Sunteți pe pagina 1din 10

Tema: Caracterizarea generala a dr international privat.

1.Obiectul de reglementare a dr international privat


2.Deosebirea dintre dr international privat si dr international public
3.Izvoarele dr international privat
1. Obiectul de reglementare a dr international privat

In 1834 de catre un autor englez a inceput a aparea termenul de dr international privat, este o
ramura relativ noua. Dr internat. privat s-a dezvoltat semnificativ in urmatoarele decenii, factorii
care au contribuit la dezvoltarea dr international privat: internationalizarea raporturilor
jurdiice, drept urmare la etapa actuala se vorbeste despre globalizarea raporturilor juridice,
OMC-1994, FMI. Al doilea factor, statele moderne din ce in ce mai mult doresc sa participe la
dezvoltarea relatiilor economice internationale, mai cu seama prin intermediul contractelor de
investitii straine, a contractelor de concesiune, a contractelor de prestari-servicii si executarea de
lucrari. Urmatorul factor este dezvoltarea progresului tehnico-stiintific, mijloace de transport,
telecomunicatii.
Obiectul de reglementare a dr international privat il constituie raporturile de drept privat cu
element strain, de extraneitate. In practica se intilnesc urmatoarele elemente de extraneitate:
1)primul element subiectul raportului juridic fie unul sau ambii sunt strainii;
2)urmatorul element de extraneitate este obiectul raportului juridic care se afla in strainatate;
3)urmatorul element strain este, faptele juridice au fost savirsite pe teritoriul altui stat;
4) urmatorul element ..elementul strain consta in aceea ca un litigiu dintre doua persoane cu
nationalitate sau cetatenie diferita, este examinat, solutionat de catre o instanta de judecata
straina.
2. Deosebirea dr internat public si privat
In literatura de specialitate deosebirea intre dr international privat si dr international public se
face dupa urmatoarele criterii: 1) dupa obiectul de reglementare, daca dr internat public
reglementeaza in special relatii politice intre state si organizatii, dr international privat
reglementeaza raporturi private cu caracter patrimonial in special.
2) urmatorul criteriu sunt subiectii care participa, subiectii dr international public sunt in
special statele si organiz internationale, pe cind subiecti ai dr internat privat sunt pers fizice si
juridice, iar in al mod mai restrins si statele si orgniz internationale.
In relatiile internationale nu se face deosebire neta intre dr international public si dr international
privat. In majoritatea litigiilor internationale judecatorii sau arbitrii sunt obligati sa aplice atit
normele de dr international public, cit si norme de dr international privat.
Unificarea se face prin conventii internationale. Reguli generale a asistentei tehnice a RM
conventie internationala, se stabileste conditiile juridice administrative, tehnice de realizare a
diferitor obiective dr international public, sei ncheie intre banca mondiala si guvernul RM. In
baza acestor reguli generale, a doua conventie internat memorandum de finantare, contine
clauze, dispozitii prin care se determina ca contractul viitor care ca fi incheiat de prestari servicii
sau executare de lucrari se determina continutul contractului care urmeaza a fi incheiat, se
determina procedura de concurs, licitatie, tender, se inscriu partile viitorului contract.
3. Izvoarele dr interant privat
In domeniul dr international privat exista mai multe organisme internationale care se ocupa cu
unificarea dr privat, si anume: 1.Comisia Natiunilor Unite pentru dreptul comertului
international cu sediul la Viena 1966, acest organism international are scopul de a elabora
diferite proiecte a conventiilor internationale in materie de drept privat, ca spre exemplu a fost
elaborata conventia de la Viena din 1980 cu privire la contractele internationale de vinzare de
marfuri. In afara de aceasta, comisia ONU are menirea sa codifice diferite uzante care sunt
aplicabile in raporturile dr international privat.

