Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TENSIUNE
1. Generalitati
Legatura dintre centralele electrice si liniile de transport de energie, intre liniile de transport si
retelele de distributie de inalta tensiune, precum si alimentarea statiilor si posturilor de
transformare se realizeaza prin intermediul unor aparate de comutatie formate din separatoare
si intreruptoare. In categoria aparatelor de protectie de inalta tensiune intra descarcatoarele, cu
rol de limitare a supratensiunilor si bobinele de reactanta, ce limiteaza valoarea curentilor de
scurtcircuit, mentinand in acelasi timp tensiunea la bare la un nivel prescris. Pentru masurarea
marimilor electrice se utilizeaza transformatoare de curent si tensiune.
Caracteristicile tehnice comune ale acestor aparate si anume: tensiunea nominala, curentul
nominal, capacitatea de rupere, capacitatea de conectare, au fost definite in paragraful 10.1.
Se mentioneaza doar faptul ca tensiunea nominala a intreruptoarelor de inalta tensiune
corespunde tensiunii celei mai mari in valoare efectiva, intre faze, a retelei in care este
destinat a functiona aparatul.
separator rotativ de 110 kV este prezentata in fig.1, iar in detaliu este prezentata borna de
legatura.
Izolatoarele suport 1 si 2 pot pivota executand o miscare de rotatie de 90s sub actiunea unui
dispozitiv de actionare 3 (pneumatic sau electric). Pe tijele 4 si 5 sunt montate contactele
formate din cilindrul 6 si piesele 7 si 8 asa cum rezulta din reprezentarea din fig.2. Piesa 9
reprezinta contactul fix al partii de legare la pamant a separatorului care poate ajunge in
contact cu cutitul separatorului de punere la pamant 10, numai atunci cand contactele 6
respectiv 7, 8 sunt deschise. Pe cadrul pe care sunt montate coloanele de izolatoare se mai afla
dispozitivul de actionare precum si tijele de legatura, manivelele si axele de actionare.
In cazul separatoarelor tripolare montarea fazelor se face fie alaturat (fig.3), fie in linie (fig.4),
una din cele trei faze fiind faza motoare, la care se cupleaza dispozitivul de actionare. Din
fig.3 se constata ca actionarea separatorului se face de la polul din mijloc, miscarea
transmitandu-se celor doua izolatoare ale fazei printr-o legatura in contrasens, iar la celelalte
doua faze printr-un sistem de transmisie patrulatera. Tot printr-un sistem patrulater sunt actionate
cutitele de punere la pamant a separatorului de la axul de actionare. Deoarece in timpul rotatiei
izolatoarelor unui pol cutitele port contact se apropie de polii vecini, se poate utiliza dispozitia
in linie ilustrata in fig.4. Se observa ca in acest caz actionarea se face de la unul din capete
prin transmisie patrulatera. Pentru tensiuni mai mari de 220 kV aceste dispozitii ale
separatoarelor ar conduce la marirea gabaritului unei celule de inalta tensiune si de aceea
separatorii monopolari se monteaza cate doi in linie si al treilea in paralel cu primii, caz in
care actionarea este independenta pe fiecare faza.
Fig.5. Separator de
translatie pentru
Un > 220 kV
suportul metalic 1 se afla izolatorul 2 avand pe flansa superioara contactul fix 3 prevazut cu
borne pentru racordarea la conductoarele liniei. Dispozitivul de actionare comanda cutitul
mobil 4 din teava de otel sudata de axul 5, care se roteste in lagarele 6. Parghia 7 este folosita
in cazul actionarilor manuale. Legatura electrica 8 asigura trecerea curentului de la contactul
mobil la rama metalica legata la pamant.
Fig.8. Functionarea
separatoarelor de sectionare
si punere la pamant
sau la transformatorul T1, protectia prin relee comanda inchiderea separatorului de punere la
pamant S1. In acest fel se produce in mod artificial un scurtcircuit monofazat,care conduce la
declansarea intreruptorului principal I. Dupa intreruperea curentului de scurtcircuit, elementul
defect este separat cu separatorul de sectionare S1 , dupa care sub actiunea dispozitivului
RAR, intreruptorul I se reinchide si celelalte plecari sunt alimentate in continuare.
Separatorul de sectionare impreuna cu separatoarele de punere la pamant si de scurtcircuitare
ofera o simplificare a schemelor de inalta tensiune, asigurand separarea automata a sectorului
avariat si protectia personalului de interventie.
2.2.
Dispozitivele manuale folosesc mecanisme patrulatere formate din parghii, ultima parghie din
lantul cinematic fiind din material izolant.
