Sunteți pe pagina 1din 15

SUSANUL

Importanta economica. Origini. Statistici.


Susanul dupa cum arata datele istorice este o cultura veche totusi nu se poate preciza
cand si unde s-a cultivat pentru prima data. In scrierile ramase de la Herodot, Xenofon si
Theophrast se gasesc unele mentiuni despre aceasta planta. Cei mai multi semnaleaza
existenta culturilor de susan in Siria si Mesopotamia. Plinius da unele date despre cultura
susanului in Grecia si Asia Mica. Oplinger, in anul 1990, afirma ca susanul era la mare
pret in culturile din Babilon si Asiria cu 4000 de ani in urma. Kobayashi (1986) este de
parere ca susanul are origine nord-africana, pe cand Bedigian (1985) considera India ca
tara de origine. Originea susanului este inca subiect de disputa intre cercetatori, si
probabil ca aceasta se va rezolva in urma compararii diferitelor analize ADN. In China
susanul dupa cat se pare s-a raspandit la inceputul erei noastre. In China este folosit si
la fabricarea tusului, prin arderea uleiului. Pe continentul american a fost adus de sclavii
negri, astfel se explica si numarul mare de retete avand susanul drept ingredient
traditionale din Alabama si alte state din sud.
Cu timpul cultura susanului s-a extins in sudul Europei si in alte zone propice plantei. In
Rusia a patruns din Iran in secolul 18.
Alte denumiri ale plantei deriva din arabescul simsim, semsem in limba copta si semsent
in egipteana.
Susanul ocupa in prezent suprafete insemnate in agricultura mondiala. Daca suprafata
totala ocupata inainte de cel de-al doilea razboi mondial era de 2.365.000 ha (dupa
Jukovski, 1950), in anul 2000 (dupa FAO) suprafata totala era de 7.407.226 ha.
La noi in tara planta intalneste conditii prielnice in sudul tarii.
In 1986 productia mondiala de susan a fost de 2,4 milioane de tone, in medie pe glob
obtinandu-se o productie de 340 kg/ha. Aceasta este net sub media considerata
standard pentru aceasta planta si anume 700-1500 kg/ha (dupa Balteanu, 1956) si 9001500 kg/ha (dupa Hoza, 1998). In anul 2000 productia mondiala a crescut la 2.941.290
tone, cu o productie medie de 397 kg/ha. Cei mai mari producatori in anul 2000 au fost
China, India si Pakistanul, dar si Mexicul, Sudanul, Uganda, etc.
Cel mai mare importator de seminte de susan in present este Japonia, urmata de Europa
si Statele Unite. Semintele albe de susan sunt importate mai ales din Mexic, Guatemala
si El Salvador, in timp ce semintele negre sunt importate din China si Tailanda. Din totalul
productiei in lume, aproximativ 70% din seminte sunt destinate obtinerii de ulei, si de
abia 30% se folosesc ca atare pentru consum in patiserie si cofetarie. La International
Trade Center 1993 s-a aratat ca se consuma de doua ori mai mult susanul cu samanta
alba fata de cel cu samanta neagra.
Susanul este o planta uleioasa valoroasa. Semintele sale contin 50-60% ulei de calitate
superioara. Uleiul de susan este extras mai intai prin presare la rece, apoi se continua
extragerea prin presare la cald. La rece se obtin cca 35% din uleiul continut des
samanta, restul fiind extras la cald. Valoare deosebita are uleiul extras la rece. El este de
culoare galbena deschisa cu gust foarte fin fiind folosit mai ales in industria conservelor
unde inlocuieste cu succes uleiul de masline. Uleiul de susan este folosit apoi la gatit, la
fabricarea margarinei, a diferitelor produse de cofetarie, etc. Uleiul de susan este
cunoscut din antichitate ca fiind un bun afrodiziac, si se foloseste in Asia si India in
masajul erotic. In India el mai este denumit rasayana - cel ce prelungeste viata.
Pe acelasi principiu, uleiul de susan se adauga in furajele vitelor, pentru cresterea
fertilitatii. Ca un mic amuzament, La Universitatea Agricola din Mymensingh,
Bangladesh, s-a experimentat hranirea cu susan a gainilor intre 6 si 14 saptamani, cu
efecte surpinzatoare de crestere in greutate peste normal. Bineinteles ca in conditiile tarii
noastre acest lucru este irealizabil

Din punct de vedere medical, susanul este recomandat in tratamentul insomniilor, ca


