in sensul ca normele constitutionale trebuie sa fie cuprinse intr-o lege
sistematica si sa se bucure de o eficienta juridica superioara tuturor celorlalte legi.

Sfarsitul sec XX aduce cu sine si renuntarea la conceptia initiala despre constitutie. Formarea
notiunii moderne de constitutie a parcurs etape istorice indelungate, diversi autori fiind
preocupati sa gaseasca explicatii privind natura juridica a acesteia si totodata sa-i fundamenteze
continutul.

Dintre teoriile care au incercat sa explice formarea ideii de constitutie, cea care s-a remarcat cel
mai mult este teoria contractualista. In zilele noastre asistam la o revigorare a conceptului de
constitutie si la o imbinare a sensului formal cu cel material.

[paginile 73-82]

Definitia constitutiei

Analiza unora din definitiile formulate in literatura juridica prezinta un interes deosebit. Prof.
Constantin Dissescu defineste constitutia ca fiind „organizarea exercitiului suveranitatii”. Obiectul
dreptului constitutional este creearea si reglarea atributiunilor puterilor publice, precum si
stabilirea garantiilor individuale si drepturilor recunoscute cetatenilor pentru conservarea
libertatilor.

Paul Negulescu a definit constitutia ca fiind o norma care cuprinde principiile referitoare la
organizarea statului si la raporturile de echilibru intre diferitele puteri ale statului, precum si
drepturile omului.

In conceptia lui Andre Hauriou, prin constitutie se intelege ansamblul regulilor care
administreaza organizarea si functionarea statului. In acest sens, orice stat, prin faptul ca exista,
are o constitutie.

Examinand definitiile prezentate vom constata ca elementul comun este elementul stat sau
puterea de stat. Alaturi de elementul putere se mai adauga si elemente de forma.

Tudor Draganu si Ioan Deleanu definesc constitutia ca fiind acea lege care, avand forta juridica
superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurarii social
economice, cat si pe cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza
material drepturile fundamentale cetatenesti si stabilieste obligatiile corespunzatoare acestor
drepturi.

Continutul constitutiei este unul de natura complexa, el cuprinzand principiile fundamentale


pentru toate domeniile vietii politice, economice, sociale, culturale, juridice. Datorita acestui fapt
constitutia este caracterizata ca fiind legea fundamentala care sta la temelia organizarii statale si

9
este baza juridica a intregii legislatii. Ceea ce este specific si definitoriu pentru constitutie este
forta sa juridica. In acest sens se constata ca are o forta juridica suprema, ceea ce o situeaza in
topul ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile din
constitutie.

Tot o trasatura care s-a impus, fara a fi totusi de valoarea celorlalte, forma scrisa a constitutiei.
Constitutia scrisa s-a impus inca din sec XVIII, ea fiind preferata constitutiei cutumiere din mai
multe motive. Totusi, aceasta trasatura nu figureaza in definitii pentru ca exista tari care nu au o
constitutie scrisa precum Anglia, Noua Zeelanda si Israel. Multe definitii ale constitutiei retin ca o
trasatura solemnitatea adoptarii, iar altele forma sistematica, plecandu-se de la ceea ce afirma
Thomas Paine: „nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar”. Nu lipseste din unele
definitii ideea stabilitatii constitutiei, ca o trasatura care o distinge de alte legi si care justifica
intreaga clasificare a constitutiilor in rigide si flexibile.

Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme
juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele raporturi sociale
fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in
stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

[paginile 83-89]

Notiunea de regim constitutional

Evolutia istorica sta marturie faptului ca fiecare stat isi enunta modul de organizare si exercitare
a puterii prin intermediul constitutiei, atat guvernantii, cat si cei guvernati, vazand in acest act
politico-juridic legea fundamentala a tarii. Dar traditia constitutionala are o vechime mult mai
mare decat constitutia scrisa. Dintr-o perspectiva istorica se poate spune ca fiecare stat a avut o
constitutie in sens material, un ansamblu de cutume constitutionale care stabileau modul de
exercitare a puterii.

Precizarile facute in legatura cu traditia cutumiara constitutionala si raporturile ei cu normele


constitutionale cuprinse intr-un document se circumscriu problematicii conceptului de regim
constitutional. Acest concept poate fi definit dintr-o dubla perspectiva:
a. o perspectiva materiala
b. o perspectiva formala

Din punct de vedere material, regimul constitutional exprima ansamblul de reguli care
reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.

Din punct de vedere formal, regimul constitutional exprima exteriorizarea sau obiectivarea
ansamblului de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-un document
politico-juridic numit constitutie. Regimul constitutional, in sens formal, corespunde statelor
moderne care sunt guvernate pe baza constitutiilor scrise.

Regulile de organizare si de conducere a statului, indiferent care ar fi forma lor, cutumiara sau
scrisa, confera substanta regimului constitutional. Complexitatea regimului constitutional difera,
in functie de realitatile si conditiile social-istorice la care il raportam, de complexitatea vietii
politice a statului respectiv.

[paginile 90-92]

10
Aparitia constitutiei

Momentul aparitiei constitutiei este unul de natura controversata, doctrina juridica fiind impartita
in ceea ce priveste stabilirea acestui moment. Dificultatea se datoreaza faptului ca uneori nu se
iau in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si faptul ca nu
se apreciaza fenomenul constitutie in toata complexitatea lui.

Creearea constitutiei trebuie privita ca un proces indelungat, inceput cu mult inainte de revolutia
burgheza si in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit prin adoptarea constitutiei
scrise. Normele constitutionale, indiferent daca au fost denumite asa, au existat de la aparitia
statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si
functionare a guvernarii. Meritul burgheziei, venite la putere, consta in sistematizarea acestor
reguli, completate si adaptate noii ordini si intereselor instaurate, intr-o lege scrisa, adoptata cu
forme si proceduri solemne si investite cu cea mai inalta forta juridica.

Aparitia statului de drept depinde practic de aparitia constitutiei, prin intermediul ei guvernantii
fiind pusi sub incidenta regulilor juridice. Prima constitutie aparuta in lume este constitutia
engleza, desi procesul de formare a acestei constitutii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a
Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa adoptarea primelor constitutii scrise. Prima
constitutie scrisa este cea americana din 1787. In ceea ce priveste Europa, prima constitutie
scrisa este dea adoptata in Franta in 1791.

Treptat, statele si-au adoptat constitutii, iar constitutia a devenit nu numai legea fundamentala a
unui stat, ci si documentul politic si juridic care marcheaza un moment important in dezvoltarea
ecomico-sociala si politico-juridica a statelor.

[paginile 92-94]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Definitia constitutiei
• Notiunea de regim constitutional
• Aparitia constitutiei

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Identificati elementele componente ce pot face parte din continutul conceptului de


constitutie
a.) este legea fundamentala a statului
b.) Constitutia cuprinde norme juridice referitoare la caracteristicile statului si la puterea
statala
c.) Constitutia subsumeaza norme juridice investite cu forta juridica suprema
d.) Constitutia reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru
instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii statale
e.) Constitutia reglementeaza relatiile sociale fundamentale din toate domeniile vietii
economice, sociale, culturale, politice si juridice

A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, c, d

11
2. Definirea regimului constitutional din punct de vedere material se face:
a. in functie de continului sau
b. in functie de ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui
stat
c. in functie de continutul si valoarea relatiilor sociale reglementate
d. regulile de organizare si conducere a unui stat au in vedere o etapa de dezvoltare a sa
e. in functie de ansamblul regulilor de drept si si a unui numar de uzante

A.) a, d, e
B.) a, b, d
C.) a, c, d

Răspuns corect:1-C; 2-B

CURSUL 4 – TEORIA CONSTITUTIEI ( 2 )


⇒ Adoptarea constitutiei
⇒ Revizuirea constitutiei
⇒ Suspendarea si abrogarea constitutiei
⇒ Suprematia constitutiei

Obiectivele Cursului 4

• Stabilirea initiative adoptarii constitutiei


• Modurile de adoptare a constitutiei
• Autoritatea competenta in a revizui constitutia si procedura de revizuire
• Suspendarea constitutiei
• Abrogarea constitutiei
• Fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei

Concepte-cheie tratate:

Adoptarea constitutiei – apartine acelui organism statat, politic sau social care, ocupand in
sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia
societatii date si perspectivele sale. Dreptul de a adopta constitutia il are puterea constituanta.

Revizuirea constitutiei – orice constitutie este supusa modificari, indiferent care ar fi forma, si
dreptul de a o revizui apartine acelui organism care a adoptat-o.

Suspendarea constitutiei – In practicile constitutionale au fost cazuri cand constitutiile au fost


total sau partial suspendate, mai ales in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau
la forma democratica de conducere.

Abrogarea constitutiei – apare cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa si este
adoptata o noua constitutie.

Suprematia constitutiei – este o notiune complexa care exprima pozitia supraordonata a


constitutiei, nu numai in sistemul de drept, ci si in intregul sistem social politic al unei tari.

12
Adoptarea constitutiei

Adoptarea constitutiei este un proces complex cu profunde semnificatii politico-juridice, proces in


care se detaseaza clar puterea constituanta si modurile de adoptare.

Initiativa adoptarii constitutiei constituie prima etapa in adoptarea unei constitutii. In principiu,
se considera ca initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic sau
social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura
sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. Un rol aparte il poate avea si initiativa
populara.

La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, s-a raspuns si se
raspunde prin teoria puterii constituante. Puterea constituanta apare sub doua forme, originara
si instituita. Fara a analiza clasificarile modurilor de adoptare a constitutiei, consideram ca este
mai importanta analiza procedeelor de adoptare a constitutiilor, observandu-se ca aceste moduri
explica in mare masura si evolutia constitutiilor in ceea ce priveste forma si continutul lor.
a. constitutia acordata este constitutia adoptata de un monarh ca stapan absolut care isi
exercita puterea. Este cea mai rudimentara forma de constitutie.
b. Statutul sau constitutia plebiscitara este o varianta a constitutiei acordate, mai
dezvoltata. Statutul este initiat tot de monarh dar este ratificat prin plebiscit. Constituia
Romaniei din 1938 a fost o constitutie statut.
c. Constitutia pact reprezinta un contract intre rege si popor, poporul fiind reprezentat prin
parlament. Exemple de constitutii pact: Constitutia Romaniei din 1866 si cea in 1923.
d. Constitutia conventie este rezultatul activitatii unei adunari ce poarta numele de
Conventie. Aceasta adunare este special aleasa pentru a adopta constitutia, ea
exprimand conventia intervenita intre toti membrii societatii si era considerata deaspura
parlamentului. O varianta a constitutiei conventie este constitutia referendara, in sensul
ca o data adoptata o constitutie este supusa ratificarii populare. Constitutia Romaniei din
1991 este o constitutie referendara.
e. Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al doilea razboi mondial adoptarea constitutiilor s-
a realizat de regula de catre parlamente, mai ales in tarile din estul Europei. In acest mod
au fost adoptate constitutiile tarii noastre din 1948, 1952 si 1965.

[paginile 94-100]

Revizuirea constitutiei

Dreptul, fiind un fenomen social dinamic, este supus schimbarilor care se produc in societate.
Normele si principiile constitutionale nu fac nici o exceptie de la aceasta regula. O constitutie o
data adoptata isi produce efectele pe o perioada de timp. Orice constitutie este supusa
modificarii, indiferent care i-ar fi forma. De obicei, posibilitatea, ca si procedura de revizuire, sunt
expres prevazute chiar in textul legii fundamentale.

Dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o.


Autoritatea competenta in a revizui constitutia difera dupa felul constitutiei, iar procedura de
revizuire a constitutiei este in principiu asemanatoare celei de adoptare potrivit marelui principiu
al simetriei juridice. Cand revizuirea constitutiei se face dupa aceeasi procedura dupa care se
modifica legile suntem in prezenta unei constitutii suple sau flexibile. Cand modificarea
constitutiei se face dupa alte reguli decat cele obisnuite, dupa care se modifica legile ordinare,
ne aflam in fata unei constitutii rigide. De regula, constitutiile scrise sunt rigide iar constitutiile
cutumiare sunt flexibile.

13
Cei care au adoptat constitutii scriseau avut grija sa le asigure acestora o stabilitate in timp. In
realizarea rigiditatii constitutiilor s-au folosit mai multe metode:
- s-au exprimat opinii in sensul ca o data stabilita, o constitutie nu mai poate fi
modificata. Se considera de catre doctrina juridica ca valoarea juridica a unor
asemenea prevederi este nula intrucat puterea constituanta de astazi nu are nici
o putere de a limita puterea constituanta ce va veni
- s-a stabilit ca nici o modificare a constitutiei nu poate fi facuta pe o perioada de
timp prestabilita
- stabilirea unei proceduri de revizuire extrem de greoaie
- stabilirea unor reguli exprese cu privire la revizuire

Revizuirea implicita a constitutiei consta in schimbarea unor dispozitii ale acesteia fara a se
recurge la procedura de revizuire prevazuta chiar in legea fundamentala, ci la o alta procedura.
Practic, revizuirea implicita are ca rezultat incalcarea constitutiei.

O forma mult mai grava a revizuirii este falsa revizuire sau frauda constitutionala. Ea consta in
schimbarea, printr-o modificare legala a constitutiei, a regimului politic consacrat in textul initial
al constitutiei, a regimului politic corespunzator si cadrul constitutional.

[paginile 100-107]

Suspendarea si abrogarea constitutiei

In practicile constitutionale ale statelor au fost cazuri in care constitutiile au fost total sau partial
suspendate, normele constitutionale fiind scoase din vigoare. Unele constitutii interzic
posibilitatea suspendarii lor. Alte constitutii nu prevad dispozitii cu privire la suspendare. Cu
toate acestea, in practica burgheza constitutiile au fost suspendate in perioadele de criza
politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere.

In general, in asemenea situatii, constitutia se suspenda prin proclamarea starii de asediu, prin
guvernarea prin decrete-legi, prin lovutir de stat. Doctrina juridica s-a exprimat in sensul ca
suspendarea constitutiei este ilegala, desi in practica ea a fost pusa in aplicare. Suspendarea
totala a constitutiei constituie o abatere de la ideea de constitutionalitate si de legalitate.

Abrogarea constitutiei, chiar daca nu este stipulata in mod expres, sigur atunci cand raportul de
forte politice se schimba in esenta sa, in mod necesar este adoptata o noua constitutie.

Actuala Constitutie a Romaniei prevede in art 153, ca prezenta Constitutie intra in vigoare la
data aprobarii ei prin referendum. La aceeasi data Constitutia din 21.08.1965 este si ramane in
intregime abrogata.

[pagina 108]

Suprematia constitutiei

O problema mai delicata a dreptului constitutional o reprezinta fundamentarea stiintifica a


suprematiei constitutiei.

Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si


elemente politice si juridice, care exprima pozitia spuraordonata a constitutiei nu numai in
sistemul de drept ci si in intregul sistem social politic al unei tari. Aceasta pozitie deosebita
implica un continut normativ complex dar si importante consecinte statale si juridice.

14
Analiza noastra se limiteaza doar la consecintele juridice, adica la aceleaa care evidentiaza ca
spurematia constitutiei este o realitate juridica si nu o simpla teorie. Acestea sunt:
- consecintele juridice privind adoptarea constitutiei
- consecintele juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei
- deosebirile dintre constitutie si legi, consecinte ale suprematiei constitutiei
- conformitatea intregului drept cu constitutia

Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie. Ea implica o serie


de consecinte juridice, dar se bucura in acelasi timp de garantii juridice specifice legii
fundamentale si anume:
- controlul general al aplicarii constitutiei
- controlul constitutionalitatii legilor
- indatorirea fundamentala de a respecta constitutia

[paginile 109-114]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Moduri de adoptare a constitutiei
• Revizuirea constitutiei
• Abrogarea si suspendarea constitutiei
• Efectele juridice ale suprematiei constitutiei
• Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Care din enunturile de mai jos considerati ca reprezinta consecinte juridice ale
suprematiei constitutiei?
a.) consecinte juridice privind adoptarea, modificarea, abrogarea si suspendarea constitutiei
b.) Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia si suprematia acesteia
c.) Deosebirile dintre constitutie si legi
d.) Conformitatea intregului drept cu constitutia
e.) Controlul general al aplicarii constitutiei

A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, c, d

2. Cei care au adoptat constitutia scrisa au avut in vedere sa-i asigure acesteia o
anumita stabilitate in timp, imprimandu-i o anumita rigiditate. Care din urmatoarele
metode de rigidizare au fost folosite?
a.) interdictia modificarii anumitor valori constitutionale considerate fundamentale pentru
societate si stat
b.) interdictia absoluta de modificare a constitutiei
c.) Interdictia de modificare a constitutiei pe o perioada de timp prestabilita
d.) folosirea unor proceduri extrem de greoaie de modificare a constitutiei
e.) interdictia incetarii provizorii a efectelor juridice ale normelor constitutionale si abrogarii
constitutiei

A.) a, d, e

15
B.) a, c, d
C.) a, b, e

Răspuns corect:1-C; 2-B;

CURSUL 5 – CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 1 )


⇒ Notiunea de control a constitutionalitatii legilor
⇒ Forme de control al constitutionalitatii legilor
⇒ Clasificarea formelor de control

Obiectivele Cursului 5

• Definirea notiunii de control al constitutionalitatii legilor


• Definirea principalelor forme de control al constitutionalitatii legilor
• Clasificarea formelor de control

Concepte-cheie tratate:

Controlul constitutionalitatii legilor – ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor


normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in
ansamblul ei, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii dau
a dispozitiei dintr-o lege a carei neconformitate cu Constitutia a fost contestata.

Forme de control al constitutionalitatii legilor – modalitatile de exercitare a controlului


constitutionalitatii legilor si care cuprind toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii
controlului constitutionalitatii, trasaturi care se regasesc in exercitarea acestui control, indiferent
de tara in care a fost constituit.

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor, ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor


normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in
ansamblul sau, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii
sau a dispozitiilor dintr-o lege, a carei neconformitate cu constitutia a fost contestata. Existenta
sanctiunilor pentru incalcarile constitutiei este de majora importanta, caci acestea dau
dispozitiilor constitutionale caracterul de norme juridice.

Doctrina juridica include controlul constitutionalitatii legilor in principiul legalitatii ca parte


componenta a acestora din urma. Constitutionalitatea legii nu inseamna in fod altceva decat
cerinta de legalitate a legii in sensul ca legea sa se adopte cu respectarea normelor
constitutionalitatii legilor, atat in spiritul cat si in litera lor.

Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu


constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa
realizarea acestei proceduri.

In principiu, controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al


Parlamentului sau actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Unele constitutii prevad ca
si alte acte normative juridice cu forta juridica mai mica decat a legii pot fi supuse acestui
16
control. Asemenea acte normative, cu forta juridica egala cu a legii, sunt acele acte care, desi
sunt emise de alte organe de stat decat Parlamentul, intervin si reglementeaza raporturi sociale
din domeniul legii si, ca atare, pot suspenda, modifica si abroga o lege.

Suprematia constitutiei implica si garantarea separatiei – echilibrului puterilor, precum si


protectia drepturilor omului.

[paginile 115-120]

Formele de control al constitutionalitatii legilor

Prin modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor intelegem toate trasaturile


esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi cae se regasesc in
exercitarea acestui control, oricare ar fi tara in care a fost instituit.

Aparitia situatiilor in care legile ordinare contraveneau constitutiei a pus problema, atat pentru
doctrina cat si pentru legiuitor, a gasirii solutiei de remediere, in primul rand prin stabilirea
autoritatii competente a verifica constituionalitatea legilor.

In functie de organul de stat chemat a controla constitutionalitatea legilor, doctrina juridica a


clasificat acest control.

Intr-o opinie, ar exista trei forme de control: controlul prin opinia publica, controlul politic,
controlul jurisdictional.