Mecanismele de actionare pneumatice se folosesc pentru actionarea separatoarelor in
instalatiile in care aerul comprimat este folosit si pentru actionarea intreruptoarelor. Un mecanism
de actionare pneumatica de tip AP este prezentat in fig.9 si se compune din cutia de comanda
1, ce cuprinde doua electrovalve si teava de aer comprimat 5 si dispozitivul de actionare 2,
format dintr-un cilindru ce cuprinde doua pistoane solidarizate. Legatura dintre cutia de comanda
si dispozitivul de actionare se realizeaza prin tevile 4 si 6, care asigura patrunderea aerului
comprimat pe o parte sau alta a cilindrului la comanda electroventilelor actionate de butoanelor B1
si B2 .
Fig.9. Mecanism de
actionare de tip AP
Pentru a ilustra modul de functionare a acestui mecanism AP, se prezinta in fig.10 schema
dispozitivului de comanda, prevazut si cu blocare pentru a nu putea actiona decat daca
intreruptorul se afla in pozitia deschis.
In cilindrul 3 se afla pistonul de actionare cu dublu efect, legat solidar cu cutitul separatorului
1. Electroventilele 2 pot fi comandate de la sistemul de bare 4, prin butoanele D (pentru
deschidere) respectiv I (pentru inchidere) numai daca contactul de blocare 5 (legat solidar cu
intreruptorul 6) este inchis. In plus, schema este prevazuta cu semnalizare optica a pozitiei
separatorului prin becurile conectate prin sistemul de contacte 8 solidar cu pistonul de
actionare. Aceste mecanisme pot avea si blocaje de presiune minima, care impiedeca
actionarea elementelor schemei daca presiunea aerului comprimat scade sub o anumita
valoare.
Mecanismele cu actionare electrica pentru comanda la distanta a inchiderii - deschiderii
separatoarelor de interior sau exterior, au in alcatuire un servomotor, care prin intermediul
unui reductor de turatie transmite miscarea contactului mobil al separatorului. Reductorul
poate fi realizat cu roti dintate sau curele trapezoidale. Aceste mecanisme trebuie prevazute cu
limitatoare de cursa pentru deconectarea motorului la terminarea manevrei. Tipurile de
mecanisme cu servomotor fabricate la noi in tara se clasifica in: mecanisme de actionare cu
motor, fara acumulare de energie, de tip ASE si mecanisme de actionare cu motor si
acumulare de energie in resort, tip MRESc pentru separatoarele de scurtcircuitare si punere la
pamant.
Eficienta ruperii multiple se mentine numai daca se asigura functionarea sincrona a camerelor
de stingere. La intreruptorul cu doua camere de stingere sincronizarea se realizeaza cupland
mecanic tijele de contact (fig.13).
Cele doua camere de stingere 1 si 2 sunt actionate prin intermediul pistonului hidraulic plasat
in cilindrul 3. Prin intermediul unor parghii articulate, miscarea tijei legate de piston se
transmite simultan tijelor 4 si 5 ce poarta contactele mobile ale intreruptorului. Sincronizarea
deschiderii contactelor in cazul intreruptoarelor realizate pe principiul modulului, avand mai
mult de doua camere de stingere inseriate pe faza (220 kV, 400 kV), se realizeaza prin
utilizarea unui singur mecanism de actionare oleopneumatic (MOP), fig.14, ce transmite
comenzi cu aceeasi presiune.
Fig.14. Sincronizarea
functionarii camerelor
de stingere
O sectiune prin ansamblul unui pol al unui intreruptor de tip IO -110 kV, 1600 A este
prezentata in fig.15. Calea de curent cuprinde borna de racord electric, contactul fix de tip tulipa
1, contactul mobil 2, tulipa de contact inferioara 3 si o bara de aluminiu care face legatura cu
celalalt modul de pe acelasi ansamblu V. Borna de racord, contactul mobil si tulipa de contact
sunt argintate electrolitic, iar pe suprafata pieselor din aliaje de aluminiu, aflate in contact cu
piese de cupru, se aplica un strat subtire de cupru pentru asigurarea stabilitatii in timp a imbinarii
de contact electric.
Elementele pentru stingerea arcului electric cuprind: subansamblul camera de stingere 5,
piesele care preiau piciorul arcului electric (varful contactului mobil si inelul de protectie a
degetelor de contact superioare) executate din materiale greu fuzibile, carterul superior,
subansamblul valva, jiclorul de esapare a gazelor, capacul, tubul de protectie si dispozitivul
anticavitational 6 pentru injectia suplimentara de ulei.
