Contents

1. Introducere...................................................................................................................................3
1.1 Aspecte generale....................................................................................................................3
1.2 Motivaia cercetrii................................................................................................................3
1.3 Obiectivele tezei de doctorat.................................................................................................3
1.4 Coninutul tezei de doctorat...................................................................................................3
2. Aspecte privind comportarea grinzilor chesonate........................................................................3
3. Fenomenul de pierdere a stabilitatii elastice................................................................................4
3.1 Introducere............................................................................................................................4
3.1.1 Aspecte generale.............................................................................................................4
3.1.2 Stabilitatea elastica in literatura de specialiate...............................................................5
3.1.3 Ipozele simplificatoare folosite in studiile de stabilitate................................................7
3.2 Stari de echilibru...................................................................................................................7
3.2.1 Generalitati.....................................................................................................................7
3.2.2 Tipuri de pierdere a stabilitatii........................................................................................7
3.2.3 Metode de determinare a incarcarilor critice..................................................................7
3.3 Flambajul barelor drepte............................................................................................................7
3.3.1 Generalitati.........................................................................................................................7
3.3.1.1 Tipurile de flambaj caracteristice elementelor de tip bara...........................................7
3.3.1.2 Similitudinea intre flambajul unui stalp si flambajul lateral al unei grinzi................7
3.3.1.3 Influenta formei sectiunii asupra flambajului lateral-torsional..................................7
3.3.2 Pierderea stabilitatii talpii comprimate: flambajul lateral torsional si flambajul local.......7
3.3.2.1 Generalitati......................................................................................................................7
3.3.2.2 Flambajul lateral torsional LTB...................................................................................7
3.3.3 Flambajul local al talpii comprimate..................................................................................7
3.3.3.1 Introducere...................................................................................................................7
3.3.3.2 Caracteristici................................................................................................................7
3.3.3.3 Formule de calcule si incarcari critice pentru elementele de tip placa........................7
3.4 Ecuatia axei deformate si ecuatiile de echilibru ale unei grinzi............................................7
Capitol 4. Stadiul actual de cercetare..............................................................................................7
4.1 Stadiul cu privire la pierderea stabilitatii elastice..................................................................7
1

4.2 Stadiul cu privire la ...........................................................................................................7

Capitolul 5...................................................................................................................................7
Capitol 6. Interpretarea rezultatelor.................................................................................................7
Capitol 7. Concluzii generale. Contribuii personale. Valorificarea rezultatelor obinute n
programul de doctorat. Teme de cercetare viitoare..........................................................................7
7.1 Concluzii generale.................................................................................................................7
7.2 Contribuii personale.............................................................................................................7
7.3 Valorificarea rezultatelor........................................................................................................7
7.4 Teme de cercetare viitoare.....................................................................................................7
Lista de tabele..................................................................................................................................7
Lista de figuri...................................................................................................................................7
Bibliography....................................................................................................................................7

1. Introducere
1.1 Aspecte generale
1.2 Motivaia cercetrii
1.3 Obiectivele tezei de doctorat
1.4 Coninutul tezei de doctorat

2. Aspecte privind comportarea grinzilor chesonate

..
Notatii
L- deschiderea grinzii
C=GJ reprezint rigiditate la rasucire
C1=ECw reprezint rigiditatea warping sau la deplanare (torsiune neuniform)
G - modul de elaticitate transversal;
E - modul de elasticitate longitudinal
J - constanta de rasucire
Cw-constanta de flambaj lateral(warping contstant)

3. Fenomenul de pierdere a stabilitatii elastice

3.1 Introducere
3.1.1 Aspecte generale
Stabilitatea reprezint o problem important n mecanica solidelor, care trebuie s fie
bine cunoscut pentru a se evita cedarea elementelor, respectiv cedarea ntregii structuri. Teoria
de stabilitate este foarte important pentru structurile civile, ingineria aerospatial, ingineria
nuclear. Joac de asemenea un rol important n probleme spaiale, geotehnice, geofizice ale
structurilor i n tiina materialelor. Problema stabilitii a nceput s fie mai dezbatut odat cu
colapsul Podului Tacoma Narrows din 1940, datorit instabilitii aerodinamice; colapsul podului
Quebec Bridge n 1907 (Figura 1.a ); cedarea podului din Melbourne (1971) realizat din grinzi
chesonate de metal; colapsul turnului de racire Ferrybridge (1978) etc. Astfel importan a acestui
subiect este dat de cedarea, colapsul unor structuri importante de-a lungul istoriei.

a)

b)
Figura 1 : Colapsul unor poduri

Pierderea formei de echilibru este un fenomen deosebit de periculos i nu poate fi admis

la nici un element de construcie. Caracterul periculos al acestui fenomen const n faptul c
apariia sa, de cele mai multe ori, este brusc i deci nu se pot lua msuri de prevenire. De aceea
pentru orice element de construcie condiia de stabilitate devine la fel de obligatorie ca si
condiia de rezisten.
Pentru ca un element de rezisten s-i ndeplineasc rolul funcional, pe langa altele,
este necasar s nu-i piard stabilitatea elastic. Pierderea stabilitii elastice, reprezint aadar, o
stare limit care nu trebuie atins ntr-un element de rezisten. Dac totui acest fenomen are
loc, este de preferat s se produc n domeniul elastic, deoarece n acest caz, nlturarea imediat
a sarcinii care a provocat flambajul, conduce la refacerea formei iniiale a elementului de
rezisten. Pierderea stabilitii elastice a elementelor de rezisten poate avea loc n mai multe
4

situaii, nu numai la o solicitare axial de compresiune. Se vor prezenta cteva astfel de cazuri,
care se ntlnesc mai des n practic.
Problema stabilitatii elementelor structurale si a corpurilor deformabile (initial,
considerata Teoria Stabilitatii Elastice), este o problema fundamentala a Mecanicii. Teoria de
stabilitate a elementelor deformabile si a elemenetelor structurale este fundamentala, deoarece
sunt surpinse fenomene importante: schimbarea configuratiei si a parametilor cheie a elementelor
(starea deformata a unui element, legatura tensiuni-deformatii etc ). Odata cu rezolvarea data de
Euler, problema stabilitatii elementelor a dus la formarea si dezvoltarea unor domenii ale
Matematicii aplicate.
Teoria de stabiliate a unui element este importanta pentru ingineri, deoarece pentru
exemplul unei element de tip bara, fenomenului de flambaj ii corespunde Stadiul Inital de
Degradare iar de cele mai multe ori, prin teoria de stabiliate se poate determina degradarea unui
material sau a unui element structural. (1) (art%3A10.1023%2FA%3A1011337729312 ).
Aceasta parte a lucrarii se bazeaza pe stabilitatea elastica statica a elementelor. In acest
context, termenul de flambaj reprezinta pierderea stabilitatii elementului. Materialul constitutiv
si forma geometrica a elementului fac ca un element sa reziste la actiunea incarcarilor, care
trebuie sa isi mentina forma pe durata de exploatare. Consencintele flambajului sunt in special
geometrice: apar deplasari marii in structura, care vor produce deformarea acesteia. Nivelul de
incarcare la care se produce deformarea structurii se numeste incarcare de flambaj
Determinarea valorii incarcarii critice reperezinta principala cerinta a teoriilor de
Stabilitate. Cel mai cunoscut exemeplu de pierdere a astabilitatii sun actiunea unor incarcari
statice o reprezinta cazul Eulerian de stabiliate (Leipholz, 1968).
3.1.2 Stabilitatea elastica in literatura de specialiate
Problema instabilitatii elastice a capatat incepand cu secolul XX o importanta deosebita,
datorita folosirii otelului si aliajelor de inalta rezistenta in structurile ingineresti, navigatie si
aviatie. Primele probleme de instabilitate elastica au fost rezolvate de L. Euler, care au studiat
flambajul barelor comprimate, acum mai bine de 200 de ani. Deoarece materialele folosite
atunci aveau rezistenta relativ mica (lemnul si piatra), elementele construite erau relativ groase,
iar astfel problema stabilitatii nu era de prima importanta. Construirea de poduri la sfarsitul sec.
XIX, in special a podurilor de cale ferata metalice, a facut ca problema flambajului sa capete o
importanta deosebita. Prin folosirea otelului s-au realizat elemente zvelte comprimate, placi
subtiri si invelitori subiri, care pot ceda nu numai din cauza eforturilor mari care pot depasi
rezistenta materialului, ci si datorita insuficientei stabilitatii elastice a elemenetelor sale zvelte
sau cu pereti subiri. In acest sens, au inceput sa fie realizate cercetari intense teoretice si
exeperimentale, stabilinduse-se limitele in care pot fi aplicate formulele teoretice. De asemenea
s-a stabilit ca flambajul elementelor comprimate este doar un caz particular al instabilitatii
elastice, viitoare cercetari fiind facute asupra comportarii stalpiilor cu sectiune plina, compusa

sau si cu elemente tubulare, table cu inima plina, placi cilindrice subtiri etc, cu ajutorul carora sau stabilit mai multe tipuri de cedare a elementelor (Timoshenko &Gere, 1963).
Analiza stabilitatii in mecanica solidelor a inceput cu rezolvarea Euler, care a studiat
flambajul barelor comprimate (Euler,1744). Leonar Euler (1707-1783) a studiat stabilitatea
inainte ca teoria elasticitatii sa fie bine definita; el a dezvoltat teoriile lui James si Daniel
Bernoulli si a dat noi solutii pentru deformarea unei vergele elastic incovoiata, respectiv ecuatiile
diferentiale de echilibru ale acesteia. El a descoperit faptul ca la un element de tip stalpi scurti,
sub greutate proprie si o incarcare P aplicata la un capat, aceasta este comprimata. In cazul unui
stalp lung, acesta este incovoiata. Incarcarea critica la care comportamanentul elementul se
schimba este:
2
Pcr EI (