2. Al doilea organism Unidroit institutul de unificare a dr privat de la roma care a doar


constituit in1988, este o organizatie interguvernamentala, fiecare guvern plateste cotizatie,
badprim srl vs guvernul rusiei 21.10.2013
3. Urmatorul este organismul teritorial, organism international care are scopul de a unifica,
Organizatia de dezvoltare si cooperare economica, aceasta orgnsizatie are scopul de a unifica in
primul rind normele juridice care se aplica in dr investitional international si codurile de conduita
a societatilor multinationale, transnationale, corporatii.
4.Conferinta de la Haga care contribuie la unificarea raporturilor procedurale civile ca spre
exemplu au elaborat proiectul conventiei cu privire la procedura civila din 1958 si in alte
domenii precum conventia referitoare la acumularea probelor in procesele civile si comerciale
din 1970 si conventii din domeniul dr familiei.
Dr international privat contine doua tipuri de izvoare: 1).izvoarele interne sau
nationale. In sistemele nationale sunt utilizate diferite tehnici juridice in vederea reglementarii
raporturilor de dr international privat, sunt unele legislatii care reglementeaza principalele
raporturi de drept international privat in cadrul codului civil, ca spre exemplu Rusia.
Alte legislatii nationale elaboreaza legi speciale care sunt consacrate reglementarii
principalelor chestiuni referitoare la dr international privat.
O a treia categorie de legislatii nationale au doar citeva principii de drept international privat
consacrate in primele articole ale codului civil.
Normele de dr. international privat, conflictuale in afara de cartea a V-a a codului civil al
RM se mai regasesc si in alte acte normative precum codul muncii, codul familiei, diferite legi
din domeniul activitatii comerciale etc. Trebuie de mentionat ca in diferite sisteme de drept
nationale inclusiv in sistemul de drept al RM exista legi care contin norme materiale, care
determina dr si obligatiile partilor, care sunt menite sa reglementeze in mod direct raporturile de
drept international privat. Legea cu privire la activitatea economica internationala, la investitiile
straine.
In afara de izvoare interne, dr international privat contine si izvoare internationale.
Deosebim doua tipuri de izvoare internationale ale dr international privat:
1. conventii internatioanale care au drept obiect unificarea normelor materiale, ca spre exmeplu
conventia de la viena din 1980 cu privire la contractele internationale de vinzare de marfuri.
1.Al doilea tip de izvoare sunt conventii internationale care au drept obiect uniformizarea
normelor conflictuale, spre exemplu conventia de la roma din 1980 cu privire la dr aplicabil
obligstiilor contractuale sau Conventia de la Haga din 1986 cu privire la dreptul aplicabil
contractelor de vinzare a marfurilor. Sistemele de dr nationale diferit solutioneaza una si aceeasi
problema.
Cele mai principale conventii sau acorduri din sfera dreptului international privat se
intilnesc in urmatoarele materii: A).conventiile sau acordurile de asistenta juridica. Prin
asistenta juridica se intelege formele si conditiile in care se acorda asistenta juridica de orice fel.
De regula, conventiile sau acordurile cu privire la asistenta juridica reglementeaza urmatoarele
chestiuni: sunt stabilite conditiile in care se recunoaste si se executa hotariri judecatoresti a unui
stat semnatar pe teritoriul altui stat semnatar al conventiei sau acordului. principiul reciprocitatii,
legal si de fapt princ curtoaziei respectului statelor, este conflcit de legi
2. Raporturile personale si patrimoniale intre soti, adoptie internationala, stabilirea tutalei sau a
cotutelei, deschiderea succesiunii.
3.Urmatoarele probleme care sunt reglementtate de conventii sunt conditiile de valabilitate a
mai multor acte juridice precum ar fi procura, tranzactia si alte acte.
B.) Sunt conventii care reglementeaza raporturile in cazul investitiilor straine. Ele
reglementeaza urmatoarele chestiuni: Respectarea drepturilor investitorilor straini, care pot fi
urmatoarele: dreptul de proprietate. Al doilea drept, dreptul de transfera nestingherit teritoriul
altui stat mijloacele banesti rezultate din activitatea sa investitionala. Dreptul de a se ocupa cu
diferite activitati care nu sunt interzise investitorului strain pe teritoriul statului primitor. Dreptul
de a fi despagubit in cazul in care proprietatea investitorului este expropriata. Dreptul de a se

adresa instantelor internationale in cazul aparitiei litigiilor intre investitorul strain si statul
primitor.
C.)Urmatorul domeniu prin care sunt reglementate diferite chestiuni ce tin de dr internat
privat este arbitrajul comercial international. Exista mai multe conventii internationale care
reglementeaza chestiunile legate de domeniul reapectiv: a.conventia din 1958 cu privire la
recunoasterea si executarea sentintelor arbitrare straine de la New York sub egida ONU,
b.conventia de la geneva din 1961 cu privire la arbitrajul comercial international; c. conventia
de la washingon 1967 cu privire la solutionarea litigiilor intre state si persoane ale altor state.
Urmatorul izvor de dr international privat este practica juridiciara, desi nu in toate
sistemele de drept este considera izvor de drept, ea comtribuie in mare masura la identificarea
normelor de drept international privat si la aplicarea uniforma a acestora de catre instantele
judecatoresti. In cadrul uniunii Europene, practica Curtii Europene de Justitie este izvor de drept
european, in sensul ca in situatii juridica similare instantele judecatoresti nationale din statele
membre trebuie sa aplice practica curtii respective.
Urmatorul izvor sunt uzantele internationale, care in mod special sunt aplicate in cadrul
relatiilor economice sau comerciale internationale. Pe plan international cele mai cunoscute
uzante internationale sunt uzantele referitoare la termenii comercial internationali incomterms.
Aceste uzante sunt menite sa reglementeze raporturile intre vinzator si cumoarator in cadrul unui
contract de vinzare internationala de marfuri. Aceste uzante au un caracter dispozitiv si nu
obligatorii pentru partile contractante. Pentru ca instanta de judecata sa aplice aceste uzante,
partile contractante trebuie sa faca referite la acestea.
Un alt izvor este Doctrina juridica, are o importanta mai mare in cadrul dr international
privat, datorita faptului ca exista cu mult mai multe lacune.

