Sunteți pe pagina 1din 15

Curs I

Farmacognozie generala
Def:-disciplina cu profil farmaceutic;
- ştiinţă cu character aplicativ care se ocupă cu studiul materiilor
prime vegetale sau animale, folosite în oficină sau în industria de
medicamente la obţinerea de preparate farmaceutice(infuzii,
decocţii, extracte, tincturi) sau a unor constituenţi chimici, înzestraţi
cu proprietăţi terapeutice (atropina, papaverina, digoxina), în scopul
transformării lor în medicamente.
- Denumirea deriva din cuvintele grecesti:pharmacon=remediu,
substanţă medicament şi gnosis=cunoastere

Ramurile farmacognoziei:
- farmacognozia decriptivă:cunostinţe despre sursele
producătoare(raspandire, descriere,cultura)si despre produsele
vegetale sau animale(obtinmere, conservare, intrebuintari)
- fitochimia sau chimis vegetală:disciplina cu caracter chimic si
biologic care aduna cunostinte despre structura chimica, modul de
formare a princiilor active, in baza carora se elaboreazaprocedee de
extractie, purificare,identificare si dozare ptr a determina calitatea
produselor vegetale.
- Fitoterapia:tratarea unor maladii cu ajutorul preparatelor
farmaceutice de origine vegetala.

Date istorice privind folosirea plantelor medicinale


Întrebuinţarea plantelor medicinale ca factori terapeutici probabil că a
apărut odată cu societatea omenească.
Numeroase dovezi arheologice atestă utilizarea unor specii ca macul,
măselariţa, cânepa sau a unor răşini şi balsamuri din perioada primelor
comunităţi umane. Cele mai vechi urme scrise descoperite până în prezent
sunt din perioada civilizaţiilor sumeriene, babiloniene, chineze sau egiptene,
datând din mileniile III-IV î.e.n.
Pe teritoriul ţării noastre, prezenţa omului este atestată prin numeroase
descoperiri arheologice, ca având o vechime de circa 2 milioane de ani.

1
Acum 20 mii de ani, pe aceste locuri, s-a stabilit o populaţie autohtonă care a
acumulat în timp un adevărat tezaur de bogate resurse naturale şi tradiţii,
între care şi plantele medicinale.
De menţionat că apariţia primelor puncte de preparare şi comercializare a
preparatelor medicinale sub forma farmaciilor are loc începând cu secolul al
XV-lea.

Relatia plante medicinale - fitoterapie

Dintre terapiile alternative, fitoterapia (prevenirea, eradicarea sau


ameliorarea bolilor cu ajutorul plantelor medicinale) a avut dintotdeauna
cea mai mare dezvoltare. Acest fapt s-a datorat atat abundentei plantelor,
in comparatie cu alte resurse, posibilitatilor de cunoastere din experienta
proprie si observatie (plantele fiind mai intai surse de hrana, atat pentru
om, dar si pentru animale), cat si a conditiilor de trai (oamenii nu aveau
alte mijloace de combatere a bolilor decat resursele naturale). Sunt
aproximativ 40.000 de ani de cand aborigenii au fost implantati pe
continentul australian, obligati sa se adapteze la conditiile foarte dure de
mediu si sa-si gaseasca leacuri pentru bolile lor. Este remarcabil modul in
care ei au reusit sa dezvolte cunostinte despre flora indigena. Astfel,
utilizand in mod curent frunze de Melaleuca alternifolia, i-au descoperit
actiunile. Astazi, uleiul volatil obtinut de la aceasta specie este de o
deosebita importanta pentru aromaterapie.

Relatia plante medicinale - aromaterapie

Aromaterapia pare sa fie nu cu mult mai tanara decat fitoterapia. In


functie de evolutie, ea a cunoscut 4 etape: utilizarea plantelor ca atare
(sub forma de condimente, macerate, infuzii, decocturi); folosirea
fumigatiilor si a maceratelor in uleiuri vegetale; obtinerea prin distilare a

