FARMACOGNOZIE

SPECIAL
NOTIUNI INTRODUCTIVE DE FARMACOGNOZIE
FARMACOGNOZIA stiinta farmaceutica care studiaza produsele medicinale de origine vegetala si
animala, folosite in farmacie si in industria farmaceutica pentru obtinerea de preparate galenice sau de
medicamente.
Planta medicinala este specia vegetala folosita in tratamentul unor afectiuni umane sau animale
datorita continutului in anumite principii active.
Planta aromata este specia vegetala care contine si uleiuri volatile cu miros aromat cu rol de principiu
activ, folosite in terapeutica, alimentatie, cosmetica, parfumerie.
Produsul vegetal brut ( drog) reprezinta organul sau partea de planta recoltata si uscata care folosita la
prepararea unui medicament.
La noi in tara farmacognozia incepe sa se dezvolte odata cu infiintarea invatamantului medical i
farmaceutic de catre dr. Davilla in 1856. In scoala de farmacie nou infiintata se preda Materia medica
siHerborizatia aceasta capatand o baza materiala solida prin fondarea la Bucuresti in 1860 a gradinii
botanice.
Un moment important in dezvoltarea sa l constituie aparitia primei farmacopeei romane in 1862,
editata de Constantin Hepites profesor de Materia medica. Aceasta introduce in farmacopee produse
vegetale dintre care un numar de 109 sunt indigene.
OBTINEREA PRODUSULUI VEGETAL
Pentru ca o planta medicinala sa devina un produs vegetal este necesar sa treaca printr-o serie
intreaga de faze de prelucrare care prevad: recoltarea, sortarea, uscarea, conditionarea, ambalarea si
depozitarea.
Recoltarea se face in momentul in care ele contin cantitatea maxima de principii active, momentul
optim fiind strans legat de dezvoltarea plantei: radacinile si rizomii se recolteaza totdeauna la sfarsitul
perioadei de vegetatie cand contin cea mai mare cantitate de principii active; toamna aceasta perioada
se poate prelungi pana primavara;frunzele se recolteaza cand au ajuns la dezvoltarea maxima, de regula
odata cu inceputul infloririi pe timp frumos cu exceptia celor care contin ulei volatil care se recolteaza
pe timp noros, dar uscats; scoartele se recolteaza de obicei primavara pana la aparitia primelor frunze
cand seva circula din abundenta, iar dezlipirea de pe ramuri sau tulpini se face cu usurinta.
Recoltarea nu se face niciodata pe timp ploios

Sortarea este operatia de pregatire a produsului vegetal recoltat pentru uscare.