aport proteic in diferite afectiuni; samanta de susan este o importanta sursa naturala de
L-arginina, un aminoacid deosebit de important care intarzie dezvoltarea tumorilor, ajuta
la detoxifierea ficatului si, prin stimularea eliberarii unui hormon de crestere la nivelul
hipofizei, contribuie la mentinerea functionalitatii sistemului imunitar.
L-arginina contribuie, de asemenea, si la indepartarea toxinelor, la efectul de
spermatogeneza (de unde proprietatea de sporire a fertilitatii) si are efecte benefice in
tratamentul afectiunilor aparatului renal. Susanul este mentionat in The Medical Botany
Library in lista cu plante cu affect anticancerigen si antireumatic.
Efectul anticancerigen se poate explica prin potentarea vitaminei E (dupa Cooney et al.,
2001). Cefalina si lecitina reduc steatozele hepatice si au actiune hemostatica.
In farmacie uleiul de susan se utilizeaza pentru obtinerea preparatelor Iodinol si
Brominol. Se mai foloseste acest ulei si in stomatologie in cazul afectiunilor gingivale,
datorita efectului bactericid - (sesamin si sesamolin)
Uleiul de susan are si efect laxativ.
Uleiul obtinut prin presare la cald are o culoare inchisa si gust neplacut, de aceea nu se
poate utiliza in scopuri alimentare decat numai dupa ce este rafinat. Uleiul rafinat are
proprietati antioxidante. Altfel, acest ulei are intrebuintari la fabricarea sapunurilor, in
industria hartiei, a indigoului, la unsul masinilor, etc.
Mentionam ca uleiul de susan este semisicativ.
Turtele ramase de la presa au un continut ridicat in substante proteice substante grase si
alte principii hranitoare. De aceea, macinate fiind, se pot adauga in paine in anumite
proportii, pentru a-i ridica valoarea alimentara. De asemenea ele pot fi intrebuintate ca
furaj concentrat pentru diferitele specii de animale.
Din seminte de susan curatate de coaja si macinate se prepara asa-numitul tahan in engleza tahini , care se foloseste la prepararea halvalei de cea mai buna calitate.
Din seminte se poate obtine si faina, care este foarte bogata in aminoacizi precum
triptofan si metionina, si de 3 ori mai mult calciu decat o cantitate egala de lapte. (Home
Cooking, 1998)
Semintele mai contin si substante antifungice (clorosesamon) si bactericide (sesamin,
sesamolin).
Semintele de susan ca atare sunt intrebuintate mai ales in cofetarie.
Florile la randul lor contin substante aromate (printre care acid miristic) care se pot
extrage prin distilare si intrebuinta la fabricarea parfumurilor in cosmetica.
Frunzele de susan contin multa materie mucilaginoasa, si se folosesc in Africa traditional
la prepararea unor supe, ceaiuri in amestec cu alte plante in tratamentul dizenteriei,
holerei, etc.
Tulpinile sunt folosite drept combustibil.
La noi in tara planta intalneste conditii prielnice in sudul tarii.

Aspect morfologic.
Susanul cultivat este o planta ierboasa anuala.
Radacina sa este pivotanta, putin dezvoltata, cu o
patrundere slaba in adancime si o ramificare redusa. Masa
principala de radacini este raspandita in partea arabila a
solului. Sistemul radicular capata dezvoltarea maxima
imediat dupa inflorire.
Tulpina este dreapta inalta de 50-150 cm, cu 4-8 muchii,
ramificata si acoperita cu peri. Ramificarea tulpinii este mai
slaba sau mai puternica. Formele care ramifica putin
prezinta ramuri numai la baza tulpinii iar cele ce ramifica
puternic poarta ramuri pe toata lungimea tulpinii principale.
Frunzele sunt lung petiolate. Forma si marimea frunzelor
sunt insusiri care depind in buna masura de soi. Asrfel,
exista forme de susan la care limbul este intreg pe toata tulpina ;
nu variaza decat marimea, cele de jos fiind mai mari decat cele de
sus ; in asemenea cazuri, forma limbului este oval-lanceolata. La
alte forme frunzele sunt ingust lanceolate, cele de jos fiind sectate,
iar cele de sus intregi. Exista totusi si forme cu frunzele
intermediare.
Intotdeauna frunzele sunt acoperite de perisori.
Florile. La subsoara frunzelor sunt situate florile, grupate fiind cate
1-3, rareori mai multe la un loc, avand un peduncul scurt. Florile
sunt mari, colorate diferit, alb, roz, pana la violet. Ele sunt
alcatuite pe tipul 5 si anume : caliciul format din 5 sepale, corola
din 5 petale unite intre ele, acoperite cu perisori. In interiorul corolei se gasesc 5 stamine
si un ovar pubescent format din 2-4 carpele, prevazut cu un stil lung, terminat cu un
stigmat cu 2-4 lobi.
Susanul este o planta autogama, polenizarea
facandu-se inainte de deschiderea florilor.
Fructul este o capsula cu 4-8 loji ; el este de forma
alungita, cu baza rotunda si varful ascutit. Capsula
are lungimea medie de 4 cm, iar grosimea de 0,9
cm; ea prezinta perisori pe suprafata.
Fructele la maturitate crapa pe linia sudurii
carpelelor; valvele isi rasfrang obisnuit marginile spre
interiorul fructului, ceea ce face ca semintele sa nu
se scuture; uneori insa, marginile se rasfrang in
afara, din care cauza semintele raman slab prinse si
se scutura usor.
Semintele sunt asezate in capsula unele langa altele, in 4 sau 8 coloane. Ele sunt mici,
turtite, ovale, de 2,7-4 mm lungime si 1,9 mm latime, apropiindu-se ca forma si marime
intrucatva de cele de in. Culoarea semintelor variaza fiind alba, galbuie, cenusie, cafenie
si chiar neagra ; culoarea cea mai raspandita insa este cea alba Greutatea a 100 seminte
variaza intre 0,11 si 0,46 g (Langham, Wiemers), greutatea a 1000 de seminte variaza
intre 2,5 si 4g (Zamfirescu, Velican, Saulescu)
Seminele de susan sunt foarte bogate n proteine, iar n afar de aceasta conin un
aminoacid esenial numit metionin. Grsimile nesaturate pe care le conine mpreun cu
lecitina i fitosterolul fac din seminele de susan un aliment care ajut la reducerea

colesterolului din snge. Seminele de susan conin de asemenea, calciu, fier i zinc,
minerale care ajut la funcionarea normal a organismului, la formarea oaselor i
dinilor, ajut la metabolizarea grsimilor i carbohidrailor, previne impotena. Semin ele
de susan conin antioxidani i au proprieti anti-cancerigene.[1]
100 g de seminte de susan conin:

598 calorii

20 g de proteine

58 g de grsimi nesaturate

670 mg de calciu

10 mg de fier

5 mg de zinc

vitamine din grupul B-urilor

vitamina E[2][3]
Pentru ca organismul s asimileze componentele nutritive ale semin elor de susan
acestea trebuiesc prjite sau rnite, altfel ele se evacueaz ntregi, fr a fi digerate.
n antichitate halvaua fcut din susan i miere era folosit n Babilonia de ctre femei
pentru a-i prelungi tinereea i frumuseea iar soldaii romani o foloseau pentru a fi
puternici i a avea energie

Sistematica.
Genul Sesamum cuprinde 12 specii, dintre care mai importante sunt Sesamum alatum
Thonn., Sesamum indicum L., Sesamum radiatum Schumach. & Thonn., Sesamum
schinzianum Asch., Sesamum triphyllum var. triphyllum Welw. ex Asch.
Toate formele de susan cultivat apartin speciei Sesamum indicum (cunoscuta si ca
Sesamum orientale), familia Pedaliaceae.
Dupa Hildebrandt, specia S. indicum se imparte in 2 subspecii si anume :
1.

subspecia bicarpelatum Hilt.

2.

subspecia quadricarpelatum Hilt.


Prima subspecie are capsulele formate din doua carpele si are aria de raspandire in
intreaga zona de cultura a susanului. A doua subspecie are capsulele formate din 4
carpele, aria sa de raspandire fiind limitata la Japonia, India, Palestina si Cipru.
In cadrul fiecarei subspecii s-au stabilit cate 2 grupe de varietati sau ramuri, care se
deosebesc intre ele prin caracterele morfologice, insusiri biologice, arie de raspandire,

importanta economica, etc. Astfel in subspecia bicarpelatum avem ramurile: asiaticum


Hilt. si abyssinicum Hilt., iar in subspecia quadricarpelatum ramurile : palestinicum Hilt.
si japonicum Hilt.
Cea mai raspandita este subspecia bicarpelatum, majoritatea soiurilor facand parte din
ramura asiaticum.
(Dupa Zamfirescu, Velican, Saulescu)
Aceste 4 ramuri cuprind un numar mare de varietati. De aceea susanul este o adevarata
comoara pentru amelioratori. In 1967, pe un singur camp din Rhajastan, India, au fost
identificate peste 22 de fenotipuri. Bedigian si Harlan, in 1983, au observat intr-un studiu
efectuat pe teritoriul Sudanului modificarea cultivarului de la sat la sat. Aceiasi
cercetatori eu efectuat un studiu similar in Venezuela, tara care in 1997 raportase
utilizarea in agricultura a numai doua cultivaruri. In urma rezultatelor, a reiesit ca pe un
singur camp existau 11 varietati fenotipice.
Insasi arhitectura plantei difera in cadrul aceluiasi cultivar. Intr-un studiu efectuat pe
campurile experimentale din Uvalde, Texas, USA de catre Sesaco Inc. privind principalele
caracteristici morfologice ale unor plante alese randomizat de pe aceleasi parcele s-au
obtinut rezultatele din tabelul 1.
Tabelul 1. Variabilitatea morfologica a liniilor de S. indicum in Uvalde, Texas.
Caracterul masurat

Fluctuatia

Talia plantei

67245 cm

Inaltimea la care se afla prima capsula

25150 cm

Lungimea zonei cu capsule

18120 cm

Numarul de ramificatii

020

Inaltimea primei ramificatii

2135 cm

Numarul de noduri pe tulpina principala

465

Lungimea internodurilor la jumatatea zonei cu capsule

111 cm

Media lungimii internodurilor pe intreaga zona cu capsule

1.98.0 cm

Marimea frunzelor (masurata la al 5-lea nod de la baza)