2
uleiurilor volatile si intrebuintarea lor; explicarea proprietatilor (fizice,
chimice, bio-chimice) prin componentii chimici ai uleiurilor volatile
(epoca moderna). Aceste afirmatii sunt sustinute de descoperirea in
Pakistan a unui alambic de pamant ars, datat ca fiind din anul 5.000 i. C.
De asemenea, se apreciaza ca pe continentul indian, zona bogata in plante
aromatice, "apele aromatice" au fost cunoscute si utilizate de mai bine de
7.000 de ani, ca parfumurile erau folosite pe scara larga in medicina,
Rishis recomandandu-le in cursul sacrificiilor religioase pentru tratarea
trupului si sufletului. O inscriptie gasita in Mesopotamia (datata ca avand
aproape 4.000 de ani) mentioneaza utilizarea uleiurilor in ceremoniile
religioase, dar si in lupta contra epidemiilor de diferite boli infecto-
contagioase. In Babilon, a aparut o prima forma de aromaterapie -
fumigatii, care constau in arderea unor plante aromatice (chiparos s.a.) in
lupta contra spiritelor malefice, considerate ca furnizoare de maladii si
duhoare. In China, spre 3.500 i. C., de-a lungul Fluviului Galben, lemnul
plantelor aromatice era utilizat ca tamaie, iar Shen Nung redacta cel mai
vechi tratat de fitoterapie in care cita numeroase plante aromatice si
Houang-Tinei-Jing Su-Wen facea referire la utilizarea preparatelor oleo-
aromatice pentru masaj. Exemplele ar putea continua.

Relatia plante medicinale - apiterapie

Daca relatia dintre plantele medicinale si fito - sau aromaterapie este


evidenta, mai putin vizibila este relatia acestora cu apiterapia. Produsele
folosite in apiterapie sunt fie de prelucrare a unor exsudate ale plantelor
de catre albine, fie de secretie proprie (laptisor de matca, venin, ceara).
Calitatea si proprietatile terapeutice ale produselor din prima categorie
depind de speciile de pe care s-au recoltat nectarul (pentru miere), apa de
roua (mierea de mana), ceara si rezinele mugurilor (propolis) sau polenul
florilor (in cazul pasturii de polen). Mierea poate proveni din nectarul
florilor de tei si de roinita (in acest caz are suplimentar proprietati
sedative), de menta (capata proprietati anti-spastice, usor anestezice), de

3
trifoi (proprietati estrogene), de salcam (proprietati hipotensive, diuretice)
etc. Propolisul, in functie de specia de pe ai carei muguri au fost recoltate
rezinele, poate fi puternic cicatrizant (daca contine acizi rezinici,
balsamuri, flavone lipofi le), antiseptic si antioxidant (cand contine
derivati fenilpro-panici - acizii cinamic, ferulic, cumaric, cumaric si
flavone), anti helicobacter pylori.

Produs vegetal:organul sau o anumită parte a plantei,supusa unor prelucrari, uscata


dupa recoltare, care se foloseste pentru prepararea unor medicamente in farmacie
sau in industria de medicamente.

Acţiunea terapeutică a acestor produse vegetale se datoreste unor subtante chimice


sintetizate de organismul vegetal sau animal=principii active.

Acţiunea terapeutică poate fi dată de o singura substanta (salicozida, arbutozida) sau


de un grup de constituenti cu aceeasi structura chimica de baza, dar care se
diferentieaza intre ei prin radicali(ex:heterozide cardiotonice).

Localizarea principiului activ este diferita, incelule specializate, in tesuturi sau in


intreaga planta,in fucntie de aceasta se recolteaza numai anumite parti din planta sau
intreaga planta.

Denumirea produselor vegetale:


-se denumesc in latina prin doi termeni:primul arat genul, uneori chiar specia
producatoare,, cel de-al doilea precizeaza organul folosit
Ex: Althaeae radix(radacina de altaea officinalis)
Belladonnae folium(frunza de Atropa belladonna)
Alteori produsul se denumeste cu intreg numele speciei producatoare:Digitalis
purpureae folium sau digitalis lanatae folium.
Exista produse la care denumirea nu are nimic in comun cu specia producatoare:
-Opiu(latex obtinut prin incizia fructelor imature de Papaver somniferum)
-Secale cornutum (sclerotii ciupercii Claviceps purpurea)

4
CURS 2

In productia de plante medicinale si aromatice calitatea produselor este data


de continutul in principii active. Cantitatea de principii active din planta este
conditionata de factori ecologici, de zonarea speciei, de tehnologia de
cultura, de valoarea biologica a cultivarului (populatie, soi, hibrid,etc.) si nu
in ultimul rand, de modalitatile de prelucrare primara si respectiv secundara.
Acesti factori sunt prezentati in continuare.