Fig.15. Sectiune
prin camera de
stingere a
intreruptorului
IO-110
Detaliul camerei de stingere prezentat in fig.15.b evidentiaza ca aceasta este o camera rigida
si compartimentata prin intermediul unor discuri, care asigura buzunare de retinere a uleiului
si se realizeaza din tesatura de sticla impregnata cu rasini epoxidice. La deschiderea
contactului mobil, arcul electric se alungeste in camera, gazele deplaseaza uleiul in
compartimente (conform sagetilor cu linie plina), iar in timpul pauzei de curent presiunea in
zona coloanei de arc scade mult si miscarea in sens contrar a vaporilor si picaturilor de ulei
produc deionizarea si stingerea arcului (sageti cu linie intrerupta). Stingerea arcului electric la
acest tip de intreruptor se obtine prin realizarea unei presiuni importante (peste 100 atm) a gazelor
si printr-un jet axial puternic. Concomitent apar procesele gazodinamice care conduc la
deplasarea in carterul superior a gazelor rezultate din descompunerea uleiului sub actiunea
arcului electric. Prin orificiul jiclorului de esapare este antrenata in camera de detenta, pe
langa gaze si o cantitate de ulei, fiind necesara separarea lor. Dupa aceea, gazele se evacueaza
in atmosfera prin tubul de protectie. Durata arcului la aceste intreruptoare este cuprinsa intre
1 3 semiperioade (10 30 ms).
Avantajele acestor intreruptoare sunt legate de obtinerea unei viteze mari de deschidere prin
actionare oleopneumatica, rezistenta mecanica ridicata a camerei de stingere si utilizarea
dispozitivului anticavitational.
Dezavantajele sunt legate de o intretinere relativ dificila, o frecventa scazuta de manevra si
dificultati de functionare in ciclul RAR. Din acest motiv, se apreciaza ca intreruptoarele cu ulei
putin sa fie inlocuite in viitor cu intreruptoarele cu SF6 , care concepute pe principiul modulului
vor putea acoperi intreaga gama de intreruptoare de inalta tensiune utilizate in tara.
continuitatea circuitului prin contactul fix tubular 6 si contactul mobil de tip tulipa 4
(fig.17.b). Contactul mobil impreuna cu cilindrul de autocompresie se deplaseaza in directia
pistonului fix 2, comprimand gazul si obligandu-l sa treaca prin orificiile din cilindru si sa
patrunda in zona arcului electric unde se realizeaza un puternic suflaj longitudinal datorita
formei duzei (ajutajului) 5, ceea ce contribuie la rapida stingere a arcului electric (fig.17.c).
Capacul 8, prins de camera de stingere prin intermediul flansei 7, cuprinde un filtru de
alumina cu rolul de a curata gazul de fluorurile metalice ce se formeaza. Refacerea rapida a
rigiditatii dielectrice a gazului SF6 ofera acestui tip de intreruptor posibilitatea de a fi utilizat
la deconectarea sarcinilor capacitive.
Fig.17. Camera de
stingere cu
autocompresie
(AEG)
a)
b)
c)
Utilizand principiul modulului pot fi construite intreruptoare cu mai multe camere de stingere
pentru tensiuni foarte inalte. In fig.18 este prezentat un pol al unui intreruptor cu SF6 cu doua
camere de stingere de tipul celei prezentate in fig.17. Se recunosc principalele elemente ale
camerei de stingere: 2 - tija de actionare;
3 - pistonul fix; 4 - cilindrul de compresie; 5 - contactul mobil; 6 - duza; 7 - contactul fix;
8 - flansa; 9 - capacul; 10 - filtrul. In plus sunt prezentate: 1 - carcasa cu sistemul de parghii;
11 - condensator; 12 - izolator suport; 13 - tija izolanta; 14 - placa de fixare; 15 - tija de
actionare; 16 - cilindrul de actionare; 17 - indicator de pozitie. Actionarea acestor intreruptoare
se face pneumatic cu ajutorul cilindrului 16 si a pistonului solidar cu tija 15.
O alta forma a camerei de stingere, utilizata la intreruptoarele cu SF6 cu autocompresie ale
firmei BBC pentru tensiuni pana la 420 kV, este prezentata in fig.19. In pozitia a este
reprezentata camera de stingere cu contactele in pozitia inchis. Calea de curent se asigura prin
contactul fix de lucru de tip tulipa 1 si contactul mobil de lucru tubular 4. In pozitia b se
prezinta momentul separarii contactelor de lucru, moment in care curentul se comuta pe
contactele de arc 2 si 3. In pozitia c se reprezinta momentul separarii contactelor de arc si
aparitia arcului ce arde in interiorul duzei 8. Gazul SF6, comprimat prin deplasarea cilindrului
mobil 5 spre pistonul fix 6, realizeaza un puternic suflaj al arcului in interiorul duzei
(ajutajului) 8.
