Sunteți pe pagina 1din 26

Ministerul Educatie al Republicii Moldova

Universitatea Pedagogica de Stat Ion Creanga

Referat
Tema:Regatul
Urartu
I.Regatul Urartu (Van) 1. Conditii
geografice si populatia
II.Izvoare
III. Aparitia statului Urartu
IV.Consolidarea si nflorirea
Regatului Urartu
V. Baza economica si structura
statului
VI. Civilizatia urartiana

A
elaborat:Ungureanu Victor
Chisinau 2014
I.Regatul Urartu (Van) 1. Conditii geografice si
populatia
Regatul Urartu (Van) ocupa platoul armean din Asia Anterioara, cu o
naltime de 1500-1800 m deasupra nivelului marii, fiind nconjurat din toate
partile de vrfuri muntoase,n partea de nord, acesta era limitat de muntii
Pontici, la nord-est de lantul muntos ce formeaza Micul Caucaz, iar la sud de
muntii Tavriei si Kurdistan. Astzi, regiunea este mprit ntre Armenia,
estul Turciei i nord-vestul Iranului. Menionat n sursele asiriene de la
nceputul secolul al XIII-lea, regatul Urartu s-a bucurat de o putere politic
considerabil n Orientul Mijlociu ntre secolele IX VIII .Hr.. n secolul al VIlea .Hr, armeni au venit zona n care era Urartu.
Numele Urartu provine din surse asiriene: Regele asirian Salmanasar I
(1263-1234 .Hr.) a nregistrat o campanie n care a supus ntreg teritoriul
Uruatru. Textul lui Salmanasar utilizeaz numele Urartu pentru a se referi
la o regiune geografic, nu o mprie, i numete opt ri coninute n
Urartu (care, la momentul respectiv erau nc dezbinate). Numele folosit de
populaia local era Biainili. Principala capital a Urartu a fost la Tushpa, pe
lacul Van din Turcia, stabilit de ctre regele Sarduri I n jurul anului 830 .Hr..
De asemenea, Urartu este un nume vechi pentru regiunea numit Ararat n
Biblie. Cele mai multe resturi de aezri din Urartu se gsesc ntre cele patru
lacuri: Cildir i Van n Turcia, Urmia n Iran i Sevan n Armenia, cu o extensie
spre vest la rul Eufrat.
Formele de relief, tipurile de clima si vegetatia sunt att de variate, nct
Armenia a fost numita "tara contrastelor". Platoul central, cu un relief putin
mai atenuat, alterneaza cu lanturile de munti mpaduriti, care ofereau o
protectie naturala. Din masivul armean si iau nceputul fluviile Tigru si
Eufrat, iar alte doua fluvii si poarta apele n directii opuse: Araxes, cu
lungimea de 950 km, si Aratani. n munti, la naltimea de peste 1 000 m, se
aflau 3 lacuri: lacul Van (1720 m), unde se gasea si capitala regatului, Tuspa;
Urmia (1250 m), cu concentratia de sare de 6 ori mai mare d 252c28c ect n
ocean, si lacul Sevan cu apa dulce si bogat n peste.
Clima era foarte diversa. In mare parte e vorba de o clima continentala,

aproape de cea de stepa, mai aspra n partea de nord a platoului, iar n cea
de sud-est mai blnda. Aici se ntlnesc la un loc zone de pustiu, semipustiu,
stepa, silvostepa si munti bogati n paduri. Vegetatia era foarte diversa,
muntii constituind hotarul natural dintre cele doua zone botanico-geografice:
zona umeda, de silvostepa si zona uscata, iraniana.
Populatia vorbea o limba nrudita cu cea a hittitilor, deci apartine familiei
de limbi indo-europene.