Factorii climatici
Optimizarea conditiilor de crestere si dezvoltare a plantelor se realizeaza
functie de cerintele biologice privind temperatura, apa, lumina si solul
.Pentru a parcurge un ciclu de vegetatie, o specie are nevoie de o anumita
cantitate de caldura exprimata in constanta termica (suma temperaturilor
medii zilnice mai mari de 5ºC), avand valori cuprinse intre 900ºC si 2200ºC
pentru majoritatea plantelor medicinale si aromatice . Cerintele de
temperatura sunt influentate de originea speciei, astfel incat fiecare faza
fenologica are un optim de temperatura ce variaza intre 18 ºC si 25ºC, cu
maxime care nu trebuie sa depaseasca 35ºC. In general temperaturile
moderate favorizeaza producerea de biomasa vegetala, in timp ce
temperaturile ridicate determina acumularea de principii active, cum ar fi
uleiurile esentiale. Plantele medicinale si aromatice manifesta cerinte
moderate de apa, nivelul optim realizandu-se la cca. 70% din capacitatea
totala de retinere a apei. Totusi, in timpul proceselor de crestere si dezvoltare
a plantelor apar unele faze critice cum ar fi germinatia (cu precadere la
speciile cu seminte mici si foarte mici), fenofaza de imbobocit-inflorit,
formarea organelor subterane, etc. In ceea ce priveste factorul lumina,
majoritatea plantelor medicinale si aromatice sunt heliofile si se
caracterizeaza printr-o anumita fotoperiodicitate, distingindu-se in acest sens
plante de zi scurta, plante de zi lunga si plante care nu reactioneaza la
lungimea zilei.

Solul
Cerintele legate de sol se refera in mod deosebit la structura si textura, prin
prisma faptului ca majoritatea plantelor au seminte mici si foarte mici si
necesita in primele stadii de dezvoltare un raport favorabil intre aer, apa si
substante nutritive. Proprietatile chimice ale solului trebuie sa corespunda
necesitatilor de micro si macroelemente. Reactia solului exprimata printr-un
Ph neutru asigura cele mai bune conditii de crestere si dezvoltare pentru
majoritatea speciilor de plante medicinale. Imbunatatirea compozitiei

5
chimice a solului prin folosirea ingrasamintelor si a amendamentelor pentru
corectarea reactiei solului determina obtinerea unei productii de biomasa
vegetala corespunzatoare.

Zonarea
Zonarea plantelor medicinale si aromatice reprezinta o activitate cu grad de
dificultate ridicat, menita sa asigure un raport optim intre conditiile
pedoclimatice si cerintele biologice ale plantelor. Se evita astfel situatiile in
care conditiile naturale pot determina cresterea productiei de biomasa
vegetala in detrimentul continutului in principii active. La alegerea unei
specii pentru un anumit areal de cultura se are in vedere complexitatea
interactiunii diferitilor factori de vegetatie.

Tehnologii de cultura. Generalitati.


Tehnologiile de cultivare la plantele medicinale si aromatice sunt
determinate de specie si tipul de cultura (anuala, bianuala sau multianuala),
de organul de planta recoltat (herba, frunze, flori, radacini, etc.) si de zona
de cultura (la speciile cu plasticitate ecologica mare).

Asolamentul
Asolamentul si rotatia culturilor de plante medicinale si aromatice se
caracterizeaza prin urmatoarele: - culturile de plante se infiinteaza pe
terenuri cu grad redus de imburuienare, plane sau cu expozitie sudica, pe
care s-au realizat lucrari agrofitotehnice specifice speciilor prasitoare sau
leguminoase; - revenirea pe acelasi teren se face dupa cel putin 4 ani
(datorita unor boli si a imburuienarii specifice) pentru majoritatea speciilor
de plante medicinale; - culturile bianuale sau multianuale se amplaseaza in
afara asolamentului; - asolamentul la plantale medicinale si aromatice
trebuie sa fie mixt.