2l

Materialele din care erau realizate elementele de stiudiu ale lu Euler au fost piatra si
lemnul. Stabilitatea nu a fost o problema relevanta pentru contructiile din lemn si stanca, iar
solutiile date de Euler nu aveau aplicabiliate in acel secol. Realizarea podurilor din metal odata
cu 1850, au facut ca problema stabilitatii sa fie luata in calcul si sa fie importanta pentru
siguranta structuriilor (vezi de completat din Luis A. Godo -Theory of Elastic Stability: Analysis
and Sensitivity pag 5 evoluti in timp a teoriei stabilitatii daca e cazul).
Problemele de baza de stabiliate au fost rezolvate la sfarsitul sec 19, dupa care au fost
descoperite si rezolvate si noi tipuri stucturale de pierdere a stabilitatii. In secolul XX, s-au
dezvoltat teoriile de de stabilitate in domeniul neliniar, cauzate fie de deformariile mari aparute
sau fie de neliniaritatea de material. In cea dea doua jumatate a sec XX, accentul s-a pus pe
studiul stabilitatii dinamice, in special pentru sistemele non-conservative. Analiza
comportamentului post-critic neliniar, in alnaliza instabilitatii statice s-a dezvoltat doar in
ultimele decenii. Majoritatea acestor ascpecte au fost reunite si prezentate succint in cartea lui
Bazant si Cedolin (Stability of Structures, 2010) (2)
Problema de pierdere a stabilitatii este mult mai detaliata in cazul elementelor de metal,
care sunt considerate in majoritatea cazurilor elemente zvelte/elemente cu pereti subiri.
( completare din Luis A. Godo -Theory of Elastic Stability: Analysis and Sensitivity pag 5)
Pentru acestea, exista in literatura de specialitate o serie de normative, carti si manuale publicate
care trateaza fenomenul de pierdere a stabilitatii, respectiv verificarea la stabilitate a elementelor
din otel. {enumerare carti}
Problemele de stabilitate care apar la grinzi au o importanta deosebita si din vederea
asigurarii sigurantei structuriilor. n SUA se elaboreaz de ctre SSRC Structural Stability
Research Council, periodic (la 5 ani) . n Europa, Convenia Europeana pentru Construcii
Metalice a editat i publicat n 2008 un Manual explicativ pentru calculul la stabilitate a
structurilor metalice, n conformitate cu EN 1993-1-1 cu exemple, avnd 250 de pagini. n Marea
Britanie, Steel Construction Institute a elaborat o serie ntreaga de documente dedicate
verificrilor i calculelor de stabilitate a diferitelor tipuri de elemente structurale. La fel, astfel de
materiale au fost elaborate n Frana, la CTIM i OTUA, sau n Germania documentaiile DAST
6

n ultimele decade s-au investit eforturi uriae n dezvoltarea Eurocodurilor pentru

construcii, a cror scop este de a dispune de un set de documente care sa formeze o baz
comun n Europa pentru proiectarea structurilor realizate din diverse materiale. Versiunea final
a Eurocodurilor se bazeaz pe cercetri recente i introduc astfel, formule de calcul noi, care
permit o proiectare mai economic. De asemenea, n EN 1993 sunt date metodologii de rezolvare
cu ajutorul programelor de calcul structural a unor probleme de stabilitate. Prin urmare,
procedurile SR EN 1993 sunt noi nu numai n coninut, dar i ca form, n comparaie cu
procedurile din STAS 10108. (2)
3.1.3 Ipozele simplificatoare folosite in studiile de stabilitate (3)
Calculul sarcinilor critice de flambaj se face pe baza unor ipoteze simplificatoare, folosite
cu scopul de a reduce complexitatea relatiilor de calcul si limiteaza domeniul de aplicare la
cazurile care pot fi caracterizate de ele, insa conduc la rezultate sadisfacatoare pentru practica, de
cele mai multe ori.
1. Materialul din care este alcatuit elementul este continu, omogen, izotrop si este se comporta
conform legii Hooke. Pentru cazul in care pierederea stabilitatii se produce dincolo de limita de
proportionalitate, calculul de stabilitate, pentru bara se face conform altui procedeu.
2. In studiul stabilitatii barelor si sistemelor de bare, ecuatiile de echilibru si determinarea
eforturilor se scriu pe forma deformata a barei, conditie fundamentala in Teoria Stabilitatii.
3. In calculul deplasarilor se admite ipoteza micilor deformatii, care permite liniarizarea
ecuatiilor diferentiale ale formei flambate a structurii.
4. Fortele axiale, evoluand spre situatia critica, sunt in functie de un parametu unic, altfel spus,
fortele cresc proportional spre situatia critica.
5. In calculul de stabilitate se accepta ca fortele axiale sa fie determinate printr-un calcul obisnuit
de Statica Constructiilor, fara considerarea ipotezei considerate la punctul 2. Astfel, fortele axiale
sunt considerate cunoscute si independente de forma deformata a sistemului. Ipoteza 2 ramane
valabila pentru studiul celorlalte aspecte.
6. Ipoteza conservarii directiei fortelor exterioare in procesul de defomare se aplica in calculul de
stabilitate.
7. Se considera generala si obligatorie ipoteza conform careia orientarea axelor principale de
inertie ale sectiuniilor transversale de pe o bara este acceasi. Barele au sectiune constanta iar
forta axiala este constanta in lungul unei barei, aceste doua ipoteze fiind mai putin generale decat
prima.
8. In studiul probelemor plane de piredere a stabilitatii se admite ca deformarea are loc in planul
sistemului de bare. Rezultatele obtinute trebuie confrnuntate cu legaturile si comportarea reala a
structurii care sa asigure acest lucru. In caz contrar este necesar un calcul spatial.
Pe baza acestor ipoteze, deplasarile structurii fata de forma initiala sunt nule pana la
atingerea sarcinii critice (pentru P <Pcr rezulta v=0 ). Structura isi pastreaza, teoretic, forma
initiala si dupa depasirea sarcinii critice, daca nici o cauza exterioara nu o scoate din aceasta
7

pozitie. Daca insa ea este putin deplasata in afara pozitiei de echilibru, structura ramane
deformata aparand sageti remanente (pentru P>Pcr este posibil atat v=o cat si v0) , deci pentu
sarcini ce depasesc valorile critice echilibrul devine labil, iar la atingerea sarcinii critice
echilibrul este indiferent.

3.2 Stari de echilibru

3.2.1 Generalitati
Pentru a se asigura buna exploatare a unei constructii este necesar ca structura de
rezistenta sa fie rezistenta si stabila.
Prin studiul asupra solicitrilor simple i compuse se urmrete determinarea eforturilor
interioare n bare considerate a fi in echilibru stabil, adic n bare la care este asigurat
stabilitatea formei de echilibru. Deformaiile elastice sunt foarte mici iar forma general a
corpului, pentru creteri mici ale fortelor exterioare corespund deformatii mici proporionale.
Stabilitatea reprezint capacitatea unui element de a rezista aciunii unei ncarcri
exterioare, adic are proprietatea de a-i mentine poziia i de a reveni la poziia iniial, i de ai menine echilibrul. Din Mecanica Teoretica s-a aratat ca echilibrul unui corp poate fi: stabil,
instabil (labil) sau neutru , dup cum suprafaa de rezemare este o suprafata concava, convexa
sau orizontala. Pozitia de echilibru va fi realizata cand punctul de suspensie (A) se afla pe
aceeasi vericala cu punctul G (centrul de greutate al bilei).

Figura 2 Forme de echilibru

Un sistem elastic se afla in pozitie de echilibru elastic stabil daca sub actiunea unei forte,
corpul poate sa revina la pozitia initiala. In cazul in care, sistemul nu mai revine la pozitia initiala
dupa inlaturarea fortei aplicare, acestea se gaseste in pozitie de echilibru instabil sau labil. Daca
sistemul poate avea mai multe pozitii de echilibru fata de cea initiala putem spune ca el este in
echilibru indiferent
Utilizand notiuniile din mecanica clasica, pentru un sistem mecanic, Dirichlet (1) descrie
fenomenul de pierdere a stabilitatii astfel:" Echilibrul unui sistem mecanic este stabil, dac prin
8

deplasarea punctelor sistemului din poziia de echilibru cu o cantitate infinitezimal i dnd

fiecrui punct o vitez iniial, deplasrile diferitelor puncte ale sistemului rmn, n timpul
micrii, coninute ntre anumite limite. In raport cu aceasta definitie, pentru un sistem elastic
conservativ, putem spune ca un corp aflat in stare de echilibru isi va pierde stabiliatea, doar daca
va fi actionat de o forta exteriora sau un set de forte, sistemului initial in echilibru. La
schimbarea forrmei, din punct de vedere energetic, are loc o crestere a energiei potentiale totale
in cazul echilibrului stabil si o descrestere in cazul echilibrului instabil. Daca are loc o crestere
destul de mica a fortelor peste valoarea corespunzatoare pozitiei de echilibru indiferent, are loc o
crestere rapida a sagetilor si grinda se rupe.
Ecuatia de echilibru , coniderand legea de conservare a energiei si energia total, E,
introdus n sistem de ctre fora perturbatoare este:
E = Ec + Ep = constant
unde Ec este energia cinetic a sistemului, respectiv Ep este energia potenial a acestuia
Fenomenul de trecere al unei bare din echilibru stabil n unul instabil poart numele de
flambaj.
Elementele zvelte, adica cele care au lungime mare n raport cu dimensiunile transversale
(ex: bare si grinzi drepte sau curbe, placi plane subtiri solicitate in planul lor median, ca si
invelitoeile subtiri), supuse la compresiune, incovoiere sau rasucire, isi pierd stabilitatea
echilibrului elastic la anumite valori ale sarcinilor exterioare, numite sarcini critice, respectiv la
anumite valori ale sarcinilor exterioare, numite sarcini critice.
Pierderea stabilitatii apare pentru diferite tipuri de solicitari: torsiune, incovoiere,
compresiune si este insotita de aparitia deformatiilor mari, care pot avea ca urmare distrugerea
elementului si parbusirea constructiei. Astfel, la barele sau sistemele zvelte, avand elemente
puternic comprimate, problema stabilitatii trebuie considerata (2)
Pentru ca un element structural s se comporte normal se impune respectarea
urmtoarelor condiii:
- de rezisten, adic grinda s reziste solicitrilor la care este supus
- de rigiditate (deformabilitate), adic sub aciunea solicitrilor s nu sufere deformaii care pun
n pericol buna comportarea grinzii
- de stabilitate, adic n timpul funcionrii, grinda s-i pstreze tot timpul starea de echilibru
stabil

3.2.2 Tipuri de pierdere a stabilitatii

Sunt definite prin forma curbei deplasare (sageata)- sarcina, v=f(P) si se disting urmatoarele :
Tabel 1 Forme de pierdere a stabilitatii
Tipul de pierdere a
Caracteristici
Reprezentare grafica
stabilitatii
- trecerea brusca a barei din pozitie
rectilinie in pozitie deformata ca
pozitie de echilibru stabil la limita,
dupa care pentru orice crestere a fortei
axiale aplicate, bara isi pierde
stabilitatea
- dupa o anumita valoare a fortei Pcr,
exista mai multe forme de echilibru:
stabile si instabile
- pentru o bara comprimata fara
incarcari transversale Figura 3.a), in
diagrama v=f(P) la atingerea sarcinii
critice P=Pcr, poate sa para o
discontinuitate brusca a pantei curbe
1. Pierderea
- curba prezinta doua ramuri, din care
stabilitatii prin
una dreapta si alta carecterizata printrbifurcarea
o crestere brusca a deformatiilor.
echilibrului (flambaj (Figura 3.c))
prin incovoiere)
- in Figura 3.b) este indicata
ramificarea care apare in punctul
P=Pcr.
-momentul n care ncrcrile
exterioare ating valorile critice, bara
iese din poziia de echilibru i tinde s
ocupe o nou poziie de echilibru
- ex: flambajul barelor drepte,
comprimate centric , flambajul Figura 3:Bifurcarea echilibrului
arcelor, flambajul lateral la incovoiere
al grinzilor, flambajul prin rasucire,
flambajul placilor plane etc
Figura3.c) bare din materiale care
asculta de legea lui Hooke