In sfarsit, in pozitia d se prezinta contactele in pozitia deschis, arcul fiind stins si presiunea
egalizata in interiorul camerei de stingere. Forma constructiva a unui pol al unui intreruptor cu
SF6 realizat pe acest principiu este prezentata in
Fig.18. Ansamblu
intreruptor cu SF6
(AEG)
fig.20. In figura s-au notat cu: 1 si 9 - flansele de conectare ale conductoarelor; 2 - contactul
fix de lucru; 3 - contactul fix de arc; 4 - contactul mobil de arc;
5 - contactul mobil de lucru; 6 - cilindrul de compresie al SF6; 7 - pistonul fix;
8 - izolator de portelan; 10 - tija de actionare. Actionarea acestor intreruptoare se face cu
mecanisme cu acumulare de energie in resoarte, a caror armare se face cu ajutorul unui
servomotor.
Duzele pentru intreruptoarele cu SF6 se construiesc din materiale electro-izolante si materiale
conductoare. Ca materiale electroizolante se utilizeaza teflonul (PTFE) si materiale ceramice
pe baza de AL2O3 denumite si superaluminoase. Duzele din materiale conductoare sunt
executate din metale sau grafit. In prezent, duzele
In fig.21 se prezinta polul unui asemenea intreruptor realizat de firma Brown-Boveri si care
cuprinde: 1 - borna; 2 - bobina; 3 - contactul circuitului de curent nominal; 4 - contactul de arc fix;
5 - contactul de arc mobil; 6 - camera de detenta; 8 - tija de actionare; 9 - arbore; 10 - dispozitiv
de suflaj auxiliar. Dezvoltate initial pentru media tensiune de firmele Brown-Boveri (1977);
BBC (1980); Merlin-Gerin (1983); South-Walles (1983), se realizeaza recent si pentru inalta
tensiune. Intreruptoarele cu autosuflaj au urmatoarele avantaje: au o anduranta mecanica mai
mare; campul magnetic realizeaza rotirea si ghidarea arcului, astfel incat se dezvolta
perfect centrat si stabilizat si se evita prezenta unei duze izolante care perturba campul;
deplasarea rapida a arcului pe contacte limiteaza erodarea lor.
Ca dezavantaje ale acestor intreruptoare amintim: au o dimensionare dificila a bobinelor de
suflaj, a contactelor de arc si a camerei de presiune; sunt limitate de puterea de rupere.
Referitor la stadiul realizarii intreruptoarelor cu SF6 in tara noastra mentionam ca in prezent se
afla in fabricatie la Electroputere Craiova intreruptoare independente cu SF6 de 72,5 kV, 145
KV (123 kV), 170 kV cu curenti nominali de 2500 A si 3150 A si curenti de rupere de 40 kA ,
cu un loc de rupere pe pol si actionate cu mecanisme oleopneumatice. La medie tensiune au
fost realizate intreruptoare in faza de prototip la 24 kV, 1250 A , 20 kA si la 27,5 kV, 1600 A ,
20 kA . Din punct de vedere constructiv pentru inalta tensiune aceasta gama este acoperita de un
model functional si trei module de constructie care au un inalt grad de tipizare intre ele. Astfel
intreruptorul de 420 kV poate fi realizat cu trei module functionale de 170 kV.
Dupa sursa de energie utilizata, mecanismele de actionare ale intreruptoarelor de inalta tensiune
se clasifica in: mecanisme cu acumulare de energie in resoarte; mecanisme pneumatice si
mecanisme cu actionare hidraulica (oleopneumatice).
a) Mecanisme cu acumulare de energice in resoarte
Larg utilizate la actionarea intreruptoarelor de medie tensiune cu ulei putin, aceste mecanisme
si-au gasit un domeniu de utilizare si in cadrul inaltei tensiuni la intreruptoarele cu SF6 de tipul
cu autocompresie. Acest lucru este ilustrat in fig.23 unde sunt prezentate principalele parti
componente ale intreruptorului cu SF6 .
Resortul de anclansare este puternic tensionat de catre un servomotor, prin intermediul unui
sistem melc - roata melcata si a camei 23 si este mentinut in aceasta pozitie de clichetul 22. In
acest moment rola se afla pe partea interioara a camei si tija 19 cu sistemul de parghii permite
resortului 16 sa fie complet destins.
Fig.23. Mecanism cu acumulare de
energie in resoarte
1 - capacul;
2 - camera de stingere;
3 - contactul fix de lucru de tip
tulipa; 4 - cilindrul mobil;
5 - contactul fix de arc;
6 - duza;
7 - contactul mobil de arc;
8 - contactul mobil de lucru;
9 - pistonul fix;
10 - teava de contact;
11 - contact alunecator;
12 - flansa intermediara;
13 - izolatorul suport;
14 - tija izolanta;
15 - carcasa mecanismului;
16 - resortul de declansare;
17 - ax;
18 - clichet de declansare;
19 - tija cu role;
21 - resortul de anclansare;
22 - clichetul de anclansare;
23 - cama
Pentru anclansare se actioneaza clichetul 22, se elibereaza energia acumulata in resortul 21 si
cama 23 se roteste in sensul sagetilor, obligand rola sa urce pe partea superioara a camei si
prin sistemul de parghii sa comprime puternic resortul 16. La sfarsitul miscarii, contactelor
principale sunt inchise si mentinute in aceasta pozitie de clichetul 18 care a acrosat tija 19.