II.Izvoare
Regatul Urartu face parte din categoria statelor orientale care au
cunoscut scrisul hieroglific, fapt documentat si de descoperirile de la Toprahkale si Karmir-blur.
Printre izvoarele referitoare la istoria Transcaucaziei un rol important l
ocupa inscriptiile urarte, n cazul acestora, deosebim mai multe categorii de
documente,n functie de caracterul informatiei: cronici, care reflecta
activitatea regilor urarti,n special biruintele repurtate n timpul campaniilor
militare (de exemplu, inscriptia lui Arghisti si a fiului sau Sarduri), inscriptii
privind constructia unor edificii importante (cetati, palate, temple, canale de
irigatii) si cele cu caracter cultic si religios, n total se cunosc peste 400 de
inscriptii urartiene. Astfel, inscriptia lui Sardur II are 295 de rnduri, iar cea a
lui Arghisti I (de pe stnca de lnga lacul Van) - 375 de rnduri.
Necesitatea adoptarii unui nou sistem de scris, n locul celui pictografic, sa impus nca din sec. IX .H., cnd urartienii au mprumutat de la assirieni
scrisul cuneiform. Cele mai vechi inscriptii ale regilor urartieni au fost facute
n limba akkadiana, dar se observa deosebiri vadite de stil.
Cele mai vechi informatii despre Urartu le contin documentele assiriene
din a doua jumatate a secolului XIII .H. In ele se fac un sir de referinte la
campania militara a lui Salmanasar I mpotriva unor tari din Transcaucazia,
cu nume comun Uruatria sau Nairi. Probabil ca acesta era numele unor
uniuni de triburi din aceasta zona. Termenul "tara Urartu" se ntlneste
pentru prima data n analele lui Asur-nasir-pal II (anii 883- 859 .H.),
descoperite n palatul de la Kalhu. n ele se vorbeste despre cucerirea
pamnturilor de la "gurile rului Subnat (cursul superior al Tigrului) pna la
tara Urartu".

III. Aparitia statului Urartu


Din documentele regelui Asur-nasir-pal II rezulta ca, nca din secolul IX .H.,
n locul numeroaselor formatiuni de triburi de pe teritoriul Transcaucaziei
apare un stat nou, Urartu. Centrul acestui stat l formau tinuturile de pe
malurile de est si de nord ale lacului Van. Tot n aceasta perioada se mai
cunoaste nsa o formatiune politica urartiana, n partea de sud-vest a lacului
Urmia, cu numele de Musasir. Consolidarea celor doua state a fost
determinata de necesitatea unirii eforturilor mpotriva agresiunii assiriene.
Influena asirian s-a manifestat n dou etape: n primul rnd, de la

aproximativ 1.275 .Hr. pn la 840 .Hr., cnd asirienii au campat n teritoriu


Urartian i au ntlnit o rezisten dispersat; i n al doilea rnd, de la 840
.Hr. pn la 612 .Hr., n timpul perioadei de glorie a regatului Urartu. n
prima faz influena asirian a fost resimit n mod direct, iar locuitorii au
fost neputincios expui la prdarea nemiloas a asirienilor. n acest timp,
urartienii par s fi absorbit sau imitat cu nflcarare confortul mrii civilizaii
asiriene. n a doua faz, Urartu produs propriile omologii distincte la toate
realizrile asiriene.
n jurul anului 860 .Hr. regatele Urartu s-au unificat. Primul secol al noului
regat pare s fi accentuat operaiunile militare imitate de la Asiria, i Urartu
a purtat rzboaie necrutoare cu vecinii si de la est, vest i nord.
Din cronicile assiriene este cunoscut numele primului rege ale Urartului,
Aramu (anii 864-845), amintit n legatura cu campania militara a regelui
assirian Salmanasar al III-lea n Transcaucazia. Se pare, nsa, ca cele doua
formatiuni urartiene au reusit sa-si mentina independenta, cu toate ca
Salmanasar al III-lea afirma ca "i-am strivit eu tara, asezarile le-am
transformat n ruine si le-am trecut prin foc. Mormane de capete am ridicat n
fata portilor orasului (Arzasku)". n 1878, n timpul sapaturilor din palatul lui
Salmanasar al III-lea de pe colina Balavat au fost descoperite placute de
bronz, care, initial, decorau suprafetele unor porti de lemn. Toate placutele
au fost acoperite cu scene din campania assirienilor mpotriva Urartului, din
anul 860, fiind nsotite de texte explicative.
Un rol important n istoria Urartului l-a jucat sardur I (anii 833-825), care a
reusit unirea tuturor posesiunilor sale ntr-un singur sistem statal,
ndreptatindu-si titlul de "rege al regilor, care primeste tribut de la toti regii".
S-au facut eforturi considerabile n domeniul constructiilor, care au cuprins
ntreaga tara. Capitala statului devine orasul Tuspa, n jurul caruia se ridica
puternice ziduri de aparare. Inscriptiile din acea perioada lasa sa se
ntrevada activitatea economica si culturala a acestui crmuitor, n timpul
caruia se nalta un sir de palate si temple, se organizeaza sistemul economic
palatial.
Pentru a consolida ideologia statului, compus din mai multe triburi,
sardur I a nfaptuit o reforma religioasa, unificnd panteonul urartian. n
cadrul acestuia, locul central l ocupa triada divina: Halda - zeul cerului,
Teisheba - zeul tunetului si al ploii si sivini, zeul soarelui, carora li se ridica
temple si li se aduc ofrande bogate. Izvoarele assiriene amintesc, n repetate
rnduri, despre templul lui Halda din Musasir, unde se oficiau ceremoniile de
nvestitura a regilor urartieni.In plan extern, tnarul stat se impune printr-o
politica energica, concretizata n numeroase campanii militare. Armatele
urartiene patrund n Regatul Manniei, capturnd o bogata prada de razboi si
alipindu-si noi teritorii.

