Sunteți pe pagina 1din 20

Comunicare politica

Comunicare politica si campania electoral


(noiuni introductive, simbolistica politic)

Comunicarea politica - este rezultatul interaciunii dintre publicitate - sondaje si televiziune,


sondaje venind cu conceptual de opinie publica (construcie formala, teoretica in care individual
este ncadrat intr-un mediu statistic)
McLaren - mediul este mesaj (importanta canalului) ->idee depita, susinuta de mediul
publicitar)
Consistenta mesajului in prezent este aproape de zero, motiv serios pentru scderea prezentei la
vot.
Televiziunea duce la anomie, aduce nestatornicia individului, spargerea tradiiilor, socializarea
politica in familie scade.
Programele de campanie, strategiile si demersurile trebuie sa tina cont de sondaje.
Campanile politice reprezint practice sociale care urmresc stabilirea identitii si a valorilor
unei comuniti.

Spaiul public si comunicarea politica

In ceea ce privete conceptual de spaiu public, asistam la o micare in plan conceptual si in


planul cercetrilor, care se centreaz in jurul comunicrii electorale.. Aceasta tendina se
evideniaz in timpul campaniilor electorale, perioada in care sunt mobilizate resurse importante
in direcia investigri mecanismelor si practicilor de comunicare politica. Campania electorala
este un eveniment convenional in care actorii politici, indivizi sau partid intra in competiie in
fata alegatorilor, in vederea dobndirii de credibilitate. Privind din perspective unei practici
politice, campania electorala este reglementata de un set de coduri socio-politice, existnd un set
de proceduri si ritualuri configurate in principal la scara naionala.

Din punct de vedere al metodei, campanile electorale rspund nevoii de a selecta in mod
democratic liderii politici. Aceasta se realizeaz prin respectare normei participrii si respectarea
normei majoritatii, in vreme ce norma participrii presupune crearea condiiilor sau a posibilitii
de a fi selectat, norma majoritarii impune criteriile de validare a seleciei.
Principiile democratice din punct de vedere procedural spun despre campanile electorale ca
reprezint cadrele legale si tehnice in care se desfoar procesele de selecie a liderilor.
Din punct de vedere al ritualului politic, in cadrul campaniilor electorale sunt generate
discursurile sau practicile de comunicare ce doresc validarea unora sau altora dintre actorii
politici. Se vorbete despre un spaiu discursive in care candidaii apeleaz la o anumita tematica,
fac apel la modalitile diverse de expunere a acestei tematici.
Ritualul politic regsit in campanile electorale este dat de condiiile socio-politice specifice
fiecrei tari.
Aceasta specificitate se regsete mai puin la nivelul procedurilor legale sau tehnice, este
extreme de accentuate in ceea ce privete ritualul campaniilor electorale.
Campaniile electorale ofer unei comunitatea posibilitatea de a-si construi o parte din identitatea
ei. Practica politica si sociala, votul ca act individual sau colectiv, da legitimitatea formala a
actorilor sociali de a se exprima in spaial public. Aceasta exprimare in spaial public este astzi
una mediata. (Mass-media este singurul actor social care are posibilitatea si resursele de a facilita
schimbul de idei intre electorat si politicieni) Acest schimb are menirea de a "construi"
identitatea electoratului. Aceasta construcie exclude manipularea acestuia.
Conceptul de spaiu public este identificat ca fiind funcional la mijlocul sec al XVIII-lea in
Anglia si Frana, apare ca si "sfera politica burgheza".
Habermas : "sfera politica burgheza este sfera persoanelor private reunite intr-un loc public".
Intr-o prima faza, aceste spatii publice reunesc indivizi care se manifesta in sfera puterii, iar
pentru prima data aceasta forma primara a spaiului public include folosirea publica a raiunii.
Conceptul se spaiu public cunoate o dezvoltare odat cu teza lui Habermas.
Spaiul public si campania electorala ofer posibilitatea manifestrii discursului electoral.
Discursul politic este electoral in momentul in care este generat de un element convenional, si
anume campania electorala, este nevoie de un anumit context comunicaional (practici specifice
de campanie electorala), este nevoie de un context de interaciune (dezbaterile electorale).
Discursurile actorilor politici mbrac forme diferite pentru ca ele comenteaz situaii de
comunicare diferite. O situaie de campanie include :
-

un context evenimenial (reprezentat de momentul care declaneaz discursul)

context comunicaional ( verbal, non-verbal sau vizual).Tipul de comunicare susine