Lungimea frunzei

11.731.0 cm

Latimea frunzei

2.123.6 cm

Lungimea petiolului

4.520.0 cm

Zile pana la deschiderea a 50% din flori

2898

Zile pana la deschiderea a 90% din flori

51133

Perioada de inflorire

1098 zile

Zile pana la atingerea maturitatii fiziologce

70167

Zile pana la uscarea primei capsule

74180

Numarul de capsule la aceeasi axila

17

Lungimea capsulei

1.37.0 cm

Pierderea de samanta la uscare

0100%

Greutatea semintelor/capsula

0.080.48 g

Greutatea capsulei/capsula

0.070.37 g

Numarul de seminte/capsula

30120

Cea mai raspandita este subspecia bicarpelatum, majoritatea soiurilor facand parte din
ramura asiaticum.
(Dupa Zamfirescu, Velican, Saulescu)
Compozitia chimica.
Semintele de susan contin 50-60% substante grase (foarte stabile datorita prezentei
antioxidantilor sesamol, sesamolin si sesamin), cca. 30% substanta proteice bogata in
triptofan si metionina, dar si arginina si cca. 14-18% extractive neazotate, in afara de
alte substante precum : celuloza, substante minerale (important este calciul in procent
de 1,3%), etc.
Uleiul de susan cuprinde in compozitia lui chimica : acid oleic 48%, acid linoleic 36,8%,
acid palmitic 7,7%, iar in cantitati mici acid stearic, acid arahidic, etc.
In conditiile tarii noastre continutul in ulei al semintelor a variat intre 51,5% si 53% dupa
C. Patrascoiu. Indicele de aciditate al uleiului de susan obtinut la noi este de 2,59.
Turtele de susan au o valoare nutritiva foarte ridicata. Ele contin 33-38% substante
proteice, 10-12% substante grase si 20-24% extractive neazotate.
Cerintele fata de clima si sol.
Clima.
Susanul este o planta pretentioasa fata de caldura. Temperatura medie optima pentru
dezvoltarea plantei este de 22-24C. Planta nu suporta scaderile bruste de temperatura ;
chiar temperatura de +5C este vatamatoare, cand dureaza mai multa vreme.
Ingheturile de 0,5C distrug florile, iar cele de 3C distrug planta in intregime.
Temperaturile joase influenteaza negativ dezvoltarea susanului ; astfel sub 15C se
opreste cresterea plantelor.
Semintele susanului germineaza la temperatura de cel putin 15-16C ; la temperatura de
20C ele incoltesc in 24 de ore iar plantele rasar in 3-4 zile.
Perioada de vegetatie la susan este de 75-120 de zile, cantitatea de caldura necesara in
acest timp fiind de 2500C.
Susanul este pretentios si fata de umiditate, manifestand o slaba rezistenta in special
fata de secetea din sol si o rezistenta ceva mai mare fata de seceta atmosferica. Totusi,
vantul uscat cu umiditate sub 15-20% provoaca caderea mugurilor florali si a florilor,
fenomen care micsoreaza mult productia. Cerintele fata de umiditate sunt mari indeosebi
in timpul germinarii si in primele faze de vegetatie, asadar atunci cand planta are
sistemul radicular inca slab dezvoltat.
Solul.
Fata de sol susanul este de asemenea destul de pretentious. El cere soluri mijlocii si
fertile. Sunt bune solurile de tip cernoziom si aluvionar.
Nu sunt potrivite pentru cultura susanului solurile saraturoase, cele cu apa freatica de
mica adancime. De asemenea putin potrivite sunt solurile grele care formeaza usor
crusta, impiedicand rasarirea normala a plantelor.
Tinand seama de cerintele mari de caldura, susanul gaseste conditii potrivite de caldura
in zonele de stepa si silvostepa din sudul tarii.
Daunatori.
Principalii daunatori care ataca susanul sunt bacteriile Fusarium oxysporum, Phytophtora
parasitica, Macrophomina phaseoli, Pseudomonas sesami,afida Myzus persica, musculita

alba Bemisia argentifoliu si, B. tabacci, Larvele de Pieris rapae, si viermele Cupis
unipuncta.
Virozele sunt produse de virusurile (informatii preluate din VIDE Database):
o

Apple stem pitting virus

Arracacha A nepovirus

Asparagus 3 potexvirus

Asystasia gangetica mottle (?) potyvirus

Blackgram mottle (?) carmovirus

Abelia latent tymovirus

Cassia yellow spot potyvirus

Cherry leaf roll nepovirus

Citrus ringspot virus

Lisianthus necrosis (?) necrovirus

Malva veinal necrosis (?) potexvirus

Melothria mottle (?) potyvirus

Mulberry latent carlavirus

Mulberry ringspot nepovirus

Okra mosaic tymovirus

Patchouli mottle (?) potyvirus

Pea stem necrosis virus

Peach enation (?) nepovirus

Peanut green mosaic potyvirus

Peanut mottle potyvirus

Peanut stunt cucumovirus

Satsuma dwarf (?) nepovirus

Soybean mild mosaic virus

Sweet potato yellow dwarf (?) ipomovirus

Tobacco ringspot nepovirus

Watermelon mosaic 2 potyvirus


Tehnica culturii.
Productia medie pe plan mondial, asa cum am aratat in prima parte, este foarte mica
fata de potentialul real al acestei culturi. Aceasta se datoreaza lipsei mecanizarii in foarte
multe tari. Cultura de susan se preteaza excelent mecanizarii, rentabilitatea ei marinduse semnificativ. Aceasta nu este o veste imbucuratoare micilor asociatii familiale care
doresc sa cultive susan. Este potrivit pentru asociatii mai mari, care isi permit investitii
destul de importante in mijloace si utilaje specifice. Investitia poate fi amortizata usor in
conditiile unei recolte bune, Marisol si Shneitter considerand (intr-un studiu realizat in
North Dakota) aceasta planta ca avand potential agronomic.
Cu toate acestea, in prezent, 99% din productia mondiala se recolteaza manual.
Introducerea mecanizarii ar mari productia de 3 pana la 4 ori. Iata tehnica propusa de
profesorii N. Zamfirescu, V. Velican, N. Saulescu, Gh. Vlahuta si F. Cantir.
Locul in asolament.
Dezvoltandu-se lent la inceput, susanul este usor inabusit de buruieni, de aceea el
trebuie semanat pe terenuri neimburuienite.
Printre cele mai bune premergatoare sunt considerate ierburile perene, apoi cerealele de
toamna ce vin dupa ierburile perene, leguminoasele pentru boabe si prasitoarele
ingrasate cu gunoi de grajd.