Tema: Norme conflictuale


1.Notiunea si felurile normelor conflictuale
2.Structura normei conflictuale
1. Notiunea si felurile normelor conflictuale
Norma conflictuala este norma juridica prin intermediul careia se stabileste legea competenta
pentru solutionarea unui litigiu concret. Normele conflictuale au urmatoarele caracteristici:
1.au drept scop determinarea normei materiale aplicabile, dupa aceea ele isi inceteaza
actiunea; 2.normele conflictuale au un caracter prealabil, in sensul ca instanta de judecata sau
autoritatea competenta aplica mai intii norma conflictuala prin care determina sistemul national
de drept aplicabil si in al doilea rind determina care norma materiala din sistemul de drept
respectiv se va aplica.
3.norma conflictuala are un caracter de trimitere, in sensul ca norma conflictuala nu
determina dr si obligatiile partilor, ce indica doar legea materiala in baza careia va avea loc
determinarea dr si obligatiilor partilor.
Tipuri de norme conflictuale:
1.)norme confluctuale unilaterale, in continutul acestor norme este determinat doar cimpul,
sfera de aplicare a unui sistem de drept national, spre exemplu in art 1587 din codul civil se
prevede ca starea civila si capacitatea persoanelor fizice este determinata de legea nationala a
acestora. Drept urmare, la practica pot infatisa doua ipoteze: a)instanta de judecata aplica legea
RM; b) instantad e judecata este obligata ca referitor la capacitatea persoanei fizice care este
subiectul raportrului international privat sa aplice o lege straina, adica legea nationala a
cetateanului strain.
2.)Norme conflictuale bilaterale, sunt normele conflictuale care prin trimiterile la o formula
generala spre exemplu locul incheierii actului juridic se determina legea competenta.

3.)Norme conflictuale alternative, in continutul acestor norme conflictuale se stabileste doua