Uscarea produsului vegetal se face imediat dupa sortare, de aceasta operatie depinzand in mare
masura calitatea produsului vegetal. Timpul dintre recoltare si inceputul procesului de uscare nu
trebuie sa depaseasca 2-3 ore in special pentru frunze, flori, fructe moi.
Uscarea in vid se foloseste pentru plantele aromatice care trebuie uscate repede si la o temperatura cat
mai joasa (scortisoara, ceai, seminte de cacao). Se realizeaza in etuve de fonte cu pereti rezistenti. Se
pot folosi de asemenea si razele infrarosii.
Dupa uscare produsele nu se impacheteazaimediat deoarece se faramiteaza mentinandu -se 2 3 zile la
umiditatea din atmosfera.
Liofilizarea este cel mai bun procedeu deuscare, apa fiind eliminata prin sublimare.
Produsul vegetal proaspat (flori si fructe) este congelat la o temperatura cuprinsa
intre -20 -80 C cand apa se transforma in cristale
fine dupa care urmeaza sublimarea prin cresterea
temperaturii la + 10 + 20 C sub vid.
In urma uscarii se obtine un produs uscat spongios de cea mai buna calitate.
Stabilizarea produselor vegetale se realizeaza prin folosirea diverselor procedee de inactivare a
sistemelor enzimatice din produsul vegetal prospat recoltat.
Conditionarea produsului vegetal cuprinde o serie de operatiuni prin care produsele vegetale uscate
sunt aduse in conditiile cerute de normele de calitate. O prima operatie care se executa este cea de
uniformizare a umiditatii produsului vegetal.O alta operatie este cea de selectionare in urma caruia
produsele vegetale sunt aduse la gradul de puritate cerut de Farmacopee.De asemenea tot in cadrul
conditionarii produsele vegetale sunt aduse la gradul de maruntire dorit.
Ambalarea se face in functie de produsul vegetal: florile in saci de hartie sau lazi captusite cu hartie;
frunzele si partile aeriene in saci sau saltele de panza ; radacinile in saci de panza.
Depozitarea se face in spatii curate, uscate, bine aerisite cu o umiditate constanta si iluminare
indirecta.
CLASIFICAREA PRODUSELOR VEGETALE
Produsele vegetale folosite in farmacii si in industria farmaceutica sunt aprobate de Ministerul
Sanatatii si se impart in doua grupe:
- Produse vegetale oficinale inscrise in FRX;
- Produse vegetale neoficinale folosite in industria farmaceutica sau sub forma de ceaiuri.
Pentru denumirea stiintifica a unui produs vegetal se foloseste nomenclatura binara in limba
latina. In Farmacopee primul cuvant este rezervat denumirii genului sau speciei producatoare, iar
ultimul cuvant indica organul sau organele plantei. Menthae folium (Mentha piperita) Hyperici herba
(Hypericum perferatum) Crataegi folium cum flores (Crataegus monogyna) Valerianae rhizoma cum
radicibus (Valeriana officinalis).

In studiul farmacognoziei se folosesc mai multe criterii de clasificare a produselor vegetale:

1. Clasificarea taxonomica- sistemul de clasificare a speciilor vegetale de la cele inferioare la
cele superioare dupa caracterele morfologice si cele anatomice.
2. Clasificarea morfologica grupeaza produsele vegetale dupa organul de planta folosit
(radacini, rizoame, scoarte, frunze, flori);
3. Clasificarea farmacodinamica sau farmacoterapeutica grupeaza produsele vegetale dupa
actiunea lor farmacodinamica sau folosirea lor in terapeutica;
4. Clasificarea chimica grupeaza produsele vegetale dupa natura chimica a principiilor active
raspunzatoare de actiunea farmacodinamica si utilizarea lor terapeutica. Acest criteriu este folosit de
cea mai mare parte a tratatelor moderne de farmacognozie.
Pentru cunoasterea produselor vegetale pe care le studiaza farmacognozia este necesara
stabilirea acelor caractere botanice sau chimice care permite identificarea acestora.
In cadrul cursurilor de farmacognozie clasificarea produselor vegetale se face tinand seama de structura
chimica a principiilor active si originea lor biosintetica.
Toate substantele existente in produsele vegetale isi au originea in metabolismul glucidelor acestea
fiind rezultate din procesul de fotosinteza :
6CO2 + 6H2O ----energie ------------------C6H12O6 +6O2
clorofila
Din ciclul fotosintezei prin intermediul acidului piruvic, al acetil coenzimei A si a ciclului Krebs printr
o multitudine de reactii biochimice se formeaza principiile active care intra in componenta produselor
vegetale.