IV.Consolidarea si nflorirea Regatului Urartu


Apogeul dezvoltarii economice si politice a Urartului a fost atins n timpul
domniei acestor regi, fiind ilustrat cu lux de amanunte n analele oficiale,
care, devin adevarate documente de stat.In plan intern, Menua a nfaptuit o
reforma administrativa, care urmarea scopul de a favoriza integrarea noilor
provincii alipite n economia tarii, ct si buna guvernare a acestora. Tot
teritoriul statului a fost mpartit n provincii, n fruntea carora au fost numiti
reprezentanti ai puterii centrale - sefi de provincii. Pentru a-si confirma
dominatia politica, n teritoriile alipite Menua a construit cetati n care erau
amplasate garnizoane militare. Un important punct militar si administrativ a
devenit cetatea Menuahinili de pe malul stng al rului Araxes.
Menua a desfasurat o intensa activitate de constructii, oglindita n peste o
suta de inscriptii. Doua dintre ele relateaza despre constructia unei cetati la
est de lacul Van, care ulterior s-a numit "orasul zeului Halda"; n alta
inscriptie se spune ca Menua a dat dispozitie sa se planteze o livada si o
podgorie, cunoscuta sub numele "podgoria lui Menua". S-au construit, de
asemenea, depozite si magazii de cereale si vinuri. Dintr-o alta inscriptie
descoperita la Bostankaja aflam ca "regele Menua a construit acest gie, n
care se pastreaza 900 akarki de vin". Este vorba despre un depozit de vin.
Profesorul B.B. Piotrovskij a ncercat sa calculeze cantitatea de vin pastrata
n beciurile regelui Menua, apreciind-o ntre 216-225 mii litri.
Lucrari de amploare au fost executate n zona capitalei Tuspa, unde a fost
sapat un canal de irigatie cu lungimea de 70 km, caruia i s-a dat numele
aceluiasi rege.
In plan extern, Menua a actionat n doua directii, spre sud-vest si spre
nord. Desfasurarea unor vaste campanii militare presupunea o buna
organizare si echipare a armatei. n acest sens se trece la dotarea armatei cu
armament assirian, care era cel mai bun din Asia Anterioara la acea data, iar
echiparea devine o prioritate a puterii centrale. Regiunile ocupate urmau sa
recunoasca hegemonia politica a Urartului si sa plateasca un tribut
considerabil.
Dar interesele politice ale Urartului n Asia Anterioara se ciocneau de cele
ale altei mari puteri politice din zona - Assiria, care tindea sa-si impuna
dominatia asupra principalelor cai comerciale din bazinul de est al Marii
Mediterane. Continuatorul politicii lui Menua este Argisti I, care, prin curaj si
energie iesita din comun, strneste panica si groaza n rndurile asirienilor.
Acesta este comparat, n cronicile assiriene, cu "o furtuna puternica, ale carei
forte sunt nelimitate", naintnd spre sud, Argisti I reuseste prin forta, dar si
cu diplomatie, sa-si formeze noi aliati. Trecnd prin Siria, trupele urartiene
taie caile comerciale de mare importanta pentru Assiria si ajung la hotarele
Babylonului. Astfel, pozitia Assiriei este puternic zdruncinata de ascensiunea