Fertilizarea
Aplicarea de ingrasaminte minerale si /sau organice, determina cresterea
productiei de principii active, fiind in acest sens sustenabila economic.
Ingrasamintele organice, de regula gunoiul de grajd, trebuie sa fie bine
fermentate si sunt aplicate, pentru o mai buna valorificare, la planta
premergatoare pentru speciile anuale. Ingrasamintele chimice cu micro sau
macroelemente se utilizeaza in functie de agrofondul existent, de raportul
elementelor specifice fiecarei specii si de productia de principii active
urmarita. La culturile de plante medicinale si aromatice aplicarea
ingrasamintelor chimice cu macroelemente (azot, fosfor, potasiu, etc.) se

6
face de regula toamna la lucrarile de baza ale solului si fazial in timpul
perioadei de vegetatie, prin fertilizare extraradiculara folosind
ingrasamintele foliare. Epoca de aplicare, modul si doza sunt stabilite in
functie de specie,de tehnologia de cultura, de zona, de tipul de sol ,etc.

Lucrarile solului
Lucrarile de baza ale solului sau de pregatire a patului germinativ asigura in
mare parte reusita realizarii culturilor si a productiei de biomasa vegetala.
Lucrarile pentru pregatirea patului germinativ sunt in general mai
pretentioase. Se urmareste realizarea unui strat de sol bine maruntit si afanat,
nivelat si uneori tasat pe adincimea de insamantare, in special pentru
plantele cu seminte mici si foarte mici. Materialul biologic de inmultire
folosit la infiintarea culturilor de plante medicinale se constituie din seminte,
fructe sau organe vegetative aeriene sau subterane (butasi, bulbi, stoloni,
rizomi, radacini). La realizarea unei culturi se foloseste numai material
biologic certificat, de regula cu valoare biologica ridicata. Obtinerea unei
culturi uniforme este asigurata de existenta unor valori ridicate pentru
parametrii de puritate biologica, greutatea a 1000 de boabe, germinatie, etc.

Semanatul, plantatul
Epoca de semanat difera de la o specie la alta. Alegerea momentului
favorabil pentru infiintarea unei culturi depinde de specie, de zona, de
conditiile agrometeorologice, etc. Semanatul se poate face direct in camp
sau in spatii protejate, caz in care materialul obtinut se planteaza in camp
sub forma de rasad. Plantarea rasadurilor sau a altor organe de planta cu rol
de inmultire se face manual sau mecanic. Norma de samanta sau cantitatea
de material biologic de inmultire folosita la hectar variaza functie de
desimea plantelor, habitusul lor, marimea semintelor, scopul culturii, etc.
Distanta intre randuri si norma de material biologic folosita la un hectar
asigura desimea unei culturi infiintate pentru un anumit scop (productie de
herba, de flori, de seminte, etc.). Plantarea rasadului sau a diferitelor organe
vegetale folosite ca material de inmultire se face de obicei in zilele noroase,
dimineata sau seara. Udarea rasadurilor se realizeaza cu ajutorul diferitelor
metode de irigare.

Lucrari de intretinere
Lucrarile de intretinere care se realizeaza intr-o cultura perena sau nou
infiintata se fac inainte si in timpul perioadei de vegetatie. O prima lucrare
care se executa primavara este grapatul la culturile ce au fost infiintate
toamna. Distrugerea crustei si a buruienilor, precum si afanarea solului intre

7
randuri se realizeaza prin prasile mecanice si/ sau manuale, iar pe randuri
prin prasile manuale. O lucrare dificila si costisitoare, specifica plantelor
medicinale si aromatice, este plivitul care se realizeaza manual, uneori
facandu-se concomitent cu raritul. Lucrarile mecanice si manuale de
intretinere se fac ori de cite ori este nevoie. Combaterea chimica a
buruienilor reprezinta o lucrare care trebuie executata numai in mod
exceptional pe acele terenuri cu grad ridicat de imburuienare, folosind
erbicide sistemice in doze minime recomandate. Aplicarea pesticidelor in
general si in special a erbicidelor in culturile de plante medicinale si
aromatice ridica numeroase probleme legate de absorbtia substantelor active
in organele plantei, care ulterior sunt supuse procesului de prelucrare –
extractie si in mod inevitabil de concentrare. De aceea folosirea unor metode
de combatere integrata a buruienilor in culturile de plante premergatoare, a
unor terenuri cu grad redus de imburuienare sau a unor metode de
agricultura ecologica, reprezinta solutii sigure si curate de obtinere de
biomasa vegetala de plante medicinale si aromatice. Irigarea culturilor este
necesara in zonele cu deficit de umiditate sau la speciile care necesita multa
apa, caz in care se va efectua concomitant cu fertilizarea. Combaterea bolilor
si a daunatorilor se poate face la samanta si direct in camp. Modul de
folosire a insecto-fungicidelor, concentratia si epoca de administrare depind
de tipul agentului patogen, de tipul produsului folosit in combatere, etc.