schimbul discursiv, cruia ii corespund diferite practici de comunicare.
Contextul de interaciune, in care accentul cade pe rolul fiecrui participant la schimbul
discursiv, iar in funcie de aceasta prestaie sunt satisfcute sau nu anumite ateptri ale
interlocutorului.
Discursul politic se distinge de alte forme discursive tocmai prin gradul ridicat de
contextualizare. Este punctual, legat de un eveniment, poate genera sau poate fi generat de
anumite evenimente, are rolul de a evalua situaia comunicrii publice. Aceste evaluri sunt
puternic ritualizate.
Riturile trebuie privite ca ansamblul de comportamente individuale sau colective, relativ
codificate, avnd un suport corporal (gestual, verbal) cu caracter mai mult sau mai puin
repetitiv. Riturile au o ncrctura puternica pentru interpreii lor, ele reuind sa determine
adeziune mentala adeseori incontienta. Cu alte cuvinte, ritul poate fi neles ca reprezentnd un
set de aciuni secveniale, de roluri teatralizate, de valori sau simboluri si sunt comunicate intr-un
sistem mass-media sau codificat. Riturile sociale au rolul de a crea o anumita realitate.
Aceasta dimensiune simbolica a realitii sociale e cea care da sens sau modifica sensul in plan
individual. Aceasta realitate simbolica nu se poate constitui fora a tine seama de rolul imaginaiei
individuale, care sta la baza reprezentrilor sociale (se vizeaz cea a ateptrilor, care va fi
regsita in discursul politic.)
Discursul electoral este unul codificat, reprezint o oferta, una deja cunoscuta de electorat, oferta
ntrebuinata de fiecare data.
Prin discursul sau actorul politic trebuie sa ajung sa simbolizeze exact ceea ce vor masele,
ntrete astfel nevoia de sigurana, speranele si nvinge nelinitile.
Campania electorala privita ca ritual social implica in mod simetric omul politic si ceteanul
intr-o relaie in care cele doua pari ajung sa fie convinse ca au asemnri si interese comune.
Votul este singura forma prin care majoritatea cetenilor participa la actul de guvernare. Studiile
privind comportamentul politic arata ca majoritatea dintre cei care voteaz nu sunt contieni de
urmrile votului acordat si putini tiu pe cine voteaz.
Metodele utilizate pentru descrierea, tipologizarea si explicare comportamentelor electorale se
regsesc in trei mari abordri:
1.
Modelul determinist statutar -care explica comportamentele electoratului plecnd de la
ariile culturale de apartenena, de la poziia sociala sau mediul social de apartenena, votul
nefiind altceva dect un reflex al variabilelor prezentate anterior.(are un caracter puternic
descriptiv)

2.
Modelul psihosociologic -se centreaz pe atitudinile sociale ale alegatorului si pe studiul
motivaiei acestora. In acest model apar a fiind variabile importante in explicare
comportamentelor electorale, efectul de persuasiune in canalizarea opiunilor electorale si
proceselor de identificare comunitara.
3.
Modelul interactiv (comunicaional) -este rezultatul interaciunii teoriilor despre
sociologiile interpretative (interactionismul simbolic, etnometodologia, semiotica si
lingvistica).Pentru aceste model mesajul electoral este privit ca produs al negocierii intre semne
si interpretarea acestora. Conform acestui model factorii care influeneaz comportamentul
electoral nainte si in timpul campaniilor sunt discursul politic, mediatizarea sondajelor si
resursele cognitiv-interpretative ale alegatorilor (in funcie de aceste resurse se definesc si
ulterior sunt controlate situaiile sociopolitice cu care se ntlnesc alegatorii).
Astfel votul poate fi explicat ca fiind efect al percepiilor situatei politice si a ofertei electorale si
nu ca efect mecanic al poziiei sociale.
In ceea ce privete explicarea comportamentului electoral prin prisma comunicrii politice,
putem reduce ntreg universul de interpretare si explicaie la doua paradigme:
.
o paradigma determinista, care spune ca alegatorul este acionat de grupurile sociale de
apartenena, de elitele socio-culturale sau de mediul social
.
o paradigma naionalista care privete electoratul ca fiind bine informat, calculat, raional,
care ia decizii strategice si care analizeaz totul din perspectiva costuri-beneficii (beneficii mai
degrab simbolice). Acest model raional rmne limitat deoarece se pare ca vizeaz o
minoritate.

Etape in evoluia comunicrii politice

In a doua jumtate a secolului XX:

1.

Etapa 1 - caracterizata prin acces relativ larg si facil la instituiile si organizaiile media

2.
Etapa 2 - una de recunoatere a puterii pe care o au organizaiile si instituiile media
asupra (in raport cu) instituiilor politice, apare ideea de mass-media
3.
Etapa 3 - se diversifica extrem de mult canalele de comunicare ale mass-media att in
sensul apariiei unor canale noi (internet si comunicare mediata de PC) cat si in sensul
proliferrii posturilor de radio, TV, numr de publicaii in presa scrisa.

Cele trei etape reprezint stri calitativ distincte in evoluia comunicrii politice, att pentru
actorul politic, cat si pentru organizaiile media si cetean. Cele trei stri calitativ distincte sunt
determinate de schimburi majore care au avut loc in plan social, cultural si tehnologic. Aceste
schimbri au determinat alte schimbri in planul instituiilor politice si ulterior a comunicrii
politice.
Efectul cel mai vizibil in acest sens e legat de modul in care sunt definite agenda omului politic
si agenda ceteanului.
Studiile media efectuate in anii `40-50, pe comunicare politica, arata o relativa stabilitate a
instituiilor politice care aveau la baza un sistem de valori care se baza pe ncrederea votanilor si
pe o anumita tradiie in asumarea unor ideologii sau a orientrii politice.
Accesul actorului politic la canalele media nu fcea dect sa consolideze un cadru instituional
stabil.(`40-`50)
Urmtoarele dou decenii nseamn accesul restrictiv al unor forte politice la mass-media si tot
atunci o ntrire a poziiei vis-a-vis de instituiile statului, in special in relaiile cu guvernele.
Dezvoltarea tehnologica determina puin mai trziu o ubicuitate a instituiilor si a mesajelor
politice in mass-media .
In condiiile abundentei si a omniprezentei informaiilor si tirilor, este extrem de dificila
prestaia actorului politic. El trebuie sa rspund de multe ori la provocri sau situaii pentru care
nu s-a documentat suficient sau pentru care nu i-au fost furnizate suficiente date sau informaii.
Astfel, competiia politica nu se rezuma doar la respectarea unei strategii prestabilite, ea trebuind
sa fie att proactiva cat si reactiva.
In ceea ce privete jurnalistul,(in situaia informaiilor abundente) el trebuie sa fac fata unei
competiii din ce in ce mai mari in procurarea de tiri care sa menin atenia publicului cruia i
se adreseaz.
Dezvoltarea tehnologica a fost si va rmne un factor important in ceea ce privete rspndirea
aciunii jurnalistului si a actorului politic in planul comunicrii politice. Un alt grup important in
configurarea comunicrii politice este cel format din cercettorii acestor procese. Dinamica
ridicata a schimbrilor in cadrul campaniilor sa campaniilor politice determina nevoia evalurii
permanente a tendinelor sau a evoluiilor care au loc in rndul publicului sau a opiniei publice.
Publicul sau opinia publica de dup anii`80 se caracteriza printr-un grad ridicat de scepticism sau
de indiferenta fata de actorii politici. Acest tip de atitudine se datoreaz in principal proceselor de
socializare a individului