statului Urartu si a aliatilor sai, pe care i are n imediata vecinatate a


granitelor sale.
O alta directie a politicii externe a statului Urartu o constituie extinderea
hotarelor spre nord, armatele urartiene ajungnd pna pe malul stng al
rului Araxes, iar de acolo pna la lacul Sevan. Inscriptia lui Argisti, pastrata
pe o stnca de lnga lacul Van, descrie numeroasele campanii ale acestui
rege. Ulterior, n regiunile din sudul Transcaucaziei, se ntemeiaza cel de-al
doilea centru economic al statului Urartu, care a jucat un rol important n
timpul conflictelor militare cu Assiria.
In domeniul economic, s-a pus n aplicare un program centralizat de
constructii, care a dus la rezultate remarcabile. S-au ridicat noi orase-cetati
(Erebuni,' pe locul Erevanului de astazi, Arghistihinili, "orasul lui Argisti", n
regiunea Armavir). n legatura cu acest subiect, cronicile mentioneaza ca, la
constructia orasului-cetate Erebuni, Argisti I a folosit 6600 de prizonieri de
razboi "si aici, unde tara era pustie marete fapte a savrsit".
Cercetarile arheologice ntreprinse n aceste asezari au scos la iveala
magazii uriase de cereale, depozite de vinuri, n care se pastrau rezervele de
produse agricole ale statului. Se pare ca tot teritoriul statului era acoperit cu
o retea de orase -cetati, unde stationau trupele regilor urartieni si ale
guvernatorilor. De asemenea, au fost ridicate un sir de constructii de cult
(temple) si civile, iar n jurul oraselor au fost plantate livezi si vita de vie. A
fost largit sistemul de irigatie (n cronici sunt amintite 4 canale), care a dat
posibilitatea valorificarii unor noi terenuri agricole. Organizarea unui sistem
central de irigatii a dus la consolidarea si pastrarea comunitatilor satesti, a
obstilor.
O sursa importanta de munca, n conditiile unui vast program economic si
de constructii, o constituiau prizonierii de razboi. Cronicile consemneaza ca
pe timpul lui Argisti I au fost stramutati de pe pamnturile lor cea. 280.000
de barbati si femei.
In aceasta situatie, Urartu reuseste sa-si confirme pozitia de stat
puternic, att economic, ct si politic si militar, capabil sa-si revendice
drepturile pentru suprematie n aceasta parte a Asiei. Evenimentele
ulterioare au condus la o confruntare directa cu statul assirian. Invazia
regelui Tiglathpalassar al III-lea, n anul 743 .H., s-a soldat cu nfrngerea
Urartului si a aliatilor sai n Siria de Nord, lnga orasul Arpad. Aceasta
biruinta a ncurajat pregatirea unei noi campanii militare mpotriva Urartului,
ntreprinsa, conform cronicilor assiriene, n anul 735 .H. De data aceasta,
Tiglathpalassar al III-lea si-a concentrat armatele n centrul tarii, n regiunea
lacului Van, reusind sa supuna o parte din teritoriul Uratului. Assirienii au
ajuns pna la Tuspa, asediind orasul, dar n-au reusit sa-1 cucereasca. Au
ramas independente regiunile transcaucaziene, care constituiau cel de-al
doilea centru economico-administrativ al statului; de asemenea si regiunea
Musasir. Cu toate acestea, Urartu a suferit prima nfrngere importanta n
confruntarea directa cu Assiria. Dar lupta pentru hegemonie nu se ncheiase.
Ambele parti se pregateau pentru confruntarea finala, Assiria fiind mult