10

2. Pierderea de
stabilitate prin
deformare
contiunua,
divergenta
echilibrului

3. Pierderea de
stabiliate prin
traversare

- este caracterizata prin faptul ca

diagrama v=f(P) este de la inceput o
curba continua care in apropierea
valorii critice a sarcinii, prezinta
cresteri mari ale sagetiilor.
- calculul se face luand in considerare
imperfectiuniile
geometrice
si
structutrale
- daca in cazul precedent se adauga si
efectel transversale initiale (momente
incovoietoare), curba v=v(P) nu mai
prezinta ramificarea din Figura 3.b,
corespunzatoare fortei transversale
- pe masura cresterii incarcarii
exterioare, ca urmare a descresterii
progresive a rigiditatii structurii,
deformatiile structurii se accentueaza
contiunuu
- sarcina limita de echilibru
corespunzatoare momentului anularii
rigiditatii structrii, cand deformatiile
structurii se pot dezvolta fara o
crestere a incarcarii exterioare
- este caracteristica membranelor
pocnitoare, arce cu sageti foarte mici,
arce pleostite subtiri, invelitori subtiri
cu curbura foarte mica si sistemelor
care pot fi reduse la schema din
Figura 5.a)
- diagrama v=f(P) poate avea una din
formele Figura 5.b), 5.c) iar
deformatiile cresc continuu de la
inceput, pana la o valoare a sarcinii
P=Pcr la care structura isi pierde brusc
stabilitatea , prezentand o noua forma
stabila de echilibru coresponzand
unor deformatii foarte mari fata de
pozitia initiala.
- deformatiile care apar sunt foarte
mari, problemele de pierdere a
stabiliitatii in acest caz se pot rezolva
11

Figura 4: Bare din materiale

ideal elastice ce asculta de
legea lui Hooke si calculate
conform teoriei de ordinul III

doar operand cu deplasari finite

- la determinarea sarcinilor critice, se
folosesc formule stabilite pe cale
experimentala
Figura 5 b) : Pierderea stabilitatii in
tot domeniul pentru diagrama v=f(P)
Figura 5 c) : Pierderea stabilitatii intrun anumit domeniu al diagramei
v=f(P)

Figura 5 a), b)

Figura 5 c)

4. Disparitia
formelor stabile de
echilibru

- in cazul din Figura 6.a) , forta are tot

timpul directie tangentiala la bara si
nu exista alte forte transversale.
- relatia v=v(P) are forma din Figura
b), dupa P=Pcr neexistand decat
situatia de instabilitate
Figura 6

5. Pierderea de
stabilitate prin
curgere lenta

- in cazul barelor solicitate transversal

si cu materiale cu proprietati de
curgere
lenta,
deformatiile
transversale cresc in timp, tinzand la
un moment dat la infinit.
- variatia deplasarii in timp e data in
Figura 7.
- cresterea are loc pentru pentru un
timp denumit critic. La doua forte
axiale P1>P2, corespund doua curbe
caraceristice pentru care t1,cr< t2,cr
(Figura f).

Figura 7 a), b)

12

Sunt considerate imperefectiuni gemoetrice: abateri de la forma teoretica axei, aplicarea

sarciniilor cu excentricitate, abateri geometrice in forma sectiunii transvesale sau existenta unor
slabiri locale etc. iar imperfectiuni structurale cele care se refera la material ca de exemplu
neomogenitatea materialului caracterizat aprin vibratii ale curbei caracteristice, zone plastice ale
unei parti din structura, prezenta eforturilor reziduale etc). Aceste imperfectiuni sunt cauza
dezvoltarii continue a deformatiilor inca de la inceputul aplicarii sarcinilor. In acest caz, sarcinile
critice se determina prin considerarea formei deformate a structurii, folosind calculul de ordinul
II sau III.
3.2.3 Metode de determinare a incarcarilor critice
Tinand seama de modurile de pierdere a stabilitatii elastice definite mai sus, sarcinile
critice se pot determina prin mai multe metode (4):
a) Metoda energetica (metoda aproximativa)
Este cunoscut faptul c, pentru structurile conservative, lucrul mecanic al forelor
exterioare se transform integral n energie de deformaie, iat n cazul n care aceste fore dispar,
energia de deformaie este consumat pentru a readuce structura n poziia iniial, nedeformat.
Metoda energetic (5) poate fi utilizat pentru determinarea valorii ncrcrii critice de pierdere a
stabilitii n cazul structurilor conservative. Principiul metodei const n minimizarea variaiei
energiei poteniale totale utiliznd relaia:
d
0
d j

(3.1)

in care este energia potentiala iar j sunt parametrii nedeterminai ce definesc o curb
nlocuitoare pentru axa deformat a barei care nu este cunoscut.
Metoda are la baza folosirea variatiei energiei potentiale. Se consider pentru studiu o
bar simplu rezemat comprimat de fora exterioar P n dou poziii deformate: poziia i o
poziie deformat adiacent foarte apropiat de (Figura 8).

Figura 8
Celor dou poziii le corespund variaii ale energiei poteniale astfel: poziiei variaia y
variatia ( y ) , iar poziiei y' variaia ( y ' ) . Pentru ca echilibrul barei s fie stabil trebuie ca
energia potenial ( y ) s aib valoare minim, deci pentru orice poziie defomat apropiat

13

y' , ( y ' ) > ( y ) Dac efectul forelor axiale asupra deplasrilor barei n poziia y este
neglijat, atunci nseamn c ( y ) =0, condiia de minim a variaiei energiei poteniale fiind:
l

( ' )

Ny ' 2
EIy ' ' 2
dx
dx 0
2
2
0

(3.2)

Dac se presupune c fora axial n bar este constant (N=P), din relaia (3.2) poate fi
determinat valoarea forei critice pentru care bara i pierde stabilitatea:
l

EIy' ' dx
2

P Pcr

(3.3)

y'

dx

Totui considernd relaia (3.1) se poate observa c, aplicarea acestei metode pentru
stabilirea valorii ncrcrii critice este posibil numai alegnd o curb nlocuitoare y(x) pentru
forma deformat a structurii, iniial necunoscut, lucru ce atest caracterul aproximativ al
metodei.
Criteriul energetic de stabilitate este potrivit pentru analiza stabilitii sistemelor
structurale conservative, metoda energetic putnd fi utilizat pentru determinarea valorilor
aproximative ale ncrcrilor critice ale structurilor complexe (cazul barelor a cror rigiditate nu
este uniform, al barelor comprimate ce au for axial variabil etc.). Totui valorile ncrcrilor
critice obinute utiliznd criteriul energetic reprezint o limit superioar a valorii ncrcrii
critice. De interes n proiectarea structurilor ar fi ns gsirea unei limite inferioare a ncrcrii
critice ce nu trebuie depit. Plecnd de la aceste considerente, au fost dezvoltate alte procedee
aproximative care pot furniza valori satisfctoare ale ncrcrii critice
b) Metoda statica (metoda generala)
Cele dou metode de calcul ale structurilor utilizate n calculul de ordinul I, metoda
general a eforturilor i metoda general a deplasrilor [se utilizeaz i n calculul de ordinul II
i de stabilitate, dar cu anumite modificri, determinate tocmai de caracteristica principal a
calculului de ordinul II i anume scrierea ecuaiilor de echilibru considernd structura n poziie
deformat i de faptul c rigiditatea structurii se modific continuu, n funcie de nivelul
ncrcrilor exterioare aplicate i de valoarea deplasrilor din procesul de deformare.
n continuare vor fi amintite pe scurt caracteristicile celor dou metode utilizate pentru
calculul de ordinul I.
n metoda general a eforturilor:
- sistemul de baz provine din structura real prin suprimarea unor legturi;
necunoscutele problemei sunt eforturile introduse pe direcia gradelor de libertate suprimate;
ecuaiile de condiie care exprim identificarea sistemului de baz cu structura real sunt
ecuaii de continuitate.
n metoda general a deplasrilor:
14

- sistemul de baz provine din structura real prin adugarea unor legturi;
- necunoscutele problemei sunt deplasrile i translaiile nodurilor;
- ecuaiile de condiie sunt ecuaii de echilibru.
Calculul propriuzis al structurilor prin aceste metode este precedat de o determinare a
forelor axiale din bare n baza unui calcul de ordinul I. Admind c distribuia forelor axiale
rezultat n urma unui calcul de ordinul al II-lea este aproximativ egal cu distribuia forelor
axiale rezultat din calculul de ordinul I, pentru fiecare bar aparinnd structurii se calculeaz
factorul de ncrcare axial (numit i factor de compresiune):
v I0

P0
EI 0

(3.4)

cu indicele "0" fiind notate caracteristicile barei alese ca etalon n raport cu care se vor exprima
toate forele axiale ca i factorii de ncrcare axial evolund ctre starea critic a sistemului.
Pentru o bar oarecare se va putea scrie deci:
vj I j

Pj
EI j

Ij

Nj Ij

I0

N0 I0

j v0

(3.5)

Deplasrile elastice n calculul de ordinul II pot fi determinate printr-o expresie analog

expresiei MAXWELL-MOHR:
I , II m xI M xII

dx
EI

(3.6)

indicele II exprimnd faptul c echilibrul se scrie pe structura aflat n poziie deformat. Acest
lucru implic ns cunoaterea prealabil a diagramei de momente de ordinul al II-lea.
In ambele metode, identificarea sistemului de baz cu structura real se face prin intermediul
ecuaiilor de condiie n care necunoscutele sunt fie fore Xi, fie deplasri de noduri i .
Coeficienii necunoscutelor sunt funcie de caracteristicile geometrice-elastice ale barelor
c) Metode numerice (metoda aproximativa) (3)
c.1) Metoda micilor deplasari
In aceste procedee utile pentru variatii oarecareale rigiditatii, axa deformata a barei nu se
mai reprezinta prin functii ci printr-un ansamblu de deplasari transversale ale unor puncte alese
arbitrar.
Metoda "micilor deplasari" porneste de la ideea ca pentru un sistem actionat numai de
forte axial, in momentul pierderii stabilitatii, deformata trebuie considerata simultan atat ca efect
al existentei eforturilor in baracat si cauza a aparitiei acestor eforturi. De obicei se tine seama de
momentele incovoietoare. Deformata barei se caracterizeaza printr-un numar finit de sageti v 1,
vn . Folosind diagrama de momente se poate calcula v j si se va genera un sistem de n ecuatii
liniare. Pentru compatibiliate, este necar ca determinantul sa fie nul ceea ce constituie ecuatia de
stabilitate.