GLUCIDE
(zaharuri, zaharide, hidrati de carbon)
DEFINITIE
Sunt substante naturale, de obicei ternare, caracterizate din punct de vedere chimic ca:
polihidroxialdehide si polihidroxicetone(C,H,O, uneori Cn(H2O)m.
RASPANDIRE
Glucidele reprezinta 85-90% din substantele care participa la alcatuirea organismelor vegetale si
se intalnesc sub forma de:
- manane, galactane,celuloze in compozitia membranei celulare.
- solutii perfecte sau coloidale in sucul celular.
- principii poliuronici: pectine, mucilagii, gume.
- sub forme condensate ca substante de rezerva: amidon, inulina.
Glucidele se gasesc atat in stare libera cat si combinate cu substante de alta natura, n esuturile
animale, glucidele se gsesc adesea n combinaie cu proteinele.
Glucidele particip n proporie de peste 50% din materia uscat la construcia majoritii
organismelor vegetale, ocupnd din punct de vedere cantitativ locul de frunte printre substanele
organice vegetale.
n comparaie cu organismele vegetale, cantitatea de glucide din organismele animale este
mic, totui pentru om i animale importana lor biologic este foarte mare, ele reprezentnd principala
surs energetic. Glucidele furnizeaz 50 60% din energia total produs n organismele animale.
Multe glucide complexe joac un rol structural important, intrnd n constituia pereilor celulari
ai plantelor i bacteriilor. Se gasesc in toate organele plantei,in cantitati mai mari in organele de
rezerva.
BIOGENEZA
Glucidele sunt rezultatul fotosintezei, proces biologic prin care energia electromagnetica este
transformata in energie chimica.
Fenomenul de fotosinteza reprezinta singura modalitate de transformare a materiei anorganice
in materie organica, rezultand astfel moleculele de oze simple.
Denumirea nu este reprezentativa: o buna parte din glucide au gust dulce dar sunt unele foarte
raspandite care nu au gust dulce(amidon, celuloza) sau substante cu gust dulce(glicerol, zaharina) care
nu sunt glucide.
CLASIFICARE
Dupa complexitatea lor glucidele se impart in:
1. Glucide simple:
-monoglucide:arabinoza, glucoza, fructoza, galactoza.
-compusi inruditi:alcooli si acizi glucidici.
Sunt substante solide, cristaline, incolore, inodore, cu gust dulce, solubile in apa.

2. Glucide superioare:
- holozide in care unitatile reunite sunt numai glucide:
oligoclucide cu un numar de unitati glucidice de 6-7.
poliglucide cu un numar mai mare;pot fi omogene si neomogene dupa cum monoglucidele
participante sunt identice sau nu.
- heterozide care mai au in compozitie si o fractiune neglucidica numita aglicon.
Glucidele:
1. oze (monozaharide, monoglucide)
- pentoze: xiloza, arobinoza, ramnoza
- hexoze - aldoze: glucoza, manoza, galactoza
- cetoze: fructoza
2. ozide (formate prin unirea mai multor molecule de monozaharide)
- holozide - oligolozide - omogene: maltoza
- mixte: zaharoza, lactoza
- poliholozide - omogene: amidon, celuloza, lichenine
- mixte: poliuronide: gume,mucilagii, pectine
- heterozide - sunt formate din doua parti:
- partea glucidica: glucoza - glucozide; oze - glicozide
- partea neglucidica - numita aligon sau genol
ACTIUNE TERAPEUTICA SI INTREBUINTARI
Ozele - sunt energetice, poliholozidele omogene sunt emoliente, poliuronidele sunt laxative,
emoliente, topice.
Xiloza se foloseste in scop de diagnostic, galactoza pentru explorarea functiei hepatice.
Glucoza se foloseste ca energizant in efort. Sub forma perfuzabila de concentratie 5% si 10% se
foloseste parenteral; este folosita ca edulcorant; ca adjuvant farmaceutic. Este mai putin dulce decat
zaharoza
Fructoza se foloseste ca hepatoprotector fiind metabolizata mai uor dect glucoza de un ficat
bolnav; n tratamentul intoxicatiilor hepatice, coma hepatica, hipoglicemie; se folosete ca edulcorant la
diabetici. Are gust mai dulce dect zaharoza.
Industrial, prin reducerea ozelor corespunzatoare se obin polioli:
Manitolul se prepara prin singteza din glucoza sau zahr invertit; actioneaza ca laxativ osmotic,
dup administrare orala, sub forma de soluie perfuzabila, ca diuretic puternic.
Sorbitolul este metabolizat n organismul uman la fructoza, fiind folosit ca edulcorant n hrana
diabeticilor. Este folosit ca diluant pentru comprimatele de supt administrate diabeticilor, ca laxativ
uor.
Xilitolul se prepara prin reducerea xilozei, are gust dulce aproximativ egal cu al zaharozei; este
folosit ca edulcorant, pentru prevenirea cariilor dentare, fiind folosit la prepararea gumei de mestecat.
In regnul vegetal si animal se intalnesc mai frecvent pentoze si hexoze, reprezentantii inferiori
apar ca produsi ai metabolismului intermediar iar celelalte monoglucide se intalnesc rar in natura.
Glucide mai cunoscute sunt: amidonul, mierea, celuloza, mana.