avantajata.
In aceasta situatie nefavorabila regatului Urartu, obiectivul principal al
politicii sale externe s-a axat pe evitarea sau, n cel mai rau caz, amnarea
unei confruntari directe cu adversarul, iar n domeniul intern s-a purces la
consolidarea unitatii administrative a tarii si la ntarirea puterii economice.
Aceste obiective au fost ndeplinite cu succes n timpul domniei lui Rusa I
(anii 735-714), care a reusit sa refaca unitatea statului urartian, nfrngnd
rebeliunile unor sefi locali, si sa relanseze economia, contribuind la crearea
unor complexe economice n jurul lacurilor Urmia si Van. Au fost construite
orase-cetati, sapate canale si organizate domenii ale familii regale. Lnga
lacul Van, Rusa I construieste un mare bazin de apa, ridicnd la un nivel
calitativ nou agricultura din zona, si nfiinteaza un nou oras, care i poarta
numele - Rusahinili. Intr- una din inscriptii, Rusa I reglementeaza dreptul de
folosire a apei din canaluri, stabilind "ca acest lac sa fie folosit pentru
irigarea orasului Rusahinili". Astfel, inscriptiile aveau si puterea unor acte
normative.
Activitatea regelui Rusa I s-a impus si pe plan extern. n scurt timp, acesta
reuseste sa extinda hotarele statului n Transcaucazia, la nord-est de lacul
Sevan, unde doar ntr-un singur an, potrivit inscriptiilor oficiale, a nvins 23
de regisori (crmuitorii locali). n aceeasi perioada au fost nregistrate, n
nord, si ciocniri ntre trupele urartiene si cimerieni, soldate cu victoria celor
din urma.
Cu toate acestea, dusmanul principal continua sa ramna Assiria., care,
ngrijorata de refacerea Urartului, pregateste o noua campanie militara. n
714 .H., Sargon al II-lea, regele assirian, si conduce armata mpotriva
conducatorilor locali din spatiul de la est de lacul Urmai. Rusa I a ncercat sa
ia prin surprindere trupele dusmane, dar manevra a esuat. Victoria
assirienilor a fost covrsitoare, ei reusind sa zdrobeasca aproape ntreaga
armata urartiana; doar regele, cu o mica armata, a reusit sa se retraga n
munti.
Nimicind si incendiind totul n calea sa, Sargon al II-lea s-a ndreptat spre
complexul economic de lnga lacul Urmia, construit de Rusa I. Facnd ocolul
lacului Van, regele assirian a jefuit tot ce se putea jefui, dar n-a avut curajul
sa patrunda n tinuturile urarte stravechi de pe malurile de est, unde se afla
capitala Tuspa. n schimb, la ntoarcere spre Assiria, Sargon al II-lea, printr-o
lovitura fulgeratoare, a reusit sa cucereasca Musasirul, vechiul centru
urartian de cult, situat n creierul muntilor, unde a pus mna pe bogatiile
fabuloase ale orasului si templului lui Halda, adunate n timpul mai multor
domnii. n afara de cantitatea enorma de aur (cifrele nu s-au pastrat), au fost
luate circa 5000 kg de argint, 109.000 kg de bronz, peste 333.500 de obiecte
din metale pretioase. A fost jefuit si palatul regal, de unde s-au sustras circa
1040 kg de aur, 5060 kg de argint, peste 400 kg de lucruri de pret, printre
care 6 spade de aur, 11 cupe de argint ale regelui Rusa.
Unul din reliefurile palatului lui Sargon al II lea, cunoscut numai dupa o
schita de desen (relieful s-a scufundat n Tigru, cnd era transportat n

Franta), nfatisa scena devastarii templului din Musasir.


Aceste evenimente au marcat nceputurile decaderii politice a statului
Urartu, care renunta la lupta pentru suprematie si si concentreaza eforturile
asupra nlaturarii pericolului dintre sud-est, unde triburile nomade ale scitilor
au creat un "regat" propriu n Iranul de nord-vest. Fiind lipsit de resursele
umane si materiale necesare, pe care altadata le furnizau razboaiele, regii
urartieni nu au mai reusit sa refaca sistemul de aparare al tarii, nct la
nceputul sec. VI .H. regatul Urartu cade n dependenta fata de Media, iar
catre 590 .H. si nceteaza cu totul existenta. Se ncheie, astfel, istoria uneia
dintre cele mai stralucitoare civilizatii ale Orientului Antic, care a lasat o
urma vizibila n cultura popoarelor Transcaucaziei.