In a doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme, si anume: controlul
parlamentar, controlul politic, controlul jurisdictional.

In a treia opinie, controlul cconstitutionalitatii legilor cunoaste doua forme: controlul politic si
controlul judecatoresc.

In a patra opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare este aceea care face deosebire
intre controlul exercitat de adunarile legiuitoare si cel exercitat de organe din afara lor care, prin
aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le subordonate, iar in cadrul
organelor supraordonate, adunarilor legiuitoare, distingem intre organele politice, cele
judecatoresti si cele politico-jurisdictionale.

[paginile 120-122]

Clasificarea formelor de control

Doctrina juridica prezinta mai multe clasificari cu nuante diferite.


1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii
legilor si care se realizeaza in doua forme: controlul realizat prin organ politic si controlul
exercitat printr-un organ jurisdictional.
2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: control prealabil sau preventiv
si control ulterior sau represiv.
3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului
constitutionalitatii legilor si in functie de acest criteriu procedura se poate declansa de

17
catre un numar in general restrans de organe ale statului saude catre orice cetatean care
justifica un interes actual ori numai eventual.

1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii


legilor:
a. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic.
Dreptul parlamentului de a verifica constitutionalitatea legilor este un control
autentic si, in acelasi timp, un autocontrol, caci parlamentul, fiind acela cae
adopta uneori si constitutia, este cel mai in masura sa aprecieze neconcordanta
dintre legea ordinara si constitutia pe care le-a adoptat. Altii considera ca acest
control al parlamentului nu ar prezenta nici un fel de garantie, caci, desi exista
sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sanctiune indepartata,
greu de realizat in practica. Mai mult, ar insemna ca parlamentul sa fie judecator
in propria cauza, lucru contrar ideii de justitie constitutionala. In prezent, in lume,
controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic, si mai ales prin
parlamente, se realizeaza mai rar.

Impotriva controlului politic se aduc cateva argumente principale:


 principiul separatiei puterilor nu ar admite, in afara celor trei autoritati
guvernante, creearea unei a patra, situata deasupa parlamentului si
guvernului is investita cu dreptul de a le cenzura activitatea legislativa si
respectiv, puterea regulamentara
 organismul politic care exercita controlul ar putea fi discretionar, putand sa
infirme vointa suverana a reprezentantilor poporului
 controlul constitutionalitatii legilor trebuie sa fie un control de specialitate,
situat deasupra oricaror argumente politice

b. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ jurisdictional


Acest control este exercitat sau de organe, altele decat cele judecatoresti, care
folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca, sau de
catre organele judecatoresti propriu-zise.

Controversat in ceea ce priveste fundamentarea sa stiintifica, controlul


judecatoresc al constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state, azi el
exercitandu-se in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu in temeiul
dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat. Dreptul
judecatorilor de a decide asupra constitutionalitatii legilor este atat contestat cat si
admis de doctrina juridica.

Acest drept al judecatorilor s-a justificat plecandu-se de la menirea judecatorilor


de a interpreta si aplica legile si de a aplica sanctiuni in cazuri de incalcare a legii.
De asemenea, dreptul judecatorilor in verificarea conformitatii legilor cu constitutia
s-a justificat prin teoria separatiei puterilor in stat, care implica o anumita
colaborare a puterilor.

Un alt argument pleaca de la necesitatea verificarii daca legiuitorul a actionat in


limitele competentei sale functionale.

Argumente contrare in ceea ce priveste dreptul judecatorilor de a judeca


constitutionalitatea legilor nu au lipsit si nu lipsesc din doctrina juridica.

Un prim argument se bazeaza tot pe teoria separatiei puterilor dar pe o


interpretare oarecum rigida, in sensul ca teoria puterilor inseamna o independenta

18
absoluta a puterilor, iar acordarea dreptului judecatorilor de a controla actele
puterii legiuitoare ar fi o eludare a principiului separatiei puterilor. Se mai adauga
faptul ca dreptul recunoscut judecatorului de a controla activitatea legiuitorului
face din acesta o autoritate politica, ori nimic nu este mai grav decat existenta
autoritatilor oficioase.

Justificat sau nu, din punct de vedere teoretic, controlul judecatorilor asupra
constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state.

2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita:

S-ar parea ca o clasificare in raport cu timpul in care se exercita controlul nici nu ar putea fi
conceputa, intrucat controlul asupra constitutionalitatii legilor poarta in mod necesar asupra
legilor intrate in vigoare, caci numai atunci se poate vorbi de legi care sa poata fi verificate
sub aspectul conformitatii lor cu constitutia. Cu toate acestea, de controlul constitutionalitatii
legilor se vorbeste si atunci cand acesta are loc inainte de intrarea lor in vigoare intrucat in
acest fel se impiedica intrarea in vigoare a unor legi contrare prevederilor constitutionale.

a. Controlul prealabil sau preventiv este exercitat inainte de intrarea in vigoare a


legilor si are ca efect impiedicarea incalcarii constitutiei prin intrarea in vigoare a
unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege contrara constitutiei.
b. Controlul care se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor se numeste ulterior
sau represiv: ulterior pentru ca se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor si
represiv pentru ca are ca efect anularea legii sau cel putin lipsirea ei de efecte.

Constitutia Romaniei reglementeaza exercitarea controlului constitutionalitatii legilor atat


ca un control prealabil sau preventiv cat si ca un control ulterior sau represiv.

3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului


constitutionalitatii legilor.

Potrivit clasificarii mentionate, procedura controlului constitutionalitatii legilor se poate


declansa de catre un numar in general restrans de organe ale statului, sau de orice
cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual, aceasta modalitate putand fi
exercitata si alaturi de cea dintai.

[paginile 122-135]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Notiunea de control al constitutionalitatii legilor
• Forme de control al constitutionalitatii legilor
• Controlul realizat in raport cu organele competente in a exercita controlul constitutionalitatii
legilor
• Controlul realizat in raport cu timpul in care se exercita
• Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului
constitutionalitatii legilor.

19
APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Argumente contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii legilor


a.) se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat dar pe o interpretare rigida a acestuia
b.) exista interese pentru ca statul trebuie sa fie singurul judecator si este delicat a remite
aprecierea lor unei autoritati care nu are responsabilitatea guvernarii
c.) verificarea de catre judecatori a activitatii legislativului incalca principiul independentei
absolute a puterilor in stat
d.) Dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legislativa face din aceasta o
autoritate politica

A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, b, d

2. Care din cauzele enumerate mai jos apreciati ca pot fi cauze ale aparitiei
controlului constitutionalitatii legilor?
a. cauzele aparitiei unor neconcordante intre legea ordinara si cea fundamentala trebuie
cautate in contradictiile sociale
b. unele neconcordante dintre constitutie si lege se datoreaza rigiditatii exagerate ale unor
constitutii si neobservarii regulilor de tehnica legislativa
c. controlul constitutionalitatii legilor se poate fundamenta pe pe teoria constitutionalismului
d. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica, in statele federative, prin exigenta de
a realiza o buna armonizare a intereselor generale ale federatiei cu interesele statelor
membre
e. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica prin faptul ca in unele sisteme
constitutionale, legea si constitutia sunt adoptate de acelasi organ de stat, si anume
parlamentul

A.) a, c, d
B.) a, b, d
C.) c, d, e

3. Argumentele contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii sunt:


a. se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat, dar pe o interpretare rigida a acesteia
b. dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legiuitorului face din acestia o
autoritate politica
c. este o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat
d. exista interese pentru care statul sa fie singurul judecator al constitutionalitatii legilor
ordinare
e. incalca principiul independentei absolute a puterilor in stat
A.) a, b, d
B.) a, c, d
C.) a, d, e

Răspuns corect:1-C; 2-B, 1-A

20
CURSUL 6 – CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 2 )
⇒ Controlul constitutionalitatii legilor in Romania
⇒ Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii
⇒ Actele Curtii Constitutionale

Obiectivele Cursului 6
• Specificul controlului constitutionalitatii legilor in Romania
• Rolul si atributiilor Curtii Constitutionale din Romania
• Actele Curtii Constitutionale

Concepte-cheie tratate:

Controlul constitutionalitatii legilor in Romania – noua Constitutie a Romaniei a preluat din


practica constitutionala moderna sistemul controlului politico-jurisdictional al conformitatii legilor
cu legea fundamentala.

Curtea Constitutionala a Romaniei – unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania,


independenta fata de orice autoritate publica. Este garantul suprematiei Constitutiei.

Controlul constitutionalitatii legilor in Romania

Noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului
politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu legea fundamentala. Intre jurisdictia constitutionala
instituita in sistemul de drept romanesc si cea a unor state occidentale sunt asemanari dar si
deosebiri. De exemplu, principala deosebire dintre procedura contenciosului constitutional
romanesc si cea franceza consta in faptul ca in sistemul nostru constitutional verificarea
constitutionalitatii legilor organice si a regulamentelor celor doua camere legislative, inainte de a
fi promulgate si, respectiv, de a fi puse in aplicare, nu este obligatorie, ci este declansata ca
urmare a unei sesizari din partea Presedintelui Republicii, a Presedintilor Camerelor, a
Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului sau din partea unui
numar de cel putin 50 de deputati, sau cel putin 25 de senatori, pe cand in Franta legile
organice sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Consiliul Constitutional.

O alta deosebire se refera la sfera organimelor abilitate sa sesizeze Curtea Constitutionala in


legatura cu constitutionalitatea unei legi inainte de promulgarea acesteia.

In sistemul constitutional romanesc, spre deosebire de cel francez, Curtea Constitutionala este
formata exclusiv din judecatori numiti, nu si din membrii de drept, asa cum este alcatuit Consiliul
Constitutional din Franta.

[pagina 136]

Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii

Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania,


independenta fata de orice alta autoritate publica. La nivelul constitutiei, Curtea Constitutionala
este reglementata in cuprinsul celor sase articole ale Titlului V, art 142 – 147, dispozitiile
acestora fiind dezvoltate prin Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata. In realizarea functiei sale de garant al suprematiei constitutiei,
Curtea indeplineste atributiile prevazute la art 146 din legea fundamentala.

21
Activitatea jurisdictionala.

O prima categorie de atributii incredintate Curtii Constitutionale asigura controlul


constitutionalitatii legilor, a ordonantelor guvernului, a tratatelor sau altor acorduri internationale,
precum si a regulamentelor Parlamentului. In exercitarea controlului, Curtea se pronunta
exclusiv cu privire la constitutionalitatea actelor sau dispozitiilor in legatura cu care a fost
sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile legale examinate.

Nu fac obiectul acestui control actele cu forta juridica inferioara legii, cum sunt actele
administrative ale autoritatilor publice. Hotararile judecatoresti nu pot fi atacate in fata Curtii
Constitutionale.

Alte atributii jurisdictionale ale Curtii vizeaza solutionarea conflictelor juridice de natura
constitutionala dintre autoritatile publice precum si a contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic.

Controlul de constitutionalitate.

1. Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, mai precis controlul abstract


anterior se exercita numai la sesizarea subiectilor prevazuti de art 146 lit a din
Constitutie. Potrivit art 147 alin 2 din Constitutie, in cazul in care Curtea admite
sesizarea, legea se trimite Parlamentului, care este obligat sa reexamineze dispozitiile
respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii.
2. Controlul de constitutionalitate asupra tratatelor se exercita la sesizarea subiectilor
prevazuti de art 146 lit b din Constitutie. Daca in urma controlului se constata
constitutionalitatea tratatului sau a acordului international, acesta nu mai poate face
obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. In conformitate cu art 147 alin 3 tratatul
sau acordul constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat. In cazul in care un
tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei,
ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.
3. Controlul de constitutionalitate asupra regulamentelor Palamentului se exercita la
sesizarea subiectilor prevazuti la art 146 lit c din Constitutia republicata. Atunci cand
Curtea constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentului, acestea isi
inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii daca in acest
interval Parlamentul, sau dupa caz Camera respectiva, nu le pune de acord cu
prevederile Constitutiei.
4. Controlul concret posterior de constitutionalitate prevazut de art 146 lit d din Constitutie
reprezinta din punct de vedere cantitativ cea mai semnificativa componenta a activitatii
jurisdictionale. In cadrul acestui tip de control Curtea hotaraste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate privind legile si ordonantele ridicate in fata instantelor judecatoresti
sau de arbitraj comercial.

Ca urmare a revizuirii legii fundamentale, Curtii Constitutionale i-au fost atribuite prerogative de
solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea
subiectilor prevazuti de art 146 lit e din Constitutie.

Potrivit art 146 lit k din Constitutie, Curtea hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic. Partidele politice pot fi declarate neconstitutionale in
cazurile prevazute de art 140 alin 2 din Constitutie.

[paginile 137-143]

22
Actele Curtii Constitutionale

In exercitarea atributiilor sale Curtea Constitutionala adopta decizii, hotarari si emite avize.
Constitutia nu stabileste in ce situatii Curtea adopta decizii si hotarari, respectiv emite avize.
Singurul text constitutional care se refera la actele Curtii este art 147 alin 4 potrivit caruia
deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei.

Fata de textele constitutionale legea 47/1992 prevede in art 11 alin 1 ca, potrivit art 146 din
Constitutie, Curtea pronunta decizii, hotarari si emite avize. Legea organica a Curtii
Constitutionale precizeaza ca deciziile si hotararile se pronunta in numele legii.

[Constitutia Romaniei si Legea 47/1992 rep.]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Rolul si atributiile Curtii Constitutionale din Romania
• Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare
• Controlul concret, posterior
• Actele Curtii Constitutionale

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Controlul constitutionalitatii legilor este:


a. activitatea organizata a parlamentului de adoptare a legilor
b. activitatea organizata de verificare a conformitatii legilor cu constitutia
c. activitatea organelor statului de a verifica respectarea ordinii constitutionale
d. o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde reguli privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate
e. o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde regulile privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate.

A.) a,d
B.) b,e
C.) a,c

2. Identificati actele supuse controlului de constitutionalitate pentru care Curtea


Constitutionala se sesizeaza din oficiu:
a. legile
b. tratatele internationale
c. initiativele de revizuire a Constitutiei
d. regulamentele Parlamentului
e. Ordonantele Guvernului

A.) a
B.) b
C.) c

Răspuns corect:1-B; 2-C

23
CURSUL 7 – CONSTITUTIILE ROMANIEI SI REGLEMENTARI CU CARACTER
FUNDAMENTAL DE LA APARITIA STATULUI ROMAN MODERN SI PANA IN PREZENT
⇒ Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris
⇒ Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866
⇒ Constitutia Romaniei din 29 martie 1923
⇒ Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938
⇒ Actele cu caracter constitutional din perioada 1944 – 1948
⇒ Constitutia Romaniei din 13 aprilie 1948
⇒ Constitutia Romaniei din 24 septembrie 1952
⇒ Constitutia Romaniei din 21 august 1965
⇒ Acte cu caracter constitutional adoptate dupa decembrie 1989
⇒ Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991

Obiectivele Cursului 7

• Aparitia Constitutiei in Romania


• Evolutia constitutionala a Romaniei

Aparitia Constitutiei in Romania


ConstituŃia a apărut în România mult mai târziu decât constituŃiile din Ńările Europei de Vest (FranŃa,
Italia etc.) cu toate că apariŃia ei a fost determinată de aceleaşi cauze care au determinat apariŃia ei în
restul lumii.
Momentul de început se situează în secolul al XVIII-lea, în special începând cu a doua jumătate a sa,
când apar manufacturile, apare munca salariată, se construiesc furnalele şi turnătorii, se dezvoltă
mineritul, se construiesc drumuri, în agricultură se desfiinŃează rumânia, şi când se încheagă tot mai
organic, pe ambele versante ale CarpaŃilor, naŃiunea română, care îşi formulează primul său program
politic prin Supplex Libellus Valachorum (1791).
Un loc deosebit în cadrul premiselor istorice ale primei ConstituŃii din România îl ocupă înfăptuirea în
1859 a statului unitar naŃional, prin unirea Munteniei şi Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serie de reforme importante, precum reforma
agrară şi alte reforme politice, administrative şi culturale, care au avut ca urmare crearea şi dezvoltarea
unor instituŃii statale.
[paginile 144-145]

Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris


Întrucât întâmpina greutăŃi în realizarea reformelor sale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin lovitura
de stat de la 2 mai 1864, desfiinŃează Adunarea Electivă şi supune plebiscitului „Statutul dezvoltător al
ConvenŃiei din 7/19 august 1858”, cunoscut în istorie sub denumirea de „Statutul lui Cuza”, şi „legea
electorală”. Aceste două acte formează prima ConstituŃie a României.
[paginile 145-148]
Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866
În condiŃiile istorice concrete ale anilor 1865-1866, Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice la 10-
11 februarie 1866 şi să instituie o locotenenŃă domnească. Apoi, pe tronul Ńării este adus un principe
străin. În anul 1866 se adoptă, după modelul ConstituŃiei belgiene, considerată atunci a fi cea mai
liberală constituŃie, ConstituŃia României.
ConstituŃia, în cele 133 articole ale sale, reglementează cele mai importante relaŃii sociale,
sistematizarea normelor realizându-se pe opt titluri.
24
ConstituŃia din 1866 a organizat statul român, având la bază principiul separaŃiei puterilor în stat, a
consacrat proprietatea privată ca pe un drept sacru şi inviolabil, a proclamat anumite drepturi şi libertăŃi
cetăŃeneşti şi politice, reprezentând, prin aceste prevederi, un progres. De asemenea, ConstituŃia din
1866 a instituit principiul monarhiei străine ereditare.
[paginile 148-151]

Constitutia Romaniei din 29 martie 1923


ConstituŃia din 1923 este, de altfel, proiectul Partidului liberal, votat de Camera DeputaŃilor la 26 martie
1923 şi de Senat la 27 martie 1923, promulgată la 28 martie şi publicată la 29 martie 1923. Adoptarea
acestei ConstituŃii a fost considerată nelegală, deoarece nu s-au respectat întru totul regulile de
revizuire a ConstituŃiei stabilite prin art. 12 al ConstituŃiei din 1866.
Ca şi ConstituŃia precedentă, ConstituŃia din 1923 este sistematizată în 8 titluri.
ConstituŃia proclamă drepturi şi libertăŃi egale pentru toŃi.
Sistemul electoral introdus prin ConstituŃia din 1923 era un mare pas înainte faŃă de sistemul colegiilor
de avere instituit prin ConstituŃia din 1866.
Senatul cuprindea şi senatori de drept, iar pentru a fi ales senator, se cerea vârsta de 40 de ani
împliniŃi.
În fine, trebuie să remarcăm că şi ConstituŃia din 1923 era o constituŃie rigidă, deoarece procedura de
revizuire stabilită prin art. 129 şi 130 era o procedură greoaie, identică aproape cu cea prevăzută de
constituŃia precedentă.
[paginile 151-154].

Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938


În condiŃiile istorice concrete ale anului 1938, regele Carol al II-lea instaurează, la 10 februarie 1938,
dictatura personală.
Consacrarea juridică a dictaturii regale este realizată prin noua constituŃie. Proiectul de constituŃie este
supus la 24 februarie plebiscitului. ConstituŃia este promulgată la 27 februarie şi publicată la 28
februarie 1938.
Cele o sută de articole ale ConstituŃiei din 1938 sunt sistematizate în opt titluri. DispoziŃiile ConstituŃiei
consacră dictatura regală şi exprimă în acelaşi timp tendinŃa de restrângere a drepturilor şi libertăŃilor
democratice. Consacrând dictatura regală, dispoziŃiile ConstituŃiei exprimau totodată limitarea
drepturilor şi libertăŃilor democratice. ConstituŃia din 1938 apără proprietatea, cuprinzând dispoziŃii
asemănătoare cu cele existente în constituŃiile precedente.
[paginile 154-156]

Actele cu caracter constitutional din perioada 1944-1948


Perioada de după ieşirea din războiul purtat de România alături de puterile Axei şi până în decembrie
1989 s-a caracterizat prin:
 guvernarea de către un singur partid, care şi-a arogat rolul de forŃă politică conducătoare în
societate, acapararea puterii de către o minoritate privilegiată;
 centralism excesiv în conducerea tuturor sectoarelor şi domeniilor de activitate, anihilarea
iniŃiativelor de la nivelele inferioare;
 caracterul formal al declaraŃiilor privind drepturile cetăŃeneşti, îngrădirea personalităŃii umane,
încălcarea demnităŃii omului, suprimarea libertăŃii de gândire, de exprimare şi de acŃiune;

25
 înlocuirea proprietăŃii private asupra bunurilor materiale de bază cu proprietatea de stat sau de
grup;
 retribuŃii nestimulatoare, nivelarea veniturilor, ceea ce a generat tendinŃa de a obŃine venituri pe
căi ilicite;
 descurajarea adevăratelor valori ştiinŃifice şi culturale, înlocuirea competenŃei cu alte criterii de
promovare discriminatorii;
 impunerea prin constrângere a ideologiei minorităŃii dominante, împiedicarea cunoaşterii şi
difuzării altor idei decât a celor convenabile statului;
 reprimarea oricărei încercări de exprimare liberă a opiniei, de schimbare a guvernării totalitare şi
de trecere la un regim democratic.
În condiŃiile concrete ale anului 1944, fiind imposibilă elaborarea unei noi constituŃii, s-a recurs la
soluŃia repunerii în vigoare, cu unele modificări, a ConstituŃiei din 1923 şi a elaborării în continuare a
unor acte cu caracter constituŃional.
1. Decretul nr.1626/1944 pentru „Fixarea drepturilor Românilor în cadrele ConstituŃiunii din 1866 şi cu
modificările ConstituŃiunii din 29 martie 1923”
Prin acest decret este repusă în vigoare ConstituŃia din 1923, deoarece dintre toate constituŃiile din
România aceasta a fost cea mai democratică. Trebuie să menŃionăm că nu au fost repuse în vigoare
toate dispoziŃiile acestei constituŃii.
2. Decretul nr. 1849/1944 pentru „Adăugire de alineat nou la finele art. IV din I. D. R nr. 1626 din 31
august 1944”
Decretul nr.1849 trebuia să răspundă cerinŃei de judecare şi pedepsire a celor consideraŃi vinovaŃi de
dezastrul Ńării, pedepsire stipulată prin ConvenŃia de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite. Pentru aceasta
trebuia înlăturate piedicile de ordin juridic (constituŃional) datorate unor articole din ConstituŃia din 1923
care interziceau înfiinŃarea de tribunale extraordinare, instituirea pedepsei confiscării averilor, aplicarea
pedepsei cu moartea în alte cazuri decât cele prevăzute de codul penal militar în timp de război.
3. Legea nr. 86, din februarie 1945, pentru Statutul naŃionalităŃilor Minoritare
Legea pentru Statutul NaŃionalităŃilor Minoritare a avut menirea de a proclama şi asigura egalitatea
cetăŃenilor Ńării, indiferent de rasă, naŃionalitate, limbă sau religie. Chiar în primul articol, Legea nr.
86/1945 statorniceşte că toŃi cetăŃenii români sunt egali în faŃa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi
civile şi politice, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, limbă sau religie.
4. Legea nr. 187 din 23 martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare
Legea adoptată la 23 martie 1944 pentru înfăptuirea reformei agrare a definit reforma agrară ca o
necesitate naŃională, economică şi socială. Legea a prevăzut exproprierea şi trecerea asupra statului.
Legea nr. 187 din 23 martie 1945, prin dispoziŃiile sale, formulează unul dintre cele mai importante
principii social-economice, prevăzând că pământul aparŃine celor care îl muncesc.
5. Decretul nr.2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative
Prin Decretul nr. 2218/1946 se organizează ReprezentanŃa NaŃională într-un singur corp, denumit
Adunarea DeputaŃilor. Modificându-se ConstituŃia din 1923, se stabileşte deci un prim principiu
constituŃional, şi anume acela al unicameralităŃii organului suprem legislativ, renunŃându-se la sistemul
bicameral prin desfiinŃarea Senatului.
6. Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, pentru constituirea Statului Român în Republica Populară
Română
La 30 decembrie 1947, guvernul a dat o proclamaŃie prin care se justifica şi argumenta necesitatea
desfiinŃării formei monarhice. Abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române la 30
decembrie 1947 au fost consacrate legislativ prin Legea nr. 363.
Legea nr. 363/1947 nu mai menŃine principiul separaŃiei puterilor.

26
Tot la 30 decembrie 1947, Adunarea DeputaŃilor a votat şi Legea nr. 364, prin care a numit membrii
Prezidiului Republicii Populare Române. Pentru stabilirea atribuŃiilor, organizării şi funcŃionării
Prezidiului, s-a adoptat Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948 care apare ca o completare a Legii nr.
363/1947.
łinând seama de acest specific, în literatura de specialitate, cele două acte (Legea nr. 363 şi Decretul
nr. 3) au fost denumite „Actele de la 30 decembrie”.
[paginile 162-164]

ConstituŃia României din 13 aprilie 1948


Marea Adunare NaŃională, în calitate de Adunare Constituantă, s-a întrunit în sesiune la 6 aprilie 1948;
ia în discuŃie proiectul de constituŃie întocmit de Consiliul Frontului DemocraŃiei Populare şi adoptă, la
13 aprilie 1948, ConstituŃia.
Normele constituŃionale, cuprinse în cele 105 articole, sunt sistematizate în zece titluri.
ConstituŃia consacră existenŃa statului român ca stat popular, unitar, independent şi suveran, stat ce a
luat fiinŃă prin lupta poporului împotriva fascismului, reacŃiunii şi imperialismului.
Totodată, art. 11 din ConstituŃie creează cadrul juridic al viitoarelor naŃionalizări.
[paginile 165-167]
ConstituŃia României din 24 septembrie 1952
Ca urmare a adoptării noii ConstituŃii, în anul 1948 au fost naŃionalizate principalele mijloace de
producŃie, urmând apoi alte naŃionalizări (ale unităŃilor farmaceutice, ale unei părŃi din fondul de
locuinŃe).
În 1950 s-a făcut o reorganizare administrativă a teritoriului, prin înfiinŃarea de noi unităŃi administrativ-
teritoriale: raionul şi regiunea, şi au fost înfiinŃate, ca organe ale puterii de stat, sfaturile populare.
În ceea ce priveşte sistemul organelor statului, în 1949 au fost înfiinŃate Comisia de Stat a Planificării şi
Arbitrajul de Stat, cu sarcina de a soluŃiona litigiile economice dintre întreprinderile de stat.
În anul 1950 a fost adoptat Codul muncii În 1952 s-a efectuat reorganizarea judecătorească şi a fost
creată Procuratura, sistem de organe de stat distinct de justiŃie.
ConstituŃia din 1952 avea un capitol introductiv şi 115 articole sistematizate în zece capitole.
[paginile 165-167]
ConstituŃia României din 21 august 1965
ConstituŃia din 21 august 1965, cu modificările ulterioare, a avut 121 de articole sistematizate în nouă titluri.
DispoziŃiile constituŃionale au consacrat schimbarea denumirii Ńării din Republica Populară Română în
Republica Socialistă România; forma republicană a statului; suveranitatea şi indepen-denŃa;
indivizibilitatea şi inalienabilitatea teritoriului. Cât priveşte titularul puterii, se arată că acesta este
poporul. ConstituŃia menŃine principiul partidului unic, ca partid de guvernământ. În afara acestor
dispoziŃii, titlul I al ConstituŃiei cuprinde prevederi referitoare la formele de proprietate, funcŃiile statului,
principiile politicii externe, cetăŃenie, organizarea administrativă a statului.
Ca şi constituŃiile anterioare adoptate după 23 august 1944, ConstituŃia din 1965 a avut un caracter
înşelător democratic, menit să ascundă un regim de dictatură, lipsa de drepturi şi libertăŃi cetăŃeneşti,
conducerea despotică, exercitată de o minoritate privilegiată.
[paginile 167-170]

27
Acte cu caracter constituŃional adoptate după RevoluŃia din Decembrie 1989
RevoluŃia din Decembrie 1989 a înlăturat dictatura comunistă din România. Vidul de putere a fost
rezolvat prin instaurarea unui guvernământ de fapt, reprezentat de Consiliul Frontului Salvării
NaŃionale, cu rol de organ suprem al puterii de stat.
Parlamentul ales în România la 20 mai 1990 a avut misiunea importantă de a elabora ConstituŃia
României.
Cât priveşte actele adoptate după victoria RevoluŃiei din Decembrie 1989, unele dintre ele au formulat
noi principii constituŃionale, principii care s-au aplicat în societatea românească şi care au fost preluate
în ConstituŃia din anul 1991.
Cele mai importante principii sunt: forma republicană de guvernământ; separaŃia puterilor; statul
de drept; pluralismul politic; structura bicamerală a Parlamentului; democraŃia şi libertatea,
asigurarea demnităŃii umane; inviolabilitatea şi inalienabilitatea drepturilor fundamentale ale omului
şi cetăŃeanului, eligibilitatea pentru funcŃii de guvernare, consultarea poporului prin referendum în
legătură cu legile şi măsurile de importanŃă deosebită.
1. Decret-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea
Consiliului Frontului Salvării NaŃionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării NaŃionale
2. Decretul Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi funcŃionarea partidelor politice şi
a organizaŃiilor obşteşti din România
3. Decretul Lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune NaŃională
4. Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României
[paginile 171-178]
ConstituŃia României din 8 decembrie 1991
Elaborarea ConstituŃiei a răspuns cerinŃei realizării cadrului juridic fundamental al evoluŃiei spre statul
de drept, democratic şi social. Elaborarea ConstituŃiei a constituit unul din punctele formulate în
programele şi platformele forŃelor politice. Guvernământul de fapt instituit în decembrie 1989, deşi s-a
legitimat ca o veritabilă putere constituantă şi a abolit vechile structuri de putere, nu a elaborat şi
ConstituŃia, dar a organizat alegerea unei Adunări Constituante care să facă acest lucru. Odată legal
constituită în urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituantă a procedat la
constituirea Comisiei de redactare a proiectului ConstituŃiei României, potrivit regulamentului său.
Primul titlu, denumit Principii generale, cuprinde norme referitoare la structura unitară a statului, la
forma sa republicană de guvernământ. Statul român este caracterizat ca un stat de drept, democratic
şi social, în care suveranitatea naŃională aparŃine poporului, care o exercită prin organele sale
reprezentative sau prin referendum. În legătură cu teritoriul, acesta este organizat administrativ în
comune, oraşe şi judeŃe. Tot în acest titlu există dispoziŃii prin care se recunoaşte şi se garantează
dreptul persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităŃii
lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Tot în primul titlu sunt dispoziŃii privitoare la simbolurile naŃionale (drapel, ziua naŃională; imnul, stema
şi sigiliul), la limba oficială în stat, care este limba română, şi la capitală, care este municipiul Bucureşti.
Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile, libertăŃile şi îndatoririle fundamentale. El este
structurat în patru capitole.
Titlul III, denumit AutorităŃile Publice, este structurat pe capitole, iar unele capitole au şi secŃiuni. Mai
întâi, sunt reglementările privitoare la Parlament. Aceasta este organizat ca un Parlament cu structură
bicamerală (Camera DeputaŃilor şi Senatul), ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat,
pentru un mandat de 4 ani. Sunt apoi reglementate: drepturile şi obligaŃiile deputaŃilor şi senatorilor;
procesul de legiferare; domeniul rezervat legii organice.

28
În capitolul II al acestui titlu sunt cuprinse reglementările privind Preşedintele României, care este ales
prin vot universal, egal, direct, secret, şi liber exprimat, pentru un mandat de 5 ani. Sunt stabilite
atribuŃiile, incompatibilităŃile, imunitatea şi răspunderea şefului de stat.
Guvernul este reglementat în capitolul III, care conŃine norme privitoare la compoziŃia, învestitura,
incompatibilitatea, primul ministru, răspunderea membrilor la încetarea mandatului, precum şi actele
acestuia. Un capitol aparte (IV) este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul – obligaŃia
informării Parlamentului, dreptul parlamentarilor de a pune întrebări şi de a adresa interpelări,
angajarea răspunderii Guvernului şi moŃiunea de cenzură, delegarea legislativă.
Capitolul V, AdministraŃia publică, reglementează adminis-traŃia publică centrală de specialitate şi
administraŃia publică locală, organele de specialitate, forŃele armate, iar capitolul VI, Autoritatea
judecătorească, înfăptuirea justiŃiei, statutul judecătorilor, instanŃele judecătoreşti, Ministerul public şi
statutul procurorilor şi Consiliul Superior al Magistraturii.
Un titlu distinct IV, denumit Economia şi FinanŃele, cuprinde norme referitoare la economia de piaŃă,
la ocrotirea proprietăŃii, sistemul financiar, bugetul public naŃional, impozite şi taxe, Curtea de Conturi şi
Consiliul Economic şi Social.
Titlul V, Curtea ConstituŃională, reglementează structura, competenŃa acesteia, numirea judecătorilor
şi durata mandatului, incompatibilităŃile, independenŃa şi inamovibilitatea, atribuŃiile şi deciziile CurŃii,
controlul constituŃionalităŃii.
Titlul VI, Integrarea Euroatlantică, reglementează modul de aderare a României la Tratatele
Constitutive ale Uniunii Europene şi la Tratatul Atlanticului de Nord.
Titlul VII, Revizuirea ConstituŃiei, reglementează iniŃiativa revizuirii acesteia, procedura şi limitele
sale.
În fine, titlul VIII, purtând denumirea DispoziŃii finale şi tranzitorii, cuprinde regulile referitoare la
intrarea în vigoare a ConstituŃiei, conflictul temporal de legi, instituŃiile existente şi cele viitoare.
Trebuie precizat că, pentru a ajunge la forma actuală, ConstituŃia din 1991 a fost revizuită prin
Referendumul din noiembrie 2003.
[paginile 178-184]

CURSUL 8 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (1)


⇒ Notiunea de drepturi si indatoriri fundamentale
⇒ Natura juridica a drepturilor fundamentale
⇒ Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Obiectivele Cursului 8

• Definirea notiunilor de drepturi si indatoriri fundamentale


• Precizarea terminologiei utilizate in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale
• Natura juridica a drepturilor fundamentale
• Aparitia si evolutia institutiei drepturilor si indatoririlor fundamentale
• Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Concepte-cheie tratate:

Drepturi fundamentale – acele drepturi subiective ce apartin cetatenilor Romaniei, prevazute si


garantate de Constitutie, esentiale pentru statutul juridic al acestora si care asigura deplina
afirmare in societate si participare la viata politica, economica, sociala si culturala.

29
Indatoriri fundamentale – acele obligatii ale cetatenilor romani, inscrise in Constitutie, care
sunt socotite esentiale pentru desfasurarea vietii in societate si asigurate in realizarea lor prin
convingere ori, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

NoŃiunea de drepturi şi îndatoriri fundamentale ale cetăŃenilor români

Prin drept, societatea recunoaşte, ocroteşte şi garantează bunurile, interesele legitime şi alte valori ale
individului, colectivităŃii şi societăŃii, asigurând respectarea obligaŃiilor necesare înfăptuirii acestora.
Drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi cetăŃeanului sunt nu numai o realitate, ci şi finalitatea
întregii activităŃi umane, bineînŃeles, a celei progresiste şi democratice.
Definirea drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor (a libertăŃilor cetăŃeneşti sau libertăŃilor publice, cum
mai sunt ele deseori numite) a preocupat şi preocupă intens literatura juridică.
Pentru definirea lor trebuie să luăm în consideraŃie că acestea:
a) sunt drepturi subiective;
b) sunt drepturi esenŃiale pentru cetăŃeni;
c) datorită importanŃei lor, sunt înscrise în acte deosebite, cum ar fi declaraŃii de
drepturi, legi fundamentale (constituŃii).

Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind în ultimă instanŃă facultăŃi ale subiectelor
raporturilor juridice de a acŃiona într-un anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o
atitudine corespunzătoare şi de a beneficia de protecŃia şi sprijinul statului în realizarea pretenŃiilor
legitime.
Drepturile fundamentale sunt drepturi esenŃiale pentru cetăŃeni. Aceasta este cea mai importantă
trăsătură a lor. Dacă drepturile fundamentale sunt drepturile subiective, ceea ce le deosebeşte de
acestea este tocmai această trăsătură. Ea explică de ce din sfera drepturilor subiective numai un
anumit număr de drepturi sunt fundamentale, înscrise, ca atare, în constituŃie.
Deseori, drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de constituŃie şi care sunt
determinante pentru statutul juridic al cetăŃeanului.
Drepturile fundamentale pot fi explicate numai în interdependenŃa lor cu celelalte fenomene şi
îndeosebi cu realităŃile economice, sociale şi politice concrete din fiecare Ńară.
Juristul francez Georges Burdeau acordă o mare atenŃie drepturilor fundamentale, pe care le
denumeşte libertăŃi publice.
În alte opinii (Tudor Draganu), prin noŃiunea de drepturi fundamentale cetăŃeneşti se desemnează
acele drepturi ale cetăŃenilor care, fiind esenŃiale pentru dezvoltarea materială şi intelectuală a
acestora, precum şi pentru asigurarea participării lor active la conducerea statului, sunt garantate de
însăşi constituŃia Ńării, atât prin măsuri de ordin juridic, cât şi prin stabilirea condiŃiilor materiale
necesare pentru exercitarea lor.
Precizarea terminologiei utilizate în domeniul drepturilor omului şi cetăŃeanului este un lucru de certă
importanŃă, mai ales, când problemele se abordează într-o manieră ştiinŃifică.
Vom observa că se folosesc frecvent termenii drept sau libertate. Astfel, ConstituŃia utilizează termenul
drept, atunci când consacră dreptul la viaŃă (art. 22), dreptul la apărare (art. 24), dreptul la informaŃie
(art. 31), dreptul la vot (art. 36) etc. În schimb, ConstituŃia foloseşte termenul libertate atunci când
reglementează libertatea conştiinŃei (art. 29), libertatea de exprimare (art. 30), libertatea întrunirilor (art.
39). Cum se explică această terminologie? Există, din punct de vedere juridic, deosebiri între drept şi
libertate?