Pentru declansare se actioneaza asupra clichetului 18, eliberand energia acumulata in resortul
de declansare 16, care pivoteaza deschiderea rapida a contactului mobil al intreruptorului.
b) Mecanisme cu actionare pneumatica
Aceste mecanisme sunt utilizate la intreruptoarele pneumatice, la cele cu ulei putin si cele cu
SF6 . Principalele parti componente sunt prezentate in fig.24 si cuprind in cazul unui
mecanism pneumatic folosit la intreruptoarele cu SF6 urmatoarele parti componente: 1 - spatiul
ocupat de hexafluorura de sulf; 2 - izolatorul de portelan; 3 - tija de actionare; 4 - rezervorul de
aer comprimat; 5 - teava de legatura cu atmosfera; 6 - electroventilul de declansare; 7 - piston
cu dubla actiune; 8 - cilindrul de lucru; 9 - semnalizator pozitia inchis; 10 - semnalizator pozitia
deschis; 11 - electroventilul de anclansare.
Fig.24. Mecanism
de actionare
pneumatic
Fig.25. Pistonul
diferential
(3)
(5)
Cu notatiile din figura 26., prin destinderea gazului de la pozitia 1 la pozitia 2 , se elibereaza
energia:
(6)
si tinand seama de relatia (2):
;
(7)
rezulta in final:
(8)
Din aceasta relatie se constata ca energia eliberata este cu atat mai mare cu cat presiunea
initiala
este mai mare. De aceea, instalatiile oleopneumatice functioneaza la presiuni
ridicate de aproximativ 300 atm.
In fig.27 este reprezentat schematic un mecanism de actionare oleo-pneumatic de tip MOP-1
fabricat la Electroputere Craiova. Presiunea de actionare de cca. 300 atm. este asigurata in
acumulatorul de energie 1, cu ajutorul pompei 2 care trimite ulei sub presiune din rezervorul
de ulei 3. In stare de repaus, electro-valvele 4 si 5 sunt inchise, iar intre fetele pistonului 6 nu
exista nici o diferenta de presiune. Intreruptorul este mentinut in pozitia inchis de resortul
tumbler 8.
Pentru a inchide intreruptorul. prin deplasarea in sus a contactului mobil 14, printr-o comanda
electrica se actioneaza electrovalva 4, care trimite ulei pe fata superioara a pistonului 6 pe
care il deplaseaza in jos. Uleiul din partea inferioara a cilindrului 7 este trimis in rezervorul 3
prin electrovalva 5, care stabileste comunicatia respectiva. Dupa terminarea manevrei,
electrovalvele 4 si 5 se inchid, iar ansamblul revine la pozitia de repaus. Ventilele 9 si 10
asigura mentinerea conductelor la o presiune de 5 atm. prin reductorul 11 impiedecand prin
aceasta intrarea aerului in tevi, fapt care ar anula rapiditatea actionarii.
Fig.27. Mecanism
oleopneumatic
MOP-1
Pentru a deschide intreruptorul, uleiul este trimis prin electrovalva 5 pe fata inferioara a
pistonului 6, iar electrovalva 4 permite uleiului din partea superioara a pistonului sa ajunga in
rezervorul 3. Contactul mobil 14 se deplaseaza in jos si este mentinut in pozitia deschis de
resortul tumbler 8, iar ventilele 9 si 10 asigura din nou egalizarea presiunilor pe cele doua fete
ale pistonului. Semnalizarea pozitiei deschis, respectiv inchis se realizeaza cu dispozitivul
hidraulic 12 care actioneaza un comutator cu contacte de semnalizare. Dupa actionarea MOP,
electropompa 2 impinge uleiul din rezervorul 3 in acumulatorul 1 pana cand presostatul 13 ii
opreste alimentarea la atingerea presiunii de actionare.
Avantajele comenzilor oleopneumatice sunt: transmisia de energie de la acumulatorul de
energie la intreruptor se face prin intermediul tevilor parcurse de ulei, eliminand legaturile
mecanice intre camerele de stingere; acumularea de energie se face in volume mai reduse
decat in cazul acumularii energiei in resoarte; cuplul motor al dispozitivului oleopneumatic
este relativ constant; se elimina dispozitivul de acrosaj al intreruptorului, piesa extrem de
delicata; tevile nu sunt sub presiune ridicata decat in momentul comenzii, ceea ce reduce
considerabil uzura instalatiei; pozitia inchis si deschis este asigurata de resortul tumbler.