V. Baza economica si structura statului


Baza economica a regatului Urartu o constituia agricultura irigata, careia
regii acestuia i-au acordat ntotdeauna o atentie deosebita. Inscriptiile regale
stau dovada acestui fapt, mentionnd n mod sistematic saparea canalurilor,
a rezervoarelor de apa, plantarea viilor si a livezilor. Descoperirea unor mari
depozite - hambare n incintele oraselor - cetati (Erebuni, Argistihinili,
Teishebaini) demonstreaza avntul productiei cerealiere, axata pe cultivarea
grului, orzului, ovasului. n pivnite speciale erau depozitate mii de decalitri
de vin si ulei, care faceau parte din rezerva regala.
In jurul citadelei se ntindeau domeniile regale sau ale marilor latifundiari.
Pamnturi ntinse detineau si templele, dar gospodariile acestora erau relativ
mai mici. ntr-o inscriptie se mentioneaza constructia unui templu nchinat
zeului Halda, n jurul caruia regele urartian a dispus sa fie plantate vii si livezi
pentru zeul respectiv.
Partea covrsitoare a averii templelor o constituiau darurile regale. De
exemplu, regele Ispuin si fiul sau Menua au daruit templului din Musasir arme
de parada si vase din argint. n aceeasi inscriptie se aminteste ca, n timpul
vizitei sale n oras, regele a donat templului 22712 capete de vite.
Binenteles, nu toate animalele au fost sacrificate zeului, ci o mare parte din
ele au intrat n gospodaria templului. Totodata, regii donau lunar, pentru a fi
jertfite, cte 6 vaci, 6 iezi, 96 boi si 305 oi. De multe ori, turme ntregi de
vite, capturate n timpul razboaielor, intrau n posesia templelor.
O alta activitate de baza o constituia prelucrarea metalelor, n jurul
cetatilor fiind descoperite ruine ale atelierelor de confectionare a uneltelor de
munca si a pieselor de armament.
In conducerea statului, regii urartieni se sprijineau pe un enorm aparat
de functionari, a carui structura, nsa, nu este foarte bine cunoscuta. n
izvoarele assiriene sunt consemnate doua categorii de nobili: persoane ce
apartineau familiei regale si nobili militari, functionari ai statului. Sargon al II
lea mentioneaza ca a facut prizonieri multi sfetnici si apropiati ai familiei
regale, rude ale regelui: militari, guvernatori de regiuni, nrolati n armata
regala. Printre acestia se numara guvernatorii generali ai provinciilor,

principalul sef militar, turtanii - marii conducatori de armata.


O data cu trecerea timpului, sistemul de conducere se amplifica si se
complica. Apar un sir de functii noi: "detinator al pecetii regale", "omul
evidentei", "omul semanatului" (organizatorul productiei agricole), "pastorul
superior".
Baza sociala a regatului o constituiau membrii liberi ai obstilor,
desemnati prin termenul "oameni liberi narmati ai tribului". Obstea si pastra,
ntr-o anumita masura, autoconducerea, relatiile ei cu puterea centrala fiind
reglementate de un sir de impozite catre stat si temple si prestari de servicii
(participari la constructiile de stat, serviciul militar). Membrii obstii formau asa-zisa
oaste populara, pe care se sprijineau la nceput regii urartieni.
Uneori, obstea dispunea si de sclavi. Numarul persoanelor dependente si a
sclavilor era foarte mare, principala sursa constituind-o numeroasele razboaie.
Majoritatea prizonierilor erau stramutati cu tot cu familii pe domeniile regale.
Probabil, la fel ca si n Assiria, n Urartu existau asezari de sclavi de stat, care erau