Obţinerea produselor vegetale-se parcurg mai multe etape:


1.Recoltarea:se face in momentul cand planta intreaga sau anumite organe ale ei
conţin cea mai mare cantitate de principii active.

Daca se face in alt moment se pot face accidente foarte grave sau se pot recolta
substituenti ce au produse inactive.
Fiecare organ al plantei are o perioada optima de recoltare si un anumit mode de
prelucrae ulterioara.

Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta


relatia substanta activa - actiune farmacodinamica, de prima
importanta este calitatea plantelor din care vom prepara retete
recomandate in aceasta lucrare.

8
In primul rind dorim sa subliniem faptul ca recoltarea plantelor
medicinale din flora spontana trebuie facuta din zone nepoluate, cit
mai indepartate de unitatile industriale, de asezamintele omenesti si
cai de acces dintre localitati (margini de drumuri, cai ferate, sosele
etc.)
Al doilea element pentru obtinerea unui material de buna calitate il
constituie cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai
ridicat in substante active (radacini, rizomi, parti aeriene, scoarte,
frunze, flori, fructe, seminte). Acesta se va deduce din insasi
formularea data pentru fiecare planta, ceai medicinal, tinctura, extract
sau alta forma farmaceutica din aceasta lucrare.
Al treilea element important, legat tot de continutul in substante
active, este momentul optim de recoltare. Alegerea momentului optim
de recoltare este conditionata de stagiul de vegetatie a plantelor
(inainte de inflorire, in stadiul de boboc, in timpul infloririi etc.) si de
anotimp.
Tot in legatura cu momentul de recoltare sint de retinut si perioada
din zi si conditiile meteorologice cind se face recoltarea. In general,
plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata dupa ce s-a
ridicat roua sau dupa amiaza, pina la apusul soarelui. Plantele
medicinale continind uleiuri volatile se vor recolta in special pe timp
noros sau dimineata, inainte de rasaritul soarelui.

Al patrulea element, de ordin tehnic, este metoda cea mai corecta de


recoltare. In special pentru protectia plantelor medicinale perene si
pentru asigurarea perpetuarii speciei la recoltare trebuie sa se tina
seama de anumite reguli nelegiferate, dar de mare importanta pentru
viitorii ani. A valorifica rational o zona geografica bogata in plante
medicinale spontane nu inseamna a extermina plantele din zona
respectiva.

In cazul recoltarii organelor subterane sau a plantelor intregi se vor


lasa in zona respectiva suficiente plante care sa asigure materialul de
inmultire pentru anii viitori. In cazul in care se vor recolta florile sau
partile florale cu frunze se va utiliza foarfece. In nici un caz insa nu se
recomanda ca de exemplu pentru valorificarea florilor de tei sa se taie
ramurile sau chiar copacul insusi. Recoltarea mugurilor este indicat sa
se faca din pachetele de exploatare forestiera de primavara de pe

9
arborii doboriti. Chiar si in cazul valorificarii fructelor se vor lasa
suficiente fructe care sa asigure perpetuarea speciilor. O datorie
cetateneasca este ca in zonele de unde s-au recoltat plantele sa se
insaminteze terenurile cu material de inmultire din aceleasi specii care
au fost valorificate.
Radacinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) si tuberculii
(Tubera), cu alte cuvinte partile subterane ale plantelor, se recolteaza
primavara timpuriu, inainte de formarea mugurilor sau lastarilor
vegetativi sau toamna tirziu, dupa vestejirea frunzelor aeriene.
La recoltarea acestor organe subterane ale plantei, datorita lipsei
partilor aeriene (tulpini, frunze, flori), se pot ivi cele mai multe
confuzii. Deci se va acorda o atentie deosebita identificarii botanice a
speciilor respective.
Partile aeriene (Herba) ale plantei impropriu numite de unii iarba prin
vulgarizarea termenului latin herba (in limba romana iarba se refera
la iarba pe care o pasc animalele, iar in stare uscata se numeste fin) se
recolteaza, de obicei, cu putin inainte de inflorirea completa sau in
timpul infloririi. Momentul optim de recoltare a plantelor in acest caz
este foarte diferit, in functie de specie, altitudini si zona geografica
unde creste planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu
secera si nici intr-un caz prin smulgere. De exemplu specia Fierea
pamintului este din ce in ce mai rara, pe cale de disparitie, datorita
faptului ca se recolteaza citeva exemplare macar pentru a se inmulti
prin seminte.
Mugurii foliari se recolteaza primavara devreme inainte ca ei sa se
desfaca. Asa cum am mai subliniat, se recomanda sa se valorifice din
parchetele de exploatare forestiera.
Scoarta sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se
valorifica in special primavara la inceputul vegetatiei, cind se
desprinde mult mai usor. Si in acest caz se vor lasa suficiente ramuri
nedecojite pentru refacerea arbustului sau arborelui. Frunzele se
recolteaza dupa ce au ajuns la maxima dezvoltare, manual, dar nu
prin strunjire, pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de
contact cu aerul si prin aceasta pierderi mari in special in cazul
plantelor continind uleiuri volatile.