Daca U1 si U2 sunt tensiunile la bornele celor doua generatoare, iar I curentul debitat de
generatorul G1 , puterea activa transportata de la generatorul G1 la consumator este:
(9)
unde este defazajul dintre tensiunea la borne si curentul prin consumator.
Considerand diagrama fazoriala din fig.29 si neglijand rezistenta liniilor in raport cu reactanta lor,
notand cu unghiul dintre tensiunile
si
, se poate scrie:
(din
) ;
(din
) (10)
rezultand:
(11)
Introducand relatia (11) in relatia (9) se obtine:
(12)
Rezulta ca puterea activa transportata pe linii de la centrala I depinde de valoarea unghiului
si are valoarea maxima pentru
(13)
In regimul de functionare normal, in acord cu relatiile (12) si (13), pentru reactanta celor doua
linii a si b in paralel X = X1 se obtine reprezentarea din fig.30, pentru P = f ()
Fig.30. Curbele P = f ()
datoresc in principal loviturilor de trasnet directe sau indirecte, iar cele interne sunt datorate
proceselor de comutatie ce apar in caz de variatie brusca a parametrilor retelei. Patrunderea in
statiile de transformare a undelor de supratensiune ce se propaga pe linii, ar periclita aparatele,
echipamentele si transformatoarele din statii.
Pentru protejarea impotriva supratensiunilor se folosesc paratrasnete, eclatoare si descarcatoare.
Impotriva supratensiunilor atmosferice cauzate de loviturile directe de trasnet se folosesc
paratrasnete. Acestea consta in principiu din captatorul loviturii de trasnet, din priza de pamant
si din legatura dintre ele. Paratrasnetul, avand potentialul pamantului, se va incarca prin
inductie electrostatica cu sarcini electrice pozitive, iar datorita razei de curbura mici a
captatorului si implicit a campului electric intens, se favorizeaza aparitia descarcarii intre nor
si paratrasnet, orientand astfel lovitura de trasnet spre pamant. Se utilizeaza paratrasnete
verticale pentru protectia statiilor electrice si paratrasnete orizontale, plasate la extremitatea
pilonilor liniilor electrice aeriene, pentru protectia conductoarelor active. Protectia instalatiilor
electroenergetice impotriva supratensiunilor nu se poate realiza numai cu ajutorul
paratrasnetelor, luandu-se masuri suplimentare de protectie, prin utilizarea diferitelor tipuri de
eclatoare si descarcatoare.
Eclatoarele si descarcatoarele sunt dispozitive destinate sa impiedice cresterea tensiunii peste
valori la care izolatia ar fi solicitata mai mult decat poate suporta. Limitarea nivelului
supratensiunilor permite sa se foloseasca o izolatie redusa, deci sa se obtina si efecte
economice. Aceste aparate se monteaza intre faza si pamant, prezentand cel mai scazut nivel
de izolatie din instalatie, datorita prezentei spatiului disruptiv, calculat sa se strapunga la aparitia
supratensiunii inaintea distrugerii instalatiei.
Aparatele de protectie la supratensiuni trebuie sa indeplineasca doua functiuni: limitarea valorii
supratensiunilor care pot sa apara intre calea de curent si pamant, prin punerea temporara a
liniei la pamant printr-o impedanta mica si intreruperea automata a legaturii linie - pamant,
imediat ce valoarea supratensiunii nu mai este periculoasa pentru instalatie.
Aparatele care indeplinesc numai prima functie poarta denumirea de eclatoare, iar cele care
indeplinesc ambele functii se numesc descarcatoare. In constructia descarcatoarelor se gaseste
un eclator, care formeaza spatiul disruptiv.
Pentru evidentierea rolului si locului de montare al acestor aparate se prezinta in fig.31 un
descarcator D (cu spatiul disruptiv ) montat inaintea separatorului S si a intreruptorului IUP110 , in scopul reducerii undei de supratensiune pe linie de la forma 1 la forma 1',
nepericuloasa pentru instalatiile protejate. Descarcatorul D are spatiul disruptiv legat intre
linie si pamant si constituie cel mai slab nivel de izolatie, pentru ca el sa cedeze primul
supratensiunii si se plaseaza la intrarea in statiile electrice alimentate de la linii aeriene.
