Sunteți pe pagina 1din 1

Fabula corbului

La mijloc de codru poiana se-ntinde.


Ce cruda e iarba, nalta si mare!
Cumatra roscata vazduhul cuprinde,
Scruteaza cu ochii ntinsul de zare.
De-odata privirea se-ndreapta mirata
Spre corbul ce zboara de-asupra-i, sub nori.
Crezu ca-l lovise o boala ciudata,
Cu spaima n suflet o prinse fiori:
Acesta zbura tot cu coada-nainte,
Pe cnd lumea toata, cu ea napoi.
Cumatra-l ntreaba, mieroasa-n cuvinte:
-E-o boala ciudata pe sus pe la voi?
Te-ncearca microbii, vreun greu betesug,
Ori poate azi-noapte ai tras vreo betie?
-Nu, draga cumatra, e-un mic viclesug,
Aceasta e moda n democratie.
Pai lumea ntreaga azi face ce vrea,
Dorinta e lege si pofta e mare.
Cumatra si zice: E timpul si ea,
Urgent, sa purceada la marea schimbare!
Porni prin padure cu coada-nainte,
Miscnd lent din solduri si provocator.
Ascuns dupa-o tufa, Martin, cel cuminte,
Zareste roscata si-l ia cu fior.
Vecinii l sctiu ca-i un tip linistit,
Cnd e un scandal, rezervat da ocol,
Dar vaznd scena asta, cum statea el pitit,
si iesi rau din fire si trecu la viol.
Tabar pe cumatra si-o surprinse de-odata,
O ntoarse pe fata, mai apoi si pe dos;
Se lupta biata vulpe si scapa de-se-la-ta,
Alerga zapacita, blestemnd mnios.
Se ntoarse la corb si-l certa furioasa:
-Esti un tip mincinos, gura mare si rea,
Spui ca-n democratie e o viata frumoasa
Si ca azi toata lumea poate face ce vrea?
-Tu te superi pe mine fara rost, draga mea,
Este o nedreptate ca ma faci mincinos,
Dar sa stii, numai sus ai foloase din ea,
Si nicicnd nu va fi pentru voi, cei de jos!