puncte de legatura, in cazul in care partile contactante nu stabilesc dr aplicabil contractului lor
prin consens se aplica legea cu care contractul are cele mai strinse legaturi. 1611 art. cod civil.
2.Structura normei conflictuale
Primul element a nirmei conflictuale este continutul acesteia. 1.Continutul normei conflictuale
indica categoria raporturilor juridice sau materia. In conformitate cuart 1601 a Codului Civil al
RM dreptul de proprietate si alte drepturi reale asupra bunurilor mobile si imobile sunt guvernate
de legea tarii unde se afla aceste bunuri. Reiesind din aceasta norma conflictuala legatura ei se
exprima prin urmatoarea sintagma: dreptul de proprietate si alte drepturi reale asupra sau in
privinta bunurilor mobile si imobile.
2.Al doilea element este legatura, prin intermediul legaturii se determina legea competenta
aplicabila in cadrul normelor conflictuale sunt utilizate mai multe tipuri de legaturi. Primul tip
legatura care contine o indicatie directa la legea competenta aplicabila. Spre exempu in
conformitate cu art 1587 Cod Civil alin. 5 se prevede ca legea personala a cetatenilor din RM se
determina in conformitate cu legislatia RM, adica in asemenea cazuri se indica legea carui stat se
aplica intr-un caz anume.
Al doilea tip de legaturi: legatura care contine o indicatie generala sau abstracta. Legatura in
cadrul normei conflictuale se determina avind in vedere urmatoarele elemente: a.)cetatenia
persoanelor fizice, in toate domeniile fie dr familiei sau chiar dr contractelor se aplica legea
cetateniei, sau legea personala a cetateanului lex patriae, pentru a determina capacitatea juridica
a persoanelor fizice.
b.) domiciliul persoanei fizice, se aplica indeosebi in materia succesiunii.
c.) sediul persoanei juridice, este principalul element in baza caruia se determina nationalitatea
persoanei juridice.
d.) locul incheierii actului juridic, locul executarii contractelor.
e.) pavilionul navei maritime sau al aeronavelor.
f.) legea forului, se aplica in privinta tuturor problemelor procedurale
g.) legea autoritatii care instrumenteaza actul.
Tema: Subiectii dr international privat
1.Persoanele juridice ca subiecte in dr international privat
2.Persoanele fizice ca subiecte a dr international privat
3.Statul ca subiect a dr international privat
1.Persoanele juridice ca subiecte in dr international privat
In raporturile de dr international privat pot participa societatile transmationale sau multinationale
si persoanele juridice ale diferitor stat. Regimul juridic al societatilor transnationale se
caracterizeaza prin urmatoarele elemente:
1.chiar de la infiintarea, constituirea lor, acestea contin elemente straine, de extraneitate, in
sensul ca atit capitalul cit si asociatii contine elemente straine, altfel spus societatile
transnationale nu sunt constituite intr-un anumit stat cu scopul de a apartine acestui stat, ci se
formeaza diferite filiale in diferite state fara personalitate juridica. Drepturile si obligatiile
asociatilor sunt determinate de catre actele constitutive ale acestora. In cazul aparitiei litigiilor
intre asociati sau asociati si persoane terte sau intre insasi societatea transnationale si persoana
terta, litigiile se solutioneaza de catre instante internationale. Probleme de dr international
privat in privinta persoanelor juridice apar in cazul in care acestea isi desfasoara o activitate
economica internationala pe teritoriul altui stat. Drept urmare, in asemenea cazuri, pentru a
determina statutul juridic a persoanelor juridice straine pe teritoriul unui stat strain, este necesar
de a determina nationalitatea lor. In legislatiile nationale sau in sistemele de drept nationale sunt
utilizate mai multe criterii in vederea determinarii nationalitatii persoanei juridice. 1.Primul
criteriu este criteriul sediului social. Instantele de judecata, conform acestui criteriu, iau in

considerare sediul real a persoanei juridic, adica tara pe teritoriul careia se afla in mod efectiv
organele de conducere.
2. criteriul activitatii economice principale.
3. criteriul inregistrarii, incorporarii. Conform acestui criteriu, nationalitatea persoanei juridice
se determina luindu-se in considerare tara in care a fost constituita persoana juridica.
4. criteriul controlului, conform caruia se considera ca o persoana juridica are nationalitatea
statului a carui cetateni sunt majoritatea asociatilor, care detin o majoritate a capitalului in
societate. Acest criteriu este utilizat mai cu seama in acordurile cu privire la protejarea si
pomovarea investitiilor straine.
Pe plan international, in conformitate cu conventia de la haga din 1956 cu privire la
recunoasterea
persoanelor juridice, asociatiilor si fundatiilor, persoanele juridice straine pe teritoriul altui stat se
recunosc deplin drept. Statele sunt in drept sa limiteze drepturile persoanelor juridice straine
aflate pe teritoriul lor. Spre exemplu, pers juridice nu pot sa detina in proprietate terenuri
agricole, nu pot sa isi desfasoare activitatea ce tine de domeniul securitatii nationale sau de
inferesul national.
3.Statul ca subiect a dr international privat
Specificul calitatii de subiect de drept international privat a statului consta in faptul ca acesta
dispune de imunitate: statul participa la raporturile de drept international privat in urmatoarele
domenii/materii: incheie difericte contracte cu caracter economic sau comercial, statul participa
la investitii straine, in cazul in care ramine mostenire in favoarea statului pe teritoriul unui stat
strain, cind opersoana fizica sau juridica testeaza, cedeaza bunurile lor statului, in cazurile in care
statul este atras in calitate de pirit in fata unei instante judecatoresti straine; cind statul apare sau
actioneaza in calitate de reclamant in fata unei instante judecatoresti straine sau in fata unei
instante judiciare internationale. Statul poate renunta la imunitatea de jurisdictie prin
intermediul urmatoarelor mijloace, metode:
1. prin intermediul conventiilor internationale, spre exemplu conventii bilaterale cu privire la
promovarea si protejarea investitiilor straine, sau prin conventii regionale precum: conventia
europeana privind imunitatea statelor si a proprietatii lor din 1972, conventia onu cu privire la
imunitatea jurisdictionala a statelor si a imunitatii lor 2004.
2. contractul international, in asemenea cazuri, partile contractante trebuie sa renunte in mod
expres la imunitatea jurisdictionala prin intermediul unei clauze contractuale, care ar avea
urmatorul continut: toate litigiile care vor aparea in contract vor fi solutionate de catre o instanta
internationala
3. prin declaratii unilaterale a statului care este materializata sau se exprima printr-o lege,
sunt tari care au legi nationale cu privire la imunitatea statului. SUA 1978, Marea Britanie dr.
aplicabil contractelor internationale.
Imunitatile:
Imunitatea de jurisdictie, nici un stat nu poate fi ju de catre o instanta de jud straina, sau
internat fara acordul.
Imunitate de executare, daca exista un act juridic cu caracter procedural, decizii de judecata sau
arbitraj, nu pot fi executate fara acordul statului.
Imunitate asupra bunurilor statului