15

Metoda admite si o rezolvare prin aproximatii succesive(metoda grafo-analitica). Se

porneste de la valori arbitrare pentu sageti, se determina momentele incovoietoare, se considera
sarcinile elastice reduse si de aici, pe grinda conjugata, momentele fictive corespunzatoare care
sunt chiar sagetile corespunzatoare sarcinilor elastice reduse. Este evident ca intrucat sarcinile
elastice au fost reduse, are loc relatia:
v 'j Pcr' v 'j'
(3.7)
'
si se va determina Pcr care reperezinta prima aproximare a lui Pcr. Se pleaca apoi de la valorile v''j
si se reface ciclul de atatea ori pana cand corectiile succesive sunt sub o limita aleasa initial.
c.2) Metoda diferentelor finite este in esenta transformare ecuatiei 1 / M / EI intr-o
ecuatie cu diferente finite
d) Metoda aproximatiilor succesive
Este folosit cel mai frecvent pornind de la metoda deplasarilor. Se face apel la asa
numitul criteriu al ratiei progresiei geometrice. Pe baza sistemul de ecuatii scris cu ajutorul
metodei deplasarii, valoarea exacta a Zj, se poate deduce printr-un calcul iterativ:
Zj

R j0
rjj

1
1 rj

(3.8)

unde rj este ratia progresie geometrice formata din corectiile succesive.

Se asemenea se poate pleca de la considerarea unei ecuaii difereniale de forma:
M(y)- PN(y)=0
(3.9)
In care M, N sunt operatori difereniali i alegnd n prima aproximaie o funcie care respect
condiiile cinematice y=y'"(x), se procedeaz astfel
(n)
(n)
1. Se evalueaz i se rezolv p (1) ( x ) N [ y (1) ( x )] si se rezolva M [ y ( x )] p ( x )
..
(2)
(1 )
n. Se evalueaz i se rezolv p ( n ) ( x ) N [ y ( n ) ( x )] si se rezolva M [ y ( x )] p ( x )
Dac y (1) ( x ) este o funcie ce descrie o form proprie de pierdere a stabilitii, atunci y ( 2 ) ( x )
difer de y (1) ( x ) numai printr-un factor P att timp ct este valabil ecuaia: My(2)- PNy(1)=0.
p(n)(x) sunt funcii cunoscute care pentru o bar simplu rezemat pot fi distribuii ale ncrcrii
transversale necesare pentru scoaterea barei din poziia de echilibru. Dac yn este o funcie ce
descrie o from proprie, atunci rezult:
M ( yn )
Pcr ,n
N ( yn )
e) Ctul Rayleigh
Metoda devine util atunci cnd forma deformat aproximativ poate fi intuit n aa fel
nct s nu existe dect un singur parametru necunoscut. Se pornete de la formularea
variaional a energiei poteniale:
16

[ y ( x )] ( x, y , y ' , y ' )dx

0

unde y(x) este o funcie ce definete forma deformat a structurii.

Ctul Rayleigh poate fi utilizat i pentru determinarea ncrcrilor critice corespunztoare
modurilor superioare de pierdere a stabilitii numai dac funciile ce definesc deformatele barei
sunt combinaii liniare ntre a doua form proprie i formele superioare de pierdere a stabilitii,
excluznd ns prima form proprie. Este evident faptul c alegerea unei astfel de forme
deformate se poate face ns numai dac prima form proprie a fost deja stabilit.
g) Ctul Timoshenko
Pentru studiul structurilor static determinate exist o alt metod de gsire a limitei
superioare a ncrcrii critice, metoda ctului Timoshenko, care furnizeaz aproximaii destul de
bune. Metoda se bazeaz pe evaluarea energiei de deformie din ncovoiere corepunztoare
momentului ncovoietor M, care pentru bara simplu rezemat din Figura 9.a, are valoarea M=-Py

Figura 9
Expresia ctului Timoshenko , ca limit superioar a valorii ncrcrii critice este:
l

PT

U1

1
2

y ' 2 dx

1 y2
0 2 [ EI ( x ) ]dx

Relaia de mai sus este ns valabil doar n cazul structurilor static determinate cum sunt
consola din Figura 9.b i bara ncastrat cu ghidaj din Figura 9.c. n cazul sistemelor static
nedeterminate, cum sunt grinzile continue comprimate, pentru utilizarea ctului Timoshenko n
vederea stabilirii valorii ncrcrii critice, se pot defini funcii diferite y(x) ce caracterizeaz
17

deformata pe fiecare deschidere pentru a putea evalua momentele ncovoietoare pornind de la

relaia .
h) Metoda variaional Rayleigh-Ritz
Deoarece n multe probleme nu este posibil intuirea unei funcii care s ofere o
aproximaie suficient de bun a curbei deformate, aceasta din urm poate fi considerat ca o
combinaie liniar de mai multe funcii. Soluia problemei se poate obine fie prin minimizarea
ctului Ryleigh, prezentat anterior, fie prin minimizarea energiei poteniale. Acesta este principiul
metodei Rayleigh-Ritz .
Se pornete de la aproximarea formei deformate printr-o combinaie liniar de mai multe
funcii, care se poate scrie sub forma:
N

y ( x ) qk k ( x )
k 1

n care qk sunt coeficieni necunoscui, iar k sunt funciile considerate.

i) Metoda variaional Galerkin
Aceast metod se bazeaz n principal pe ecuaiile difereniale de echilibru critic ale axei
deformate i mai puin pe minimizarea energiei poteniale, ea putnd fi aplicat i problemelor
unde nu exist energie potenial. Ideea de baz a metodei const n utilizarea faptului c o
funcional (x) este identic nul n intervalul (0,l), dac i condiia de mai jos :
l

( x )

( x) 0

este satisfcut pentru toate fuciile integrabile ptratice k (k=1,2,3 ..n) considerate n
aproximarea axei deformate a unei bare.
n timp ce metoda Rayleigh-Ritz implic att condiii de echilibru ct i de stabilitate,
metoda Galerkin implic doar condiii de echilibru.

3.3 Flambajul barelor drepte

18

3.3.1 Generalitati
Flambajul se definete astfel ca pierderea brusc a formei de echilibru stabil a unui
element sub aciunea unor solicitri exterioare, cnd eforturile ating o anumit valoare critic.
Fenomenul de flambajul i ncovoiere sunt asemnatoare deoarece ambele implica ncovoierea.
La ncovoiere, momentele sunt independentede de deplasrile rezultate pe cnd la flambaj
momentele i deplasrile sunt inter-dependente, acestea nu sunt proporionale cu ncrcarea.
acesta poate fi:
Stabil: cnd deplasrile cresc pe msur ce ncrcarea crete; grinda are stabilitate i este
capabil s susin i s transmit ncrcrile
Instabil: cnd deformarea crete instantaneu iar capacitatea grinzii de a transmite i
prelua
ncrcrile
scade
astfel
incat
grinda/kj
u
v elementele componente cedeaza

Figura 10 Fenomenul : (a) Incovoiere (b) flambaj

Factori care influeneaz flambajul:
distana dintre reazemele tlpii comprimate
condiiile de contur
tipul i forma seciunii
tipul, poziia i nivelul ncrcriilor (de stabilizare sau destabilizare)
propietiile materialului
fortele de prcomprimare
pozitia si modul de rigidizare si fixare al talpii sau al inimii
imperfeciunile iniiale ale geometriei seciunii i excentricitatea ncrcrii
momentul gradient de lungul lugimii nerezemate
magnitudinea i distribuia tensiuniilor reziduale
3.3.1.1 Tipurile de flambaj caracteristice elementelor de tip bara
In continuare, se va face o caracterizare succinta a tipurilor de flambaj care pot aparea la
elementele de tip bara.
19

In literatura de specialitate, in functie de modul de ncrcare, elementul de tip bar se

clasific in: (3), (4), (5)
1. Element de tip column sau stalp ( figura a )- bara solicitata doar la compresiune axial
sau bara verticala solicitata la compresiune
2. Element de tip beam sau grinda ( figura b ) - bara solicitata la ncovoiere
3. Elemente de tip beam-column sau grinda comprimata ( figura b )- bara solicitat
ncovoiere i compresiune n acelai timp.

Figura 11 Clasificarea elementelor de tip bara

Din teoria elementara a incovoierii stim ca eforturile si deformatiile grinzilor sunt
proportionale cu sarcinile incarcate iar momentele si fortele taietoare sunt nesemnificativ
influentate. Deformatia finala a grinzii se va obtine prin insumarea deformatiilor produse de
fiecare solicitare in parte. Cand grinda este actionata simultan de sarcini axiale si transverale,
mometele incovoietoare, eforturile si deformatiile din grinda nu mai sunt proportionale cu
marimea sarcinii axiale. Grinzile supuse la solicitari axiale de compresiune si sarcini transversale
se numesc grinzi comprimate. Cel mai detaliat si reperezentativ studiu de flambaj elas tic si
neelastic ale elementelor de tip bara este realizat de Timoshenko&Gere in (4), pentru diferite
tipuri de sectiuni, conditii de rezemare si incarcare.
Incarcarea critica a unei grinzi comprimate se poate determina utilizand doua cai conform
(4):
- considerand actiunea simultana a solicitarilor de compresiune si incovoiere sau admintinad ca
grinda are o curbura initiala. Sarcina critica se determina considerand ca forta axiala produce
deformatii mari ale grinzii, chiar daca sarcinile transversale sunt relativ mici
- studiind comportarea unei bare ideale, considerata a fi initial perfect dreapta si comprimata de o
forta perfect centrata (Formula lui Euler, cazul unei bare zvelte ideale) .
Pentru determinarea incarcarilor critice, se pleaca de la ecuatiile fibrei deformate a barei,
scriindu-se ecuatiile de echilibru pe element si luand in considerare conditiile de rezemare si de
incarcare.
Bara de sectiune zvelta (dechidere/inaltime>20) este bara la care in sectiune o lungime
este mult mai mare cealalta. Grinzile n care distana dintre talpa comprimata si lateral suport
20