obligati sa aiba gospodaria lor. Uneori, prizonierii de razboi puteau fi inclusi


n componenta fortelor armate, dar, de cele mai multe ori, regii angajau
mercenari din rndurile scitilor si ale cimmerienilor.
Armata constituia un alt organism important din structurile statului, fiind
un instrument puternic n minile regelui. Existenta acesteia se explica nu
numai prin tendintele expansioniste ale Urartului, ci si prin necesitatea unei
bune administrari a provinciilor alipite, al caror atasament fata de puterea
centrala se afla n dependenta directa de profesionisti, care erau n ntregime
echipati de rege. Grija acestuia pentru instruirea si perfectionarea cadrelor
militare este reflectata n inscriptiile assiriene, care remarca maiestria
urartilor n dresarea cailor pentru calarie. nsusi regele participa la
competitiile militare, etalndu-si virtutile. Pe o stela comemorativa s-a
pastrat urmatoarele mentiune: "Calul, pe nume Artibini,ncalecat de Menua,
a sarit din acest loc la 22 de coti", ceea ce este egal cu 11 m si 20 cm,
comparabil cu recordurile contemporane.
Cu toate aceste masuri de organizare, regii urartieni n-au reusit crearea
unui stat trainic, centralizat, fapt demonstrat de rebeliunile unor guvernatori
de provincii si de rascoalele populare. Constituirea celor doua centre
economice ale tarii, n jurul lacului Van si n Transcaucazia, nu s-a soldat cu
crearea unui sistem economic unitar. Acestea si constituie principalele cauze
ale fortei interne slabe a Urartului, care i-au influentat declinul.

VI. Civilizatia urartiana


a.Arhitectura si arta
Avntul economic pe care l-a marcat societatea urartiana n scurta, dar
stralucitoarea sa existenta a favorizat dezvoltarea unei arte aristocratice,
deschisa influentelor artistice straine, ce s-a grefat pe fondul mostenirii
hittite. Descoperirile arheologice din ultima jumatate de secol au scos la
iveala marturiile unei civilizatii cu vechi traditii arhitecturale, sculpturale si

picturale. O dezvoltare aparte a cunoscut-o arta toreutica, gustul si maiestria


artistilor urartieni fiind binecunoscute departe de hotarele tarii.
In cadrul artei arhitecturale deosebim 3 categorii de constructii, n functie de
caracterul acestora:
Constructii civile (ansamblul palatial de la Musasir, Eribuni).
Constructii cu caracter militar. Toate orasele aveau o citadela cu
bastioane,
care constituiau avanposturi ale puterii regale si militare n provinciile
cucerite.
Fortificatiile erau ridicate pe naltimi, fiind construite din blocuri masive de
piatra.
Constructii cultice (temple, nise). Tuturor zeitatilor urartiene le-au fost
ridicate temple. Din inscriptiile assiriene aflam ca templele erau prevazute cu
coloane, iar fatada si interioarele erau acoperite cu picturi murale. Peretii
templului
lui Halda erau decorati cu scuturi si lanci de parada.
Arta sculpturala este reprezentata prin sculpturile monumentale ale
zeilor, amplasate n interiorul templelor, despre care s-au pastrat doar
marturii scrise. n schimb, s-au pastrat statuetele de bronz ale mai multor
divinitati, printre care cea a zeitei Bagbartu s.a.
Printr-o maiestrie exceptionala se disting operele mesterilor urarti n
prelucrarea artistica a bronzului, din care au fost confectionate piese de
podoaba (bratari, torques-uri, pandantive, cercei) si de armament, diferite
elemente de decor ale tronului.
Pentru pictura murala a templelor si palatelor urartiene sunt
caracteristice motivistica, ritmica statica a reprezentarilor antropomorfe,
zoomorfe si celor vegetale. Printr-un oarecare dinamism se disting doar
scenele de vnatoare, cu participarea suitei regale.

b.Religia
Studierea religiei regatului Urartu s-a facut pe baza a doua categorii de
izvoare: inscriptiile urartiene si reprezentarile artistice, care vin sa reflecte nu
numai dogmele religiei oficiale, ci si credintele populare.
Toate textele urartiene ncep prin a se adresa unei sau mai multor
divinitati, n special fiind invocat numele zeului Halda, caruia i erau
consacrate victoriile militare ale regilor. Paralel cu numele lui Halda, sunt
mentionate si numele zeilor Teisheba si Sivini.
Se pare ca Halda, zeul cerului, era o divinitate urartiana, zeul unui trib din
componenta Regatului Urartu. Cultul lui Teisheba, zeul furtunii si al
razboiului, era strns legat de cel al zeului micro-asiatic Teshub, iar sivini,
zeul soarelui, avea radacini assiro-babyloniene.
Printre izvoarele urartiene un rol important l are inscriptia sapata pe
stnca de lnga lacul Van, numita "Mher-Kapusi". n acest text, datat de la
sfrsitul sec. IX .H., au fost trecute numele zeilor urartieni (74 la numar),

alaturi fiind indicate numarul si speciile de animale sacrificate fiecarui zeu.