Tema:Normele conflictuale cu privire la contractele internationale


1. Rolul vointei partilor in determinarea dreptului aplicabil contractelor
2. Efectele juridice a alegerii unei legi straine in calitate de drept aplicabil contractului
international
3. Alegerea legii straine ca mijloc de determinare a continutului contractului international
4. Limitele aduse alegerii partilor a dreptului aplicabil contractului lor
5. Domeniul de aplicare a legii contractului
1. Rolul vointei partilor in determinarea dreptului aplicabil contractelor
In dreptul international privat exista principiul autonomiei de vointa in baza caruia partile
contractante pot alege dreptul aplicabil contractului lor. In literatura de specialitate acest
principiu se mai numeste lex voluntatis, princ autonomiei de vointa. Partile contractante pot
alege sau determina dreptul aplicabil contractului lor prin urmatoarele moduri:
1. in mod implicit sau tacit, adica partile pot recurge la determinarea indirecta a dreptului
aplicabil reiesind din imprejurarile incheierii contractului lor. Astfel, spre exemplu, daca un
contract s-ar incheia pe teritoriul RM si ar urma sa fie executat in totalitate pe teritoriul RM,
instantele de judecata vor aprecia ca partile contractante au avut in vedere sa se aplice sistemul
de drept moldovenesc.
2.determinarea sau alegerea dr aplicabil contractului lor in mod expres, de regula, in
practica internationala, este inclusa o clauza contractuala in continutul contractual international
care se numeste clauza privind dreptul aplicabil contractului. Aceasta clauza se mai numeste
contract de alegere a dreptului aplicabil, datorita faptului ca aceasta clauza are regimul juridic a
unui contract autonom. De cele mai multe ori, aceasta clauza are urmatoarea formulare: "in caz
de aparitie a litigiilor din contractul prezent, acestea vor fi solutionate in baza legii romane/ruse
etc".
In comformitate cu art. 1610 a CC al RM din cartea a V-a, partile contractante au dreptul sa
aleaga dreptul aplicabil contractului lor nu doar la momentul incheierii contractului international,
ci si in orice alt moment ulterior incheierii acestuia. In afara de aceasta, partile pot sa modifice
dreptul aplicabil ales cu conditia ca sa nu fie incalcate drepturile contractuale ale tertilor.
Totodata, dreptul pozitiv al RM permite partilor contractante sa aleaga mai multe sisteme de
drept care se va aplica in privinta diferitor elemente ale contractului. In practica internationala se
intilnesc doua moduri generale de alegere a legii straine in calitate de drept aplicabil.
1.Primul mod: alegerea legii straine in calitate de drept aplicabil contractului lor.
2. doilea mod: alegerea legii straine in calitate de mijloc de precizare a continutului
contractului partilor, parti litigante.
2. Efectele juridice a alegerii unei legi straine in calitate de drept aplicabil contractului
international
In cazul in care partile contractante aleg o lege straina in calitate de drept aplicabil
contractului lor, exista urmatoarele efecte juridice: 1.partile contractante se pot referi doar la un
sistem de drept national in vigoare in cadrul unui stat; 2.instantele care solutioneaza litigiile care
rezulta din contract trebuie sa ia in considerare modificarile legislative care au avut loc dupa
incheierea contractului si pina la solutionarea litigiului; 3.interpretarea si aplicarea sistemului de
drept aplicabil se efectueaza intocmai ca si in jurisprudenta statului respectiv, a carui apartine
sistemul de drept aplicabil; 4.doar in cadrul acestui mod de alegere a legii straine se poate pune
problema fraudei la lege, o operatie prin care partile contractante cad de acord sa apere dr
national, care este mai favorabil conditiilor contractuale dar nu are nici o legatura cu contractul
in cauza; 5.doar in cazul in care partile utilizeaza acest mod se poate pune problema aplicarii
ordinii publice; in cazul in care normele nu sunt suficiente pentru solutionarea tuturor litigiilor,
se recurge la normele juridice sau la principiile generale ale sistemului de drept national
aplicabil.