30
Vom observa că terminologia constituŃională, deşi astfel nuanŃată, desemnează o singură categorie
juridică, şi anume dreptul fundamental. Astfel văzute lucrurile, vom observa că, juridiceşte, dreptul este
o libertate, iar libertatea este un drept. Nu există deosebiri de natură juridică, suntem deci în prezenŃa
unei singure noŃiuni juridice.
[paginile 185-193]

NoŃiunea de îndatoriri fundamentale


ExistenŃa îndatoririlor fundamentale se impune, deoarece este de neconceput ca membrii unei
colectivităŃi umane să nu aibă, alături de drepturi, şi anumite îndatoriri, anumite obligaŃii faŃă de
societatea în care trăiesc. În primul rând, îndatorirea fundamentală a cetăŃeanului este o obligaŃie, şi nu
o îndrituire, aşa cum este dreptul fundamental. Ea presupune din partea cetăŃeanului îndeplinirea unor
cerinŃe determinate de sarcinile şi scopurile societăŃii.
Îndatoririle fundamentale sunt acele obligaŃii cărora societatea, la un anumit moment, le atribuie o
valoare mai mare, valoare ce se reflectă în regimul juridic special ce li se atribuie.
Indatoririle fundamentale sunt asigurate în realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forŃa de
constrângere a statului, căci ele sunt veritabile obligaŃii juridice.
Putem spune deci că îndatoririle fundamentale sunt acele obligaŃii ale cetăŃenilor României, înscrise în
ConstituŃie, care sunt socotite esenŃiale pentru desfăşurarea vieŃii în societate şi asigurate în realizarea
lor prin convingere ori, la nevoie, prin forŃa de constrângere a statului.
[paginile 193-194]

Natura juridică a drepturilor fundamentale


În legătură cu natura juridică şi cu conceptul drepturilor fundamentale, în literatura de specialitate s-au
formulat mai multe teorii.
Cea mai răspândită teorie asupra drepturilor fundamentale, a naturii juridice a acestora, este teoria
drepturilor naturale (Locke, Wolf, Blackstone, Rousseau). Potrivit acestei teorii, drepturile omului sunt
anterioare statului, omul având aceste drepturi de la natură, iar drepturile sau libertăŃile publice, cum
mai sunt denumite, au o natură deosebită de celelalte drepturi ale omului; întrucât cetăŃeanul le
deosebeşte în calitatea sa de om, ele sunt opozabile statului şi nu sunt deci stabilite prin legi, contracte
etc.
O altă teorie, în fapt o variantă a teoriei dreptului natural, este teoria individualistă (F. Bastiat, A.
Esmein, N. Chenau, H. J. Laski), conform căreia sursa oricărui drept este individul, întrucât acesta
este, singur, o fiinŃă reală, liberă şi responsabilă. Drepturile fundamentale sunt denumite libertăŃi
necesare.
Într-o altă teorie, aceea a drepturilor reflexe sau a autolimitării statului, nu se face o deosebire de
natură juridică între drepturile individuale şi celelalte drepturi subiective, toate fiind considerate o creaŃie
a dreptului obiectiv.
În doctrina juridică contemporană, prin negarea drepturilor subiective, dreptul obiectiv, norma juridică
reprezintă totul. Drepturile subiective, potrivit acestei doctrine, nu există ca atare. LibertăŃile publice, în
această concepŃie, pot fi considerate ca obligaŃii în sarcina statului, ca limitări aduse competenŃei sale,
care lasă să subziste o sferă de autonomie individuală.
Se ignoră în această ultimă teorie faptul că într-un raport juridic nu pot exista numai drepturi sau numai
obligaŃii, întrucât drepturile unui subiect al acestora constituie totodată obligaŃii corelative pentru celălalt
subiect. Aşa fiind, afirmaŃia că unor obligaŃii ale statului nu le-ar corespunde drepturi ale cetăŃenilor nu
poate fi acceptată. În opinia noastră, drepturile fundamentale sunt drepturi subiective (N. Prisca).

31
[paginile 194-195]

ApariŃia şi dezvoltarea instituŃiei drepturilor şi îndatoririlor fundamentale în România

În łările Române, dezvoltarea tehnică şi economică, socială şi culturală, specifică epocii moderne,
când se pune problema drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor, a fost multă vreme frânată de
dominaŃia otomană. Abia în secolul al XVIII-lea, atât în Transilvania, cât şi în Moldova şi Muntenia se
dezvoltă manufacturile care utilizează munca salariată, se dezvoltă mineritul, se construiesc drumuri şi
poduri şi totodată apar frământări sociale influenŃate de ideile RevoluŃiei franceze.
Un moment important în dezvoltarea instituŃiei drepturilor fundamentale îl constituie memoriul
intelectualilor români din Transilvania, sub denumirea de Supplex Libellus Valachorum (1791), prin
care se cerea ca naŃiunea română să fie reaşezată în toate drepturile sale civile şi politice.
Mişcările revendicative al căror program cuprindea revendicări de drepturi cetăŃeneşti se desfăşurau
cu mare putere şi în łările Române. Sub acest aspect sunt de reŃinut RevoluŃia lui Tudor Vladimirescu
şi, în special, ProclamaŃia de la Padeş (ianuarie 1821.
RevoluŃia din 1848 constituie momentul cel mai important pentru recunoaşterea drepturilor
fundamentale. ProclamaŃia adresată domnitorului de către revoluŃionarii moldoveni a avut un caracter
limitat, la fel ca însăşi revoluŃia; în łara Românească, revoluŃia a fost mai bine organizată, iar măsurile
prevăzute, mai democratice.
Problema drepturilor fundamentale este prezentă şi în MoŃiunea de la Blaj, care a constituit programul
revoluŃiei din Transilvania.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a adus o serie de reforme în Principatele Unite, inclusiv proclamări de
drepturi fundamentale.
Astfel, Legea din 14 august 1866 privind reforma agrară recunoaşte libertatea individuală şi libertatea
muncii.
Prima ConstituŃie Română, de la 1866, a proclamat drepturi şi libertăŃi, toate având ca idee centrală
garantarea dreptului de proprietate, a proprietăŃii private.
În noile condiŃii istorice, după primul război mondial şi Marea Unire, s-a adoptat ConstituŃia din 1923,
care proclama în mod solemn largi drepturi tuturor cetăŃenilor.
Anul 1938 marchează, însă, în dezvoltarea drepturilor fundamentale, începutul unei perioade de
dictatură, de înlăturare a unor drepturi, perioadă ce a continuat până la RevoluŃia din Decembrie 1989,
cu toate că s-au adoptat, după cel de-al doilea război mondial, trei constituŃii, în care s-au proclamat
drepturi şi libertăŃi, dar care nu erau garantate şi, evident, nu erau respectate.
[paginile 195-197]

Clasificarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale


De regulă, drepturile fundamentale ale cetăŃenilor au fost proclamate, enumerate prin declaraŃii de
drepturi, şi mai ales prin constituŃii, fără a se face însă o clasificare a lor. În literatura de specialitate au
existat însă asemenea preocupări.
În opinia noastră, pentru a clasifica drepturile fundamentale ale cetăŃenilor, trebuie folosit drept criteriu
conŃinutul drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti.
În raport de acest fapt, putem clasifica drepturile în următoarele categorii:

32
1. InviolabilităŃile: dreptul la viaŃă, dreptul la integritate fizică şi psihică, la libertatea
individuală, dreptul la apărare, dreptul la libera circulaŃie, dreptul la ocrotirea vieŃii intime, familiale şi
private, precum şi inviolabilitatea domiciliului.
2. Drepturile şi libertăŃile social-economice şi culturale: drepturi referitoare la
viaŃa socială şi materială a persoanelor, în strânsă legătură cu drepturile privind educaŃia, şi anume:
dreptul la învăŃătură, acesul la cultura, la ocrotirea sănătăŃii, dreptul la mediu sanatos, dreptul la muncă
şi protecŃia socială a muncii, dreptul la grevă, dreptul la proprietate, dreptul la moştenire, libertatea
economica, dreptul la asigurarea unui nivel de trai decent, dreptul la căsătorie, dreptul copiilor şi
tinerilor la protecŃie şi asistenŃă, precum şi dreptul la protecŃie specială al persoanelor cu handicap.
3. Drepturi exclusive politice: dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales, dreptul de a
fi ales in Parlamentul European.
4. Drepturi şi libertăŃi social-politice: libertatea conştiinŃei, libertatea de exprimare,
dreptul la informaŃie, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere, secretul corespondenŃei.
5. Drepturi garanŃii: dreptul de petiŃionare, dreptul persoanei vătămate de către o
autoritate publică.

[paginile 197-198]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Definiti conceptul de drepturi fundamentale
• Definiti indatoririle fundamentale
• Clasificati drepturile si libertatile cetatenesti

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Care este criteriul cel mai folosit, in literatura de specialitate, pentru clasificarea
drepturilor si libertarilor fundamentale:
a.) al obiectului de reglementare
b.) al continutului drepturilor si libertatilor fundamentale
c.) al posibilitatilor de realizare a acestor drepturi si libertati
d.) al modului de exercitare al acestora
e.) al naturii juridice a drepturilor si libertatilor fundamentale

A.) a
B.) b
C.) d

2 Care dintre urmatoarele elemente componente enumerate mai jos considerati ca fac
parte din conceptul de drepturi fundamentale?
a.) drepturile fundamentale sunt drepturi subiective
b.) drepturile fundamentale sunt esentiale pentru demnitatea omului, pentru libertatea si
dezvoltarea personalitatii, pentru conservarea drepturilor omului
c.) drepturile fundamentale nu sunt diferite prin natura juridica a acestora de celelalte
drepturi recunoscute cetatenilor
d.) drepturile si libertatile fundamentale sunt inscrise si garantate in Constitutie

33
e.) drepturile fundamentale se afla in stransa legatura cu celelalte drepturi si cu realitatile
economice, sociale, politice, culturale concrete din fiecare tara

A.) a, c, d, e
B.) b, c, d, e
C.) a, b, d ,e

Răspuns corect:1-B; 2-C

CURSUL 9 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (2)


⇒ Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor romani

Obiectivele Cursului 9
• Cunoasterea regulilor fundamentale aplicabile tututor drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor
Concepte-cheie tratate:

Principiile constitutionale in domeniul drepturilor si indatoririlor fundamentale – reguli


fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor
prevazute in Constitutie.

Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale


Există anumite reguli fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertăŃilor şi îndatoririlor fundamentale
ale cetăŃenilor. Acestea rezultă din Capitolul I al titlului II al ConstituŃiei (art. 15-21), fie din coroborarea
dispoziŃiilor din acest capitol cu dispoziŃii din alte titluri sau capitole, fie din alte articole, precum art. 49.
1. Universalitatea drepturilor, libertăŃilor şi îndatoririlor fundamentale
Este îndeobşte admis şi recunoscut că drepturile şi libertăŃile sunt universale şi indivizibile.
Universalitatea drepturilor şi libertăŃilor se referă atât la sfera propriu-zisă a drepturilor, cât şi la titularii
acestora. Sub primul aspect, ea exprimă vocaŃia omului, a cetăŃeanului pe planul realităŃilor juridice
interne ale fiecărei Ńări, pentru toate drepturile şi libertăŃile. Sub cel de-al doilea aspect, universalitatea
exprimă ideea că toŃi cetăŃenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi şi libertăŃi. Universalitatea
drepturilor implică şi universalitatea îndatoririlor. Este, de altfel, în firescul vieŃii ca cetăŃeanul să aibă
atât drepturi, cât şi obligaŃii faŃă de semenii săi şi faŃă de societate. Această regulă este explicit
formulată şi în cele două Pacte internaŃionale privitoare la drepturile omului.
Acest principiu exprimă pe fond legătura indisolubilă dintre drepturi, libertăŃi şi îndatoriri,
intercondiŃionarea lor.
Universalitatea, astfel cum este concepută prin art. 15 din ConstituŃie, priveşte drepturile, libertăŃile şi
îndatoririle, fără deosebire de faptul reglementării lor prin chiar textul ConstituŃiei sau prin alte legi.
2. Neretroactivitatea legii
ConstituŃia consacră, în alin. 2 al art. 15, un principiu de drept de incontestabilă tradiŃie, actualitate şi
justiŃie, şi anume neretroactivitatea legii. Este, fără îndoială, recunoscut că o lege, odată adoptată,
produce şi trebuie să producă efecte juridice numai pentru viitor. Este absurd să se pretindă unui om,
în general unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită pe care a avut-o anterior intrării în
vigoare a unei legi care reglementează această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă ce
va reglementa legiuitorul, iar comportamentul său este normal şi firesc dacă se desfăşoară în cadrul
ordinii de drept în vigoare. Principiul neretroactivităŃii legii este expres formulat în Codul Civil art. 1, în

34
sensul că „legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă”, şi în Codul Penal, în art. 11,
în sensul că „legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute
ca infracŃiuni”.
FaŃă de principiul potrivit căruia legea produce efecte juridice numai pentru viitor, s-au impus în
practica juridică, şi desigur în legislaŃie, două mari excepŃii, şi anume cea privind aplicarea legii penale
mai blânde şi cea privind legile interpretative. Alineatul 2 al art. 15 prevede numai excepŃia legii penale
mai favorabile. Cealaltă ipoteză rămâne valabilă, ea fiind însă la dispoziŃia autorităŃii statale, căreia îi
revine atribuŃia interpretării general-obligatorii a legilor.
3. Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor
Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor este principiul constituŃional potrivit căruia cetăŃenii români, fără
deosebire de rasă, naŃionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie sau apartenenŃă politică,
avere sau origine socială, se pot folosi, în mod egal, de toate drepturile prevăzute în ConstituŃie şi legi,
pot participa în egală măsură la viaŃa politică, economică, socială şi culturală, fără privilegii şi fără
discriminări, sunt trataŃi în mod egal atât de către autorităŃile publice, cât şi de ceilalŃi cetăŃeni. Acest
principiu este consacrat prin art. 16 (1 şi 2), precum şi prin art. 4 (2) din ConstituŃie.
Dacă examinăm conŃinutul acestui principiu, putem identifica trei aspecte:
a. Egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaŃii exprimă realitatea că femeile reprezintă
jumătate din populaŃia Ńării şi că în toate împlinirile materiale şi spirituale este încorporată
şi munca lor.
b. Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor, fără deosebire de rasă, naŃionalitate sau origine
etnică, limbă, avere sau origine socială, exprimă la nivelul acestei instituŃii juridice, în
principal, realitatea că pe teritoriul României, în decursul dezvoltării istorice, s-au aşezat,
au locuit, au muncit şi au luptat cot la cot cu românii şi cetăŃenii de altă naŃionalitate
(minorităŃi naŃionale), precum maghiari, romi, germani, sârbi, turci, evrei, armeni etc. În
unitate cu românii, aceşti cetăŃeni au luptat pentru dreptate socială, pentru libertate şi
democraŃie, pentru cucerirea şi apărarea independenŃei şi suveranităŃii României. ToŃi
aceşti cetăŃeni se bucură în mod egal cu românii de toate drepturile şi libertăŃile şi îşi
asumă, tot în mod egal, îndatoririle fundamentale. Potrivit art. 6 (1) din ConstituŃie, statul
recunoaşte şi garantează persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale dreptul la
păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităŃilor etnice, culturale, lingvistice şi
religioase.
c. Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor, fără deosebire de religie, opinie sau apartenenŃă
politică, este de fapt o prelungire a celorlalte două aspecte mai înainte explicate, aici
urmărindu-se ca opŃiunile politice sau religioase ale oamenilor să nu fie speculate în
sensul discriminării în drepturi.
FuncŃiile şi demnităŃile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăŃenia română şi
domiciliul în Ńară.
ConstituŃia României stabileşte prin art. 16 (3) că funcŃiile şi demnităŃile publice, civile sau militare, pot fi
ocupate de persoanele care au numai cetăŃenie română şi domiciliul în Ńară.
În fine, condiŃia de domiciliere pe teritoriul Ńării este şi ea o condiŃie firească. Ea se practică în mai toate
sistemele consti-tuŃionale, domiciliul fiind, alături de cetăŃenie, o garanŃie a ataşa-mentului persoanei
faŃă de Ńara la guvernarea căreia participă ca demnitar sau ca funcŃionar public.

4. ProtecŃia cetăŃenilor români în străinătate şi obligaŃiile lor


Acest principiu este prevăzut în art. 17 din ConstituŃie. El exprimă faptul că cetăŃenia română este
legătura politică şi juridică dintre cetăŃean şi stat, care, prin efectele sale, determină statutul juridic al
persoanei, oriunde s-ar afla ea, atât în interiorul, cât şi în afara frontierelor. În temeiul acesteia, cetăŃenii
români care se află în străinătate au dreptul să apeleze la protecŃia autorităŃilor române, iar acestea au

35
obligaŃia constituŃională de a le acorda protecŃia necesară. Bucurându-se de protecŃia statului român,
cetăŃeanul român care se află în afara frontierelor trebuie să-şi îndeplinească obligaŃiile ce-i revin
potrivit ConstituŃiei şi legilor României.
5. CetăŃenii străini şi apatrizii se bucură în România de protecŃie juridică.
ConstituŃia României cuprinde şi unele reglementări privind străinii şi apatrizii pe teritoriul României.
Astfel, în art. 18 se arată:
- CetăŃenii şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi
a averilor, garantată de constituŃie şi de alte legi.
- Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiŃiile legii, cu respectarea tratatelor şi convenŃiilor
internaŃionale la care România este parte.
În reglementarea constituŃională a statutului străinilor şi apatrizilor din România se au în vedere:
a) străinii şi apatrizii, în calitatea lor de oameni, au anumite drepturi naturale, inalienabile şi
imprescriptibile (la viaŃă, la demnitate, la libertate, la conştiinŃă);
b) din punct de vedere strict juridic, anumite drepturi pot aparŃine numai cetăŃenilor români,
care, prin cetăŃenie, sunt ataşaŃi destinelor statului român.;
c) în afara drepturilor naturale, care aparŃin oricărei fiinŃe umane, în calitatea sa de om, există
şi alte drepturi subiective a căror dobândire şi exercitare legea nu o condiŃionează de calitatea de
cetăŃean.
6. CetăŃenii români nu pot fi extrădaŃi sau expulzaŃi din România.
ConstituŃia, prin art. 19, stabileşte că:
- cetăŃeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România;
- cetăŃenii străini şi apatrizii pot fi extrădaŃi numai pe baza unei convenŃii internaŃionale sau în
condiŃii de reciprocitate;
- prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăŃenii români pot fi extrădaŃi în baza
convenŃiilor internaŃionale la care România este parte, în condiŃiile legii şi pe bază de
reciprocitate;
- expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de către justiŃie. Extrădarea şi expulzarea sunt două
măsuri foarte grave care privesc prin excelenŃă libertatea individuală şi dreptul la liberă
circulaŃie. Expulzarea sau extrădarea propriului cetăŃean ar fi o măsură contrară legăturii de
cetăŃenie, care implică obligaŃia de protecŃie pe care statul trebuie să o asigure tuturor
cetăŃenilor săi. În literatura juridică se menŃionează un singur caz în care această regulă,
universală azi, nu este aplicabilă, şi anume între Anglia şi Statele Unite ale Americii, între care
extrădarea propriilor cetăŃeni este admisă. Acest caz, cvasisingular, este desigur explicabil prin
istoria şi legăturile sociale şi politice deosebite dintre cele două state;
- pot fi extrădaŃi sau expulzaŃi numai cetăŃenii străini şi apatrizi.
7. Prioritatea reglementărilor internaŃionale
ConstituŃia României, prin art. 20, stabileşte un principiu de incontestabilă actualitate şi care exprimă
într-o viziune modernă corelaŃia dintre dreptul internaŃional şi dreptul intern, cu aplicaŃia sa specifică în
domeniul drepturilor constituŃionale.
În ConstituŃie este nominalizată DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie
1948, iar în ce priveşte celelalte documente internaŃionale, se vorbeşte de pacte şi tratate, deşi, într-o
viziune largă, ştiinŃifică, pactele sunt tratate. În ideea de a se marca ataşamentul şi respectul faŃă de
cele două pacte, şi anume Pactul InternaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale şi
Pactul relativ la drepturile civile şi politice (adoptate şi deschise semnării, ratificării şi adeziunii la 1

36
decembrie 1966, ratificate de către România în 1974 şi intrate în vigoare la 3 ianuarie 1976 şi,
respectiv, 23 martie 1976), în textul articolului 20 s-a menŃionat şi cuvântul pactele.
Cea de-a doua regulă acordă prioritate reglementărilor internaŃionale, desigur, celor cuprinse în
tratatele ratificate de România, în situaŃia în care s-ar ivi anumite nepotriviri, conflicte, neconcordanŃe
între ele şi reglementările interne.
Regula supremaŃiei documentelor internaŃionale are însă şi o limită, iar această limită se referă la cât
de favorabile sunt dispoziŃiile constituŃionale în comparaŃie cu cele ale tratatelor.
8. Accesul liber la justiŃie
Art. 21 din ConstituŃie prevede în primul alineat: „Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime”.
În sistemul ConstituŃiei României, justiŃia a devenit una din garanŃiile exercitării efective a drepturilor şi
libertăŃilor cetăŃeneşti. Acest rol se motivează prin locul autorităŃilor judecătoreşti în sistemul puterilor
statale şi prin funcŃiile lor. JustiŃia se înfăptuieşte, în numele legii, de către judecători, care sunt
independenŃi şi se supun numai legii.
Potrivit acestui principiu, oricine are acces la justiŃie: cetăŃean român, cetăŃean străin sau apatrid.
Principiul menŃionat permite accesul la justiŃie pentru apărarea oricărui drept sau oricărei libertăŃi şi a
oricărui interes legitim, fără deosebire dacă acestea rezultă din ConstituŃie sau din alte legi (art. 21,
alin. 1).
Posibilitatea sesizării justiŃiei pentru apărarea drepturilor, libertăŃilor şi a intereselor legitime se poate
realiza fie pe calea acŃiunii directe, fie pe orice altă cale procedurală, inclusiv pe calea excepŃiei de
neconstituŃionalitate menŃionată de către art. 144 lit. c din ConstituŃie. Trebuie să adăugăm că, accesul
liber la justiŃie fiind garantat chiar prin ConstituŃie, precizarea din art. 21 (2) din ConstituŃie în sensul că
nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept este firească.