este de 50 de ori mai mare decat latimea talpii se numeste grinda zvelta, adica grinda care
flambeaza prin cedare talpii comprimate. Sau bara la care dimensiunile sectiunii transversale
sunt mici in raport cu deschiderea grinzii.
Bara cu perei subiri este un corp a crui lungime este mare i a crui grosime este mic
n comparaie cu dimensiunile generale ale seciunii transversale.
Pericolul pierderii stabilitatii formei de echilibru este posil la elementele, piesele
zvelte(de tip bara, placa plana sau placa curba subtire), in care se dezvolta tensiuni de
compresiune. Se disting astfel: (8)
- flambajul simplu, pentru barele comprimate axial
- flambajul prin incovoiere-torsiune(flexural-torsional), la barele drepte de sectiune dublu
simetrica dechisa
- flambajul barelor curbe(arce si inele)
- flambajul lateral, al grinzilor supuse la incovoiere
- voalarea placilor plane
- voalarea generala sau locala a placilor curbe subtiri
Elementele cu pereti subtiri si elementele zvelte, pot fi supuse la unul dintre modurile
generice de flambaj: local, distorsional sau global, i la interaciunea acestora . Flambajul
local sau voalarea pereilor seciunii transversale reprezint distorsiunea sau strmbarea seciunii.
Termenul de "flambaj global" desemneaz flambajul prin ncovoiere (Euler) precum i
flambajul prin ncovoiere-rsucire sau flambajul lateral, prin ncovoiere i rsucire, al grinzilor.
Flambajul distorsional, aa cum sugereaz i denumirea, este modul de pierdere a stabilitii
care apare ca o consecin a distorsiunii seciunii transversale. Mrimea lungimii de semiund a
flambajului distorsional este n general ntre cea a flambajului local i a celui global. Ca o
consecin a creterii complexitii formelor seciunilor, calculul caracteristicilor seciunii
transversale n urma flambajului local devine tot mai complicat, iar flambajul distorsional crete
n important. Flambajul local i cel distorsional pot fi considerate ca fiind moduri de flambaj
"secionale" i pot interaciona att ntre ele ct i cu celelalte moduri globale.
Modurile de flambaj pentru un element de tip bara sunt: (8)
flambaj flexural al stlpiilor (columns)
flambaj prin rasucire al stlpiilor (columns)
flambaj lateral torsional al grinziilor(beam)
flambaj local- flambajul partii considerata cu pereti subtiri a sectiunii transversale
(flambajul inimii sau al talpii

21

Figura 12 Modurile de flambaj general pentru o grind I solicitat axial

Moduri de flambaj: Modul care corespunde incarcarii critice se numeste mod critic de flambaj.
[Figura 12,13,14]
Tabel 2 Caracterizarea modurilor de flambaj
Tipul de flambaj
Caracteristici
Local
Flambajul inimii
- comportamentul la flambaj al unei plci zvelte de tip inim
Flambajul talpii
este similar cu flambajul unui element de tip plac
- in timpul construciei se recomand limitarea deformrilor
din ncovoiere i deplasri transversale ale inimii.
- flambajul local al unui element nu nseamn cedarea total
a seciuni
Global
Lateral
- deplasarea laterala a talpii superioare
Lateral- Torsional
- deplasare lateral i rsucire dar fr incovoiere (incovoiere
si torsiune in acelasi timp), talpa comprimat flambeaz n
direcie lateral, urmat de rotirea grinzii
- bara este incovoiata pe directia axei strong si nefixata la
22

incovoiere pe directia axei weak, astfel aceasat se poate

rasuci.
-nu exist rezerve post-critice n cazul acestui tip de flambaj,
deci fenomenul de instabilitate va duce la colapsul general al
grinzii.
- In general apare dac rigiditatea seciunii transversale este
mic.
Torsional (flambaj prin rasucire - se produce prin rotirea seciunii transversale n jurul axei
sau torsiune)
longitudinale, care ramane dreapta
- elementul va flamba, prin flambajul talpilor
- caracterizeaza stalpii scurti de sectiune deschisa, la care
centrul de greutate corespunde cu centrul de taiere si la care
rigiditile la ncovoiere n raport cu axele principale sunt
apropiate ca valoare (sectiuni dublu simetrice I, antisymmetrical Z-shapes, cruciforms etc)
Flexural-Torsional (flambaj prin - rsucirea se produce prin rotirea seciunii transversale n
ncovoierersucire)
jurul axei longitudinale, concomitent cu ncovoierea
elementului n lungul axei, insa fara schimbarea formei
sectiunii
- este modul critic de flambaj al stalpilor de sectiune
nesimetrica, la care centrul de greutate si de taiere nu coincid
- rigiditatea la ncovoiere n raport cu axa de simetrie are
valori apropiate de rigiditatea la ncovoiere n raport cu axa
perpendicular cu axa de simetrie.
- apare n general la seciunile care nu au dou axe de
simetrie, de sectiune transversal deschis mono-simetric
sau cu seciune oarecare (U, C, T, L..), la care rigiditatea la
torsiune este redusa
-trebuie luat n considerare deoarece seciunea transversal
este critic.
Flexural
- incovoiere pe direcia weak axis
- este critic la stalpii zvelti si de sectiune dublu simetrica sau
stalpiilor or one which is not susceptible to, sau care sunt
fixati pentru a preveni rasucirea
Distorsional

- flambaj lateral cu distorsiunea sectiunii

- const n deformarea inimii sau a tlpii
- cel mai comun este flambajul distorsional al tlpii n care
talpa se rotete vertical fa de axa orizontal. Este un mod
n care se schimb forma seciunii transversale excluznd
flambajul local ( Definiie dat in Standardul
23

Australian/New Zealand CFS Standard, North American

CFS Spec i recent acceptat i de terminologia de
specialitate)

Figura 13 Moduri de flambaj caracteristice seciunii transversale

24

Figura 14 Tipuri de flambaj

3.3.1.2 Similitudinea intre flambajul unui stalp si flambajul lateral al
unei grinzi
Cand elementele structurale zvelte sunt sunt incarcate pe directia strong axis, , acestea au
tendinta de a ceda prin flambaj in their weak plane, astfel pot sa isi piarda stabilitatea. Stalpul
solicitat axial si grinzile incarcate transversal se comporta asemanator la flambaj.
Daca consideram o grinda fixata doar la capete si nu pe si lungime, de deschidere mica,
supusa incremental la o incarcare transversala la mijlocul sectiunii Figur 15 aceasta se va deplasa
pe directia incarcarii.

Figura 15 a) Grinzi scurte b) Deplasarea verticala a grinzii

Directia de aplicare a incarcari si directia deplasarii sunt aceeleasi. Acest lucru este
similar cu cazul unui stalp scurt solicitat de compresiune. In cazul unei grinzi lungi (Figura 16),
cand incarcarea este aplicata incremental, va produce o deplasare a sectiunii pe directia de
aplicare, iar dupa o anumita valoare citica, sectiunea grinzii se va inclina intr-o parte si roti
datorita instabilitatii talpii comprimate pe directia axei longitudinale (Figura 16.b).

25

Figura 16 a) Grinzi lungi b) Deplasarea si rotirea grinzii

Prin cele doua pozitii ale sectiunii transverasle (Figura 16.b), apare flambajul lateral prin
deplasarea si rotirea sectiunii. Comportarea este asemanatoare cu cea a unui stalp lung
comprimat axial, la care intreaga sectiune se roteste ca un disc rigid fara distorsiunea sectiunii.
Asemanarea este data mai jos.

Figura 17 Similitudinea dintre flamabjul grinzii si flambajul stalpului

Un stalp solicitat axial se va deforma printr-o translatie pe directia perpendiculara
aplicarii punctului si va flamba intr-un mod de incovoire pura. O grinda, sub incarcari
transversale, este comprimata si intinsa in acelasi timp. Partea comprimata devine instabila in
timp ce tensiunile de intindere vor incerca sa stabilizeze grinda. Incarcarea aplicata in planul
inimii, la o anumiita valoare va duce la cedarea prin rotire si translatie a sectiunii transversale.
26

(Figura17). Problema flambajului la grinda este mult mai complexa decat cea a flambajului la
stalp, fiind o problema 3-dimensionala (forma de pierdere a stabilitatii este mult mai complexa).
Rasucirea este produsa de momentul aplicat iar momentul care produce rasucirea se numeste
moment critic. Incarcarea critica a unei grinzi pe domeniul elastic, provides a close upper limit
to the load carrying capacity of the beam.
Astfel, la stalp apare flamabul cu o incovoiere iar in cazul flamabjului lateral, acesta este
asimilat cu o incovoiere in doua plane, insotita de torsiunea grinzii. Este cert ca pierderea prin
instabilitate laterala apare daca urmatoarele conditii sunt sadisfacute:
- sectiunea are rigiditati diferite dupa cele doua planuri principale (two principal planes )
- incarcarile aplicate produc incovoirea in planul stiffer plane (about the major axis).
3.3.1.3
Influenta
torsional

formei

sectiunii

asupra

flambajului

lateral-

Sectiunile pot fi de forma inchisa sau deschisa.

In general, se recomanda utilizarea sectiunilor de forma deschisa , la realizarea stalpilor si
grinziilor , deoarece acestea ofera o mai buna rezistenta la tensiunile de incovoiere, ( to in-plane
bending stresses), prin distribuirea materialului in talpi, la distante mari fata de centrul de greutate
al sectiunii. Acest tip de sectiune este recomandat si pentru conectarea grinzilor cu elementele
adiacente. In cazul ideal, in care grinzile sunt fixate lateral, bending strength about the major axis
forms the principal design consideration. Cu cat au mai mare high major axis bending strength, they
are relatively weak in their minor axis bending and twisting.
In sectiunile de forma deschisa, resistenta la torsiune este mica, dar au rigiditatela incovoire
mare in planul vertical (EI x), astfel deformarea mica sub incarcari verticale. Daca grinda este
solicitatata lateral, deormarea grinzii este mult mai pronuntata , deoarece EI x este mai mic. Grinda
este vazuta astfel ca un element care care are tendinta de a ceda dupa directia axei weak(secundara.)
In contrast cu sectiunile deschise , rigiditatea torsionala a sectiunilor inchise poate fi si de 100 de
ori mai mare. Sectiunea cu cea mai ridicata rigiditate la torsiune este tubul circular gol, dar rar
folosita din cauza dificultatilor de conectare a acestei sectiuni cu alte elemente si are o rigiditate
scazuta la incovoiere. (9)