3. Alegerea legii straine ca mijloc de determinare a continutului contractului international


In cazul in care partile contractante aleg o lege straina doar pentru precizarea contractului lor,
dispozitiile legale a acestei legi sunt convertite in clauze contractuale, si de aici rezulta
urmatoarele efecte: 1.partile pot sa se adreseze, sa se refere chiar la o lege abrogata sau la un
proiect de lege; 2.interpretarea dispozitiilor legale se face in conformitate cu regulile de
interpretare a contractelor, si nu a legilor, deoarece dispozitiile legale au devenit clauze
contractuale; 3.modificarea ulterioara a legii straine nu va fi luata in considerare de catre
instantele de judecata sau de arbitraj; 4. nu poate fi aplicata nici frauda la lege, nici ordinea
publica; 5. in cazul in care idspozitiile legii straine nu sunt suficiente pentru a solutiona toate
aspectele litigiilor, instanta de judecata sau instanta de arbitraj va aplica pentru solutionarea
completa sistemul de drept national aplicabil in speta.
4. Limitele aduse alegerii partilor a dreptului aplicabil contractului lor
In literatura de specialitate, exista conceptia precum ca contractul poate fi reglementat doar in
baza autonomiei de vointa a partilor fara ca acestea sa faca referire la vreo lege sau sistem de
drept national. Altfel spus, se considera ca un contract poate fi valabil si posibil de executat doar
in baza vointei sau autonomiei de vointa a partilor. Aceasta conceptie se numeste contract fara
lege. In practica, aceasta conceptie nu poate fi realizata, deoarece valabilitatea oricarui contract
se apreciaza in conformitate cu un sistem de drept aplicabil. Altfel spus, vointa partilor are
valoare juridica doar daca este recunoscuta de o norma juridica. Astefl, in conformitate cu art.
668 CC al RM, se prevede ca au forta obligatorie doar contractele legal incheiate. In literatura de
specialitate a fost inaintata o alta conceptie care se numeste asa-zis "contract fara lege". Conform
acestei conceptii, se sustine ca in privinta unui contract pot fi aplicabile doar norme juridice
internationale cu privire la contracte. Astfel, se sustine ca ar exista o lex mercatoria, adica o lege
a comerciantilor care ar fi aplicabila contractelor internationale. Partile contractante pot alege un
sistem de drept pentru a fi aplicat contractului lor doar in vederea solutionarii unui conflict de
legi. Exista conflict de legi cind mai multe sisteme de dr nationale sunt susceptiblie sau capabile
sa fie aplicate in cazul respectiv. Drept urmare, partile contractante pot alege doar un sistem de
drept cu care contractul international are o legatura oarecare.
5. Domeniul de aplicare a legii contractului
Legea contractului se aplica la formarea contractului. deosebire formare si incheierea
contractului. Dreptul aplicabil contractului sau elgea contractului se aplica interpretarii
contractelor sau clauzelor contractuale.Urmatorul element este executarea contractului. In baza
acestei legi se determina moneda in care urmeaza sa fie platit pretul contractual, modul de plata
portabila cherabila. Urmatorul element este modurile de stingere a obligatiilor contractuale.