Printre principalele valori ale proceselor de socializare dup anii `50 vin din sfera
consumatorismului : prosperitate, bunstare individuala, individualism, confort si securitate.
Aceste idei se regsesc in agenda politicianului sau actorului politic sub forma "o viata mai buna
pentru individ" si "servicii publice mai bune pentru individ". In aceste condiii, in agenda
ceteanului figureaz probleme sau situaii la care la care solicita rezolvri rapide chiar in
condiiile masificrii universului de ateptare, politicienii trebuie sa fac fa unor publicuri
extrem de volatile, individualizate si sceptice sau critice. In acest context, rolul mass-media
rmne unul important, avnd de ndeplinit cteva sarcini:
.

selectarea

adresarea uni grup inta

amplificarea unor teme

rolul de mediator intre actorul politic si grupul inta

identificarea problemelor de interes pentru opinia publica

Calitativ, publicul difer in funcie de publicaiile emise.


In condiiile acestei diversiti a publicului, rolul mass-media este acela de a menine interesul si
de a creste aria de audienta.
Profesionalizarea este impusa tocmai de abundenta mijloacelor de comunicare si a mesajelor, de
fragmentarea publicurilor si a mijloacelor de comunicare. Cteva aspecte ale profesionalizrii in
acest domeniu sunt date de posibilitile de rspuns rapid la evenimentele zilnice, posibilitatea de
a culege si analiza date privind tendine in radul opiniei publice. Calitatea sau capacitatea de a
planifica un detaliu, o strategie de campanie. Profesionalizarea mai poate nsemna si capacitatea
de a obine si gestiona resurse financiare consistente.
In etapa comunicrii politice, actorii se mica intr-un mediu competitiv, intr-un mediu extrem de
mare. Este vorba de o competiie data de:
.

mass-media

opinia publica

oponeni

Oferta ridicata a mass-media in ceea ce privete emisiunile sportive, divertisment, muzica, etc.,
reprezint motive de abandonare a emisiunilor cu caracter politic. Rolul emisiunii politice sau a
aciunii politice este cel de a informa, de a persuada att editorii cat si reporterii si audienta.

Opinia publica si comunicarea politica

Opinia publica nu poate fi in primul rnd altceva dect un sistem de norme si valori prezent la un
moment dat intr-o societate.
Rolul sociologic al anchetei in ceea ce privete opinia publica este stabilirea unei agende
compatibile cu mentalitile.
Plecnd de la definiia opiniei publice, (."un complex de preferine exprimate de un numr
semnificativ de persoane cu privire la o problema de importanta generala.") putem identifica
principalele elemente (ale opiniei publice) detectabile, elemente care au o larga circulaie att in
spaiul de analiza cat si in cel al informrii publice.
Un prim element important este reprezentat de existenta unei probleme de importanta generala.
Pentru a deveni de interes public, ea trebuie sa fie controversata, in sensul posibilitii de a
suscita dispute, dezbateri. In cazul unor teme ca de exemplu corupia, exista un grad mare de
consensualitate, iar in cazul altora de geniul problemelor mediului apar curente de opinii extrem
de puternice dar de sens contrar. Argumentele nu se bazeaz pe raionalitate ci de cele mai multe
ori pe tradiie, recursul la morala, aceste argumente subliniind de fapt importanta sociala a
problemei discutate.
Un alt aspect important referitor la opinia publica este dat de numrul semnificativ de persoane.
Semnificativ nu nseamn majoritatea populaiei. Acest atribut, de semnificativ, in ceea ce
privete numrul celor vizai se refera la publicurile expuse posibilei implicri intr-o dezbatere.
Dezbaterile pe teme politice, sociale, de mediu, determina de cele mai multe ori formarea unor
publicuri semnificative, care trebuie tratate cu relativitate. In unele situaii nu numrul determina
apariia unei probleme care sa intre in discuia opiniei publice.
O alta caracteristica ar fi aceea a populaiei vizate, care, preocupata de o anumita problema
formeaz publicul. In spaiul social exista in acelai timp mai multe publicuri. Criteriile care
determina gruparea indivizilor intr-un anumit public sunt in principal legate de aspecte sociodemografice si economice. Cu alte cuvinte publicurile pot fi identificate si apelnd la anumite
criterii : clasa sociala, profesii, gen sau vrsta.
O ultima caracteristica a opiniei publice ar fi faptul ca avem de-a face cu un complex de preri,
lucru care nseamn ca in rndul unui public exista poziii sau opinii care se manifesta cu
intensitate diferita. Aceste preri sau opinii nu sunt neaprat mutual exclusive (de genul da sau
nu0. In foarte puine cazuri avem situaii dihotomice (ca in cazul pedepsei cu moartea)