9. Caracterul de excepŃie al restrângerii exerciŃiului unor drepturi sau al unor libertăŃi


DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cele două Pacte internaŃionale privitoare la drepturile
omului, alte documente juridice internaŃionale admit existenŃa unor limitări, restrângeri, în legătură cu
exerciŃiul drepturilor şi libertăŃilor umane. Legitimitatea unor astfel de reguli constă chiar în conceptul de
libertate. In dreptul roman se spunea alterum non laedere, ceea ce înseamnă că oricine, trăind onest şi
dând fiecăruia ce i se cuvine, îşi putea exercita drepturile până la limita la care ar fi dăunat altuia.
De asemenea, din cele două Pacte internaŃionale rezultă, pentru legislaŃiile interne, posibilitatea limitării
sau restrângerii exerciŃiului unor drepturi şi libertăŃi. În Pacte, asemenea prevederi nu sunt grupate într-
un text unic. Ele se regăsesc formulate la anumite drepturi şi libertăŃi, în funcŃie de conŃinutul acestora.
Din examinarea acestor prevederi rezultă că limitările şi restricŃiile sunt posibile dacă: sunt expres
prevăzute de lege; sunt necesare într-o societate democratică pentru a proteja securitatea naŃională,
ordinea publică, sănătatea sau morala publică, drepturile şi libertăŃile celorlalŃi etc., sunt proporŃionale
cu cauza care le-a determinat.
ConstituŃia României, receptând aceste reglementări internaŃionale, foloseşte un procedeu simplu şi
eficient, şi anume exprimarea tuturor acestora într-un unic articol.
Astfel, art. 53 permite restrângerea exerciŃiului unor drepturi şi libertăŃi cetăŃeneşti, dar numai ca
excepŃie şi, desigur, numai condiŃionat. Potrivit textului menŃionat, restrângerea se poate înfăptui numai
prin lege.
Altfel spus, ConstituŃia limitează chiar legea de restrângere doar la anumite situaŃii clar definite şi de o
incontestabilă importanŃă. Aceste situaŃii nominalizate de către art. 53 implică apărarea unor valori
sociale şi umane care prin rolul lor pot legitima măsuri de natura celor menŃionate. În fine, art. 53
impune încă două condiŃii, care desigur sunt cumulative, şi anume ca restrângerea să fie proporŃională
cu situaŃia care a determinat-o şi să nu aducă atingere existenŃei dreptului sau a libertăŃii.
37
[paginile 199-217]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Precizati in ce consta principiul neretroactivitatii legii
• Definiti principiul accesului liber la justitie
• Prioritatea reglementarilor internationale fata de reglementarile interne
• Egalitatea in drepturi a cetatenilor

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Care din principiile enumerate mai jos considerati ca fac parte din categoria
principiilor constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor romani?
a.) universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale
b.) egalitatea in drepturi a cetatenilor romani
c.) accesul liber la justitie
d.) functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia
romana si domiciliul in tara
e.) restrangerea proportionala si subsidiara a exercitarii drepturilor si libertatilor
fundamentale

A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e

2. Formulat simplu, prin art 53 din Constitutie, principiul restrangerii exercitarii


unor drepturi sau al unor libertati, are totusi un continut complex, plin de
semnificatii si aspecte juridice, printre care mentionam:
a. restrangerea se poate infaptui numai prin lege
b. legea poate face acest lucru numai daca se impune pentru apararea unor valori sociale
si umane care, prin functiile si importanta lor, pot legitima masurile restrictive
c. pentru ca restrangerea sa poata opera, ea trebuie sa fie necesara intr-o societate
democratica
d. existenta unei proportionalitati intre masura luata si cauza care a determinat-o
e. masura trebuie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere exsitentei
dreptului sau libertatii

A.) a, b, c, d
B.) b, c, d, e
C.) a, b, c, d, e

Răspuns corect:1-B; 2-C

CURSUL 10 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (3)


⇒ Inviolabilitatile
- dreptul la viata si la integritate fizica si psihica

38
- libertatea individuala
- dreptul la aparare
- dreptul la libera circulatie
- dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private
- inviolabilitatea domiciliului
⇒ Drepturile si libertatile social-economice si culturale
- dreptul la invatatura
- accesul la cultura
- dreptul la ocrotirea sanatatii
- dreptul la mediu sanatos
- dreptul la munca si la protectia sociala a muncii
- dreptul la greva
- dreptul de proprietate
- dreptul de mostenire
- libertatea economica
- dreptul la un nivel de trai decent
- familia
- dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta
- protectia persoanelor cu handicap

Obiectivele Cursului 10

• Cunoasterea drepturilor ce alcatuiesc inviolabilitatile


• Cunoasterea drepturilor si libertatilor social-economice si culturale

Concepte-cheie tratate:

Inviolabilitatile – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, asigura viata, posibilitatea de
miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice.

Drepturile si libertatile social-economice si culturale – acele drepturi si libertati care, prin


continutul lor, asigura conditiile sociale si materiale de viata, educatia si posibilitatea protectiei
acestora.

InviolabilităŃile
1. Dreptul la viaŃă şi la integritate fizică şi psihică
Aceste drepturi sunt reglementate de către ConstituŃie în acelaşi articol, şi anume art. 22. Dreptul la
viaŃă este înscris printre drepturile esenŃiale ale fiinŃei umane, în DeclaraŃia Universală a Drepturilor
Omului, declaraŃie preluată în constituŃiile celor mai multe state.
Dreptul la viaŃă este cel mai natural drept al omului. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului
stabileşte în art. 3 că „Orice om are dreptul la viaŃă libertate şi la inviolabilitatea persoanei”. ConvenŃia
europeană pentru protecŃia drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale consacră în art. 2 că
„Dreptul oricărei persoane la viaŃă este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod
intenŃionat, decât în executarea unei sentinŃe capitale pronunŃate de către un tribunal în cazul în care
infracŃiunea este sancŃionată de lege cu această pedeapsă”, iar Pactul privitor la drepturile civile şi
politice stabileşte, în art. 6 pct. 1, că „Dreptul la viaŃă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie
ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaŃa sa în mod arbitrar”.
Într-o manieră asemănătoare cu dreptul la viaŃă, dreptul la integritatea fizică este clar definit prin chiar
formularea constituŃională. Dreptul la integritate fizică şi psihică a fost inspirat, de asemenea, de
DeclaraŃia Universală, care, în art. 5, proclamă că „nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse sau
tratamente crude inumane sau degradante”.

39
Dreptul la integritate psihică este ocrotit şi considerat de valoare constituŃională, omul fiind conceput –
sub aspect juridic – ca un complex de elemente în care psihicul şi fizicul nu pot fi despărŃite. Mutilarea
uneia sau alteia dintre integrităŃi este contrară drepturilor umane. Respectul vieŃii, integrităŃii fizice şi
integrităŃii psihice explică în mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori
degradante, ceea ce face în mod expres art. 22 (2).
Drepturile prevăzute în art. 22 sunt ocrotite de ConstituŃie faŃă de toate subiectele de drept, deci
atât faŃă de autorităŃile publice, cât şi faŃă de cetăŃeni.

2. Libertatea individuală
ConstituŃia României reglementează libertatea individuală în art. 23, un articol cu un conŃinut complex.
Astfel, se precizează: „Libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile. PercheziŃionarea,
reŃinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de
lege. ReŃinerea nu poate depăşi 24 de ore. Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în
cursul procesului penal. În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel
mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un
termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile. În faza de judecată, instanŃa este obligată, în condiŃiile
legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să
dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea
preventivă au încetat sau dacă instanŃa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menŃinerea
privării de libertate. Încheierile instanŃei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac
prevăzute de lege.
În fine, art. 23 din ConstituŃie stabileşte două reguli fundamentale de mare tradiŃie în sistemele juridice
şi de incontestabilă actualitate şi spirit justiŃiar, şi anume cea privind prezumŃia de nevinovăŃie şi cea
privind legalitatea pedepsei.

3. Dreptul la apărare
Dreptul la apărare este un drept fundamental cetăŃenesc cu o îndelungată istorie în cadrul instituŃiei
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor. ConstituŃia îl reglementează distinct, pentru că, deşi este în strânsă
legătură îndeosebi cu libertatea individuală şi siguranŃa persoanei, el prezintă un egal interes pentru
întreaga activitate judiciară, mai exact vorbind atât pentru procesele penale, cât şi pentru cele civile,
comerciale, de muncă, de contencios administrativ. Cele două alineate ale art. 24 surprind corect
conŃinutul dreptului la apărare, sub cele două accepŃiuni ale sale.

4. Dreptul la liberă circulaŃie


Dreptul la liberă circulaŃie este un drept care asigură libertatea de mişcare a cetăŃeanului. ConstituŃia
reglementează ambele aspecte care formează conŃinutul dreptului la circulaŃie, şi anume: libera
circulaŃie pe teritoriul României şi libera circulaŃie în afara teritoriului. În acest sens se garantează
dreptul la liberă circulaŃie în deplinătatea elementelor sale constitutive. Este firesc însă că libera
circulaŃie nu poate fi absolută, ea trebuie să se desfăşoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi
respectarea unor condiŃii stabilite de lege.
În legătură cu libera circulaŃie pe teritoriul României, prin art. 25 din ConstituŃie se asigură posibilitatea
pentru orice cetăŃean de a circula nestânjenit pe teritoriul statului nostru şi de a-şi stabili reşedinŃa sau
domiciliul în orice localitate.

5. Dreptul la ocrotirea vieŃii intime, familiale şi private


ConvenŃiile internaŃionale şi ConstituŃia României impun autorităŃilor publice obligaŃia de a ocroti viaŃa
intimă, familială şi privată, precum şi oricărei persoane, obligaŃia de a respecta dreptul la viaŃa intimă,
familială şi privată.

40
Conform articolului 26, „AutorităŃile publice respectă şi ocrotesc viaŃa intimă, familială şi privată.
Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăŃile altora,
ordinea publică sau bunele moravuri”.
6. Inviolabilitatea domiciliului
În sensul actualei ConstituŃii, inviolabilitatea domiciliului reprezintă dreptul cetăŃeanului de a nu i se
pătrunde în locuinŃă fără încuviinŃarea sa, decât în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de lege.
Inviolabilitatea domiciliului este prevăzută în art. 27 al ConstituŃiei care stabileşte că „Domiciliul şi
reşedinŃa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinŃa unei
persoane fără învoirea acesteia. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
următoarele situaŃii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaŃa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităŃii naŃionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
[paginile 217-237]
Drepturile şi libertăŃile social-economice şi culturale
1. Dreptul la învăŃătură
Pentru o cât mai temeinică dezvoltare intelectuală, cetăŃenii trebuie să beneficieze de dreptul la
învăŃătură.
Conform articolului 32, Dreptul la învăŃătură este asigurat prin învăŃământul general obligatoriu, prin
învăŃământul liceal şi prin cel profesional, prin învăŃământul superior, precum şi prin alte forme de
instrucŃie şi de perfecŃionare. ÎnvăŃământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În
condiŃiile legii, învăŃământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaŃie internaŃională. Dreptul
persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale de a învăŃa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi
instruite în această limbă sunt garantate; modalităŃile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin
lege. ÎnvăŃământul de stat este gratuit, potrivit legii.
2. Accesul la cultura
Dreptul prevazut de art 33 din Constitutia Romaniei este un drept fundamental nou, introdus in urma
revizuirii Constitutiei din 2003, adevarat complement al dreptului la invatatura si, impreuna cu acesta,
este parte integranta a unui drept la educatie vazut intr-un sens mai larg.
3. Dreptul la ocrotirea sănătăŃii
Dreptul la ocrotirea sănătăŃii este un drept fundamental cetăŃenesc receptat în ConstituŃia României,
îndeosebi, din Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale, culturale, sub denumirea de
drept la ocrotirea sănătăŃii.
4. Dreptul la mediu sanatos
Dreptul la mediu sanatos este prevazut de art 35 din Constitutie fiind o continuare fireasca a
prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea sanatatii. T
5. Dreptul la muncă şi la protecŃia socială a muncii
Dreptul la muncă şi la protecŃia socială a muncii este un drept social-economic de tradiŃie. Reglementat
prin ConstituŃie în art. 41, dreptul la muncă este un drept cu un conŃinut juridic complex.
6. Dreptul la grevă
Dreptul la grevă este prin natura sa atât un drept social-economic, cât şi un drept social-politic.

41
ConstituŃia României reglementează în art. 43 dreptul la grevă.
7. Dreptul de proprietate
Dreptul la proprietate este un drept fundamental, de veche tradiŃie în catalogul drepturilor şi libertăŃilor
cetăŃenilor. Dreptul de proprietate este garantat fiecărui cetăŃean. ConstituŃia României, în art. 44,
garantează dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asupra statului, ocrotind în mod egal
proprietatea privată, indiferent de proprietar. Exprimând realitatea în sensul că nu există drepturi
absolute, ConstituŃia dă legii posibilitatea de a stabili conŃinutul şi limitele drepturilor reglementate prin
art. 44.
8. Dreptul de moştenire
În mod firesc, dreptul de proprietate presupune şi dreptul de moştenire, drept în temeiul căruia o
persoană poate dobândi pe cale succesorală, în condiŃiile legii, orice bun. Acest drept este
reglementat prin art. 46 din ConstituŃie, care stabileşte că „Dreptul la moştenire este garantat”. Dreptul
de moştenire constituie o întărire a întregului drept de proprietate, prin posibilitatea pe care o are orice
persoană de a dispune în mod liber şi deplin de bunurile asupra cărora are drept de proprietate, nu
numai prin acte între vii, ci şi prin testament.
9. Libertatea economica
Tine de esenta unei economii de piata si presupune posibilitatea oricarei persoane de a initia si
intreprinde o activitate cu scop lucrativ. A aparut o data cu cea de a doua generatie a drepturilor
omului, in legea noastra fundamentala fiind introdusa abia ca urmare a revizuirii Constitutiei din 2003,
desi despre dezideratul unei economii de piata se facea vorbire si anterior modificarii Constitutiei.
Art 45 din Constitutie reglementeaza acest drept ca pe o libertate din prima generatie, precizand ca
dreptul oricarei persoane de a desfasura o activitate economica este liber, statul garantand doar
accesul neingradit la libera initiativa precum si exercitarea acesteia.
10. Dreptul la un nivel de trai decent
Art. 47 din ConstituŃie consacră un drept fundamental cetăŃenesc receptat mai târziu în catalogul
drepturilor şi libertăŃilor umane: dreptul la un nivel de trai decent. Astfel, „Statul este obligat să ia măsuri
de dezvoltare economică şi de protecŃie socială, de natură să asigure cetăŃenilor un nivel de trai
decent.
11. Familia
Un alt drept fundamental al fiinŃei umane este acela de a se căsători şi de a-şi întemeia o familie. De
altfel, aşa cum arată chiar Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale (art.
10), familia este elementul natural şi fundamental al societăŃii. Art. 48 al ConstituŃiei exprimă această
realitate prin garantarea libertăŃii căsătoriei, a unei căsătorii liber consimŃite. Dreptul la căsătorie revine
bărbatului şi femeii începând de la vârsta nubilă.
12. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă
Art. 49 din ConstituŃie, prin conŃinutul său, conturează un drept fundamental cetăŃenesc, care poate fi
intitulat dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă. O precizare este importantă. Din lectura
întregului titlu II al ConstituŃiei, se poate lesne constata că multe drepturi şi libertăŃi privesc tinerii direct,
uneori în exclusivitate. În această categorie pot fi menŃionate dreptul la învăŃătură, dreptul la muncă,
dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii.
13. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecŃie specială
Este un drept fundamental aparte, prevăzut în art. 50 din ConstituŃie. Statul are obligaŃia să asigure
realizarea unei politici naŃionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăŃământ, de instruire
şi de integrare socială a handicapaŃilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinŃilor şi tutorilor.
DeclaraŃia drepturilor persoanelor handicapate enumeră principalele drepturi ce revin acestor
persoane: respectul demnităŃii umane; dreptul de a beneficia de aceleaşi drepturi civile şi politice, ca şi

42
alte fiinŃe umane; măsuri speciale care să le permită cea mai largă autonomie posibilă; tratamente
medicale, psihologice şi funcŃionale, ajutoare, educaŃie şi readaptare; securitate economică şi socială
şi un nivel de viaŃă decent; respectarea nevoilor lor în toate etapele planificării economice şi sociale;
dreptul de a trăi în cadrul familiei lor sau într-un cămin care să o înlocuiască; protecŃia împotriva
oricărei exploatări, a oricărui tratament discriminatoriu, abuziv sau degradant, asistenŃă legală
calificată.
[paginile 237-256 si Constitutia Romaniei]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul Romaniei si libera circulatie in afara
teritoriului
• Dreptul la aparare
• Precizati in ce consta libertatea individuala reglementata de art 23 din Constitutie
• Dreptul la greva
• Componentele dreptului la protectie sociala

APLICAłII
ExerciŃii rezolvate

3. Dreptul la munca, conceput ca un drept social-economic de traditie, are


urmatoarele elemente de continut:
a. dreptul la munca este un drept cu un continut complex ce poate fi ingradit
b. libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupatiei, precum si libertatea alegerii locului de
munca fac parte explicit din sfera conceptului de drept la munca
c. dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor
colective sunt garantate
d. durata zilei de lucru isi gaseste si ea reglementare, fiind in medie de cel mult 8 ore
e. salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si
sociale

A.) a, c, d
B.) b, c, d
C.) b, d, e

4. Constitutia Romaniei stabileste conditiile in care se pot realiza retineri si arestari.


In ce cazuri se pot realiza retineri si arestari?
a. retinerea sau arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura
prevazute de lege
b. retinerea poate depasi 24 de ore
c. arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal
d. in cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune si pentru o perioada mai
mare de 30 de zile
e. in faza de judecata instanta este obligata sa verifice periodic si nu mai tarziu de 60 de
zile legalitatea si temeinicia arestarii preventive

A.) a, c, e
B.) b, c, d
C.) a, b, d
Răspuns corect:1-B; 2-A

43
CURSUL 11 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (4)
⇒ Drepturile exclusiv politice
- dreptul la vot
- dreptul de a fi ales
- dreptul de a fi ales in Parlamentul European
⇒ Drepturile si libertatile social-politice
- Libertatea constiintei
- Libertatea de exprimare
- Dreptul la informatie
- Libertatea intrunirilor
- Dreptul de asociere
- Secretul corespondentei
⇒ Drepturile garantii
- dreptul de petitionare
- dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica
⇒ Indatoririle fundamentale ale cetatenilor
- indatorirea de a respecta constitutia si legile
- indatorirea de fidelitate fata de tara
- indatorirea de aparare a patriei
- indatorirea de a contribui la cheltuielile publice
- indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor si de
respectare a drepturilor si libertatilor celorlalti

Obiectivele Cursului 11

• Cunoasterea drepturilor exclusiv politice si social-politice


• Cunoasterea drepturilor garantii
• Cunoasterea indatoririlor fundamentale

Concepte-cheie tratate:

Drepturile exclusiv politice – acele drepturi ale cetatenilor romani care au ca obiect
participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare.

