Masuri secundare de reducere a emisiilor

de NOx

Masuri secundare de reducere a

emisiilor de NOx
Masurile secundare sunt tehnici de final (end-ofpipe) de reducere a oxizilor de azot (NOX) deja
formati.
Acestea pot fi implementate independent sau in
combinatie cu masuri primare precum un arzator cu
NOX redus etc.
Majoritatea tehnologiilor pentru gaze arse in vederea
reduceriiemisiilor NOX se bazeaza pe injectia de
amoniac, uree sau alt compusi care reactioneaza cu
NOX din gazele arse pentru a-l reduce la azot
molecular.
2

2.1 Reducerea selectiva catalitica (SCR)

Procesul de reducere selectiva catalitica

(SCR) este un proces aplicat la scara larga
pentru reducerea oxizilor de azot in
gazele de evacuare din instalatile de
ardere mari din Europa si din alte tari dn
lume, precum Japonia si SUA.
Procesul SCR este un proces catalitic care
se bazeaza pe reducerea selectiva a
oxizilor de azot:
cu ajutorul amoniacului
sau al ureei, in prezenta unui catalizator.
3

Masurile secundare pot fi impartite in:

Reducere selectiva catalitica
(SCR);
Reducere selectiva non-catalitica
(SNCR).
4

Reducerea selectiva catalitica (SCR)

Agentul reducator este injectat in catalizator,
in directia gazelor arse.
Conversia NOX are loc la suprafata
catalizatorului la o temperatura de obicei
intre 170 si 510 C, printr-una dintre
urmatoarele reactii principale.
Catalizatoarele SCR pentru oxizii metalului de
baza care functioneaza intre temperaturile
numite mai sus sunt disponibile pe piata si sunt
utilizate in numeroase aplicatii.
5

1.

Cu amoniac drept agent reducator:

2.

Cu uree drept agent reducator:

Cand se foloseste amoniacul drept agent

reducator, se pastreaza de obicei ca
solutie apoasa sau intr-o stare lichefiata la
o presiune de circa 1.7 x 106 Pa (17 bar) la
20 C.
In unele aplicatii mai mici, cum ar fi <50
MW, ureea este folosita sub forma de
granule de cristal alb, care se dizolva in
apa inainte de a fi injectate.
7

Pentru utilizarea amoniacului lichefiat, acesta

trebuie sa fie evaporat in amoniac gazos.
Acest lucru se obtine intr-un evaporator
incalzit electric cu abur sau cu apa calda.
Amoniacul este diluat cu aer inainte de
injectarea amestecului in gazul de
evacuare.
Injectarea se face printr-un sistem de duze
pentru a obtine un amestec omogen de
amoniac cu gaze arse.
8

Un mixer staticpoate fi plasat in canalul pentru evacuarea

gazelor pentru a imbunatati mai mult amestecarea.
Pentru a obtine o eficienta ridicata de indepartare a NOX
pentru a minimaliza pierderea de NH3, este foarte
importanta obtinerea unei proportii omogene de
NH3/NOX in gazele arse.
Dar cel mai puternic argument pentru a evita pierderea
de amoniac (mai mult de 2 ppm) in instalatiile de
ardere cu carbuni este ca cenusa zburatoare nu poate
fi vanduta industriei constructiilor.

Catalizatorii folositi pot avea diferite

forme geometrice cum ar fi
hexagonale sau in forma de disc
asa cum se poate observa Figura 1.
Brichetele (in special pentru
carbonul activat) sunt folosite de
asemenea ca geometrie a
catalizatorului.
10

Figura 3.27: Catalizatori hexagonali sau sub forma de disc

11

Cele patru tipuri de materiale folosite

drept catalizatori cu SCR sunt:
Oxizi ai metalului de baza, care constau din
materialul de baza TiO2 impreuna cu componentele
active vanadium, tungsten, molibdenum.
In cele mai multe cazuri, V2O5 se foloseste cu mici
cantitati de WO3, adaugate pentru a extinde intervalul
prea mic de temperatura, si mici cantitati de SiO2
pentru stabilizarea structurii si mici cantitati de MoO3
pentru a face catalizatorul mai rezistent la otravirea cu
componenti ai gazelor de evacuare.
Acest tip de catalizator necesita o temperatura intre
300 450 C
Zeoliti, care sunt silicati de aluminiu cristalini, extrem
de porosi, naturali sau sintetici si care sunt utilzati la
temperaturi intre 350 si 600 C
12

 Oxizi de fier, care constau in particule de oxid de fier

cu un strat superior cristalin subtire de fosfat de fier.
Carbon activat, care consta fie in antracit pulverizat
fie in carbune brun, amestecat cu elemente inerte si
prelucrat in peleti sinterizati.
Din cauza instabilitatii termice a carbonului activat la
temperaturi mai ridicate, sunt necesare temperaturi
mai scazute, intre 100 220 C.
In consecinta, in centralele electrice, carbonul activat
poate fi folosit numai in partea inferioara.