Caracteristic opiniei publice este multitudinea de preri exprimate public. Aceasta exprimare
publica desemneaz opinia publica manifesta. Exprimarea publica poate mbrca diferite forma :
verbale, comportamentale, (aciuni deschise sau colective), iconice (afie, obiecte simbolice). La
baza opiniei publice manifeste, se afla opinia publica latenta. Gradul de cristalizare a unor opinii
sau intensitatea, credina, reprezint doar civa dintre predictorii privind manifestarea opiniei
publice.
Una dintre greelile frecvent ntlnite in discursul politic se refera la personificarea opiniei
publice. Nu se poate vorbi de o opinie publica singulara, unica, nu putem presupune o
unanimitate in cazul opiniei publice. Forme de genul opinia publica romneasca sunt folosite cu
intenia de a da greutate unei informaii si de cele mai multe ori in scopuri propagandistice sau
electorale. Invocarea opiniei publice se poate face doar in condiiile in care putem dovedi
existenta unor curente de opinie a unor teme aflate in dezbatere, dovada aceasta fiind fcuta in
urma cercetrii opiniei publice. Plecnd de la anumite sondaje in cmp politic, unii lideri de
opinie (politicieni, jurnaliti) i asuma rolul de lider sau se erijeaz in purttor de cuvnt al
opiniei publice.
Formarea curentelor de opinie nu depinde in mod necesar de eficienta unor instituii politice sau
administrative. Curentele de opinie se formeaz in principal plecnd de la un sistem de
mentaliti sau a unui sistem de valori existente in populaie la un moment dat.
Triada conceptuala: norme - atitudini - comportamente, reprezint sau cel puin ar trebui sa
reprezinte obiectul de studiu si de analiza al tuturor celor care proiecteaz campanile de
comunicare politica. In primul rnd aici ar trebui cunoscut fundalul axiologic al
populaiei/publicurilor. In funcie de acest fundal axiologic se poate construi un fundal de
consens. Acest fundal se construiete cu ajutorul mass-media, liderilor de opinie, asociaiilor,
partidelor politice, structurilor organizaionale. Invocarea frecventa a mentalitii nu trebuie
explicata prin intermediul opiniei publice manifeste ci fcnd apel la structurile axiologice din
societate.
Un alt concept frecvent ntlnit in analiza opiniei publice este acela de climat de opinie. Climatul
de opinie nu reprezint in mod necesar curentele de opinie deja cristalizate ci doar o stare in care
exista consens valoric asupra unor teme sau probleme aflate in dezbatere. Schimbrile majore la
nivelul opinie publice sunt determinate sau pot fi corelate cu schimbrile de mentalitate, care este
in general determinata de componenta pozitiva praxiologic - educaionala.
Ceea ce trebuie sa rmn in atenia analistului si practicianului din domeniul comunicrii
politice este multitudinea si fluctuaia mare in rndul publicurilor si a opiniilor exprimate, motiv
pentru care singurul mod eficient in care putem gestiona aceste opinii trebuie sa se bazeze pe
cunoaterea permanenta a opiniei publice.

Comunicarea politica si aciunea colectiva

Wilfredo Pareto - Aciuni non-raionale de masa

Cele mai multe orientri teoretice din tiinele socio-umane considera ca dimensiunea raionala a
comportamentului uman este dominanta. Experiena cotidiana atrage atenia asupra faptului ca o
mare parte a comportamentului de grup depete grania raionalului. Foarte multe din
manifestrile individuale sau instituionale depesc cadrele normalitii.
Majoritatea comportamentelor umane sunt reprezentate d dimensiunea non-raionala.
O atenie deosebita se acorda comportamentelor sau aciunilor de masa (comportamentul
colectiv). Acestea desemneaz aciunile ce nu ntrunesc cerinele raionalitii si de obicei in
aceste aciuni sunt angajai un numr mare de oameni. Aciunile colective sunt tratate corelat cu
tema schimbrii sociale.
In caracterizarea acestor concepte nu putem omite definirea termenului de "colectivitate"

grup social aparte care se comporta mai spontan si mai puin deliberat in comparaie cu
grupurile obinuite, o colecie mai larga de indivizi care nu sunt selectai dup anumite criterii,
scopurile nu sunt alese pe baze raionale si de obicei colectivitile sunt de scurta durata.

Grup temporar, nestructurat, cu o slaba definire a rolurilor si o slaba configurare a


autoritii.
Cnd se amintete de formele comportamentului colectiv se definesc:
.

aciunea de masa - demersul acionar este slab reglat de norme

.
comportamentul instituionalizat - intervin normele, apare recursul la regula intr-o mai
mare msura
In categoria "aciunilor de masa" sunt ncadrate urmtoarele tipuri de aciuni sociale:
moda, zvonul, isteria de masa, micrile sociale.
In clasificarea aciunilor de masa in funcie de non-raionalitatea lor avem in vedere urmtoarele
trsturi:
.
gradul de percepere neadecvata a realitii existente (exista in unele cazuri o nepotrivire
intre ceea ce fac, spun si gndesc oamenii, dar si mai mult intre ceea ce fac si ceea ce cred ca fac)