In conditiile tarii noastre susanul da rezultate bune dupa bumbac.


Susanul ca planta prasitoare lasa terenul curat de buruieni si intr-o stare buna de
fertilitate. Dupa el merg bine cerealele, mai ales cele de primavara. Pentru a evita
inmultirea diferitilor paraziti specifici, este de dorit ca susanul sa nu revina in acelasi loc
decat dupa cel putin 6-7 ani.
Ingrasamintele.
Susanul este o planta care consuma mari cantitati de substante hranitoare, ceea ce ne
obliga sa acordam o deosebita atentie ingrasamintelor. Pe baza de date experimentale sa stabilit ca cca. 67-70% din azotul, fosforul si potasiul necesare pentru intreaga
perioada de vegetatie sunt absorbite de catre planta incepand din faza infloririi si pana la
maturitatea completa. De aceea este de mare importanta ca pe langa ingrasarea
premergatoare insamantarii, sa se aplice si ingrasari in timpul vegetatiei.
Experientele au aratat ca ingrasamintele organice si minerale maresc mult productia de
seminte. Cel mai mare spor de productie (16,6%) l-au dat ingrasamintele minerale
complete (N+P+K) aplicate in cantitate de 90 kg/ha substanta activa de fiecare. Acelasi
spor s-a obtinut si in cazul ingrasarii cu gunoi de grajd in cantitate de 10 t /ha ingrasare
completata cu ingrasaminte minerale azotate + fosfatice + potasice, fiecare in cantitate
de 25-30 kg/ha substanta activa.
Gunoiul de grajd dat direct plantei in cantitati mari duce deseori la efecte nefavorabile,
determinand dezvoltarea puternica a partilor vegetative in dauna fructificarii si intarziind
totodata si maturitatea. Asemenea neajunsuri nu intampinam cand gunoiul de grajd este
dat plantei premergatoare.
Sarurile de cupru au o influenta favorabila asupra culturilor de susan, marindu-le
productia. S-a observat ca numai simpla tratare a semintei cu sulfat de cupru a sporit
germinatia boabelor ducand la crestera productiei cu 142 kg/ha.
In timpul vegetatiei se recomanda sa se introduca mici cantitati de ingrasaminte
minerale in stare usor solubila pentru a ajuta plantele, mai ales la formarea fructului.
Lucrarile solului.
Susanul este o planta foarte pretentioasa fata de felul in care solul este lucrat, cerintele
sale mari fiind legate de unele particularitati biologice ale plantei.
Astfel, susanul avand semintele mici, trebuie semanat intr-un sol bine maruntit.
In primele faze de vegetatie el creste incet, fapt care mareste pericolul imburuienirii. De
aceea in lucrarile de pregatire a solului trebuie sa se procedeze astfel incat sa se
realizeze o curatire pe cat se poate mai perfecta a buruienilor.
Susanul cere multa umiditate ; de aceea in lucrarile de pregatire a terenului trebuie sa se
urmareasca inmagazinarea unei rezerve satisfacatoare de apa.
Avand un sistem radicular putin dezvoltat este necesara favorizarea dezvoltarii radacinii
in suprafata si in profunzime printr-o lucrare corespunzatoare a solului.
Susanul este o planta iubitoare de caldura ; ceea ce inseamna ca solul trebuie sa fie bine
si profund afanat, ca sa poata fi strabatut usor de aerul cald din atmosfera.
Cerand hrana multa este necesara crearea conditiilor favorabile pentru activitatea
microorganismelor din sol.
Susanul se insamanteaza destul de tarziu, obisnuit dupa 40-50 de zile de la inceperea
primelor lucrari de primavara. In acest interval de timp solul este expus evaporarii si
imburuienarii. Pentru a evita pierderile de apa, a distruge buruienile si scoarta solului
atunci cand se formeaza, este necesar sa se lucreze cu cultivatorul urmat de grapa. Se
lucreaza de 1-2 ori si anume, de prima data la cca. 10-12 zile dupa grapatul de
primavara, cand incep sa rasara primele buruieni ; a doua oara cand solul incepe sa se
batatoreasca din nou. Prima lucrare se face mai adanc la 7-8 cm, iar urmatoarea mai la
suprafata, la 4-5 cm. Daca aratura este porea tasata si terenul prea tare imburuienat,
poate fi necesara o aratura adanca facuta indata dupa desprimavarare. In acest caz
aratura se face la 12-15 cm si se grapeaza imediat.