Tema: Solutionarea litigiilor civile cu element de extraneitate


1.Competenta in dr international privat
2.Prorogarea conventionala de competenta sau comoetenta contractuala
3.Conditia strainilor in procesul civil international
4.Dreptul aplicabil in cadrul procesului civil international
5.Recunoastera si executarea hotaririlor judecatoresti straine
1. Competenta in dr international privat
Scopul determinarii competentei in cadrul dreptului international privat este de a determina
instanta de judecata a carui stat este competenta sa solutioneze litigiul respectiv. Altfel spus, se
solutioneze conflictul de jurisdictii in cazul in care pentru solutionarea litigiului in cauza par a fi
competente diferite instante judecatoresti a diferitor state datorita prezentei elementului de
extraneitate. Pricipalele elemente de extraneitate care sunt luate in considerare de catre
instanta de judecata sunt urmatoarele: 1.cetatenia; 2. domiciliul se afla in strainatate sau
resedinta; 3. sediul persoanei juridice sau invers; 4. filiala sucursala reprezentanta persoanei
juridice straine se afla pe teritoriul RM; 5. bunurile sau masa succesorala se afla pe teritoriul
unui stat strain; 6. imobilul se afla pe teritoriul unui stat strain.
In cadrul unui proces civil international, apar urmatoarele probleme de baza:
1)determinarea competentei jurisdictionale. Aceasta competenta se determina in baza
urmaroarelor acte: conventii internatioanle, universale precum conventia de la haga 01.03.1954
cu privire la procedura civila, actele juridice regionale conventii regionale, precum ar fi:
a).conventia de la Minsk 1993 CSI cu privire la asistenta juridica in materie civila, comerciala,
penala etc. In cadrul UE 1968 bruxelles cu privire la competenta jurisdictionala in cadrul
comunitatii euioene, 2001: regulamentul UE.
b.) acordurile bilaterale cu privire la asistenta juridica in materie civila, comerciala si penala.
d). Practic in toate tarile lumii exista diferite acte juridice prin care este determinata competenta
in instantele de judecata in cazul solutionarii unui litigiu civil cu element de extraneitate.
e.) In unele cazuri insasi partile litigante au dreptul sa incheie un contract sau un acord de
determinare a competentei a unei instante judecatoresti concrete.
2) A doua problema care poate aparea este imunitatea de jurisdictie.
Practic fiecare legislatie nationala contine norme juridice prin care se determina competenta
instantelor de judecata care de regula se imparte in competenta relativa si competenta exclusiva.
Instantele de judecata din RM au dreptul sa solutioneze urmatoarele litigii civile cu
element de extraneitate: 1. piritul are domiciliul in RM; 2. cind actiunea care rezulta din
contractul care total sau partial a fost executat pe terit RM; 3. cind actiunea se refera la stabilirea
pensiei de intretinere; 4. cind reclamantul care depune o cerere de desfacere a casatoriei are
cetatenia RM sau doar unul dintre soti are cetatenia RM; 5. actiunea rezulta dintr-un contract de
transport, carausul se afla pe teritoriul RM sau punctul de plecare sau de destinatie se afla pe
teritoriul RM.
Competenta exclusiva a instantelor de judecata din RM:
1. in cazul in care este contestat un drept, dreptul litigios, asupra unui bun imobil care se afla pe
teritoriul RM
2. prejudiciul care se refera la vatamarea corporala sau a sanatatii a survenit pe teritoriul RM
3. Faptul care a daunat sau a adus daune unui bun a fost savirsit pe teritoriul RM
4. Nava sau aeronava a fost sechestrata pe teritoriul RM

2. Prorogarea conventionala de competenta sau comoetenta contractuala


Legislatiile nationale permit partilor litigante sa incheie un acord prin care sa determine instanta
de judecata care va fi competenta sa solutioneze litigiul aparut intre ele clauza atributiva de
competenta. Partile litigante au dreptul sa incheie un asemnea acord in diferite forme:
1.sub forma clauzei atributive de competenta care este inclusa intr-un contract international;
2. un acord separat de contractul international, insa se refera la determinarea competentei de a
solutiona litigiile care rezulta dintr-un contract international concret de catre o instanta de
judecata nationala anumita;
3. forma verbala, adica partile litigante declara in fata instantei de judecata ca ele sunt de acord
ca instanta respectiva sa solutioneze litigiul in cauza desi ea nu este competenta.
Conditiile de fond ale acordului privind competenta:
1. comsimtamintul trebuie sa fie liber si neviciat
2. partile contractante sau ale acordului trebuie sa aiba capacitate procesuala de exercitiu.
3. Conditia strainilor in procesul civil international
Strainii dispun in linii generale de aceleasi drepturi si obligatii procedurale ca si cetatenii din
RM. Astfel, in privinta lor se aplica principiul national. In conformitate cu art. 20 a Constitutiei
RM, inclusiv strainilor li se recunoaste dreptul de a avea accesul la justitia din RM, pentru
apararea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime. Legislatia RM nu prevede ca reclamantul
persoana fizica sau juridica straina sa depuna cautiune ca garantie a asigurarii platii cheltuielilor
de judecata in cazul in care persoana straina ar pierde procesul.
In conformitate cu legislatia RM, strainii au dreptul la: 1.interpret; 2. strainii au dreptul la
reducerea sau scutirea de taxe de stat; 3. strainii au dreptul
La asistenta juridica gratuita cind aceata este expres prevazuta de lege sau cind probeaza ca
starea materiala nu le permite sa achite cheltuielile de judecata.
4. Dreptul aplicabil in cadrul procesului civil international
In cadrul unui proces civil international, de regula, instanta de judecata sesizata aplic legea
forului, adica legea statului care apartine instanta investita. Insa, exista urmatoarele exceptii de
la aceasta regula generala:
a. in privinta capacitatii procesuale de folosinta, care ca si in cazul dr civil apare din momentul
nasterii persoanei si exista pina la momentul decesului persoanei respective, sau lichidarii daca e
persoana juridica si consta in aceea ca persoana dispune de drepturi procedurale in vederea
realizarii drepturilor sale subiective. In afara de aceaSta, legea forului nu se aplica in privinta
capacitatii procesuale de exercitiu, care consta in aceea ca persoana care dispune de aceasta
capacitate are posibilitatea in mod personal sa stea in justitie si sa-si valorifice drepturile si
interesele sale legitime. In privinta capacitatii procesuLe de folosinta si de exercitiu se aplic
legea nationala, adica legea statului a carui cetatean este persoana fizica sau legea statului unde
s-a inregistrat persoana juridica. Nu se aplica legea forului nici in privinta calitatii procesuale a
partilor.
Calitatea procesuala se determina in privinta unei persoane concrete in cadrul unui anumit
litigiu. Pentru ca reclamantul sa aiba calitatea procesuala activa, persoana acestuia trebuie sa
coincida cu titularul dreptului litigios. In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva, este
necesar ca persoana piritului sa coincida cu persoana care este realmente obligata. De asemenea,
legea instantei sesizate, legea forului nu se aplica in privinta obiectului litigiului si a cauzei
acitunilor civile. Legea forului nu se aplica de asemenea in privinta probelor. In dreptul
international privat deseori se utilizeaza delegatiile judecatoresti prin intermediul carora
instantele judecatoresti straine pot acumula diferite probe precum depozitiile martorilor, raport
de expertiza etc.