Drepturile social-politice – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, pot fi exercitate de
catre cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru
participarea la guvernare, care asigura posibilitatea de exprimare a gandurilor si opiniilor.

Drepturile garantii – acele drepturi care, prin continutul lor, joaca rolul de garantii
constitutionale.

Drepturile exclusiv politice


În această categorie se includ acele drepturi ale cetăŃenilor români care au ca obiect participarea
cetăŃenilor la conducerea statului, la guvernare. În această categorie, a drepturilor exclusiv politice se
încadrează drepturile electorale ale cetăŃenilor.
Drepturile electorale sunt: dreptul la vot, prevăzut de art. 36 din ConstituŃie, dreptul de a fi ales,
prevăzut de art. 37 din ConstituŃie, si dreptul de a fi ales in Parlamentul European, prevazut de art 38
din Constitutie. Analiza conŃinutului acestor drepturi fundamentale se face la sistemul electoral.
[paginile 256-257]

44
Drepturile şi libertăŃile social-politice
1. Libertatea conştiinŃei
Potrivit art. 29 din ConstituŃia României, libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinŃelor
religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Într-o accepŃiune largă, libertatea conştiinŃei este
posibilitatea cetăŃeanului de a avea şi de a exprima public o concepŃie a sa despre lumea
înconjurătoare. Această libertate este reglementată prin art. 29 din ConstituŃie.

2. Libertatea de exprimare
Gândurile, opiniile, credinŃele şi creaŃiile spirituale de orice fel pot fi cunoscute numai dacă sunt
exprimate.
Strâns legată de libertatea conştiinŃei, libertatea de exprimare consacrată prin ConstituŃie în art. 30 este
posibilitatea omului de a-şi exprima prin viu grai, prin imagini, prin scris, prin sunete sau alte mijloace
de comunicare în public, gândurile, opiniile, credinŃele religioase şi creaŃiile spirituale de orice fel. Astfel
cum este reglementată constituŃional, libertatea de exprimare este o libertate cu un conŃinut complex.
Văzută în complexitatea conŃinutului său juridic, libertatea de exprimare este una din cele mai vechi
libertăŃi cetăŃeneşti.

3. Dreptul la informaŃie
Art 31 din Constitutie reuşeşte să exprime juridic un conŃinut complex şi dinamic, garantând accesul
persoanei la orice informaŃie de interes public: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaŃie
de interes public nu poate fi îngrădit. AutorităŃile publice, potrivit competenŃelor ce le revin, sunt obligate
să asigure informarea corectă a cetăŃenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal. Dreptul la informaŃie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecŃie a tinerilor sau
securitatea naŃională. Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice. Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă.
Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităŃii lor se reglementează prin lege
organică”.

4. Libertatea întrunirilor
Libertatea întrunirilor, a demonstraŃiilor şi a mitingurilor exprimă dreptul cetăŃenilor de a-şi exterioriza
public concepŃiile şi opiniile, adunându-se în locuri publice sau manifestând pe drumurile publice, în
limitele prevăzute de lege.
Prin conŃinutul său, această libertate se află într-o strânsă corelaŃie cu libertatea conştiinŃei, precum şi
cu libertatea de exprimare. Articolul 39 nu restrânge formele şi mijloacele de realizare a libertăŃii
întrunirii numai la cele trei forme nominalizate. Cât priveşte înŃelesul celor trei termeni – mitinguri,
demonstraŃii, procesiuni –, el este cel din vocabularul curent, obişnuit, fiind şi în drept deseori greu de
realizat o diferenŃiere prea strictă între ei.
Întrunirile pot fi de două categorii: publice şi private.
Articolul 39 din ConstituŃie stabileşte trei reguli mari în legătură cu întrunirile şi anume:
a) libertatea întrunirilor;
b) caracterul paşnic al întrunirilor;
c) interzicerea la întruniri, a oricărui fel de arme.

45
O problemă teoretică privind acest drept este aceea de a se face distincŃia faŃă de dreptul de asociere.

5. Dreptul de asociere
Acest drept cuprinde posibilitatea cetăŃenilor români de a se asocia, în mod liber, în partide sau
formaŃiuni politice, în sindicate sau în alte forme şi tipuri de organizaŃii, ligi şi uniuni, cu scopul de a
participa la viaŃa politică, ştiinŃifică, socială şi culturală, de a-şi realiza o serie de interese legitime
comune.
Articolul 40 din ConstituŃie se referă la asociere ca rezultat al exercitării unei libertăŃi fundamentale, o
asociaŃie deci de drept constituŃional. Aceste asociaŃii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea de
asociere, şi nu contractul, care este temeiul asociaŃiilor şi societăŃilor de drept privat.
Dreptul de asociere nu poate fi însă un drept absolut. De aceea, în mod firesc, se stabilesc anumite
limite. Aceste limite constituŃionale privesc trei mari aspecte:
a) scopurile şi activitatea;
b) membrii;
c) caracterul asociaŃiei, rezultând practic din modul de comu-nicare.

6. Secretul corespondenŃei
Secretul corespondenŃei şi al convorbirilor telefonice, ca drept fundamental, şi-a precizat conŃinutul
mult mai târziu decât celelalte drepturi şi libertăŃi, aceasta explicându-se prin faptul că telefonul şi
corespondenŃa s-au dezvoltat mai târziu.
Secretul corespondenŃei şi al convorbirilor telefonice, în sensul articolului 28 din ConstituŃia României,
este dreptul cetăŃeanului de a-şi comunica şi prin telefon ideile şi gândurile altei persoane, fără a-i fi
cenzurate sau făcute publice, decât în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de lege. Astfel,
„Secretul scrisorilor, al telegra-melor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte
mijloace legale de comunicare este inviolabil”.
[paginile 257-274]
Drepturile garanŃii

1. Dreptul de petiŃionare
Dreptul de petiŃionare este un drept cetăŃenesc de tradiŃie în sistemul juridic românesc. Exercitarea
dreptului de petiŃionare este o modalitate eficientă de rezolvare a unor probleme personale sau care
privesc o colectivitate.

În condiŃiile articolului 51 din ConstituŃie, dreptul de petiŃionare poate fi exercitat fie individual, de către
cetăŃean, fie de către un grup de cetăŃeni, fie de către organizaŃii legal constituite. PetiŃiile adresate
autorităŃilor publice şi care, deci, se bucură de regimul juridic stabilit prin art. 51 din ConstituŃie se fac
numai în numele petiŃionarilor sau, în situaŃia de la alineatul (2), în numele colectivelor pe care
organizaŃiile petiŃionare le reprezintă. De aici rezultă că orice petiŃie trebuie semnată şi, deci, trebuie să
conŃină datele de identificare a petiŃionarului. Prin formularea sa clară, textul constituŃional nu priveşte
şi, deci, nici nu protejează juridic petiŃiile anonime.

2. Dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică


Persoana vătămată într-un drept al său se poate adresa, potrivit legii, diferitelor instanŃe, după caz.
Astfel, cel vătămat într-un drept al său printr-o infracŃiune se adresează organelor judiciare, care, în
conformitate cu procedura penală, iau măsuri de reparare, despă-gubire, pedepsire a celui vinovat etc.

46
De asemenea, celui vătămat într-un drept al său, printr-un act sau fapt juridic civil, i se face dreptate,
pe calea prevăzută de procedura civilă, de către o instanŃă civilă.
Art. 52 din ConstituŃie este temeiul constituŃional al răspunderii autorităŃilor publice pentru vătămările
produse cetăŃenilor prin încălcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertăŃilor acestora. Astfel, „Persoana
vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăŃită să obŃină
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
CondiŃiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Statul răspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiŃiile legii şi
nu înlătură răspunderea magistraŃilor care şi-au exercitat funcŃia cu rea-credinŃă sau gravă neglijenŃă”.
[paginile 275-280]
Îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor
În afară de drepturi fundamentale, cetăŃenii români au şi o serie de îndatoriri fundamentale.
1. Îndatorirea de a respecta ConstituŃia şi legile
Una din îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor este respectarea legilor şi a ConstituŃiei. Îndatorirea de
a respecta ConstituŃia şi legile revine în egală măsură tuturor cetăŃenilor. Nu se face distincŃie între
cetăŃeni sub aspectul obligaŃiei de respectare a legilor, toŃi fiind datori a le respecta, indiferent de
poziŃia pe care o ocupă în societate şi stat.
Art. 1 alin. 5 din ConstituŃie, care stabileşte această îndatorire fundamentală, obligă, de asemenea, la
respectarea supremaŃiei ConstituŃiei. Ca atare, supremaŃia ConstituŃiei este afirmată prin chiar legea
fundamentală.
2. Îndatorirea de fidelitate faŃă de Ńară
Această îndatorire, prevăzută prin art. 54 din ConstituŃie, este urmarea firească a cetăŃeniei. Ea are
drept urmare obligaŃia celor cărora le sunt încredinŃate funcŃii publice, precum şi a militarilor de a
îndeplini aceste funcŃii cu credinŃă şi de a depune jurământul cerut de lege. „CetăŃenii cărora le sunt
încredinŃate funcŃii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinŃă a obligaŃiilor ce le
revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege”.
3. Îndatorirea de apărare a patriei
Îndatorirea de apărare a patriei, prevăzută prin art. 55 din ConstituŃie, impune cetăŃenilor să fie
întotdeauna pregătiŃi pentru a da riposta cuvenită atât în cazul unei agresiuni armate, cât şi în cazul
altor acŃiuni îndreptate împotriva Ńării.
Această îndatorire aparŃine tuturor cetăŃenilor români, bărbaŃi şi femei, fără deosebire de origine
naŃională, religie, ocupaŃie şi pregătire profesională.
4. Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice
Art. 56 din ConstituŃie reglementează îndatorirea cetăŃenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la
cheltuielile publice. „CetăŃenii au obligaŃia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaŃii
sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaŃii excepŃionale”.
5. Îndatorirea de exercitare cu bună-credinŃă a drepturilor şi libertăŃilor şi de respectare a
drepturilor şi libertăŃilor celorlalŃi
Art. 57 din ConstituŃie stabileşte o îndatorire ce incumbă tuturor locuitorilor României, cetăŃeni, străini
sau apatrizi. Se observă clar că buna-credinŃă, principiu tradiŃional de drept civil, este considerată o
regulă constituŃională. „CetăŃenii români, cetăŃenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăŃile constituŃionale cu bună-credinŃă, fără să încalce drepturile şi libertăŃile celorlalŃi”.

47
În conŃinutul îndatoririi fundamentale cuprinse în art.57 intră şi obligaŃia de a nu încălca drepturile şi
libertăŃile celorlalŃi, obligaŃie firească, ce Ńine chiar de conceptele de drept şi de libertate.
[paginile 279-282]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Libertatea constiintei
• Libertatea de exprimare
• Dreptul de asociere
• Indatoririle fundamentale ale cetatenilor

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

5. Libertatea intrunirilor este o libertate cu caracter social politic care cuprinde in


continutul sau constitutional urmatoarele:
a. consta in posibilitatea oamenilor de a se intruni in reuniuni publice si private pentru a-si
exprima gandurile, opiniile, credintele
b. aceatsa libertate se poate realiza prin mitinguri, demonstratii, procesiuni si orice alte
intruniri
c. libertatea intrunirilor presupune carcaterul pasnic al al organizarii si desfasurarii acestora
precum si interzicerea folosirii armelor
d. intrunirile presupun participanti care au calitatea de membrii permanenti intre care exista
relatii permanente
e. libertatea intrunirilor permite cetatenilor sa participe la viata politica, sociala si culturala,
manifestandu-si public opiniile, credintele si gandurile

A.) b, c, e
B.) a, d, e
C.) a, b, c

6. Art 52 din Constitutia Romaniei nominalizeaza pretentiile pe care le poate formula


o persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes public de o autoritate
publica, acestea fiind:
a. recunoasterea dreptului
b. sa ceara raspunderea magistratilor
c. anularea actului
d. repararea pagubei
e. in vederea realizarii acestor pretentii cetateanul trebuie sa probeze culpa functionarului
public

A.) b, c, e
B.) a, d, e
C.) a, c, d

Răspuns corect: 1-C, 2-C

48
CURSUL 12 – Cetatenia romana
⇒ Definitia cetateniei romane
⇒ Natura juridica a cetateniei
⇒ Reglementarea juridica a cetateniei romane si principiile ce se degaja din normele
juridice privitoare la cetatenie
⇒ Dobandirea cetateniei romane
⇒ Pierderea cetateniei romane

Obiectivele Cursului 12

• Definirea conceptului de cetatenie romana


• Principiile cetateniei romane
• Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane

Concepte-cheie tratate:

Cetatenia romana – acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-
economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul
roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor
prevazute de constitutia si de legile Romaniei.

CetăŃenia română
CetăŃenia reprezintă un subiect de interes nu numai pentru dreptul constituŃional, ci şi în egală măsură
şi pentru dreptul internaŃional (public şi în mod deosebit cel privat), dreptul familiei. ConstituŃia şi legile
conferă cetăŃenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), în timp ce persoanelor care nu au această
calitate nu le conferă decât o parte din aceste drepturi.
Beneficiari ai drepturilor şi libertăŃilor, cetăŃenii români sunt în acelaşi timp şi titularii unor îndatoriri.
Astfel, cetăŃenia română trebuie considerată acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaŃiile
permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, dovedind apartenenŃa
sa la statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi
îndatoririlor prevăzute de ConstituŃia şi de legile României.
[paginile 282-285]

Natura juridică a cetăŃeniei


Una din cele mai controversate probleme referitoare la cetăŃenie este natura juridică a acesteia,
exprimându-se mai multe opinii, dintre care menŃionăm:
1. Teoria contractuală
Potrivit acestei teorii, fundamentul juridic al cetăŃeniei s-ar afla în contractul intervenit între stat şi
persoana fizică, prin care se manifestă voinŃa persoanei de a deveni cetăŃean şi a statului de a fi de
acord cu aceasta.
Teoria contractuală nu poate fi acceptată deoarece contractul este un acord de voinŃă; or, în cazul
dobândirii cetăŃeniei prin naştere, voinŃa celui născut nu se poate exprima în nici un fel.
2. Teoria voinŃei unilaterale a statului
Această teorie este opusă teoriei contractuale, întrucât se apreciază că statul este acela care acordă
cetăŃenia, fiind vorba astfel de un act unilateral de voinŃă a statului.

49
Nici această teorie nu poate fi acceptată, deoarece ea este inaplicabilă în cazul dobândirii cetăŃeniei la
cerere, situaŃie în care statul nu-şi poate impune în mod unilateral voinŃa cu privire la dobândirea
cetăŃeniei de către o persoană fizică.
3. Teoria raportului juridic
Potrivit acestei teorii, cetăŃenia este un raport juridic intervenit între stat şi o persoană fizică, un raport
juridic de drept constituŃional, al cărui conŃinut cuprinde drepturile şi obligaŃiile reciproce dintre stat şi
persoana fizică. Teoria raportului juridic are în vedere numai îndatoririle cetăŃeanului, ignorând
drepturile acestuia.
4. Teoria capacităŃii juridice
Potrivit acestei teorii, cetăŃenia este o parte a capacităŃii juridice a unei persoane fizice, prin care
aceasta dobândeşte posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi obligaŃiilor prevăzute de constituŃie
şi de legi.
Capacitatea juridică nu este altceva decât posibilitatea de a fi subiect de drept şi de a avea anumite
drepturi şi obligaŃii. În dreptul constituŃional se face, însă, distincŃie între capacitatea juridică deplină şi
capacitatea juridică restrânsă.
Capacitate juridică deplină au numai cetăŃenii, deoarece numai ei sunt titularii tuturor drepturilor şi
îndatoririlor prevăzute de legislaŃia unei Ńări.
Capacitate juridică restrânsă au străinii şi apatrizii, care nu pot avea decât o parte din drepturile şi
îndatoririle prevăzute de constituŃie şi de celelalte legi ale statului respectiv.
În această ordine de idei, plecând, după cum am stabilit de altfel mai sus, de la categoria juridică
subiect de drept, considerăm că cetăŃenia este un element, o parte componentă a capacităŃii juridice.
[paginile 285-290]

Reglementarea juridică a cetăŃeniei române şi principiile ce se degajă


din normele juridice privitoare la cetăŃenie
Ca bază a organizării puterii de stat, populaŃia interesează, cum este şi firesc, dreptul constituŃional.
Aspectul sub care-şi găseşte reflectarea aceasta este cetăŃenia. Plecând de aici, vom remarca faptul
că normele care reglementează cetăŃenia sunt norme ale dreptului constituŃional, ele formând o
instituŃie a acestei ramuri de drept.
Aceasta impune ca normele care formează instituŃia juridică a cetăŃeniei să fie studiate, în primul rând,
de ştiinŃa dreptului constituŃional. În această ordine de idei, vom observa că norme privitoare la
cetăŃenie se găsesc în ConstituŃie, care este izvorul principal al dreptului constituŃional, în Legea
cetăŃeniei române – Legea nr.21 din 6. 03. 1991. Desigur, la aceste reglementări trebuie adăugate
cele din Legea nr. 396/2002 privind ratificarea ConvenŃiei europene asupra cetăŃeniei, adoptată la
Strasbourg, la 6 noiembrie 1997.
Analiza normelor juridice care formează instituŃia juridică a cetăŃeniei permite formularea unor principii
ce stau la baza cetăŃeniei române.
1. Doar cetăŃenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute de ConstituŃie şi legi.
Referitor la exprimarea acestui principiu, o considerăm a fi potrivită, deoarece sugerează că
persoanele care nu au calitatea de cetăŃeni români nu se pot bucura – în condiŃiile legii – decât de o
parte din drepturile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃia României şi legile Ńării noastre.
2. Numai cetăŃenii sunt ŃinuŃi a îndeplini toate obligaŃiile stabilite prin ConstituŃie şi legile Ńării.
ReŃinând aceleaşi remarci pe care le-am făcut în legătură cu primul principiu, vom arăta că cetăŃeanul
român, titular de drepturi şi libertăŃi, este în acelaşi timp obligat să îndeplinească şi îndatoririle

50
prevăzute de ConstituŃia şi legile Ńării. Aceasta cu atât mai mult, cu cât cetăŃenia română presupune
responsabilitate civică.
3. CetăŃenii români sunt egali în drepturi şi îndatoriri, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenŃă politică, avere sau origine socială şi indiferent de modul
în care au dobândit cetăŃenia.
4. CetăŃenia este în exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebită
claritate din dispoziŃiile constituŃionale şi legale, conform cărora stabilirea drepturilor şi îndatoririlor
cetăŃenilor români, a modurilor de dobândire şi de pierdere a cetăŃeniei române, constituie un atribut
exclusiv al statului.
5. Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăŃeniei soŃilor. Acest principiu se desprinde din
dispoziŃiile exprese ale Legii cetăŃeniei române, conform cărora încheierea căsătoriei între un cetăŃean
român şi un străin nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei soŃului care a dobândit cetăŃenia română
în timpul căsătoriei. Schimbarea cetăŃeniei unuia dintre soŃi nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei
române a celuilalt soŃ.
[paginile 291-294]