27

Figura 18 Sectiuni inchise si sectiuni deschise

3.3.2 Pierderea stabilitatii talpii comprimate: flambajul lateral torsional si flambajul

local
3.3.2.1 Generalitati
Grinda este elementul de constructie solicitat de incarcari transversale. Dimensionarea
unei grinzi la moment incovoierdor conduce la conduce la seciuni cu rigiditate mare la
ncovoiere mare n planul de aciune al momentului ncovoietor i mult mai redus n plan
perpendicular. In analiza la flambaj, comportarea grinzii se considera ideala daca:
- talpa comprimata grinzii este fixata pentru nu se deplasa lateral
- orice forma de flambaj este prevenita.
Talpa comprimata a unei grinzi poate ceda lateral, prin flambaj lateral-torsional sau local,
prin cedarea locala, la nivel de sectiune.
Exist dou tipuri de tlpi comprimate. Un tip este cel al tlpiilor comprimate rigidizate
(fixate) de-a dungul ambelor margini longitudinale. Astfel de tlpi se numesc elemente rigidizate
comprimate i sunt tlpile comprimate din cazul grinziilor de seciune C. n cazul elementelor de
tip I, acestea se numesc elemente comprimate nerigidizate , care sunt rigidizate doar de-a lungul
uneia dintre cele dou margini longitudinale. Celalate margini ramn libere. Comportamentul
acestor dou tipuri de elemente este similar ,dar nu identic. (9)
Rezolvarea ecuaiilor de stabilitate permite determinarea exact a forelor critice i a
lungimilor de flambaj. Astfel se poate exploata la maximum capacitatea de rezisten a
materialelor i alegerea unor seciuni economice optime, concomitent cu asigurarea condiiilor de
rezisten i stabilitate. Ecuatile de stabilitate se scriu pe baza relatilor dintre ecuatile axei
formate, modul de rezemare si de incarcare.
28

3.3.2.2 Flambajul lateral torsional LTB

Grinzile solicitate la ncovoiere simpl au rigiditi mult diferite dup cele dou axe
principale (Iz>>Iy ), ca urmare sunt expuse pericolului flambajului lateral al tlpii comprimate
(pierderea stabilitii generale sau flambaj prin ncovoiere), fenomen asemntor cu flambajul
prin ncovoiere - rsucire al barelor comprimate.
n cazul n care talpa comprimat a grinzii nu este fixat mpotriva flambajului lateral,
prin elemente ale structurii din care acesta face parte, se impune verificarea grinzii la pierderea
stabilitii generale, chiar i n situaia n care eforturile unitare din ncovoiere sunt mult
inferioare celor limit. Studiul se poate face pri metoda statica sau energetica.
Modelul matematic de calcul la flambaj lateral are la baz urmtoarele ipoteze:
deformaiile grinzii n planul de rigiditate minim nu sunt nsoite de deformarea seciunii
transversale a barei (seciunea se rotete ca un disc rigid n jurul centrului de rsucire C,
respectiv S dup notaia EC);
se admite c n starea deformat a grinzii, ncrcrile rmn paralele cu direcia iniial.
n studiul flambajului lateral al grinzilor cu inim plin intervin urmtorii parametri
(Figura 19):
- schema de ncrcare a grinzii, caracterizat prin coeficienii C1, C2 i C3;
- nivelul de aplicare al sarcinilor pe nlimea seciunii transversale a barei, precizat prin
coordonata za, a punctului A n care se aplic ncrcarea;
- forma seciunii transversale a barei (prin curba de flambaj) i caracteristicile de rezistent
ale seciunii (A, Iy, Iz, I, IT);
- condiiile de rezemare fa de cele dou plane principale de inerie, prin coeficienii k; kw;
- marca oelului caracterizat prin limita de curgere fy.

29

Figura 19 Sistemul de axe si de notare a caracteristicilor de calcul

n cazul acestui tip de flambaj, geometria seciunii transversale nu se schimb.
Cnd o grind chesonat simpl este solicitat la ncovoiere, talpa superioar este
comprimat iar cea inferioar este ntins. Dac un element zvelt este acionat de o for axial,
elementul va ceda datorit ncovoierii sau torsiunii i nu datorit compresiunii. Dac grinda nu
este fixata pe direcie lateral (adic nu prezint rigidizri care s actioneze perpendicular pe
planul ncovoierii), iar ncrcarea flexural crete pna la o valoare limit, grinda va ceda datorit
flambajului lateral al tlpii comprimate. n seciunile cu tlpi late, dac talpa comprimat
flambeaz lateral, seciunea se va rsuci n torsiune, rezult nd modul de flambaj numit flambaj
lateral-torsiona(LTB) (1), (10), (11). Altfel spus, stim ca rezistena unei grinzi este cu att mai
mare, cu ctgrinda are un moment de inerie mai mare. Exist atunci tendina de a realiza grinzi
cu seciuni ct mai nalte i nguste. Astfel de elemente de rezisten devin instabile, producnduse un flambaj lateral atunci cnd sunt solicitate chiar numai de un moment ncovoietor.
La un anumit nivel de incarcare, sectiunea sufera o deplasare si rotire iar ultimate
moment capcity se reduce datorita deformarii si curgerii. Parametrul cel mai important care
afecteza stabilitatea laterala a grinzilor este distanta dintre elementele de fixare laterala.

30

(a) Deschiderea i solicitrile, (b) Deplasri ale tlpii superioare, (c) Deplasri ale seciunii
Figura 20 Flambajul lateral al unei grinzi I dublu simetrice
Ecuaiile difereniale de ncovoiere a grinzii sunt:
d 2v
M x'
dz 2
d 2u
EI y ' 2 M y '
dz
EI x '

I x ' momentul principal de inerie al seciunii transversale dup axa x' ; I y ' momentul

principal de inerie al seciunii transversale dup axa y'; M x ' momentul de ncovoiere dup
axa x', avnd direcie pozitiv ca n figura y; M y momentul de ncovoiere dup axa j,avnd
direcie pozitiv ca n figura y
Iar ecuatia de rasucire a barei flambate este:
d
d 3
C
C1 3 M z '
dz
dz
Aceasta ecuatie este valabila in cazul unei grinzicu pereti subtiri, de sectiune deschisa.
C=GJ reprezint rigiditate la rasucire; C1=ECw reprezint rigiditatea warping sau la deplanare
(torsiune neuniform) ,G-modul de elaticitate transversal; E-modul de elasticitate longitudinal ;
J-constanta de rasucire, Cw-constanta de flambaj lateral(warping contstant)
Aceste trei ecuaii reprezint ecuaiile de echilibru a grinzii din care se pot determina
valorice sarcinii critice. In continuare, se vor prezenta incarcarile critice pentru diferite cazuri de
incarcare si rezemare.
31

n Tabelul 3 se prezint expresiile sarcinii critice de flambaj lateral, pentru cteva cazuri
de ncrcare
Tabel 3 Sarcini critice de flambaj
Sarcina critic de
Sarcina critic deflambaj (j=It)
Modul de ncrcare i
flambaj
Grinzi rectangulare inguste
rezemare
Sectiune I
-rigiditatea la deplanare ECw =0
Bara simplu rezemat la capete,

2 ECw
M

EI
GJ
(
1

)
cr
y
supus la ncovoiere pur
L
L2 GJ
Sau

M cr

M cr 1 EI y GJ
L
Bara simplu rezemat la capete, cu
o sarcin concentrata la mijlocul
deschiderii, in centrul de greutate al
sectiunii

Pcr 2

EI y GJ
L
4.013

(1 EC w / L GJ )
2

EI y GJ

EI y GJ

Pcr 16.94

L2

M cr 4.236

EI y GJ
L

- P aplicat la distanta a fata centrul

sectiunii
EI y GJ

1.74 a EI y
)
L
L
GJ
- P aplicat la distanta c fata de reazeme
Pcr 16.94

Pcr 5

Bara simplu rezemat la capete, cu

o sarcin uniform distribuit p,
aplicat la nlimea fibrei medii

( qL) cr 4

EI j GJ
2

EI y GJ
L2

( pL) cr 28.30

M cr 3.586

32

(1

EI Y GJ
L2
EI y GJ
L

Bara ncastrat la un capt,

ncrcat cu o sarcin concentrata
in centrul de greutate al sectiunii de
capat

Pcr 4.013
Pcr 2

EI y GJ

M cr 4.013

L2
4.013

(1 EC w / L2 GJ ) 2

EI y GJ
L2
EI y GJ
L

- P aplicat la distanta a fata centrul

sectiunii
Pcr 4.013

Bara ncastrat la un capt,

ncrcat cu o sarcin uniform
distribuit, aplicat la nlimea
fibrei medii

EI y GJ
2

(1

EI Y GJ
L2

( pL) cr 12.85

M cr 6.430

M cr GJ Pcr

EI y GJ

2
EI y GJ
L2

Pentru simplificarea calculelor, valorile factorilor 1 , 2 , 4 , sunt date tabelat, in functie

raportul

L2 C
, de pozitia aplicarii sarcinii, de-a lungul talpii superioare, de-a lungul axei grinzii
C1

sau de-a lungul talpii de jos.

Acesti factori sunt adimensionali si sunt definiti ca:

1 1

4.013
C1 2 2
;
;
2
(1 ECw / L2GJ ) 2
C L

33

a
L

EI y
C

 5 - depinde de raportul c/l

O ncrcare vertical aplicat sub centrul de forfecare al seciunii (care coincide cu

centrul de greutate al seciunii, n cazul seciunilor dublu-simetrice), are un efect stabilizator si
mareste valoarea momentului critic, n timp ce, aceiai ncrcare aplicat deasupra centrului de
forfecare, are un efect destabilizator si scade valoarea momentului critic.

Figura 21 Flambajul lateral torsional al unei grinzi supus la moment unifom

3.3.3 Flambajul local al talpii comprimate

3.3.3.1 Introducere
Flambajul local are o influenta mare asupra rezistentei elementelor, in special asupra
celor care sunt supuse interactiunii flambajului global cu cel local sau distorsional. Astfel, pe
langa comportamentul global,trebuie luat in considerare si flambaj local si cel distorsional .
Flambaj local :- al talpii comprimate
-al inimii datorita fortei taietoare
- al inimii supusa la compresiune datorita incarcariilor concentrate
Interactiunea modurilor de flambaj are asupra rezitentei grinziilor formate din elemente
de tip placa zvelte.
Flambajul local al talpii comprimate reprezint un caz particular de instabilitate a unei
tlpi inferioare sau superioare sau a inimilor seciunii. Comportarea lor se poate face sub forma
analizei unor plci independente. Bleich(1952) a prezentat o teorie care a demonstrat legile
fundamentale care controleaz comportamnetul plcilor comprimate sub diferite condiii de
contur.

34

Talpa comprimat supus la ncovoiere poate s cedeze la flambaj lateral, la flambaj local
torsional, sau curgere; dac inima e zvelt talpa comprimat poate ceda la flambaj vertical ( n
special la grinzile de metal

Figura 22 Flambajul de compresiune

Figura 23 Talpa comprimata

Flambajul vertical (caracteristic grinziilor de metal): Pentru structurile de seciune I
, flambajul este controlat de zvelteea inimii.