4.1. Eclatoare
Eclatoarele sunt cele mai simple aparate de protectie impotriva supratensiunilor. Ele se compun
din doi electrozi metalici, unul legat la partea aflata sub tensiune si celalalt la pamant, uneori
cu posibilitatea reglarii intervalului disruptiv. Eclatoarele se folosesc la protectia izolatoarelor
de portelan (fig.32) pentru a evita conturnarea lor si se pot realiza sub forma eclatoarelor cu
coarne (a), eclatoare cu tije (b) si cu inele de protectie (c). De asemenea, eclatoarele sunt
elemente componente ale descarcatoarelor, constituind spatiul disruptiv al acestora si
asigurand separarea partii sub tensiune de cea legata la potentialul pamantului.
Stingerea arcului electric datorita curentului de insotire i s este naturala, prin alungire, datorita
interactiunii curentului prin arc cu propriul camp magnetic.
Fig.32. Tipuri
constructive de
eclatoare
Eclatoarele, avand o amorsare intarziata si deci unda de tensiune poate patrunde in instalatie
inainte ca eclatorul sa intervina, au o raspandire limitata in retelele de medie tensiune, pentru
protectia posturilor de transformare si in tractiunea electrica in curent continuu.
De asemenea, eclatoarele au neajunsul ca provoaca scurtcircuite la pamant, nefiind capabile
sa intrerupa curentul de insotire, fapt care provoaca scoaterea de sub tensiune a instalatiei si
taie unda de impuls a supratensiunii, fapt care conduce la solicitari dielectrice suplimentare.
4.2. Descarcatoare
Descarcatoarele sunt aparate de protectie care pe langa functia principala de limitare a
supratensiunilor sunt capabile sa reduca curentul de insotire la valori la care spatiul disruptiv
devine izolant, fiind prevazute cu dispozitive speciale de stingere a arcului electric imediat ce
tensiunea a revenit la valori nepericuloase pentru instalatie.
Descarcatorul se monteaza la intrarea in statiile electrice intre faza si pamant si in punctele in
care linia isi modifica impedanta caracteristica. Tinand seama de cele doua functii pe care
trebuie sa le indeplineasca: limitarea valorii supratensiunilor prin punerea temporara a liniei la
pamant si intreruperea automata a legaturii cu pamantul, descarcatoarele trebuie sa opuna o
rezistenta cat mai mica curentului de scurgere si o rezistenta cat mai mare curentului de insotire.
3 este mai mare decat capacitatea dintre electrozii 4 si 7, ceea ce determina ca la aparitia
supratensiunii sa aiba loc amorsarea intre electrozii 4 si 7 si apoi arcul electric sa sara intre
electrozii 4 si 3.
Cu toate ca descarcatoarele tubulare au constructie simpla, sunt robuste, ieftine si au o putere
de rupere mare, ele prezinta o serie de neajunsuri care le limiteaza utilizarea si anume: uzura
tubului gazogen; tensiunea de amorsare relativ ridicata produce intrarea in functie cu inertie;
pot determina unde de supratensiune taiate, cu efecte periculoase pentru izolatia
echipamentelor protejate.
c) Descarcatoare cu rezistenta variabila (DRVS)
Sunt aparate perfectionate pentru protectia impotriva supratensiunilor externe cat si impotriva
celor interne si sunt formate, asa cum reiese din fig.36 din urmatoarele parti: A - coloana de
eclatoare, in paralel cu care se gasesc rezistentele de suntare
, cu rolul de a repartiza uniform campul electric pe
eclatoare;
B - coloana de rezistente variabile , formate din mai multe discuri de carbura de siliciu cu
caracteristica volt - amper nelineara; C - anvelopa de portelan, ce protejeaza eclatoarele si
rezistentele nelineare de influenta umiditatii si de alti agenti atmosferici. Pentru e evita explozia
anvelopei, capacele de etansare se monteaza cu stifturi, care se rup la aparitia unei presiuni prea
mari in descarcator, functionand ca o supapa de siguranta.
Fiecare modul este suntat de rezistenta R 3 , de valoare mare, care asigura repartitia uniforma a
tensiunii pe eclatoarele unui modul. In absenta supratensiunii, prin rezistenta R 3 trece un
curent de conductibilitate de ordinul miliamperilor.
Fata de descarcatoarele DRVS, la descarcatoarele de tip DRVM intervin in plus bobinele de suflaj
ale arcului electric, ce contribuie la deionizarea rapida a arcului dintre eclatoare. Functionarea
descarcatorului se poate urmari pe diagrama din fig.38, in care s-a reprezentat curba tensiunii
instalatiei
.
Fig.38. Explicativa
la functionarea
descarcatorului
eclatoarelor, ce conduce la aparitia unor forte Lorentz, care imping arcul electric in camera de
stingere cu fanta si pereti reci, provocand rapida deionizare si stingere a arcului electric dintre
eclatoare. Asa cum se vede in fig.38, in absenta descarcatorului supratensiunea ar ajunge la
valoarea U stm , mult mai mare decat tensiunea de protectie U pd a echipamentelor din instalatie.