Dobândirea şi pierderea cetăŃeniei române


Dobândirea cetăŃeniei, în general, cunoaşte două sisteme, şi anume: sistemul care are la bază
principiul jus sangvinis (dreptul sângelui) şi sistemul care are la bază principiul jus soli sau loci (dreptul
locului, adică al teritoriului pe care s-a născut o persoană). Aceste două moduri de dobândire a
cetăŃeniei, denumite şi originare, se regăsesc astăzi în lume, fiind aplicate de către state, sau
combinat, sau separat, explicaŃiile alegerii unuia sau altuia dintre aceste două sisteme găsindu-se în
tradiŃiile şi interesele concrete pe care le au naŃiunile sau popoarele respective.
Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine cetăŃeanul unui stat dacă se naşte din părinŃi care,
amândoi sau numai unul, au cetăŃenia statului respectiv. Conform sistemului jus soli, copilul devine
cetăŃeanul unui stat dacă se naşte pe teritoriul statului respectiv.
Moduri de dobandire a cetateniei romane:
1. Dobândirea cetăŃeniei române prin naştere
Făcând aplicaŃia sistemului jus sangvinis, Legea cetăŃeniei române stabileşte că este cetăŃean român
copilul care se naşte din părinŃi cetăŃeni români. De asemenea, este cetăŃean român copilul născut
dintr-un părinte cetăŃean român şi un părinte străin sau fără cetăŃenie. În toate aceste cazuri, teritoriul
pe care s-a născut sau unde domiciliază unul sau ambii părinŃi nu influenŃează în nici un fel cetăŃenia
copilului.
2. Dobândirea cetăŃeniei române prin repatriere
Un alt mod de dobândire a cetăŃeniei române prevăzut de lege este dobândirea prin repatriere. În
cazul repatrierii, este vorba de persoane care sunt legate de poporul român şi care, din diferite motive,
au întrerupt pentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea românească. Aşa se explică
de ce Legea consideră repatrierea ca un mod de dobândire a cetăŃeniei române.
3. Dobândirea cetăŃeniei române prin adopŃie
Un alt mod de dobândire a cetăŃeniei române este adopŃia. Aşa cum stabileşte legea, cetăŃenia
română se dobândeşte de către copilul cetăŃean străin sau fără cetăŃenie, prin adopŃie, dacă
adoptatorii sunt cetăŃeni români sau, atunci când adopŃia se face de o singură persoană, dacă aceasta
este cetăŃean român, iar în toate cazurile, cel adoptat nu a împlinit 18 ani.
4. Dobândirea (acordarea) cetăŃeniei române la cerere

51
Cel de-al patrulea mod de dobândire a cetăŃeniei române este acordarea la cerere. Acest mod de
dobândire a cetăŃeniei priveşte pe cetăŃenii străini sau persoanele fără cetăŃenie care îşi manifestă
dorinŃa de se integra în societatea românească.
5. CetăŃenia copilului găsit pe teritoriul României
Potrivit legii române, copilul găsit pe teritoriul român este cetăŃean român dacă nici unul din părinŃi nu
este cunoscut. Această soluŃie se întemeiază pe principiul jus sangvinis, prezumându-se că cel puŃin
unul din părinŃi a fost cetăŃean român.
6. Jurământul de credinŃă faŃă de România. Efecte juridice
Din examinarea Legii cetăŃeniei române putem observa că, în cazul dobândirii cetăŃeniei române la
cerere sau prin repatriere, se cere depunerea unui jurământ de credinŃă faŃă de România.
Jurământul de credinŃă trebuie depus în termen de şase luni de la data comunicării hotărârii prin care
s-a acordat cetăŃenia română.
Jurământul se depune în faŃa ministrului justiŃiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest
scop. Jurământul de credinŃă are ca efect juridic faptul că cetăŃenia română se dobândeşte la data
depunerii sale.
[paginile 295-301]

Modurile de pierdere a cetăŃeniei române


CetăŃenia română se poate pierde în următoarele situaŃii:
1. Retragerea cetăŃeniei române
Trebuie precizat încă de la început că retragerea cetăŃeniei române apare ca o sancŃiune. De
asemenea, potrivit art. 5 (2) din ConstituŃia României, cetăŃenia română nu poate fi retrasă aceluia
care a dobândit-o prin naştere. Ca atare, dispoziŃiile legii cetăŃeniei nu privesc această categorie.
Se poate retrage cetăŃenia română celui care:
a) aflându-se în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave, prin care vatămă interesele
statului român sau lezează prestigiul României;
b) aflându-se în străinătate, se înrolează în forŃele armate ale unui stat cu care România a
rupt relaŃiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
c) a obŃinut cetăŃenia română în mod fraudulos.
2. RenunŃarea la cetăŃenia română
Legea reglementează în amănunt condiŃiile în care se poate renunŃa la cetăŃenia română, organul
competent a aproba renunŃarea. În această ordine de idei, Legea stabileşte că se poate aproba
renunŃarea la cetăŃenia română numai cetăŃeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani şi numai
pentru motive temeinice. Poate cere renunŃarea la cetăŃenia română cel care:
a) nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
b) nu este urmărit pentru debite către stat sau faŃă de persoane juridice ori fizice din Ńară sau,
având asemenea debite, le achită ori prezintă garanŃii corespunzătoare pentru achitarea lor;
c) a dobândit ori a solicitat şi are asigurarea că va dobândi o altă cetăŃenie.
3. Alte cazuri de pierdere a cetăŃeniei române
În afara modurilor de pierdere a cetăŃeniei române explicate mai înainte, legea română mai prevede
unele situaŃii în care cetăŃenia se pierde, situaŃii care privesc însă numai copiii minori, copii care, de

52
regulă, urmează condiŃia juridică a părinŃilor. Din analiza dispoziŃiilor Legii cetăŃeniei române se
desprind trei asemenea cazuri de pierdere a cetăŃeniei române.
• AdopŃia unui copil minor, cetăŃean român, de către cetăŃeni străini.
• Stabilirea filiaŃiei copilului găsit pe teritoriul României duce, de asemenea, la pierderea
cetăŃeniei române, dacă părinŃii sunt cetăŃeni străini.
• Anularea, declararea nulităŃii sau desfacerea adopŃiei unui minor de către cetăŃeni români.
[paginile 301-304]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Principiile generale aplicabile cetaateniei romane
• Natura juridica a cetateniei romane
• Moduri de dobandire a cetateniei romane
• Moduri de pierdere a cetateniei romane

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Care din urmatoarele principii reprezinta principii generale aplicabile cetateniei


romane sub regimul juridic al Constitutiei Romaniei in vigoare?
a.) cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat
b.) functiile si demnitatile politice, civile si militare pot fi ocupate in conditiile legii de
persoanele care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara
c.) cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere
d.) numai cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevaute de constitutie si de legile
tarii
e.) casatoria nu produce nici un efect juridic asupra cetaniei sotilor

A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e

2. Identificati modurile de dobandire a cetateniei romane sub regimul juridic al Legii


21/1990 modificata si completata ulterior:
a.) dobandirea cetateniei romane se poate realiza in conformitate cu doua mari principii: jus
sagvinis si jus loci
b.) prin adoptie
c.) prin repatriere
d.) la cerere
e.) prin casatorie

A.) a, c, e
B.) b, c, d
C.) a, b, d

Răspuns corect:1-A; 2-B

53
CURSUL 13 – Regimul constitutional al statului roman
⇒ Caracterele statului roman
⇒ Forma de guvernamant
⇒ Structura de stat
⇒ Organizarea administrativ-statala

Obiectivele Cursului 13

• Definirea caracterelor statului roman


• Formele de guvernamant: monarhia si republica
• Structura si formele structurii de stat
• Notiunea si importanta organizarii administrative a teritoriului
• Organizarea administrativa actuala a teritoriului Romaniei

Concepte-cheie tratate:

Caracterele statului roman – statul roman este carcaterizat ca fiind un stat national, suveran si
independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social, organizat potrivit principiului
separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale

Forma de guvernamant – modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea


este raportata la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile sale cu puterea
legiuitoare.

Structura de stat – organizarea de ansamblu a puterii in raport cu teritoriul, in sensul daca


statul este constituit din unul sau mai multe state membre.

Organizarea administrativa a teritoriului – este delimitarea teritoriului unui stat in unitati


administrativ-teritoriale, delimitare facuta in scopul realizarii unitare a puterii.

Caracterele statului român


Trăsăturile statului român rezultă din dispoziŃiile constitu-Ńionale în vigoare. Astfel, în articolul 1 al
ConstituŃiei României, sta-tul român este caracterizat ca fiind un stat naŃional, suveran şi inde-pendent,
unitar şi indivizibil, stat de drept, democratic şi social orga-nizat potrivit principiului separaŃiei şi
echilibrului puterilor – legisla-tivă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraŃiei constituŃionale.
România, stat suveran şi independent
Suveranitatea şi independenŃa României îşi găsesc şi trebuie să îşi găsească garanŃiile în economia
românească, în existenŃa forŃelor armate, în capacitatea de apărare a Ńării. Totodată, se constituie în
puternice garanŃii eficiente pentru suveranitatea şi independenŃa statelor în general şi, prin urmare, şi
pentru România, climatul internaŃional de destindere, cooperare, încredere şi securitate, organismele
internaŃionale (O. N. U, organismele sale specializate, Consiliul Europei, alte organisme internaŃionale)
la care participă şi Ńara noastră.
Articolul 2 din ConstituŃia României arată că suveranitatea naŃională aparŃine poporului român, care o
exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum.
România, stat de drept, democratic şi social
România este un stat de drept. Statul de drept, ca teorie şi realitate, s-a impus mult mai târziu în
istoria societăŃii, în principiu atunci când s-a considerat că şi autorităŃile publice, guvernanŃii trebuie să

54
se supună unor reguli juridice. Este evident că statul de drept a apărut ca o replică dată statului
despotic. Spre sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, s-a formulat şi teoretizat ideea potrivit
căreia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului şi că oamenii care deŃin
puterea sunt supuşi dreptului şi limitaŃi prin drept.
România este un stat democratic. DemocraŃia poate fi examinată din multe unghiuri, şi de aici
multitudinea de definiŃii, explicaŃii. Caracterul democratic al statului trebuie să le înmănuncheze pe
toate. Caracterul democratic al statului înseamnă că autorităŃile publice se întemeiază pe voinŃa
poporului, exprimată prin alegeri libere şi corecte. De asemenea, implică proclamarea şi garantarea
libertăŃilor publice. Totodată, democraŃia implică: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernanŃilor,
obligaŃia lor de a se conforma legilor, exercitarea imparŃială a justiŃiei de către judecători independenŃi
şi inamovibili. DemocraŃia are ca fundament respectarea fiinŃei umane şi a statului de drept. Caracterul
democratic al statului şi statul de drept se implică şi se presupun reciproc. Aceste trăsături se pot
regăsi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde supremaŃia constituŃiei este asigurată. Pentru
că, în fond, democraŃia poate fi definită şi ca domnia dreptului.
România este un stat social. Acest caracter rezultă atât din natura statului, cât şi mai ales din
funcŃiile sale. Statul modern poate şi trebuie să imprime tuturor acŃiunilor economice, politice, culturale,
un conŃinut social fundamentat pe valori etice şi umane, care să creeze terenul fertil exprimării reale a
personalităŃii cetăŃenilor, a drepturilor şi libertăŃilor lor, a şanselor egale. Statul social nu poate fi un
simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie să intervină, trebuie să
aibă iniŃiativă şi mai ales să ia măsuri care să asigure realizarea binelui comun. El trebuie să protejeze
pe cel slab, dezavantajat de destin şi şansă, trebuie să sprijine sectoarele economice aflate în criză,
dar care sunt indispensabile promovării unui trai civilizat, trebuie să asigure funcŃionarea unor servicii
publice de protecŃie şi intervenŃie socială.
România, stat naŃional, unitar şi indivizibil. Sub aspectul structurii de stat, România se prezintă ca
un stat unitar. În cadrul statului nostru vom identifica deci trăsăturile statului unitar. Astfel, pe teritoriul
României este organizată o singură formaŃiune statală. De aici, drept consecinŃă, existenŃa unui singur
rând de autorităŃi publice centrale. Astfel, în Ńara noastră există un singur parlament. De asemenea,
există un singur guvern şi un singur for judecătoresc suprem.
CetăŃenii au o singură cetăŃenie, cetăŃenia română. Teritoriul Ńării este organizat în unităŃi administrativ-
teritoriale (judeŃe, oraşe şi comune), iar autorităŃile publice din aceste unităŃi sunt subordonate uniform
faŃă de cele centrale.
Întreaga organizare statală este stabilită prin ConstituŃie. Caracterul naŃional al statului unitar român
exprimă unul din elemente constitutive ale acestuia, ştiut fiind că, în accepŃiunea largă, statul este
constituit din 3 elemente, şi anume: teritoriu, populaŃie (naŃiunea) şi suveranitate (puterea organizată
statal).
[paginile 305-312]

Forma de guvernământ
Prin forma de guvernământ înŃelegem în general modul în care sunt constituite şi funcŃionează
organele supreme. Ea este raportată în principiu, la trăsăturile definitorii ale şefului de stat şi la
raporturile sale cu puterea legiuitoare.
Realizând o sinteză a formelor de guvernământ, vom reŃine că cele mai utilizate au fost şi sunt
monarhia şi republica.
Monarhia
Ca formă de guvernământ, monarhia se caracterizează prin aceea că şeful statului este un monarh
(rege, domn, împărat, prinŃ, emir), absolut sau nu, ereditar sau desemnat după proceduri specifice, în
funcŃie de tradiŃiile regimului constituŃional.

55
Monarhia absolută, cea mai veche formă de monarhie, se caracterizează prin puterea discreŃionară
în stat a monarhului. Această formă, specifică până la RevoluŃia Franceză, a existat până aproape de
timpurile noastre, fiind de menŃionat că la începutul secolului al XX-lea existau încă două imperii
absolute, şi anume Imperiul Rus şi Imperiul Otoman.
Monarhia limitată (constituŃională), aşa cum o arată chiar denumirea, se caracterizează prin
limitarea puterilor monarhului prin legea fundamentală a statului (constituŃia). Cu toate aceste limitări,
monarhul are un mare rol, atribuŃiile parlamentului fiind reduse.
Monarhia parlamentară dualistă este o formă a monarhiei constituŃionale, în care monarhul şi
parlamentul său stau, din punct de vedere legal, pe o poziŃie egală.
Monarhia parlamentară contemporană, întâlnită astăzi în Marea Britanie, Belgia, Olanda, Ńările
scandinave, ca o expresie a tradiŃiei şi istoriei acestor Ńări, are mai mult un caracter simbolic. Monarhul
păstrează unele prerogative, precum dreptul de a dizolva parlamentul, dreptul de numiri în funcŃii
superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi.
Republica
Republica este acea formă de guvernământ în care cetăŃenii se guvernează singuri, desemnându-şi
preşedintele sau alegând un şef de stat, denumit de regulă preşedinte.
În republică, guvernarea se înfăptuieşte prin reprezentanŃi aleşi după proceduri electorale. Aici, şeful
de stat, preşedintele de republică sunt aleşi fie prin vot universal, fie de către Parlament, desemnare ce
determină clasificări ale acestei forme de guvernământ.
Republica parlamentară se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către parlament, singur
sau completat cu delegaŃi, în faŃa căruia acesta de altfel răspunde, nuanŃat desigur. Datorită acestui
lucru, poziŃia legală a şefului de stat este inferioară parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda).
Republica prezidenŃială se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către cetăŃeni, fie direct
prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale (electori,
în S.U.A., de exemplu). Acest mod de desemnare a preşedintelui de republică îl situează, din punct de
vedere legal, pe o poziŃie egală cu parlamentul. În republica prezidenŃială, prerogativele şefului de stat
sunt puternice.
Forma de guvernământ a României
EvoluŃia formei de guvernământ în România a reflectat întreaga evoluŃie istorică, de la formarea
statului unitar român (1859) până în prezent. În acest sens vom aminti că, potrivit Statutului lui Cuza
(1864), puterile publice erau încredinŃate „Domnului, unei Adunări ponderatice şi Adunării elective”,
domnia caracterizând deci instituŃia de şef de stat. Monarhia este menŃinută şi de constituŃiile din 1966,
1923 şi 1938.
Forma monarhică a fost înlocuită cu forma republicană de guvernământ prin Legea 363 din 30
decembrie 1947. Republica a fost consacrată prin constituŃiile din anii 1948, 1952, 1965.
După RevoluŃia din Decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernământ
republicană, iar potrivit legislaŃiei, s-a instituit funcŃia de Preşedinte al României. ConstituŃia actuală a
României, prin articolul 1, stabileşte că forma de guvernământ a statului român este republica.
Preşedintele României este ales prin vot universal şi nu este subordonat Parlamentului.
[paginile 312-314]

Structura de stat

NoŃiunea şi formele structurii de stat


Prin structura de stat, ca noŃiune, se înŃelege organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul,
în sensul dacă statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Teritoriul este una dintre
56
bazele organizării puterii de stat ce interesează dreptul constituŃional, în primul rând, sub aspectul
structurii de stat. Structura de stat nu este altceva decât organizarea de ansamblu a puterii în raport cu
teritoriul, ea indicându-ne dacă un stat este constituit din unul sau mai multe state membre.
Formele structurii de stat
În formele structurii de stat cuprindem statul unitar şi statul federativ. Statul unitar este denumit, în
literatura de specialitate, şi statul simplu, iar statul federativ mai este analizat şi sub denumirea de stat
compus sau complex, alături de asociaŃiile de state.
a) Statul unitar sau simplu. Ca formă a structurii de stat, statul unitar se caracterizează prin existenŃa
unor formaŃiuni statale unice şi prin existenŃa unui singur rând de organe centrale de stat (un singur
organ legiuitor, un singur guvern, un singur organ judecătoresc suprem). CetăŃenii statului unitar au o
singură cetăŃenie, iar organizarea administrativă a teritoriului este astfel făcută, încât, de principiu,
organele de stat din unităŃile administrativ-teritoriale se subordonează uniform faŃă de organele de stat
centrale. O consecinŃă importantă a acestor trăsături o reprezintă şi faptul că, în principiu, dreptul este
aplicat uniform pe întreg teritoriul statului unitar. Sunt state unitare România, Bulgaria, Suedia, Italia.
b) Statul federativ, compus sau regional. Spre deosebire de statul unitar, statul federativ este format
din două sau mai multe state membre, prin unirea cărora apare un nou stat, federaŃia – ca subiect
unitar de drept. El se caracterizează prin existenŃa a două rânduri de organe centrale de stat, şi anume
organele federaŃiei (Parlament, Guvern, organ suprem judecătoresc) şi organele statelor membre, în
sensul că fiecare stat membru are un Parlament, un guvern şi un organ judecătoresc suprem proprii.
Rezultând din unirea statelor membre, care-şi menŃin totuşi o anumită independenŃă, federaŃia se
caracterizează şi printr-o structură aparte a organelor de stat federative.
Astăzi, forma de stat federală este regăsită în multe state. Pe continentul american au structură
federală Statele Unite, Canada, Mexicul, Brazilia, Argentina, Venezuela. În Europa, sunt state
federative ElveŃia, Germania, iar în Asia şi Oceania, India, Australia.
AsociaŃiile de state
În cadrul asociaŃiilor de state sunt cercetate în mod obişnuit uniunea personală, uniunea reală şi
confederaŃia. AsociaŃiile de state nu constituie forme ale structurii de stat, ele nedând naştere la state
noi şi deci, implicit, la noi subiecte de drept. Ele sunt forme ale vieŃii internaŃionale, constituite şi
funcŃionând pe baza tratatelor internaŃionale, statele membre păstrându-şi independenŃa.
a) Uniunea personală este o asociaŃie de două sau mai multe state independente, care au comun doar
şeful statului. Ea nu poate fi formă a structurii de stat, deoarece nu este un stat nou. Uniunea
personală a fost consecinŃa legilor de succesiune la tron sau a alegerii unui şef de stat comun.
b) Uniunea reală este o asociaŃie de state în care, pe lângă şeful statului, există şi alte organe de stat
comune. In cazul uniunilor reale s-a putut vorbi într-adevăr de o formă a structurii de stat, nu numai
pentru că în general li s-a recunoscut dreptul de a acŃiona în relaŃiile internaŃionale ca un singur stat,
dar şi ca o consecinŃă a faptului că ele aveau şi alte organe comune decât şeful statului. Am adăuga la
acesata şi faptul că, în unele cazuri, uniunea reală a fost o etapă spre formarea statului unitar, ceea ce
pune într-o lumină specifică, proprie, raporturile dintre statele membre ale uniunii reale (de exemplu,
Principatele Unite). Uniuni reale cunoscute în istorie sunt: Principatele Unite între 24 ianuarie 1859 şi
24 ianuarie 1862; Austria şi Ungaria între anii 1867-1918; Norvegia şi Suedia între anii 1815-1905;
Danemarca şi Islanda între anii 1918-1944.
c) ConfederaŃia de state este o asociaŃie de state independente determinată de considerente
economice şi politice atât de ordin intern, cât şi de ordin extern, care nu dă naştere unui stat nou, ca
subiect individualizat de drept. Statele care formează confederaŃia urmăresc realizarea unor scopuri
comune economice, financiare, politice, de apărare. În vederea discutării şi hotărârii în probleme
comune, statele confederate îşi aleg un organism comun, denumit dietă sau congres, ale cărui hotărâri
sunt aprobate ulterior de către state. La baza confederaŃiei stă tratatul internaŃional. Exemple de