Inainte de insamantare se recomanda a se presa cu un tavalug usor : lucrarea are drept


scop crearea unor conditii favorabile pentru o insamantare uniforma, favorizarea
germinatiei semintelor si rasaririi plantelor.
In conditii de irigare se recomanda sa se execute o udare inainte de insamantare, apoi,
dupa zvantarea solului, sa se faca insamantarea.
Samanta si semanatul.
Pentru semanat folosim samanta curata, cu o greutate absoluta ridicat si o buna
germinabilitate ; capacitatea de germinare trebuie sa fie de cel putin 95%. Datele
experimentale recente au stabilit ca semintele tratate cu sulfat de cupru rasar mai
repede si mai uniform si dau nastere la plante mai viguroase. Drept consecinta se obtin
productii mai mari. Solutia de sulfat de cupru in care boabele se tin 30 minute trebuie sa
aiba concentratia de 0,5% ; dupa tratare boabele sunt uscate in cel mai scurt timp.
Susanul este o planta iubitoare de caldura. Intr-un sol suficient de umed plantele rasar in
4-5 zile cand acesta are temperatura de 18-20C. La noi se poate insamanta in cursul
primei decade a lunii mai. Insamantarile facute cu intarziere au drept rezultat scaderea
productiei si intarzierea maturitatii.
Semanatul se executa cu semanatoarea in randuri. Cea mai potrivita distanta intre
randuri este de 40-50 cm. Cand folosim o astfel de latime intre randuri este nevoie de o
cantitate de 7-10 kg samanta/ha.
Samanta trebuie ingropata superficial, cea mai potrivita adancime fiind de 2,0-2,5 cm.
Lucrarile de ingrijire.
Indata dupa rasarire cultura de susan trebuie prasita. Numarul prasilelor variaza in
legatura cu gradul de imburuienare a solului si e formare a crustei.
Adancimea primei prasile este de 5-6 cm. Celelalte prasile se executa la adancimi ce
variaza dupa starea de umiditate a solului. In solurile umede se praseste mai in fata la 56 cm, iar in solurile mai uscate la adancime mai mare, pana la 8 cm. Intr-o perioada de
vegetatie se aplica 3-4 prasile si tot atatea pliviri pe rand.
Raritul este o lucrare greoaie necesitand multe brate de munca. Daca se foloseste o
cantitate potrivita de samanta la hectar, raritul este de prisos. Totusi raritul la 7 cm
distanta aduce un spor consioderabil de productie, de pana la 60-70 kg/ha.
In conditii de irigare susanul se uda de 2-3 ori la intervale de 20-25 de zile intre udari.
Recoltarea.
Caracteristic pentru susan este coacerea treptata a fructelor. Ajung la maturitate intai
capsulele de la baza, coacerea inaintand treptat spre partea superioara a plantei.
Momentul cand incepe recoltarea este atunci cand fructele de la baza tulpinii sunt
ingalbenite si partial cazute, capsulele inferioare devin cafenii, avand semintele de
culoare normala. Recoltarea are loc in aceasta faza, deci inainte ca toate semintele sa fie
pe deplin mature; continuarea coacerii are loc in snopi.
Recoltarea trebuie terminata in 2-3 zile; daca se intarzie si capsulele incep sa se desfaca
se produc pierderi mari de recolta prin scuturare.
Susanul se recolteaza cu semanatorile-legatori, cu seceratorile simple, iar cand este prea
copt sau cand se recolteaza pe suprafete mai mici, se recolteaza manual, cu secerea sau
coasa.
Plantele taiate sunt legate in snopi cu diametrul de 18-20 cm. Snopii sunt apoi pusi in
clai pentru a se usca.
Cand capsulele de la baza si de la mijloc incep sa se crape, iar cele de la varf se
brunifica, poate incepe treieratul. Aceasta lucrare se executa cu batoze obisnuite, la care
se reduce numarul de turatii.
Bune rezultate se obtin cand treieram susanul cu combina din mers, de la claie la claie.
Si in acest caz este nevoie de unele modificari la combina.

Pentru a obtine seminte de calitate superioara se recomanda treieratul in doua etape. Se


treiera manual capsulele recoltate de la baza plantei, obtinandu-se astfel cel mai bun
material pentru semanat. Al doilea treierat se executa cu batoze si se obtine samanta de
calitate obisnuita.
Dupa treierat samanta se curata bine de impuritati si se usuca pana la umiditatea de cel
mult 9%.
Semintele de susan sunt higroscopice, din care cauza in mediu umed se altereaza usor.
Pentru a se evita pierderile, samanta trebuie pastrata in incaperi bine uscate si ventilate.
Grosimea stratului nu trebuie sa depaseasca 20-40 cm.
Productia variaza intre 600 si 1500 kg de samanta la hectar. La noi in tara se obtin
obisnuit productii de 500-800 kg/ha.
Noi abordari ale culturii de susan.Biotehnologii.
In lumina noilor descoperiri in domeniul culturilor de tesuturi, a biotehnologiei si a
ingineriei genetice, au aparut noi oportunitati in privinta exploatarii agricole a susanului.
Acesta poate fi regenerat din culturi de meristeme apicale si fragmente de hipocotil, si
adus la maturitate in mai putin de 4 luni. (George et al. 1987).
Plantele astfel regenerate prin organogeneza directa au caractere aproape identice si mai
ales, compozitia chimica a semintelor nu inregistreaza fluctuatii majore.
In 1998, Armstrong si Phillips au urmarit obtinerea de noi linii prin regenerarea din
tesut calusar prin embriogeneza indirecta. In cazul embriogenezei indirecte se observa
variabilitatea somaclonala. Au mai experimentat si rezistenta la patogeni, ierbicide si
metale grele. Rezultatele au fost imbucuratoare, iar in prezent liniile obtinute sunt
testate in camp.
O alta aplicatie a culturilor in vitro ar fi obtinerea de noi linii prin inducerea mutagenezei
chimic sau fizic, si testarea mutantilor.
Un subiect delicat il reprezinta manipularea genetica a susanului. Legislatia nepermisiva
in unele tari pun semnul intrebarii asupra oportunitatii de creare a unor linii modificate
genetic. Experimental, acestea au fost create deja urmarindu-se inducerea rezistentei la
daunatori si ierbicide. In Romania regimul plantelor modificate genetic este reglementat
prin legea 214/2002.
Se pot spune foarte multe despre importanta biotehnologiilor in agricultura moderna,
despre oportunitatile oferite si avantajele si dezavantajele ei. Acestea insa fac obiectul
cercetarii indeosebi, importanta lor pentru fermieri fiind redusa. De aceea nu voi dezvolta
acest capitol, considerand ca cele spuse deja sunt indeajuns pentru aceasta lucrare.
Bibliografie
1.
Fitotehnia, 1967
2.