AMIDONUL:-AMYLUM - oficinal in FR X
Este cea mai importanta poliglucida de rezerva din regnul vegetal.
Poate fi depozitat in diferite organe:tuberculi(cartof), radacina(manhiton), tulpina(unele specii
de palmieri), seminte(unele leguminoase), cariopse(gramineae).
Forma si marimea granulelor de amidon difera de la o specie la alta.In granule amidonul este
dispus in straturi concentrice in jurul unui centru care nu este intotdeauna centrul geometric al
granulei.Amidonul contine amiloza si amilopectina care au aceeasi formula bruta dar se deosebesc prin
structura si proprietati.
Ex: - amiloza se dizolva in apa fierbinte rezultand o solutie coloidala limpede, nevascoasa.
- amilopectina formeaza in apa o coca.
Amidonul este o pulbere alba fara miros si fara gust.
FR X descrie macroscopic si microscopic amidonul de grau, porumb, cartof.
Amylum tritici- amidonul de grau obtinut din cariopsele plantei Triticum aestivim (gramineae).
Caractere microscopice: granule simple, mici, rotunde si granule simple mari,sferice sau
lenticulare, hilul central si stratificatii concentrice greu vizibile.Uneori granulele prezinta o fisura
longitudinala. Amidonul de grau se aseamana cu cel de secara si orz dar acestea nu se folosesc la
prepararea amidinului.
Amylum mayadis- amidonul de porumb obtinut din cariopsele plantei Zea mays(Gramineae).
Caractere microscopice: granule simple, poliedrice sau rotunde,hilul central constituit dintr-o
cavitate distincta sau din 2-5 fisuri radiale.Nu prezinta stratificatii concentrice.
Amylum solani- amidonul obtinut din tuberculii plantei Solanum tuberosum(solanaceae).
Caractere microscopice:- granule simple, neregulat-ovoide, cu o extremitate mai ingusta decat
cealalta si granule simple, rotunde, hilul excentric si strtificatiile concentrice vizibile.
Reactii de identificare: sectiunile sau pulberile tratate cu soluie Lugol dau o coloratie albastr.
Intrebuintari: Nu are o aciune farmacodinamica propriu-zisa.
Se folosete pentru obtinerea industriala a glucozei; este topic datorit proprietatilor sale
fizice de adsorbtiei a secretiilor i a grasimilor dermice, a calitatilor sale rcoritoare i de alunecare se
folosete la prepararea pulberilor antiinflamatoare de uz pediatric; se foloseste ca excipient la
prepararea pilulelor, comprimatelor, drajeurilor sau la conspergarea unora; in dermatologie sub forma
de glicerolat de amidon (diateza exudativa).In chirurgie este folosit la confectionarea bandajelor fixe.
Se foloseste in industria fermentativa, textila, a hartiei, cosmetica.
MEL MIEREA:
Este produsa de diferite specii de albine(Apis melifera). Nectarul cules de albine sufera in
stomacul lor diferite transformari in urma carora rezulta mierea.
Mierea folosita in scop alimentar este si cea farmaceutica.
Se recolteaza incepand din luna mai, pe toata perioada anotimpului cald.
DESCRIERE: mierea este un lichid vascos, limpede, culoarea variaza dupa origine, epoca si
mod de recoltare de la galben pana la cafeniu roscat.Gust dulce, miros specific florilor a caror nectar sa folosit. Conservata, n timp, cristalizeaza datorit glucozei, fapt ce indica ca este naturala. Mierea cu
un continut mai mare de glucoza (rapit) cristalizeaza mai repede dect cea cu continut mai mare de
fructoza (salcam).
COMPOZITIA CHIMICA: Mierea conine 65-80% zahr invertit (glucoza plus fructoza),
zaharoza, dextrine,proteine, enzime, vitamine, substante minerale, pigmenti, fiind diferita n funcie de
florile de la care s-a recoltat nectarul i perioada de extractie.
INTREBUINTARI: in alimentatie, in scop terapeutic se foloseste amestecata cu propolis, laptisor
de matca, polenul diferitelor plante medicinale.