35

tw

0.68E
Fyf ( Fyf Fr )

Aw
Af

Valoarea de limitare este conservativ deoarce flambajul vertical al tlpii comprimate n

inima apare doar dupa curgerea talpii.
Fyf -tensiunea de curgere a materialului din care e realizat talpa
Fr -tensiunea rezidual ce trebuie atins pentru a obine compresiune uniform la curgere
Flambajul lateral torsional nu influeneaz n totalitate proiectarea tlpii comprimate.
Tlpile rigidizate i nerigidizate pot fi tratate ca elemente de tip plac ncastrate pe contur i
supuse la compresiune uniaxial.(AASHTO). (12)
In cazul elementelor de metal, analiza se face considerand ca elementul este format din
placi interconectate. Flambajul local al talpii comprimate se anlizeaza considerand o flambajul
unei placi.
3.3.3.2 Caracteristici
Flambajul local al tlpii comprimate: talpa comprimat flambeaz local
Flambaj local al:
tlpii comprimate
inimii datorit forfecrii
inimii comprimate datorit ncrcriilor concentrate
Flambajul local sau voalarea este definit ca un mod de instabilitate cand geometria
seciunii transversale se schimb, insa fr sa fie insotit de deplasare lateral sau rasucire.
Fiecare parte a seciunii transversale(inima sau talp) poate flamba.
Seciunea transversal se poate considera ca fiind format din elemente de tip placa.Dac
aceste elemente sunt subtiri, pot flamba local (voala) cand sunt supuse la compresiune. Mai
mult,betonul este un material care flambeaz elastic. Exista trei moduri de cedare a plciilor
comprimate: flambaj flexural, torsional si torsional-flexural. Pentru o analiz corect, se
neglijeaz orice interaciune intre elemente, astfel fiecare plac se trateaz independent.
Forma deformata a placilor, sarcinile si rezistentele critice la flamabaj depind de:
-aspectul de form a elementului, adic raportul inalime-ltime ; conditiile de solicitare pe
contur; rezistena la curgere a materialului; modul de fixare pe cele 4 laturi.Flambajul la
structuriile de metal,este influenat de felul seciunii: compacte ,necompacte sau zvelte.
Fiecare ncrcare d un mod de flambaj. Atunci cnd o plac este acionat de mai multe
incrcri,vom avea mai multe tipuri de flambaj, adic are loc interaciunea modurilor de
flambaj. In Figura 23, apar compresiuni transversale care nu schimb modul de flamaj. Cnd
modurile de flambaj sub aciunea diferitelor aciuni este similar,tensiuniile de flambaj sub
aciunea incrcrilor combinate sunt mai mici dect efectele aciuniilor individuale

36

Figura 24 Flambajul placilor

O importan deosebit asupra flambajului o reprezinta rigidizariile. La elementele de
metal,incrcariile critice se determina in funcie de modul si pozitia rigidizariilor. Kristek [33]
tratez complex problema stabilittii tlpii comprimate a unui pod de metal,i ofer solutii atat
practice cat si analtice de limitare a flambajului. Aceasta carte este una dintre cele mai
reprezentative publicaii care trateaz grinziile chesonate.

37

Figura 25 Flambajul tlpii grinzii chesonate

Fie grinda din Figura 26. Punctele A i B se afl n partea comprimat a grinzii . Din
cauza imperfeciuniilor geometrice i a excentricittii accidentale, tensiuniile din cele dou
puncte nu sunt egale. Talpa superioar la fel ca i un stlp, se va deforma prin ncovoiere pe
direcia axei 1-1 , dar inimile ofera suficienta rezisten pentru a preveni flambajul. ns la o
ncrcare mai mare de compresiune, talpa va tinde s flambeze prin ncovoiere pe direcia axei
2-2. Acest tip de flambaj pe direcia axei principale a grinzii se numete, cum am mai spus,
flambaj lateral. Analogia cu un stlp este valabil doar n cazul reprezentrii comportamentului
general de flambaj lateral.

38

Figura 26 Cedarea inimii comprimate

Figura 27 Sistem de grinzi nerigidizate si rigidizate

3.3.3.3 Formule de calcule si incarcari critice pentru elementele de
tip placa

In cazul talpiilor considerate elemente de tip placa(grinzi FRP) solicitate la

compresiune, o expresie simplificata a rezistentei critice la flambaj (voalare) este data prin
rezolvarea ecuatiei de mai jos(Qiao 1997) (13) ,

cr
x

12

tf

q ( 2 ( E x ) f ( E y ) f ) p (( E y ) f ( xy ) f 2(G xy ) f )

p,q-coeficieni in funcie de coeficientul la intersectia dintre placi(modul de rezemare a placii)

Pentru grinzi I:
2bw ( E y ) f
0.004
0.065
; q 0.025
;
;b bf / 2
b f (E y )w
0.5
0.4

p 0.3

Pentru grinzi de tip box:

bw ( E y ) f
0.002
0.08
; b bf
; q 1.0
;
bf (E y )w
1.3
o.2

p 2.0

Pentru o grinda sub under 3-point bending, incarcarea criticaloacala de flambaj (P crlocal) poate fi
obtiunut cu ajutorul tensiunii critice si proprietatiile grinzii:
8D xcr
Pcrlocal
( E x )bw L
t-grosimea tlpii comprimate ; b-limea tlpii comprimate ; b w-inlimea seciunii ;f-talpa ;qconstanta definit de coeficientul ; w-inima ; -coeficient care ine seama de condiiile de
rezemare a tlpii comprimate
39

D-silmilar cu EI in cazul materialelor izotropice;E y=1/(t22), t=grosimea panelului,[]- matrice de

compilanta, care e inversa matricei de rigiditate
Flambajul lateral al grinziilor la care d/b <=6 nu reprezinta o problema.
Un element de plac acionat de tensiuni de compresiune, incovoiere,si combinaia
acestora poate flamba in plan sau distorsional la un anumit nivel al incarcarii(tensiune critica
locala.
Fenomenul de voalare al placilor plane este analog flambajului barelor, insa spre
deosebire de cazul barelor drepte, pierderea stabilitatii prin flambaj a placilor plane nu coincide
cu pierderea capacitatii portante, placa fiind capabila sa preia in continuare incarcari, curba
caracteristica P- fiind de forma celei din Figura 28, fiind necesara cunoasterea comportarii
postcritice a placiilor. Descrierea acestor fenomene fiind posibila numai in teoria neliniara.

Figura 28 Curba caracteristica P- pentru o placa

Bryan(1891) a fost primul care a studiat flambajul unei plci sub iri rectangulare simplu
rezemat si a obinut ecuaia diferenial fundamental a deformatei acesteia. Ecuatia pentru
tensiunea elastic critic la flambaj este dat de relatia:
f ol k

2E t

12(1 ) 2 b

Unde k este un coeficient care depinde condiiile de contur.

Conform (7), calculul plciilor se face considerand c placa flambeaz iniial sub
aciunea ncrcriilor aplicate in milocul planului sau,fiind astfel necesar s se calculeze
intensitatea acestora pentru a mentine placa in forma deformat:
Ecuaia unei plci care flambeaz este data de expresia:
4w
4w
4w 1
2w
2w
2w

(
N

2
N

N
)
x
xy
y
x 4
x 2 y 2 y 4
D
x 2
xy
y 2
N x , N y , N xy -forele constante prin placa

40

Tabel 4 Incarcarile critice caracteristice elementelor de tip placa in

incarcare si rezemare
Tipul de placa
Caracteristici
1. Flambaj de compresiune
Simplu rezemat si uniform - placa este comprimat in planul
comprimat dupa o direce:
sau median de fore uniform
distribute de-a lungul laturilor(x=0;
x=a).

functie de modul de
Formula

2D
1 a2 2
(
m

)
a2
m b2
D-rigiditatea flexural
a
plcii(
( N x ) cr

Eh 2
(1 2 )
12

m-reprezint numarul
de jumti de unda,in
care placa flambeaz
Simplu rezemat si comprimat - fie o grinda simplu rezemat, - dac se consider m
pe doua direcii perpendiculare acionat de fore de compresiune de forma:
unform distribuite Nx,Ny. Ecuia de
mx
ny
wmn amn sin
sin
la care se pleac este:
a
b
2 2
2 2
2 2
2 2
m
n
m
n - pentru y y
Nx
N y 2 D( 2 2 )
2
a
b
a
a tensiunea critic e
m,n- reprezint numrul de jumati dat de expresia:
de und in care placa flambeaz pe
2
2
2 a

(
m

n
)
c
direcia x , respectiv directia y;
b2
-placa patrata
c 2 e )

- unde

2D
a 2h

Uniform comprimate, simplu - ecuaia de la care se pleac este:

- in cazul in care y=0
4
4
4
2
rezemata de-a lungul a doua w
N w simplu rezemata ;
w
w
2 2 2
y
4
laturi perpediculare directiei de x 4
x y
y
D x 2 latura y=libera
41

compresiune si avand diferite - y=0 incastrata, latura y=b libera

conditii de margine de-a lungul - y=0 incastrata elastic, latura y=b
celorlalte doua laturi
libera- ambele laturi y=0 si y=b
sunt incastatre
- ambele laturi y=0 si y=b sunt
asezate pe grinzi elastice
- latura y-0 iar latura y=b pe o
grinda elastica

Simplu rezemat de-a lungul a

doua laturi opuse si uniform
comprimate
dupa
directii
paralele cu acestea

( N y ) cr k

2D
b2

- in rezolvarea acestor
cazuri, valoarea
critice a fortelor de
compresiune se
determina egaland cu
0 ecuatiile transcente
caracteristice fiecarui
ca

- daca placa este simplu rezemata - valoarea sarcinii

de-a lungul laturilor x-0 si x=a si critice pentru cele
supusa la actiunea fortelor de doua cazuri este
compresiune uniform distribuite
2D
( N y ) cr k 2
de-a lungul celorlalte doua laturi
a
nerezemate, ecuati placii flambate
este:
N y 2w
4w
4w
4w

D y 2
x 4
x 2 y 2
y 4

- sunt posibile doua forme de

flambaj

Simplu rezemata, supusa la - grind simplu rezemata de-a lungul

incovoiere
combinata
cu laturilor x=0, x=a cu forte continuu - prima aproximatie
compresiune
distribuite actionand in planul ei
pentru cazul in care
42

median , a caror marime este:

N x N 0 (1

y
)
b

este mic, adica cazul

cand eforturile din

N -marimea fortei de compresiune

incovoiere sunt mici
de-a lungul laturii y=0
-factor numeric

in raport cu eforturile
de compresiune
2D b a 2
1
cr k 2 ( )
b h a b 1 / 2

- cazul =0 , expresia
coincide cu cea pentru
o placa uniform
comprimata
( N x ) cr