N. Zamfirescu, V. Velican, N. Saulescu, Gh. Valuta, F. Cantar


Gh. Balteanu Fitotehnie, 1969

D. Hoza, Gh. Hoza Horticultura tropicala si subtropicala, 1998


4.
D. Ray Langham, Terry Wiemers - Progress in Mechanizing Sesame
in the US Through Breeding, 2002
5.
R. Ram, D. Catlin, J. Romero, C. Cowley - Sesame: New Approaches
for Crop Improvement, 1990
6.

VIDE Database online

7.
S. D. Chowdhury, A. Latif - Effects of processed (steamed) oilcakes
used in growing chicks ration, Bangladesh-Veterinary-Journal, 1982
8.
J. Bradley Morris Food, Industrial,
Pharmaceutical Uses of Sesame Genetic Resources, 2002
9.

The Global Compendium of Weeds

Nutraceutical,

and

Susanul
Publicat pe Jun 28, 2013 6:44:44 AM Comenteaza articolul

Susanul (sesamun indicum) este unul din cele mai vechi condimente, ce dateaza din
1600 iHR,Originea lui exacta nu se cunoaste inca, aceasta urmanad a fi stabilita dupa
efectuarea multor teste ADN dar se pare ca acesta provine din India, de unde s-a
raspandit ulterior in Africa si Asia. Cultura acestor seminte in zone din Grecia si Asia Mica
a fost mentinata in cartea de stiinte naturale Naturalis Historiascrisa de Pliniu cel
Batran. De asemenea, Teofrast si Herodot mentioneaza in scrierile lor cultura semintelor
de
susan.

Inca de acum 5000 de ani, susanul era folosit in scopuri tamaduitoare. Medicii antici
spuneau ca uleiul de susan imbunatateste circulatia sangelui iar egiptenii foloseau
susanul
la
vindecarea
astmului.
Susanul se cultiva si in Romania, in regiunile din sudul tarii. Perioada de inflorire este in
luna iulie, cand apar niste inflorescente de culoare alba, galbena sau violet. Fructul este
sub forma unei pastai, de aproximativ 4 cm, ce contine seminte mici, turtite si ovale de
diferite
culori,
albe,
galbui,
gri
sau
negre.

In pofida faptului ca sunt micute, aceste semnite sunt extrem de benefice si contin o
mare cantitate de minerale, vitamine si fibre. Numai o lingura de susan contine 1,6 g
proteine, 1,2 g fibre, 2g carbohidrati, 88 mg calciu, 57 mg fosfor, 42 mg potasiu, 32 mg
magneziu dar si cupru, fier, zinc, seleniu si sodiu. Manganul actioneaza in procesul
metabolic al grasimilor si carbohidratilor prevenind ingrasarea si potolind pofta
nesanatoasa de dulciuri. Cuprul contribuie la absorbtia fierului in organism, combatand
cu succes cazurile de anemie. Ba mai mult, are rol antiinflamator in ceea ce priveste
oasele
si
articulatiile.

Susanul are numeroase proprietati curative, dar pentru a-si indeplini cu succes misiunea
este foarte important ca acesta sa fie consumat in stare cruda si in nici un caz prajit,
deoarece la temperaturi inalte isi pierde toate proprietatile vindecatoare.

Semintele de susan reprezinta o sursa importanta si consistenta de calciu pentru


organismul uman, fapt ce conduce la o dantura puternica si sanatoasa dar si la
prevenirea
riscului
aparitiei
osteoporozei.
Prin consumul regulat de susan, tensiunea arteriala este diminuata si chiar adusa la un
nivel normal. De aceea se recomanda introducerea uleiului de susan in alimentatia de zi
cu
zi.

Studiile stiintifice au aratat ca si nivelul colesterolului este redus tot cu ajutorul acestor
minunate seminte care actioneaza de asemenea ca si antioxidanti, aparandu-ne corpul
impotriva actiunii nocive a radicalilor liberi. Si aportul ridicat de fibre conduce la scaderea
colesterolului,
reglarea
digestiei
si
a
tranzitului
intestinal.

Tiamina sau vitamina B1 contribuie si ea la reducerea presiunii sangelui, ameliorand


starea
de
sanatate
si
inducand
un
somn
odihnitor
si
linistit.
De asemnea consumul regulat de susan este recomandat in alimentatia femeilor aflate la
menopauza, deoarece magneziul continut de acesta, dupa cum aminteam si mai sus
scade tensiunea, in timp ce calciul reduce durerile de cap si amelioreaza simptomele
neplacute, asociate cu aceasta perioada. Apoi, zincul continut de semintele de susan
conduce la marirea densitatii osoase , ajutand in acest fel femeile de varsta a doua si a
treia sa isi mentina articulatiile sanatoase. Tot magneziul este cel care amelioreaza
manifestarile sindromului premenstrual si previne diabetul de tip2, in cazul femeilor cu
exces
de
greutate.

