Sunteți pe pagina 1din 49

ara

fntnilor

n acea ar se vorbea mult, dar de la distan.


Pmntul era mereu gol n mijloc.

Erau cuvinte cu un sunet de ceva gol;


erau... PALAVRE.

i cum scpa de acel sentiment de goliciune?

Toate, mari i mici, aveau ceva n comun...

Era setea DE A SE UMPLE CU LUCRURI.

Dar, n adnc, niciodat nu erau mulumite


cu averile lor.

Exista ceva n adnc?

Vai ce senzaie neplcut!, spuneau unele.

Este foarte greu de a merge pn n adnc!,


ziceau altele.

i cnd cineva vorbea despre acele experiene adnci,


majoritatea rspundeau: Iluzii! Nu exist alt realitate n
afar de ghizdea i cea ce intr n ea.

Dar a fost cineva care...

Merita efortul de a intra pn n adnc,


chiar dac trebuia s goleasc ghizdeaua?

Da, acela era, ntr-adevr, motivul de a exista; acela


nsemna a fi fntn. Acolo, n adnc, se simea ea nsi.

Dup aceea nu se mai ocupa cu ghizdeaua, ca celelalte...

i ncerca s mearg MAI ADNC.

Descoperirea, foarte curnd a ieit n eviden i


fiecare a reacionat n mod propriu...

Majoritatea gndeau c era mult mai bine


s triasc ca ntotdeauna.

Unele, totui, ncercau experiena.

i surprizele creteau; cu ct scoteau mai mult ap,


cu att se simeau mai rcorite i rennoite.

i dduser seama de faptul c apa


le unea pe toate nuntru.

Un lucru era clar: n fiecare fntn apa avea


un gust, nite particulariti diferite, speciale.

Dar descoperirea cea mai important s-a ntmplat


mai trziu, cnd i-au dat seama de faptul c apa care
le ddea via venea pentru toate din acelai loc...

IZVORUL sttea n MUNTELE CEL MARE


care stpnea ara fntnilor, chiar dac de prezena sa
puine fntni i dduser seama.

Muntele fusese acolo ntotdeauna;


uneori abia visibil...

...i n alte ocazii strlucitor...

Dar pe fntni le interesase numai ghizdeaua lor.

Sfr