Descarcatoarele DRVM asigura deci diminuarea curentului de insotire nu numai din cauza
rezistentelor nelineare ci si datorita rezistentei sporite a arcului electric intins si deionizat in
camerele de stingere.
5. Bobine de reactanta
Bobinele de reactanta sunt aparate care servesc la limitarea curentilor de scurtcircuit in
circuitele electrice de mare putere si la mentinerea tensiunii la bare, in caz de avarie, la un
nivel acceptabil, care sa asigure functionarea fara intrerupere a consumatorilor neafectati.
Limitarea valorii curentilor de scurtcircuit prin instalarea bobinelor de reactanta la barele
colectoare ale centralelor electrice, in statiile de transformare, precum si la liniile care pleaca
de la aceste bare, plasate dupa cum se ilustreaza in fig.39, cu toate ca complica si scumpeste
instalatiile, realizeaza conditii mai bune pentru functionarea elementelor celor mai sensibile la
aceste avarii: cablurile (sub aspectul stabilitatii termice), intreruptoarelor (sub aspectul puterii
de rupere), permitand alegerea unor echipamente pentru valori mai mici ale curentilor de
scurtcircuit.
Fig.39. Scheme de
conectare ale bobinelor
de reactanta
Bobina de reactanta este o bobina fara miez de fier (pentru a avea o inductivitate constanta) si la
tensiuni sub 35 kV se realizeaza in aer, rigidizarea bobinajului impotriva fortelor
electrodinamice realizandu-se prin inglobarea partiala a acesteia in beton sau in rasini
epoxidice. Pentru tensiuni mai mari de 35 kV, bobinele de reactanta sunt de tip exterior,
mediul de racire fiind uleiul mineral cuprins in interiorul unei cuve in care se afla si un ecran.
Parametrul principal este reactanta bobinei (X r), al carei efect principal este caderea de
tensiune pe bobina, care la curentul nominal (I n), in cazul in care se neglijeaza rezistenta
bobinei in raport cu reactanta sa, este:
(14)
Se defineste reactanta procentuala:
[%] (15)
Intrucat reactanta bobinei are expresia:
[]
(16)
unde L este inductivitatea bobinei exprimata in [mH], reactanta procentuala devine, pentru
f = 50 Hz :
[%] (17)
Reactanta procentuala
(18)
Tinand seama de relatia (17), se poate scrie:
(19)
Cu valorile acceptate ale reactantei procentuale rezulta o limitare a curentului de scurtcircuit
la maxim (8 10) .
Pentru a evidentia efectul bobinei de reactanta, in fig.40 s-au reprezentat caderile de tensiune
pe o plecare intr-un cablu la regimul nominal (curba 1) si in regim de scurtcircuit (curba 2). Se
observa ca in regimul de scurtcircuit marimea caderii de tensiune pe bobina de reactanta
asigura pe barele B o tensiune U rem de valoare apropiata cu cea nominala, iar
curentul de scurtcircuit este limitat conform relatiei (19).
Fig.40. Explicativa
la influenta bobinei
de reactanta
Bobinele de reactanta in aer se executa fara miez de fier, incastrate in beton si au forma
constructiva din fig.41. Pentru incastrarea cailor de curent, realizate din aluminiu sau cupru,
se folosesc 6 10 coloane de beton. Intre spirele bobinei se lasa spatii libere pentru accesul
aerului de racire. Betonul bobinei este tratat pentru a nu se inrautati rigiditatea dielectrica a
izolatiei spirelor, fiind acoperit dupa uscare cu un lac nehigroscopic. Bobinele celor 3 faze pot
fi montate atat vertical, cat si orizontal. Dezavantajele bobinelor de reactanta in beton sunt:
tehnologia complicata de prelucrare si uscare, precum si greutatea si dimensiunile de gabarit
mari.
La bobinele de reactanta in cuva metalica cu ulei trebuie luate masuri pentru limitarea fluxului
magnetic prin peretii cuvei deoarece ar incalzi puternic atat uleiul cat si cuva. De aceea, in
interiorul cuvei se monteaza un ecran inelar din cupru sau aluminiu, fixat pe peretii cuvei.
Compensarea este cu atat mai buna cu cat rezistenta electrica a ecranului este mai redusa.
Conditiile impuse bobinelor de reactanta sunt:
supratensiunile nu trebuie sa produca strapungeri sau puneri la pamant a elementelor
infasurarii;
stabilitatea termica si electrodinamica sa fie ridicata;
caderile de tensiune in regim normal de functionare sa nu depaseasca (1 3) % din
tensiunea nominala;
pierderile de putere in bobina sa fie cuprinse intre (0,2 0,5) % din puterea ce trece prin
bobina.