gravitatea efectelor

mrimea abaterilor de la alegerea raionala a scopurilor si a mijloacelor

msura nerespectrii normelor sociale

gradul de ignorare a altora

Principalele aciuni non-raionale de masa

Este vorba de publicuri formate dintr-un numr relativ mare de oameni ce mprtesc un interes
comun fr de anumite probleme. Identificarea unei ntregi populaii cu opinia publica este
ficiune. Ea este rezultanta prerilor mprtite de un public despre o problema sau alta.
Opinia publica este fluctuanta, motiv pentru care in societile democratice se consuma resurse
importante pentru cunoaterea curentelor de opinie in vedere influenrii sau schimbului acestor
opinii. In acest sens, in spaiul politic sunt organizate adevrate campanii in vederea construirii
unor imagini favorabile pentru partid sau pentru candidai.
Campanii -> organisme de propaganda cu intenia deliberata de a convinge audienta in vederea
unor opinii particulare.
Cel puin in campaniile electorale se face apel frecvent la conceptul de opinie publica,
considerndu-se sau invocndu-se tirania opiniei publice.
Sociologii invoca unele practici care au menirea de a influenta comportamentul electoral, ca de
exemplu publicarea datelor din sondajele de opinie in perioada campaniei electorale cu intenia
de a influenta modul in care oamenii vor vota.
Faptul ca opinia publica este volatila, instabila, este caracterizat de unii ca fiind o aciune nonraionala de masa.
Moda - apare spontan si de obicei are o viata scurta, este rapida nlocuita cu un alt curent. In
unele cazuri moda este asimilata in cultura societii, motiv pentru care persistenta crete. Se
vorbete de moda att sub aspectul nfiri cat si a comportamentelor. Stilurile de vestimentaie
sau de comportament sunt induse prin intermediul reclamei si a predispoziiei oamenilor de a
imita. Moda nu este cunoscuta in comunitile mici si tradiionale. Acela care vine cu inovaia
este ostracizat, marginalizat. Aici, variaiile comportamentale sunt mici de la individ la individ.
Se poate vorbi de un succes al modei doar in societile moderne.
societile moderne sunt orientate spre viitor, noul este vzut ca si ceva dezirabil si nu
periculos. In societile tradiionale este un status-quo stabil, constant si neschimbat.

Interesele comerciale puternice ncurajeaz apariia modelor, oferind unora ocazia sa


profite de pe urma modei.
In orice societate bazata pe competiie exista o concurenta si intre statusuri. Fiecare individ
ncearc sa sublinieze acele caracteristici personale prin care sa
devina mai atractiv, se poate distinge sau pur si simplu i propune satisfacerea unor
nevoi de natura psihologica.
-

In ceea ce privete comportamentul ostentativ, se ncearc diferenierea.

Aciuni non-raionale de masa -> Capriciile si nebuniile

Capriciul - schimbare deseori bizara in comportamentul oamenilor, schimbare observabila in


anumite segmente din populaie. Au durata scurta de timp, ating rapid un punct culminant dup
care se sting foarte repede. Se deosebesc de moda prin scurta durata si prin faptul ca sunt
admonestate public.
Pentru anumite grupuri sau anumii indivizi, capriciile devin o preocupare permanenta, devin
pasiuni. In aceste situaii, de cele mai multe ori capriciile devin nebunii.
Fanismul -> se refera la anumii indivizi pe care ii denumim fani ai anumitor personaliti
publice.
Se manifesta prin audienta mari la ntrunirile publice ale idolului. La aceste ntruniri fanii pot fi
recunoscui prin reacii de simpatie puternica sau chiar ieiri patologice (leinuri, tahicardie).
Alturi de aceste manifestri ale grupurilor sunt prezente si alt gen de activiti care sunt extrem
de bine organizate (activiti comerciale, activiti de promovare in vederea formarii unor curente
de opinie). In unele condiii grupurile de fani pot dezvolta comportamente agresive.
Celebrarea excelentei (cultul personalitii -> In anumite domenii ale vieii sociale sau culturale
apar si se afirma, funcional sau disfuncional anumite personaliti. Acestea devin celebre, sunt
respectate sau temute de ctre o tara sau mai multe naiuni. Ex|: Hitler, Stalin etc.
Pentru a marca prestigiul acestora, pentru a-l menine si spori, aceste personaliti apeleaz la
politici de construcie si argumentare a imaginilor. Imaginea nu se bazeaz doar pe construcii
spontane. Vorbim de o strategie de imagine. Pentru pstrarea imaginii unei personaliti politice
trebuie sa existe o strategie de imagine.

Zvonurile - > prezint informaii venite din surse anonime si care sunt transmise fr un plan
anume, din aproape in aproape de cei care au cunotina de ea. Cercetrile privind zvonul ridica
problema raportului intre zvon si adevr. Realitatea si cercetrile arata ca zvonurile pot fi false,
adevrate sau o combinaie a celor doua. Este sigur faptul ca nu se poate verifica. Zvonul este
informaia care circula in afara spaiului formal (mass-media, organizaiile guvernamentale).
Probabilitatea ca zvonurile sa apar este mare in sistemele in sistemele in care opinia publica nu
beneficiaz de informaii sau instituiile care ofer aceste informaii nu sunt credibile.
Zvonul este nlocuitorul tirilor importante. Ofer explicaii la ceea ce se ntmpla si ofer
predicii. Perioadele de stres, de mbuntire a sistemului economic, situaiile tensionate
favorizeaz circulaia si producia zvonurilor.
Exista trei etape in circulaia zvonurilor:
Nivelarea : etapa in care zvonul devine mai redus, mai accesibil, mai concis, circula uor de la o
persoana la alta.
1.
Cizelarea zvonurilor : se modifica in funcie de caracteristicile persoanei care-l preia. In
situaiile in care l transmite mai departe, individul va selecta acele elemente care prezint interes
pentru el si le va accentua.
2.
Asimilarea - indivizi vor aduga experienele personale, vor aduga obinuine si interese
care sa corespunda ateptrilor grupului din care face parte. In plan personal, exista un anumit
profil psihologic si social al individului care calporteaza (rspndete) zvonuri. Psihologic individ cu anxietate iar sociometric - individ marginal, izolat, predispus la astfel de preocupri.
Individul marginalizat apare in prim-plan ca deintor al informaiilor preioase devenind
"cineva" pentru o scurta perioada. Autoritile dar si unele instituii private privesc cu seriozitate
acest fenomen, impactul negativ major manifestndu-se in plan economic si politic.
3.
Isteria de masa - o mulime de indivizi cuprini de o stare de teama inexplicabila,
provocata de informaii greite sau credine nefondate. Aceasta stare se adncete si se extinde
rapid. In cazuri extreme se transforma in panica. Ex: vntoare de vrjitoare, a teroritilor sau
extrateretrilor.