De exemplu, zeului Halda i erau jertfiti 17 boi si 34 oi, lui Teisheba - 6 boi si
12 oi, lui sivini - 4 boi si oi.
In afara de sacrificiile de animale, zeilor li se aduceau si sacrificii umane. n
timpul sapaturilor din Toprah-kale s-a descoperit o aglomeratie de animale si
oameni, carora le lipsea craniul. Se presupune ca acesti oameni au fost
sacrificati n cinstea zeului Halda, iar craniile lor se pastrau ntr-un loc
special. Inscriptiile urartiene vin sa confirme practicarea acestui ritual
sngeros.
Zeilor li se ridicau un sir de temple si constructii de cult (porti, nise sapate
n stnci, stele). In credintele urartiene, zeii locuiau n munti, iar nisele din
stnci erau sapate tocmai pentru a le facilita iesirea.
Pe un sir de obiecte de cult apar reprezentate divinitatile traditionale n
diferite ipostaze. Zeul Halda, ocrotitorul puterii regale, cel care binecuvnta
regele n campaniile militare si l ajuta sa obtina victoria, este nfatisat, de
obicei, n armura. Nu este ntmplator ca n templul din Musasir era venerat
cultul lancei si al scutului, iar templul era numit "casa scutului".
In aceeasi ipostaza apare si Teisheba, narmat cu un topor de lupta si o
ghioaga cu vrful discoidal, reprezentat pe o statueta de bronz, descoperita
n 1941 la Karmir-blur. Pe cap zeul purta un acoperamnt nfrumusetat cu
coarne, care i dadea o nfatisare feroce. Dupa cum se poate observa,
caracterul activitatii de baza a aristocratiei, cel militar, se rasfrnge si asupra
felului n care si reprezentau urartienii zeii.
Simbolul zeului sivini, zeul soarelui, era un disc solar, care apare deseori
asociat cu alte imagini cultice (pesti, pasari, protome de animale sau motivul
arborelui vietii). n cazul initial, avea chip de pasare sau de animal.
Locuitorii Uriartu au avut o serie de trsturi n comun cu hurienii, un
popor din Orientul Mijlociu timpuriu. Ambele naiuni au vorbit limbi strns
legate i trebuie s fi aprut dintr-o naiune strmoeasc comun (probabil
3.000 .Hr. sau mai devreme). Dei oamenii Uriartu datoreaz o mare parte
din patrimoniul lor cultural hurienilor, acetia datoreaz mult mai mult
asirienilor, de la care au mprumutat forme de scriere i literare, practicile
militare i diplomatice i motive i stiluri artistice.

Bibliografie:
1. .. () / ...
: , 1959. 286 .
3500 . 2. ..
. : , 1960.
3. .. . -
.. -:

- , 2006.
368 . 1000 .
4. .. .
: , 1963.
5.Zimansky P. Ecology and Empire: The Structure of the Urartian
State. Chicago: The Oriental Institute of the University of
Chicago, 1985. (Studies in ancient oriental civilizations).

Anexe:
Evolutia Regatului Urartu

Cetatea regilor Urartu pe stnca de Van n Tushpa , capitala Urartu

Peretele unei cetati

Incaperea unei cetati in stinca

Tablita urartiana

Traducerea inscriptiei : mreia lui Dumnezeu,Khaldi Argishty ,fiu lui Menua ,a


construit aceasta cetate puternica ;i-a pus numele de Erebuni pentru puternica tara
Biayni i s intimideze tara inamica. Terenul era de pustiu ,mare lucru am facut eu .
Mreia lui Dumnezeu Khaldi Argishty , fiul lui Menua , rege puternic , rege al rii
Biayni , conductorul oraului Tushpa.

Scrierea cuneiforma urartu

Arhitectura Urartu

Ustensile

Ramsitele unei cetati

Zeul Chaldi

Zeul Teshejba

Zeul Shivini