13

Elementele individuale ale

catalizatorului sunt unite apoi intr-un
modul catalizator, care formeaza apoi
straturile catalizatorului in reactorul
SCR, asa cum se poate observain
Figura 3.28.

14

Figura 3.28: Configuratia reactorului, elementului,

modulului si straturilor catalizatorului

15

Exista trei configuratii de baza pentru

integrarea reactorului SCR in lantul de
curatare a gazelor arse, factorul principal
fiind conditiile, precum temperatura gazelor
arse, care sunt potrivite pentru catalizatorul
folosit.
Pozitiile care pot fi folosite pentru
catalizator sunt ilustrate in Figura 3.29.
16

Figura 3.29: Configuratii existente ale tehnologiilor de reducere

17

Figura 3.29: Configuratii existente ale tehnologiilor de

reducere

18

Figura 3.29: Configuratii existente ale tehnologiilor de

reducere

19

Cele trei configuratii sunt pulbere in cantitate ridicata,

pulbere in cantitate redusa si de extremitate posterioara:
aranjamentul de pulbere in cantitate ridicata este implementat
cel mai adesea si evita reincalzirea gazelor arse datorita
temperaturii ridicate de functionare a catalizatorului (Figura
3.30). Durata de viata a catalizatorului a fost imbunatatita,
precum si rezistenta la abraziune. Cu toate acestea, folosirea
acestuia implica doua dezavantaje: primul, gazele arse pot sa
contina impuritati ale cenusii zburatoare si ale catalizatorului,
ceea ce duce la dezactivarea catalizatorului, urmata de o
scadere a eficientei a reducerii NOX. Acest lucru se poate
intampla de exemplu in cuptoare de evacuare a zgurei, pentru
combustibili specifici sau in procesele de co-incinerare. Al doilea,
pentru redotarea cu o SCR in configuratia de pulbere in cantitate
ridicata, este nevoie de spatiu suplimentar in apropierea
cazanului. Dispunerea de pulbere in cantitate ridicata este
rentabila pentru multe instalatii si implementata cel mai adesea.

20

 Dispunerea de pulbere in cantitate redusa depaseste

dezavantajele configurarii pulberii in cantitate ridicata.
Avantajul sau principal este tensiunea mecanica
scazuta aspura catalizatorului, care poate sa
prelungeasca durata de viata a catalizatorului. Cu
toate acestea, intrucat procesul functioneaza fara
incalzire suplimentara, este necesara o instalatie de
epuratori de praf la temperaturi ridicate. De aceea,
aceasta configuratie se dovedeste a fi adeseori
neeconomica cand se redoteaza centrale electrice
vechi. Mai mult, incalzitorul de aer este mai expus la
depunerea de bisulfat de amoniu

21

 dipunerea extremitatii posterioare este o varianta

potrivita pentru instalatiile existente, datorita
expunerii catalizatorului la abraziune, coroziune si
dezactivare. De asemenea, volumul catalizatorului
este mai mic decat pentru configuratia pulbere in
cantitate ridicata, deoarece se poate folosi un
catalizator cu un pas al infasurarii mai mic. Cu toate
acestea, gazele arse admise trebuie reincalzite cu
arzatoare suplimentare care folosesc in principal gaz
natural pentru a atinge temperatura de functionare a
catalizatorului. Pentru un catalizator cu cocs activat,
de obicei este suficient un schimb de caldura intre
gazul brut sigazul curat.