Comportamentul colectiv si aciunea politica

Intr-una din lucrrile sale, Gustave LeBon abordeaz problema contiinei si aciuni colective.
Spune ca indivizii, indiferent de modul lor de viata, de aspiraii caracter sau inteligenta, in

momentele in care compun o mulime sufer modificri in planul contiinei si al


comportamentului.
Situaia de mulime pentru individ l determina sa simt, sa gndeasc si sa acioneze intr-o
maniera semnificativ diferita dect in situaiile in care s-ar afla singuri. Bazndu-se pe date si pe
observaie, Le Bon ajunge la concluzia ca emoiile si comportamentele pot fi transmise de la o
persoana la alta. Considera aceste procese ca fiind de contagiune, un fapt comun pentru indivizii
care se afla in grupuri mai mari.
Strile de contagiune presupun o sugestibilitate pronunata. In situaiile de masa, individul
ateapt configurri, idei de susinere din partea celorlali.
Disponibilitatea de a primi idei, aprobare, ncurajare, este in planul contiinei. In al doilea rnd,
procesul de contagiune presupune stimulare permanenta in situaiile de masa cu proximitate
fizica ridicata. Stimularea ia forma rspunsurilor circulare, fiind puin prezente situaia
rspunsurilor interpretative. Dimensiunea critica scade. Rspunsul interpretativ se reflecta atunci
cnd decide sa acioneze.
In cazul rspunsurilor circulare acetia nu judeca si nu apreciaz aciunea fcuta de alii. In
aceste condiii oameni apreciaz greit situaiile in care se afla. Situaia de contagiune presupune
imitabilitatea. Mulimea determina in plan individual tendina puternica de a-i imita pe ceilali
care sunt in mare majoritate liderii. Eroarea individului luat ca model poate fi considerat ca
fiind un adevr pentru ca se observa ca si alii fac la fel.
Un alt autor care trateaz aceste aspecte al e imitrii este Gabriel Trade in "Legile imitaiei". In
cadrul masei, tocmai datorita acestei tendine de a imita, o idee sau un anumit comportament ce
apare intr-un anumit loc al mulimii se rspndete in progresie geometrica. Imitaia respecta
regula de la socialul superior spre socialul inferior in general. In plan social imitaia are o
anumita perioada de ciclitate.
Contagiunea presupune facilitarea sociala care determina in plan individual un plus de curiozitate
sau un grad mai ridicat de asumare a riscului.
Asumarea unor riscuri inutile in situaiile de mulime au loc pentru ca individul apreciaz ca nu
poate fi tras la rspundere.
Contagiunea presupune conformitate. In situaiile de izolare, individul e liber sa gndeasc si sa
acioneze, dar ca parte a mulimii aceasta libertate este semnificativ redusa, mulimea exercitnd
o presiune puternica asupra individului, ncurajnd anumite aciuni si descurajnd altele.
Studiul conformitii i gsete aplicabilitate in problemele sau in raporturile care se stabilesc
intre majoritate si minoritate. Intr-un sens, majoritatea este asemnata ci ideea de mulime si cei
care nu se ncadreaz in aceasta majoritate sunt percepui ca fiind indezirabili sau in minoritate.

Alturi de teoria lui LeBon mai putem meniona alte cteva teorii frecvent apelate atunci cnd
tratam substraturile comportamentului de masa.
.
teoria convergentei - principala variabila luata in analiza este compoziia mulimii, de
obicei persoane care se aseamn sau care mprtesc in comun anumite caracteristici, formeaz
o mulime.
.
Teoria devenirii normelor - neaga prezena unor porniri non-raionale ale individului in
situaii de masa. Exista o dinamica a normelor si valorilor pe care individul o adopta contient in
funcie de caz (rspunsurile potrivite situaiei in care se afla) In funcie de situaiile de mulime
exista atitudini si comportamente diferite la nivel individual. Cercettorii care observa mulimile
sunt deseori afectai de situaiile de masa si nu pot observa in totalitate si obiectiv acest fenomen.
.
Teoria deindividualizarii - Ph. Zimbardo - autorul acestei teorii, care prezint trei
elemente importante : anonimitatea, reducerea responsabilitii, alterarea modului in are
individul percepe realitatea.
.
Teoria condiionrii - Neil Smelser analizeaz condiiile care determina transformarea
unor aciuni de tip raional. Condiii:
conductibilitate structurata -se refera la condiiile care evideniaz apariia unor aciuni
particulare non-raionale
tensiuni structurale -condiii ce provoac tensiuni in rndul oamenilor (srcia, conflictul,
discriminrile, incertitudinea)
credina generalizata -situaia in care majoritatea dezvolta opinii comune fata de situaia
in care se afla. Credina nu este o situaie care sa pstreze caracteristicile raionalitii
factorul precipitant -un incident minor si singular amplificat prin intermediul zvonurilor
este suficient in unele cazuri pentru a declana aciuni non-raionale de masa
modificarea pentru aciune -desemneaz organizarea mulimii in forme nestructurate si
rudimentare
mecanisme de control social -de obicei, in situaia in care controlul social redus poate determina
aciuni non-raionale de masa

Aciuni de masa mixte

Realitatea sociala nu e constituita doar din aciuni raionale si non-raionale. Cele mai multe din
aciuni nu pstreaz caracteristici ale logicului sau ilogicului, raionalului sau non-raionalului.

Aciunile non-raionale cu efecte distructive sunt cel mai des tratate in lucrrile de specialitate.
Marea majoritate a aciunilor colective au la baza o ideologie sau un set de idei fundamentale.