5. Recunoastera si executarea hotaririlor judecatoresti straine


Hotaririle judecatoresti de regula au efecte juridice fara nici un impediment pe teritoriul statului
unde au fost pronuntate. In cazul in care se pune problema de a fi executate pe teritoriul altor
state decit unde au fost pronuntate, acestea pot avea efecte juridice, daca intrunesc conditiile de
regularitate internationala. Conditiile de regularitate internationala:
1. -hotarirea judecatoreasca straina trebuie sa fie definitiva in statul in care a fost pronuntata
2. -instanta de judecata care a pronuntat decizia sau notarirea respectiva sa fi fost competenta in
aceasta privinta: a) se verifica daca comform regulii generale care consta in aceea ca instanta
competenta este acea de la locul piritului, unde are cetatenia piritul; b) se verifica daca instantele
de judecata din RM au sau nu au competenta exclusiva de a solutiona litigiul care constituie
obiectul hotaririi judecatoresti straine.
3.--sa nu contravina ordinii publice a statului in care se cere executarea hotaririi judecatoresti
straine: a) se considera ca se contravine ordinii publice: cind exista o decizie de judecata
nationala intre aceleasi parti in privinta aceluiasi litigiu; b) partea perdanta care a pierdut
procesul nu a fost instiintata despre locul, ora si ziua sedintelor de judecata; c) a fost incalcat
dreptul la aparare a piritului care a pierdut procesul.
Recunoasterea si executarea hotaririlor arbitrale se face in diferite moduri:
1. in baza unui tratat international fie acorduri bilaterale, tratate regionale
2. recunoasterea si executarea unei hotariri judecatoresti straine se poate face in baza principiului
reciprocitatii: a.)reciprocitate legislativa, se exprima prin aceea ca in legislatia tarii, statului pe
teritoriul caruia s-a pronuntat hotarirea judecatoreasca straina sa existe dispozitii legale in baza
carora se executa hotariri judecatoresti pronuntata pe teritoriul unui stat tert.
b.) reciprocitate diplimativa, se exprima prin existenta unui tratat international in materie.
c.) reciprocitatea de fapt, consta in aceea ca in pofida faptului ca nu este expres reglementat in
legislatie posibilitatea recunoasterii si executarii hotaririlor judecatoresti straine, instantele de
judecata procedeaza in favoarea recunoasterii si esecutarii lor. In asemenea cazuri, este necesara
o expertiza, un raport de expertiza in care sa fie descrise cazurile in care au fost executate
hotaririle judecatoresti straine.
3. curtoazia internationala, nimic nu se opune ca un stat in baza principiului colaborarii
juridice sa recunoasca si sa execute pe teritoriul sau o hotarire judecatoreasca straina, chiar daca
nu exista un tratat international sau reciprocitate in aceasta privinta. Altfel spus, o instanta de
judecata nationala nu poate refuza recunoasterea si executarea unei hotariri judecatoresti straine,
doar pentru faptul ca nu exista un tratat international in aceasta privinta.