22

Figura 3.30: Exemplu de catalizator cu pulbere in cantitate ridicata SCR

23

Un posibil dezavantaj al SCR il reprezinta pierderea de

amoniac.
Acest lucru se intampla datorita reactiei incomplete a
NH3 cu NOX, cand mici cantitati de NH3 parasesc
reactorul cu gazele arse.
Acest efect este cunoscut ca pierdere de amoniac
(pierdere de NH3).
Pierderea de amoniac creste odata:
cu cresterea proportiei de NH3/NOX si
cu reducerea activitatii catalizatorului.
24

Pierderea ridicata de amoniac (scapare de

NH3) poate duce la:
formarea de sulfati de amoniu, care se depun
pe instalatiile din josul circuitului cum ar fi
pe catalizator si preincalzitorul de aer
NH3 in apele reziduale ale desulfurizarii
gazelor arse si apa de curatare a
incalzitorului de aer, si
concentratia ridicata de NH 3 in cenusa
zburatoare
25

Principalele avantaje ale tehnologiei SCR sunt:

procesul SCR poate fi folosit pentru multi dintre
combustibilii folositi in procesele de ardere, de
exemplu gaz natural sau produse petroliere albe, precum si
gaze de proces si carbune
conversia de NOX nu creaza nici un component secundar
de poluare
emisia de NOX poate fi redusa cu 90 % sau mai mult
reducerea generala a NOX depinde de SCR si de masurile
primare
pentru a respecta normele privind calitatea aerului, SCR
poate fi aplicata cu un consum adaptat de NH3 pentru a
reduce efectele de pierdere de NH3 si pentru a
prelungi durata deviata a catalizatorului.
26

Reducerea selectiva noncatalitica (SNCR)

Procesul de reducere selectiva non-catalitica
(SNCR) este o alta masura secundara de
reducere a oxizilor de azot deja formati
in gazele arse ale unitatii de ardere.
Se aplica fara un catalizator la o temperatura
aflata intre 850 si 1100 C.
Acest interval de temperatura depinde in mare
parte de reactivul folosit (amoniac, uree
sau amoniac caustic).
27

Folosind amoniacul ca reactiv, au loc

urmatoarele reactii chimice mai mult
sau mai putin inacelasi timp.
La temperatura scazuta, ambele reactii
sunt prea incete, la temperatura mai
ridicata, reactia secundara
nedorita domina cu o crestere a
emisiilor de NOX.
28

Reactie prncipala:

Reactie secundara nedorita:

29

O instalatie SNCR consta in doua unitati

de operare:
Unitatea de depozitare a reactivilor,
incluzand depozitarea, racirea si evaporarea
reactivului
Unitatea de SNCR propriu-zisa, unde se
desfasoara injectia reactivului si reactia
oxizilor de azot cu azotul si apa.
30

Intervalul de temperatura este foarte important deoarece;

peste acesta, amoniacul se oxideaza si astfel se produce si
mai mult NOX, iar
sub acesta rata de conversie este prea scazuta si se poate
forma amoniac.
Mai mult, odata cu schimbarile de sarcina, intervalul de
temperatura necesar este supus unor fluctuatii in
cazan.
Pentru a potrivi intervalul de temperatura necesar cu
injectia de amoniac, sunt necesare mai multe niveluri de
injectie.
Procesul de SNCR cu diferite niveluri de injectie pentru
amoniac este ilustrat in Figura 3.32.
31

Figura 3.32: Procesul SNCR

32

Pentru a atinge o rata de reducere ridicata si o

pierdere scazuta de NH3;
- reactivul si NOX din gazele arse trebuie sa fie
suficient amestecate.
Pe langa distributie si amestecare, un alt parametru
relevant este dimensiunea picaturilor de reactiv.
* Picaturile mici s-ar evapora prea repede si ar intra in
reactie la temperaturi prea ridicate, cauzand o rata
scazuta de reducere a NOX, pe cand
* Picaturle extrem de mari s-ar evapora prea incet si
ar intra in reactie la temperaturi prea scazute, ducand
la o pierdere ridicata de NH3.
33

Posibili puratori pentru agentul reducator sunt aerul

presurizat, aburul sau apa.

Masurile primare, precum aer deasupra arderii sau

recircularea gazelor arse, pot fi folosite ca purtatori
reactivi pentru procesul de SNCR.

Alegerea reactivului influenteaza de asemenea formarea

gazului ilariant (N2O).
Folosirea amoniacului si a amoniacului caustic induce
cantitati neglijabile de N2O,
- pe cand cantitati relativ ridicate pot fi masurate cand se
injecteaza uree direct in cazane.
34

Pentru a depasi aceasta problema si pentru a

elimina aproape complet formarea de N 2O,
ureea poate fi injectata in aerul de
ardere.
Mai mult, folosirea ureei ca reactiv pentru
SNCR duce la probleme mai mari de
coroziune decat folosirea amoniaculu sau
al amoniacului caustic.
De aceea, materialele trebuie alese cu
grija.
35

Va multumim pentru atentie !

36