Comunicarea politica si tranziia

Tarile Europei Centrale si de Est se angajeaz in procese de tranziie odat cu schimbarea


regimurilor de tip totalitar. Aceste societi se confrunta cu o instabilitate care se reflecta negativ
la nivelul comportamentului individual si instituional. La nivel politic de vrf asistam la o
negociere simbolica ce are ca rezultat inventarea regimurilor democratice. Avem un joc politic la
care este greu de anticipat cursul, miza este puterea iar actorii politici nu sunt foarte bine definii.
Situaiile de tranziie in general sunt surse de stres pentru individ si societate. Putem vorbi de un
stres individual si instituional. Un individ stresat comite greeli, tensiunile sunt consecine
normale.
Lipsa sentimentului de stabilitate genereaz disfuncionalitatea in ceea ce privete funcionarea
sistemului politic si economic. Aceasta lipsa de stabilitate are drept cauza inoperabilitatea
vechilor tipare, noile tipare nefiind suficient de adaptate.
In acesta tranziie, suportul social la nivel individual este furnizat de reeaua personala a
indivizilor (diferite aranjamente interpersonale-strategii de adaptare). Aceste strategii de adaptare
se regsesc si in planul vieii politice. Ele sunt dictate de anumite circumstane, in general sociale
si politice.
Din nefericire, aceste strategii conjuncturale de salvare a unor indivizi (actori politici sau partide)
au generat in timp o imagine negativa ->nencrederea ceteanului asupra clasei politice. In
societile de tranziie totul este incert, vechile valori sunt considerate accidente politice, noile
valori nu sunt nc structurate, perioada vizibila a tranziiei este transferata unor instituii.
Tranziia este completa in momentul in care asistam la schimbarea mentalitilor si a
comportamentelor.

Limbaj si tranziie politica

Transformrile instituiilor aduc dup sine si anumite mesaje, imagini sau simboluri. O instituie
noua va transmite altceva. Semiotica regimurilor politice este in unele cazuri mai relevanta.

Perioada de tranziie a nsemnat pentru viata politica o adaptare a unor practici occidentale si
democratice, o cretere a culturilor politice, nivelul rmnnd totui sczut. Primii ani dup 1990
nseamn pentru discursul politic o revenire la sintagme, concepte si practici caracteristice limbii
de lemn.
Limbajul politic post-decembrist este structurat pe trei dimensiuni:
1)
mesajul populist si mobilizator -mesaje proprii celor aflai la guvern indiferent de
culoarea politica
2)

mesaje contestatoare -mesajele celor aflai in opoziie,mesaje cu referire la democraie

3)
mesaje moralizatoare -caracteristice att puterii cat si opoziiei, fac referire la un fals apel
la dialog, o falsa toleranta.
In ceea ce privete mesajul populist, ntlnim o serie de teme deja consacrate in ultimii 15 ani:
-

unicitatea si virtuile unice ale poporului roman

tot ceea ce se ntmpla negativ nu este din vina poporului roman

poziia geo-strategica a Romniei

cauzele insucceselor economice

contextul socio-politic si economic la nivel regional si global

Strategii de comunicare politica

Elaborarea unei strategii privind comunicarea politica reprezint un proces si nu o activitate


punctuala. Strategia e mai mult dect un plan de lucru iar elaborarea ei presupune parcurgerea
unor etape.
Activitatea de cercetare - Muli politicieni evita aceasta etapa, argumentul lor fiind ca ei cunosc
realitile si problemele oamenilor. In fapt, anchetele sociale, sondajele de opinie, focus-grupurile trebuie sa reprezinte primul pas in orice demers strategic. Din nefericire, exista numeroase
situaii in care consilierul PR ncepe elaborarea mesajului fr a avea in spate o anumita
strategie. Acest demers este unul eronat, pentru ca vorbim de mai multe mesaje, avem mai multe
publicuri. Vorbim de eficienta in comunicarea politica in momentul in care tim cu exactitate
publicul inta si pentru fiecare din acestea stabilim mesajul si canalul de comunicare.

O alta situaie eronata este aceea in care creatorii publicitii politice considera ca mesajul trebuie
sa fie frumos. Mesajul trebuie sa schimbe atitudini si comportamente, trebuie sa motiveze
audienta.
"A vinde spun nu e acelai lucru cu a vinde o idee"
Rolul cercetrilor in elaborarea strategiei este impus de situaia in care comunicarea politica
vizeaz publicuri mari. Orice forma de investigare este o forma de ascultare. Atunci cnd avem
de-a face cu grupuri mici se impune ascultarea necodificata a fiecrui individ din grup; in
momentul in care grupul este mai mare ascultarea este posibila prin intermediul a mai multe
metode.
Acest demers este unul extrem de util in lumea politicii, in care politicianul trebuie sa identifice
teme si probleme in rndul publicului. Unii politicieni se feresc sa apeleze la cercetri
argumentnd lipsa fondurilor sau autosuficiena.
Cercetarea este singura metoda prin care adunam informaii corecte si precise despre diferitele
publicuri. Astfel putem identifica valori, credine, comportamente si nevoi.
Rezultatele acestor studii ne indica ce trebuie sa spunem si cui, cum trebuie sa spunem si prin ce
canal. Cunoatem aceste lucruri pentru a evita bombardarea sau suprasaturarea grupurilor inta.
Ex: discursul specializat, logic, bine argumentat vizeaz indivizi bine educai. Acest grup inta
este unul redus ca dimensiuni, este deja informat iar ei sunt deja pro sau contra unei idei.
Exista mai multe modaliti de investigare a publicurilor. O parte din aceste modaliti sunt
accesate naintea elaborrii strategiei, altele sunt puse in practica in paralel cu desfurarea
strategiei sau sunt utilizate la final in vederea evalurii.
Primul sondaj care se realizeaz naintea elaborrii unei strategii este cunoscut sub denumirea de
base-line. In baza acestuia sunt produse cifre exact, avem o reprezentare cantitativa asupra
audientei. Ulterior, aceasta informaie se impune a fi completata cu informaie calitativa (focus
grupuri) care ne permit sa aprofundam gusturile grupului, identificarea sentimentelor.
Ce-a de-a doua modalitate de cercetare, care se desfoar continuu, pe parcursul activitii se
refera la sondajele periodice, in mod normal sptmnale. Aceste traking peals au rolul de a
semnala reacia publicului in situaiile de criza.
In ultima faza, post strategia, rolul cercetrii e acela de a evalua nivelul de atingere a obiectivelor
propuse, pentru ca nu ntotdeauna a ctiga nseamn ca ia lucrat bine.