57
confederaŃii de state: ConfederaŃiile statelor americane între anii 1778-1787; ConfederaŃia germanică
între 1815-1871; ConfederaŃia elveŃiană între anii 1815-1848.
[paginile 314-321]

Organizarea administrativ-statală

NoŃiunea şi importanŃa organizării administrative a teritoriului


Teritoriul interesează dreptul constituŃional sub două aspecte, şi anume structura de stat şi organizarea
administrativă a teritoriului. Fiind vorba de un factor comun – teritoriul –, apare evidentă legătura ce
există între noŃiunea de organizare administrativă a teritoriului şi cea de structură de stat.
In organizarea administrativă a teritoriului, elementul unic este teritoriul, deoarece el face obiectul
organizării în unităŃi. Teritoriul fiind una din bazele organizării puterii de stat, definiŃia trebuie să exprime
relaŃia dintre teritoriu şi organizarea puterii de stat. Mai mult, populaŃia nu constituie în totalitatea ei o
bază a organizării puterii de stat, deoarece nu toată populaŃia participă la conducerea de stat, la
aceasta participând numai cetăŃenii.
ConstituŃiile României au stabilit expres că teritoriul Ńării noastre este inalienabil şi indivizibil.
La sfârşitul acestor consideraŃiuni, putem spune că organizarea administrativă a teritoriului este
delimitarea teritoriului unui stat în unităŃi administrativ-teritoriale, delimitare făcută în scopul realizării
unitare a puterii. Vom adăuga la cele de mai sus că organizarea administrativă a teritoriului se face în
funcŃie de anumite obiective şi criterii şi că realizarea unitară a puterii se înfăptuieşte prin organele de
stat aşezate în teritoriu.
Organizarea administrativă actuală a teritoriului României
In anul 1968, s-a adoptat Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului. Teritoriul
Ńării a fost organizat, în baza ConstituŃiei şi a noii legi, în judeŃe, oraşe şi comune.
UnităŃile administrativ-teritoriale
ConstituŃia actuală stabileşte, prin art. 3(3), că teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în
comune, oraşe şi judeŃe. De asemenea, adaugă acelaşi articol, în condiŃiile legii unele oraşe sunt
declarate municipii.
JudeŃul. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială care joacă rolul de verigă intermediară în cadrul
organizării administrative a teritoriului. FaŃă de această situaŃie, judeŃul are trăsături şi funcŃionalităŃi
proprii, specifice. JudeŃul este o unitate administrativ-teritorială complexă din punct de vedere
economic şi socio-cultural, o unitate de coordonare şi control din punct de vedere politico-administrativ.
Organele de stat din judeŃe au legături nemijlocite cu organele centrale de stat. JudeŃul cuprinde oraşe
şi comune. În stabilirea numărului judeŃelor s-a urmărit ca acestea să fie echilibrate ca suprafaŃă,
număr de locuitori şi potenŃial economic, capabile să asigure valorificarea resurselor materiale de pe
întreg cuprinsul Ńării. Există, astfel, în Ńara noastră, un număr de 41 de judeŃe. PopulaŃia unui judeŃ este
în medie de peste 450.000 de locuitori.
Oraşul. Oraşul este o unitate administrativ-teritorială de bază în cadrul organizării administrative a
teritoriului. El este un centru de populaŃie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural şi
edilitar gospodăresc, având multiple legături cu zona înconjurătoare şi asupra căreia trebuie să
exercite o influenŃă civilizatoare. Unele oraşe sunt declarate municipii. Municipiile au fost declarate
acele oraşe care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viaŃa economică,
social-politică şi cultural-ştiinŃifică a Ńării, o îndelungată tradiŃie istorică sau care au condiŃii de
dezvoltare în aceste direcŃii.
Comuna. Comuna, în sensul Legii nr. 2/1968, este unitatea administrativ-teritorială de bază care
cuprinde populaŃia rurală unită prin comunitate de interese şi tradiŃii, alcătuită din unul sau mai multe

58
sate, în funcŃie de condiŃiile economice, social-culturale, geografice şi demografice. Satele în care-şi au
sediile autorităŃile publice comunale sunt sate reşedinŃă.
StaŃiunile balneo-climaterice. Trebuie să subliniem încă de la început că staŃiunile balneo-climaterice
nu constituie unităŃi administrativ-teritoriale distincte de cele menŃionate până acum. Conform Legii
2/1968, oraşele şi comunele care, datorită condiŃiilor climaterice, hidrografice sau aşezării lor, prezintă
importanŃă pentru ocrotirea sănătăŃii şi asigurarea odihnei cetăŃenilor, sunt organizate ca staŃiuni
balneo-climaterice.
Satele şi cătunele. Legea administraŃiei publice locale stabileşte posibilitatea formării comunelor din
unul sau mai multe sate şi cătune.
[paginile 321-329]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Definiti caracterele statului roman
• Formele de guvernamant
• Formele structurii de stat
• Organizarea administrativ teritoriala a Romaniei

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Asociatiile de state cuprind:


a.) federatia de state
b.) uniunea personala
c.) regiunile autonome
d.) uniunea reala
e.) confederatia de state

A.) a, c, d
B.) a, b, c
C.) b, d, e

2. unitatile administrativ teritoriale din Romania sunt:


a.) orasul
b.) judetul
c.) comuna
d.) statiunile balneo-climaterice
e.) satele si catunele

A.) a, b, c, d
B.) b, c, d, e
C.) a, b, c, e

Răspuns corect:1-C; 2-C

CURSUL 14 – Organizarea puterilor in stat


⇒ Puterea de stat, puterile publice
⇒ Separatia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor
⇒ Consacrarea separatiei puterilor in Constitutia Romaniei

59
Obiectivele Cursului 14

• Definirea puterii de stat


• Trasaturile generale ale puterii organizate statal
• Teoria clasica a separatiei puterilor in stat
• Separatia puterilor in Constitutia Romaniei

Concepte-cheie tratate:

Puterea de stat – forma de organizare statala a puterii poporului, organizare ce se realizeaza


prin mai multe grupe de organe de stat, cu functii si trasaturi clar definite si caracterizate prin
autonomie organizatorica si functionala, precum si prin echilibru reciproc si colaborare.

Teoria separatiei puterilor in stat – este o justificare ideologica a unui scop politic foarte
concret si anume slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe unii prin altii.
Separatia comporta doua aspecte, si anume separatia parlamentului fata de guvern si separatia
jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori
independenti.

Puterea de stat, puterile publice


Categoria cea mai des întâlnită în teoria şi practica sistemelor constituŃionale este categoria de putere.
Ea apare în exprimări nuanŃate, precum: puterea politică, putere de stat, puteri politice sau pur şi
simplu putere.
Uneori, categoria de putere este exprimată prin cea de suveranitate. ConstituŃia actuală a României,
prin art. 2, stabileşte că „Suveranitatea naŃională aparŃine poporului român, care o exercită prin
organele sale reprezentative şi prin referendum”.
Statul nu este altceva decât organizarea statală a puterii poporului, este instituŃionalizarea acestei
puteri. Dacă vorbim despre stat sau putere (puteri) de stat, vorbim despre unul şi acelaşi lucru. De aici
identitatea între expresiile autorităŃi statale şi autorităŃi ale puterii sau funcŃiile statului şi funcŃiile puterii.
În legătură cu expresiile putere politică şi putere de stat, se impun, de asemenea, unele precizări. Ele
pot evoca aceleaşi noŃiuni, dar pot fi folosite şi pentru a evoca noŃiuni ce se află într-o strânsă legătură,
însă neconfundabile şi care privesc fenomenul general (complex) de putere. Astfel, dacă termenul
politic desemnează caracterul social al puterii, expresia putere politică desemnează puterea poporului,
a naŃiunii. Termenul politic poate desemna caracterul puterii unor formaŃiuni, asociaŃii, al puterii
partidelor. Puterile statale au şi ele trăsături politice, iar termenul politic la rândul său este nuanŃat
explicat. Pentru ca sistemul teoretic pe care-l construim să fie clar, vom folosi termenul putere politică
pentru a desemna puterea poporului, care are un conŃinut mai larg decât organizarea sa statală, altfel
spus decât puterea (puterile) de stat. Puterea (puterile) de stat este partea instituŃională a puterii
politice, dar nu-i epuizează sfera, găsindu-ne aici în relaŃia de la întreg la parte. Într-o asemenea
viziune ştiinŃifică, trăsăturile puterii politice se regăsesc în puterile statului, dar trăsăturile statului nu se
regăsesc în totalitate în ansamblul puterii politice.
Puterea statală, într-o explicaŃie simplă, este forma de organizare statală a puterii poporului. Dacă
această organizare se realizează prin mai multe grupe (categorii, autorităŃi, puteri) de organe de stat,
cu funcŃii (împuterniciri) şi trăsături clar definite şi caracterizate prin autonomie organizatorică şi
funcŃională, precum şi prin echilibru reciproc şi colaborare, suntem în prezenŃa separaŃiei, echilibrului
puterilor. Această stare este specifică sistemelor de guvernământ democratice.

60
FuncŃia fundamentală a statului este de a exprima şi realiza, ca voinŃă general obligatorie (voinŃa de
stat), voinŃa poporului.
Trăsăturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri
ÎnŃelegem prin trăsături generale ale puterii de stat acele caractere esenŃiale şi comune tuturor tipurilor
de putere de stat, care permit gruparea lor într-o noŃiune generală şi care diferenŃiază în acelaşi timp
puterea de stat de orice alt fenomen. Pot fi identificate următoarele trăsături generale ale puterii de
stat:
1) caracterul de putere;
2) putere de constrângere;
3) putere socială;
4) puterea de a exprima şi realiza voinŃa ca voinŃă de stat;
5) caracterul organizat;
6) suveranitatea.
[paginile 330-334]

SeparaŃia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor


Teoria separaŃiei puterilor este o teorie celebră, de largă audienŃă şi frecvent invocată. Sub numele de
teorie a separaŃiei puterilor în stat se ascund, în realitate, mai multe teorii referitoare la puterea de stat,
care analizează diverse modalităŃi de exercitare a acesteia.
Teoria separaŃiei puterilor a avut un rol aparte, poate decisiv, în promovarea sistemului reprezentativ,
adică în valorificarea democratică a relaŃiei dintre deŃinătorul suveran al puterii (poporul, naŃiunea) şi
organizarea statală a puterii politice, în căutarea, în chiar organizarea statală şi funcŃionarea puterii, a
garanŃiilor exercitării drepturilor omului şi cetăŃeanului. Este o teorie care a stat la baza elaborării
constituŃiilor, afirmaŃiile din DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului (1789), FranŃa, stând mărturie
în acest sens. Astfel, potrivit DeclaraŃiei menŃionate, o societate în care garanŃia drepturilor nu este
asigurată, şi nici separaŃia puterilor nu este determinată, nu are o constituŃie.
EnunŃată de către John Locke (Traité du gouvernement civil, 1690), teoria separaŃiei puterilor este
definitivată şi explicată pe larg de către Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede et
de Montesquieu, născut în 1689) în celebra lucrare Despre spiritul legilor (1784). Montesquieu a făcut
din separaŃia puterilor un eficient instrument al siguranŃei cetăŃenilor.
Rezultă din celebra lucrare Despre spiritul legilor că totul ar fi pierdut „dacă acelaşi om sau acelaşi corp
de fruntaşi, fie al nobililor, fie al poporului, ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe cea de
a aduce la îndeplinire hotărârile obşteşti şi pe cea de a judeca infracŃiunile sau litigiile dintre particulari”.
Teoria clasică a separaŃiei puterilor în stat
Sintetizând teoria clasică a separaŃiei puterilor, vom putea reŃine mai multe idei. În orice societate
organizată în stat există trei funcŃii: de edictare de reguli juridice sau funcŃia legislativă; de executare a
acestor reguli sau funcŃia executivă; de judecare a litigiilor sau funcŃia jurisdicŃională. Fiecare funcŃie
este conferită unor organe distincte: puterea legislativă, adunărilor reprezentative; puterea executivă,
şefului statului, eventual şefului de guvern şi miniştrilor; puterea judecătorească, organelor judiciare.
La început, teoria separaŃiei puterilor în stat interzicea doar ca cele trei funcŃii să fie exercitate de acelaşi
organ. Pentru a înlătura pericolul despotismului, trebuia ca cele trei funcŃii statale să fie divizate şi
distribuite între mai multe autorităŃi, indiferent cum ar fi fost realizată această separaŃie. Aceeaşi funcŃie
putea fi exercitată de mai multe organe, important era însă ca acelaşi organ să nu poată exercita mai
multe funcŃii.

61
Teoria separaŃiei puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret:
slăbirea puterii guvernanŃilor în ansamblu, limitându-i pe unii prin alŃii. Se consideră că separaŃia
puterilor comportă două aspecte bine conturate:
a) separaŃia parlamentului vizavi de guvern;
b) separaŃia jurisdicŃiilor în raport cu guvernanŃii, fapt ce permite controlul acestora prin
judecători independenŃi.

Organizarea statală contemporană a puterii politice


Câteva consideraŃii privind organizarea statală contemporană a puterii politice sunt importante. Două
constatări rezultă azi din teoria şi practica statală, şi anume: continuitatea unor structuri tradiŃionale şi
transformarea funcŃiilor acestora.
Cât priveşte menŃinerea unor structuri tradiŃionale, este simplu de observat că şi astăzi distincŃia între
legislativ şi executiv rămâne o trăsătură fundamentală a regimurilor politice. Aceste structuri tradiŃionale
au cunoscut şi cunosc o permanentă transformare. Aceste transformări s-au datorat tendinŃei de a se
da executivului grija marilor decizii politice, Parlamentului rezervându-i-se rolul de reflecŃie şi de control
al Guvernului. De asemenea, transformările se explică prin aceea că în fapt este vorba de un echilibru
al puterilor, şi nu de o separaŃie care din start consideră potenŃial antagoniste parlamentul şi Guvernul.
[paginile 335-340]

Consacrarea separaŃiei puterilor în stat în ConstituŃia României


Examinând dispoziŃiile ConstituŃiei României, putem constata că ea consacră echilibrul puterilor în stat
în conŃinutul şi semnificaŃia sa ştiinŃifică şi, desigur, modernă. Mai multe argumente sunt pertinente şi,
desigur, convingătoare.
a) Articolul 1, alineatul 4, prevede o separaŃie clară a puterii: „Statul se organizează potrivit
principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul
democraŃiei constituŃionale”.
b) Cele trei puteri clasice se regăsesc exprimate în ConstituŃie: legislativul în normele
privitoare la Parlament (art. 61şi urm); executivul în normele privitoare la Preşedintele României şi
Guvern (art. 80 şi, respectiv, 102); justiŃia în normele privitoare la autoritatea judecătorească (art. 124 şi
urm).
c) Ordinea reglementării în ConstituŃie a puterilor este ordinea clasică, firească. ConstituŃia dă
expresie juridică realităŃilor şi activităŃilor politice statale în succesiunea lor firească.
d) Având în vedere legitimitatea împuternicirilor Parlamentului, compoziŃia sa numeroasă şi
larg reprezentativă, ConstituŃia asigură acestuia o anumită preeminenŃă în raport cu celelalte autorităŃi
statale. Astfel, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a Ńării (art. 61), el are funcŃii de formare,
alegere, numire, învestire a altor autorităŃi statale şi, desigur, funcŃii de control. Fireşte, se poate
adăuga caracterizarea dată de art. 58, potrivit căreia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului român, deşi utilizarea termenului suprem poate fi privită cu multe rezerve de ordin ştiinŃific în
contextul teoriei separaŃiei/echilibrului puterilor în stat. Trebuie să observăm că echilibrul puterilor îşi
găseşte semnificaŃii şi în organizarea şi funcŃionarea autorităŃii legiuitoare. Chiar structura bicamerală a
Parlamentului exprimă echilibrul în exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta este şi singurul
argument solid al bicameralismului Parlamentului faŃă de faptul că România este un stat naŃional
unitar.
e) Raporturile constituŃionale dintre autorităŃile publice se caracterizează prin implicări
reciproce ale unora în sfera de activitate a celorlalte, implicări ce semnifică echilibru prin colaborare şi
control.

62
Ca o concluzie la cele precizate mai sus, se poate preciza ca ne aflam în prezenŃa unei conlucrări a
structurilor statale în realizarea voinŃei poporului. Această conlucrare presupune: competenŃe clar
delimitate prin ConstituŃie, autonomie organizatorică şi funcŃională, control reciproc fără imixtiune,
garanŃii constituŃionale ale îndeplinirii mandatului şi ale respectării drepturilor cetăŃenilor.
[paginile 340-342]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:


• Puterea de stat, puterile publice
• Trasaturile generale ale puterii organizate statal
• Teoria separatiei puterilor in stat
• Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Identificati trasaturile generale ale puterii organizate statal


a.) puterea de stat este o putere politica
b.) puterea de stat este o putere de constrangere
c.) puterea de stat este si exista numai ca putere organizata
d.) suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca
vointa de stat
e.) caracterul social al puterii statale

A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e

2. Precizati prin ce se deosebeste puterea de stat fata de puterea politica


a. puterea de stat are uncontinut mai restrans decat puterea politica
b. puterea de stat este o parte institutionala a puterii politice
c. trasaturile statului nu se regasesc in totalitate in ansamblul puterii politice
d. puterea de stat este forma de organizare a puterii poporului
e. functia fundamentala a statului este de a exprima si de a realiza ca vointa generala
obligatorie vointa poporului

A.) a, b, e
B.) a, b, c
C.) a, c, d

Răspuns corect:1-C; 2-B

63