2D
1 a2 2
(
m

)
a2
m b2

-efortul critic in a
treia aproximatie,
suficient de buna
pentru cazul
incovoierii simple

cr k
2. Flambaj de forfecare(lunecare)
3. Flambaj la incovoiere

43

2D
b2h

Mai general, in cazul flambajului la compresiune, pentru diferite conditii de rezemare si de

solicitare pe contur, forta critica de voalare este exprimata sub forma: (14)
2D
2 Eh
h
pcr k 2 k
( )2
b
12(1 2 ) b
iar rezistenta critica de voalare este:
p
cr cr
h
b/h reperezentand raportul de zveltete.
De remarcat ca formulele sunt stabilite doar pentru domeniul elatic, in care
cr e

3.4 Ecuatia axei deformate si ecuatiile de echilibru ale unei grinzi

Pe baza ecuatiilor de echilibru se pot scrie ecuatiile de stabiliate, necesare in calculul la
flambaj. In cele ce urmeza, se va face o descriere succinta a acestora.
Tabel 5 Ecuatile diferentiale a axei deformate
Ecuatia
diferentiala
de 2 w
M

2
relatii
intre
moment
x
EI y
ordinul doi a axei deformate
Ecuatia
diferentiala
de
ordinul
patru
a
axei - rigiditate la incovoiere incovoietor, forta taietoare si
deformate:
incarcare, sageata , rotire si
variabila in lungul grinzii
2
2w
(
EI

) p
y
x 2
x 2

rigiditate

la

incovoiere

M/EI
M
T
x

constanta in lungul grinzii

2M
p
x 2

4w
p

4
x
EI y

2w
M

x 2
EI y

Relatii intre T, M,p

T EI y

3w
x 3

2w
M EI y
x 2
4w
p

4
x
EI y

44

-curbura axei deformate

1
M

EI y

Ecuatia diferentiala a axei

deformate din forta taietoare

wT
kT

x
GA
wT-sageata de alunecare

Ecuatia diferentiala a axei

deformate tinand seama de
momentul incovoietor si
forta taietoare

2w
M
kT
(

)
2
x
EI y GA
M

Sageata totala=w +w

Pentru stabilirea ecautiilor diferentiale ale grinzilor comprimate,se considera grinda din Figura :

Figura 29
Grinda este supusa la sarcina axiala de compresiune si la sarcina transversala continua .
Realtile sarcina,forta taietoare si moment incovoietor se obtin din echilibrul elemetului din
Figura 29.b. Vom avea urmatoarele relatii:
V qdx (V dV ) 0 q

dV
dx

dx
dy
(V dV ) ( M dM ) P
0
2
dx
dM
dy
V
P
dx
dx
M qdx

Daca efectul deformatiilor de forfecare cat si scurtarea grinzii sunt neglijate, expresia curburii
axei grinzii este de forma:
d2y
EI
M
dx 2
Ecuatia diferentiala a axei grinzii se poate scrie sub forma:

45

EI

d3y
dy
P
V
3
dx
dx
sau

EI

d4y
d2y

P
q
dx 4
dx 2

Tabel 6 Ecuatii diferentiale a barelor comprimate

Grinda simplu rezemata
Ecuatii
Sarcina axiala de compresiune si sarcina - momentele in partea stanga si dreapa sunt:
Qc
Q (l c )( l x )
tranversala concentrata
M
x Py , M
Py
l
l
- ecuatii de echilibru
d2y
Qc
EI

x Py
2
dx
l
d2y
Q (l c )(l x )
EI

Py
2
dx
l
Sarcina axiala de compresiune si mai multe forte
concentrate pe grinda

d 2 y1
Qc
1 1 x Py 1
2
l
dx
d 2 y2
Q (l c 2 )(l x )
EI
2
Py 2
2
l
dx
EI

Capitol 4. Stadiul actual de cercetare

4.1 Stadiul cu privire la pierderea stabilitatii elastice
4.2 Stadiul cu privire la

Capitolul 5..
Capitol 6. Interpretarea rezultatelor
Capitol 7. Concluzii generale. Contribuii personale. Valorificarea rezultatelor
obinute n programul de doctorat. Teme de cercetare viitoare

46

7.1 Concluzii generale

7.2 Contribuii personale
7.3 Valorificarea rezultatelor
7.4 Teme de cercetare viitoare

Lista de tabele
Tabel 1 Forme de pierdere a stabilitatii...........................................................................................7
Tabel 2 Caracterizarea modurilor de flambaj..................................................................................7
Tabel 3 Sarcini critice de flambaj....................................................................................................7
Tabel 4 Incarcarile critice caracteristice elementelor de tip placa in functie de modul de incarcare
si rezemare.......................................................................................................................................7
Tabel 5 Ecuatile diferentiale a axei deformate.................................................................................7
Tabel 6 Ecuatii diferentiale a barelor comprimate...........................................................................7

Lista de figuri
Figura 1 : Colapsul unor poduri......................................................................................................4
Figura 2 Forme de echilibru...........................................................................................................7
Figura 3:Bifurcarea echilibrului.....................................................................................................7
Figura 4: Bare din materiale ideal elastice ce asculta de legea lui Hooke si calculate conform
teoriei de ordinul III.........................................................................................................................7
Figura 5 a), b).................................................................................................................................7
Figura 6...........................................................................................................................................7
Figura 7 a), b).................................................................................................................................7
Figura 8...........................................................................................................................................7
Figura 9...........................................................................................................................................7
Figura 10 Fenomenul : (a) Incovoiere (b) flambaj........................................................................7
Figura 11 Clasificarea elementelor de tip bara...............................................................................7
Figura 12 Modurile de flambaj general pentru o grind I solicitat axial......................................7
Figura 13 Moduri de flambaj caracteristice seciunii transversale.................................................7
Figura 14 Tipuri de flambaj............................................................................................................7
Figura 15 a) Grinzi scurte b) Deplasarea verticala a grinzii...........................................................7
Figura 16 a) Grinzi lungi b) Deplasarea si rotirea grinzii...............................................................7
Figura 17 Similitudinea dintre flamabjul grinzii si flambajul stalpului.........................................7
Figura 18 Sectiuni inchise si sectiuni deschise...............................................................................7
Figura 19 Sistemul de axe si de notare a caracteristicilor de calcul...............................................7
47

Figura
Figura
Figura
Figura
Figura
Figura
Figura
Figura
Figura
Figura

20 Flambajul lateral al unei grinzi I dublu simetrice..........................................................7

21 Flambajul lateral torsional al unei grinzi supus la moment unifom.............................7
22 Flambajul de compresiune.............................................................................................7
23 Talpa comprimata...........................................................................................................7
24 Flambajul placilor..........................................................................................................7
25 Flambajul tlpii grinzii chesonate..................................................................................7
26 Cedarea inimii comprimate............................................................................................7
27 Sistem de grinzi nerigidizate si rigidizate......................................................................7
28 Curba caracteristica P- pentru o placa........................................................................7
29.........................................................................................................................................7

Bibliography
1. Galambos, T.V. Structural Stability Research Council, Guide to Stability Design Criteria for
Metal Structures. 5th Edition. New York : John Wiley and Sons, Inc.
2. Zdenek P. Bazant, Luigi Cedoli. Stability of Structures: Elatic, Inelastic, Fracture and
Damages Theories. s.l. : World Scientific Publishing , 2010.
3. Paladi B., Caracotestea A., Ile G., Mazilu P., etc. Manual pentru calculul constructiilor.
Bucuresti : Editura Tehnica Bucuresti, 1977.
4. R., Racanel Ionut. Stabilitatea podurilor metalice cu imperfectiuni de esxcutie . Bucuresti :
Conpress, 2007. ISBN 978-973-100-006-2.
5. A., Scarlet. Stabilitatea i calculul de ordinul II al structurilor. Bucuresti : Editura Tehnica,
1969.
6. Pavel, Tripa. Rezistenta Materialelor. Timisora : Editura MIRTON, 2001.
7. Timoshenko S., Gere M. Theory of Elastic Stability, Second Edition. s.l. : McGraw-Hill Book
Comany, 1963.
8. Bia.C, Ille V., Soare M.V. Rezistenta materialelor si teoria elasticitatii. Bucuresti : Editura
Didactica si Pedagocica, 1983.
9. Classification Notes Buckling Strength Analysis Of Bars And Frames, And Spherical Shells,.
s.l. : Det Norske Veritas, April 2004. No.30.1.
10. http://www.steel-insdag.org/TeachingMaterial/Chapter11.pdf. UNRESTRAINED BEAM
DESIGN I.
11. http://en.wikipedia.org/wiki/Buckling#Flexural-torsional_buckling. [Online]
12. http://www.rezmat.ro/documentatie/flambaj.php. [Online]
13. Elgaaly.M. Plate and Box Girders. s.l. : Structural Engineering Handbook, Ed Chen Wai-Fai,
pag 2-3, 1999.
14. Julio F. Davalos, Ever J. Barbero, Pizhong Qiao. Step-by-Step Engineering Design
Equations for Fiber-reinforced Plastic Beams for Transportation Structures,. Morgantown, West

48

Virginia :
s.n.,
2002.
http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?
doi=10.1.1.80.7439&rep=rep1&type=pdf.
15. U.S Departament of Tansportation, Federal Highway Administration. Load and
Resistance Factor (LRFD) for Highway Bridge Superstructure, Design manual. s.l. : National
Highway Institute , 2007. No. FHWA-NHI-08-048, NHI Course No. 130081, 130081A130081D.
16. Indira. Andreescu, Stefan Mocanu. Compendiu de rezistenta materialelor.
17. Constructing The Three-Dimensional Theory Of Stability Of Deformable Bodies,
International Applied Mechanics. Guz, A. N. No.1 , 2001, Vol. Volume 37.
18. Godo, Luis A. Theory of Elastic Stability: Analysis and Sensitivity. Philadelphia : Taylor and
Francis, 2000. 1-56032-857-6.
19. Performance-Based Seismic Response Of Frame Structures including Residual
Deformations, Part I: Single-Degree Of Freedom Systems. Christopoulos C, Pampanin S,
Priestley M. J. Issue 01, s.l. : Journal of Earthquake Engineering, January 2003, Vol. 07, pp. 97118.
20. CEMSIG. Contract nr. 424/08.12.2009 Verificarea la stabilitate a elementelor din oel n
conformitate cu SR EN 1993-1.1. Timisora : s.n., 2010.
21. Structural stability, International Journal of Solids and Structures . s.l. : International Journal
of Solids and Structures 36, 2000. 5567, S36.
22. http://ro.scribd.com/doc/198197194/Info-Stabilitate.
23. Banutiu V., Popescu H. Stabilitatea structurilor elastice. Bucuresti : Editura Academiei
Republicii Socilaiste Romane , 1975.
24. http://en.wikipedia.org/wiki/Buckling#Flexural-torsional_buckling.

49

50