Tipuri de audienta

Cercetarea identifica publicurile. Cu cat un public este mai puin numeros cu att mesajul, pentru
a fi mai eficient, trebuie sa fie mai specific.
Publicurile se divid in general in funcie de vrsta, gen, statut social, educaie, zona geografica.
In funcie de aceste caracteristici vom stabili mesajul pentru fiecare grup inta.
Pentru comunicarea politica, principiul publicului-inta vizat este format din indivizi. Alegerea
publicului ostil necesita resurse consistente si timp substanial si exista certitudinea convingerii
acestora. Asupra publicului fidel vor fi transmise informaii care sa consolideze fidelitatea.

Campaniile electorale - CANDIDAT sau CAMPANIE

Analiza oricrei campanii electorale, fie ca este de succes fie ca este vorba de o nfrngere
trebuie sa examineze factorii de natura interna si pe cei de natura externa care au dus la un
anumit rezultat. Aceti factori reprezint si elementele in jurul crora se organizeaz campania.
La categoria factori interni care sunt direct sub controlul echipei de campanie menionam:
.

candidatul

organizaia (partidul)

strategia de campanie

resursele

In rndul factorilor externi, necontrolabili:


.

organizaiile sau partidele din competiie

media

sondajele de opinie

Dup alegerile din anul 2000 a fost realizata o cercetare care avea ca tema tocmai investigarea
modului in care sunt gndite si implementate campaniile de comunicare politica. Grupul
investigat a fost format din 15 efi de campanie iar temele abordate vizau ateptrile staffului de
campanie, inventarierea opiniilor privind comportamentul electoral, modul in care sondajele
influeneaz activitatea de campanie, rolul media. In urma acestei evaluri au reieit o serie de
aspecte interesante att din punct de vedere teoretic cat si al practicismului:

1.Asemanarea dintre marketingul campaniilor comerciale si campaniile politice. Referindu-ne la


aspectele de natura teoretica, ilustrativa este urmtoarea definiie:
"Campania poate fi definita ca fiind un efort sistematic ce urmrete ctigarea puterii politice,
dup caz, atingerea scopurilor politice". Atingerea scopurilor politice este posibila apelnd la
operaia de organizare a procesului de comunicare cu scopul de a informa, persuada un anumit
public.
Efectul persuadrii se concretizeaz in atitudine, credine si opinii noi.
In aceasta idee se poate observa orientarea spre piaa aciunii politice din perioada electorala, o
tendina in cretere in ntreaga lume. Asemnarea intre marketingul standard si cel politic are la
baza in principal instrumentele, metodele si tehnicile folosite, care sunt similare. In ambele
situaii vorbim de un studiu de cercetare a pieei, se vorbete despre o segmentare a pieei, de
targeting, de poziionare, strategie de dezvoltare, implementare. Votantul poate fi analizat ca un
consumator de piaa politica la fel de competitiva ca si piaa de bunuri si servicii. Toate aceste
atribute ale campaniei electorale au determinat ncadrarea acestor practici in aa-numitul model
american de campanie politica, model caracterizat de :
.

o anumita tendina dominanta in campanii

poziii apropiate

importanta banilor

importanta crescnda a comunicatorilor profesioniti

importanta sondajelor

importanta fond-raising

Toate aceste elemente evideniaz importanta noilor tehnologii, a mass-media, demonstreaz


trecerea in plan secund a partidelor politice. Evideniaz preocuparea publicului fata de influenta
tot mai mare pe care o au consultanii asupra candidailor. Dimensiunea financiara a campaniilor
politice poate bloca partea de implementare. Construcia imaginii este partea eseniala a unei
strategii deoarece strategia trebuie sa includ profilul candidatului sub raport politic care sa fie
adecvat pentru fiecare dintre grupurile inta.
Iluzia privind imaginea sau profilul candidatului pentru diferite publicuri este cruciala si ea
dicteaz persoana care va fi candidat. Persoana care candideaz nu rezulta numai din negocierile
de partid ci in urma sondajelor publice, a strategiei. In construcia imaginii candidatului si in
elaborarea mesajelor avem de-a face cu o triada ce influeneaz intr-o maniera definitiva
sondajele, politicienii, media.

Intr-o oarecare msura, mesajele si profilul influeneaz la rndul lor, sunt importante dar au un
plan secundar.
In relaiile media-politic au fost identificate 4 mari ipoteze cu valabilitate discutabila:
1.

Mass-media furnizeaz multa informaie din planul politic

2.
media este condusa de o logica profesionala proprie, alta dect a partidelor sau a
cetenilor
3.
actorii politici acorda prima atenie mediei pe care ncearc sa o influeneze. Politicianul
ajunge de la public la media.
4.
rolul si locul mass-media este unul in cretere atunci cnd vorbim de influente asupra
comportamentului electoral.