Studiile stiintifice au relevat faptul ca, cu cat este mai mare concentratia de magneziu in
organism, cu atat scad sansele riscului de sindrom metabolic , in cazul adultilor sanatosi.

Pe langa elementele amintite anterior, semintele de susan contin si vitaminele E, B,D,F,


proteine ( cu 50% mai mult decat continutul proteic al carnii) lecitina, vitala pentru
sistemul imunitar, precum si acid linoleic, care previne arterioscleroza , reduce tensiune
arteriala
si
este
benefic
in
cazurile
de
diabet.

Acizii nesaturati, proveniti din grasimile vegetale bune, lupta cu succes in cazurile de
imbatranire
timpurie.

In plus, in semintele de susan se gaseste si argina , un aminoacid esential cu rol in


prevenirea si intarzierea aparitiei si dezvoltarii tumorilor . Tot argina este responsabila de
detoxifierea ficatului si a rinichilor, are un rol benefic in intarirea sistemului imunitar si
stimuleaza
spermatogeneza,
implicit
conducand
la
cresterea
fertilitatii.

Pe langa gustul sau excelent si aromant in salate, supe si mancaruri, uleiul de susan este
minunat in ceea ce priveste ingrijirea tenului. Acesta hidrateaza in profunzime,
revitalizand tenul obosit, lipsit de stralucire. Vitaminele si nutrientii din continutul
acestuia actioneaza delicat. hranind si in acelasi timp alungand bacteriile si impuritatile
de
la
nivelul
pielii.
Efectul sau antifungic si bactericid il recomanda in tratamentul paradontozei si aftelor
bucale. Timp de trei luni, in fiecare seara se maseaza zona afecata cu 2-3 picaturi de ulei
de
susan.

Consumul regulat dar moderat de seminte de susan poate avea un rol esential in
prevenirea
cancerului
de
colon
precum
si
a
celui
de
piele.
Uleiul de susan se utilizeaza si in tratarea iritatiilor bebelusilor dar si pentru a inlatura
bacteriile agresive sau raceala. Susanul poate fi introdus in alimentatia bebelusilor
incepand cu varsta de 6-8 luni, aceasta perioada variind in functie de evolutia copilului,
istoricul alergen din familie, precum si in cazurile de dermatita atopica sau astm. Foarte
important, pentru a evita inecarea bebelusului, semintele nu se ofera intregi ci numai
rasnite si adaugate ulterior in piureurile de fructe si legume, dar si sub forma de lapte,
foarte
consistent
si
bogat
in
calciu.

Cum

se

consuma,

prepara

susanul?

Se poate consuma ca atare sau pot fi introduse in salate, smoothie, prajituri, produse de
panificatie
sau
se
poate
prepara
un
delicios
lapte
de
susan.
Asa cum v -am obisnuit urmeaza o reteta delicioasa si pentru ca astazi avem parte de un
produs senzational si sanatos va voi prezenta o reteta dulce si una sarata.

Daca

tot

am

discutat

de

minunatul

Lapte
Avem

lapte

de

susan,

haideti

de

100

sirop

de

l
miere
de
scortisoara

il

incercam:
susan

nevoie
seminte

g
1

sa

apa
de
agave

sau
din

de:
susan
plata,
albine
curmale
belsug

Cum
procedam:
Mai intai se pun semintele la inmuiat intr-un castron cu apa si se lasa peste noapte. A
doua zi se arunca apa si se clatesc foarte bine. Apoi se pun intr-un blender impreuna cu
apa plata si se amesteca timp de 1-2 minute. Apoi cu ajutorul unui tifon se strecoara si
se stoarce foarte bine pulpa, care nu se arunca ci se va pune la frigider, pentru a o
consuma impreuna cu cereale sau fructe. In laptele obtinut se adauga siropul de agave
sau
mierea
si
scortisoara.
O alta varianta de indulcire o reprezinta curmalele. Acestea se inmoaie in apa, timp de 12 ore. Se adauga 15 curmale inmuiate la 1 litru de lapte. Acest lapte se tine la frigider
timp de 2-3 zile, intr-un recipient de sticla. Se poate incalzi inainte de servire, dar nu
mai mult de 40 grade celsius, pentru a nu-si pierde proprietatile benefice.

In
Tahini,

ceea

ce

priveste
aperitiv

reteta

sarata

va
cu

propunem:
susan

Avem
nevoie
de
:

100
g
seminte
de
susan
doi catei de usturoi sau fulgi de usturoi daca vreti o intensitate mai mica

zeama
de
la
o
lamaie
Cum

procedam:

Se dau prin rasnita sau blender semintele de susan si se obtine asa-numita pasta tahini.
Se amesteca cu usturoiul pisat si cu zeama de lamaie pana se omogenizeaza. Aceasta
delicatesa hranitoare reprezinta un ingredient de baza pentru renumitul hummus, dar de
asemenea ea se poate consuma si ca atare, pe paine prajita, ca aperitiv.
Pofta mare !