Se mai foloseste in:

-afectiuni ale aparatului respirator: laringite, traheite, bronsite.
- afectiuni ale aparatului digestiv: ulcer.
-stari gripale
-afectiuni hepato-biliare, dermatologice.
-boli de inima.
Datorita aportului de vitamine(B1, B2, B6, B12, C, K, PP, biotina) este un remediu eficient in
convalescente, surmenaj fizic si intelectual.
Mierea din tei are efect sedativ, mierea din menta efect antiseptic, analgezic, calmant. Mierea
din salcam calmarea tusei, din conifere, aciune antiseptica i antiinflamatoare.
MANNA - MANA
Este sucul care se obtine prin incizii practicate in tulpina arborelui Fraxinus Ormus(oleaceae),
originar din Asia Mica, raspandit in zona mediteraneana. Sucul este de culoare slab-bruna, cu o
fluorescenta albastruie si gust amar;in contact cu aerul se transforma intr-o masa albicioasa care se
intareste pe tulpina.Se recolteaza in timpul caldurilor mari => mana de calitate superioara.
DESCRIERE: bucati de stalactite de culoare alba pana la alb-galbuie in interior, gust dulceag la
inceput, apoi acru si amar, miros de miere.
CONTINE:75% mantinol, glucoza.
INTREBUINTARI:purgativ usor recomandat mai ales la copii(nu produce colici).
CELULOZA
Cea mai raspandita poliglucida omogena din regnul vegetal. Este componentul principal al
peretilor celulari la majoritatea plantelor.
Celuloza este formata din molecule de glucoza, ce alcatuiesc macromolecule ce formeaza fibre.
Acestea sunt legate intre ele prin legturi slabe lasand spatii libere prin care apa poate ptrunde uor
(proprietatea de umplere)
DESCRIERE: substanta alba, amorfa, fara miros si fara gust.
INTRBUINTARI: se folosete ca stabilizant pentru emulsii; ca baza de unguent la prepararea
unguentelor hidrosolubile (geluri), la prepararea comprimatelor (carboximetilceluloza), n tratamentul
de lunga durata a constipatiei cronice. Foarte important este faptul ca se administreaza cu o cantitate
suficienta de apa care duce la o marire a bolului alimentar consecutiv cu creterea peristaltismului
intestinal, n caz contrar se formeaza un agregat de substante nedigerabile care poate determina ocluzia
intestinala. Marirea bolului fecal se datoreaz att proprietatilor de gonflare a celulozei ct i
incapacitatea enzimelor intestinale de a o degrada.
Avnd capacitate de absorbtie i gonflare mai mare ca ale bumbacului, n practica medicala se
folosete vata de celuloza sau tifon din fibre celulozice
Materia prima este: lemnul in special conifere, trestia, paiele.