Recoltarea florilor pentru unele specii se recomanda sa se faca in


stadiul de boboc (Salcimul galben japonez), iar pentru altele la

10
inceputul infloririi sau in timpul infloririi, inainte de ofilire.
Fructele se recolteaza unele in pirga (macese) cind contin maximum de
vitamine, fie cind au auns la coacere (afinele, ienuperele, porumbele).
Semintele se recolteaza cu putin inainte de maturizare, apoi se intind
imediat pentru uscare in straturi subtiri.
Toate materiile prime vegetale se usuca imediat dupa recoltare. In
scopuri industriale sau in cazul timpului nefavorabil uscarea se face in
solarii sau in uscatorii speciale. Pentru utilizarea plantelor in farmacia
casei plantele se taie in bucati mici imediat dupa recoltare si se pot
usca in poduri bine aerisite, puse pe coli de hirtie, rogojini sau prelate
curate. Inainte de uscare se va proceda la conditionarea partilor de
planta intelegind prin aceasta indepartarea corpurilor straine, a altor
specii de plante, parti innegrite sau atacate de insecte.
Dupa uscare, plantele vor fi ambalate in pungi de hirtie sau saculeti de
pinza sau in cutii de carton, in nici intr-un caz in ambalaje din
material plastic. Se pastreaza la temperatura camerei, in locuri curate,
protejate de lumina directa solara, fara umiditate mare, ferite de
insecte si rozatoare.

Pentru utilizarea plantelor medicinale ca atare sau ca plante


medicinale, tincturi, extracte, ele trebuie sa aiba o puritate cit mai
ridicata. Nu se vor folosi plante medicinale provenind din zone
industriale sau de pe terenuri unde s-au combatut daunatorii cu
mijloace chimice.
Inainte de folosire sub forma de infuzii, decocturi, tincturi, extracte
sau alte forme farmaceutice destinate in special uzului intern, plantele
se vor spala cu apa rece la fel ca fructele sau legumele.

11
CURS 3

Unele din formele farmaceutice cele mai simple sint pulberile (Pulvis),
inglobate in miere sau ambalate in casete sau capsule operculate sau
sub forma de comprimate. Reprezinta avantajul ca nu sufera actiunea
termica si nici actiunea unor solventi care pot sa le schimbe calitatea.

Maceratul este solutia extractiva cea mai simpla obtinuta din plante la
temperatura mediului ambiant. Acest procedeu este indicat pentru
speciile de plante care contin substante active care se extrag la rece, ca
de exemplu: nalba mare, inul, viscul s.a. Materia prima vegetala
fragmentata sau intreaga se mentine in contact cu cantitatea de apa
potabila prescrisa un timp de 2-12 ore, agitind din cind in cind. Se
filtreaza prin tifon si se administreaza in aceeasi zi. Infuzia se
recomanda de obicei sa fie preparata din flori sau din partile de planta
cu tesuturi fragile (frunze, muguri, parti aeriene). Materia prima
fragmentata se umecteaza cu 3 parti apa calduta. Dupa 5 minute se
introduc intr-un vas preferabil din portelan care a fost incalzit in
prealabil cu apa clocotita. Peste plante se toarna apa clocotita si se
acopera vasul. Se lasa in repaos 10-15 minute. Se filtreaza prin tifon,
care se stoarce usor.

Decoctul este tot o solutie extractiva apoasa obtinut la cald din materia
prima vegetala fragmentata, umectata la fel ca in cazul infuziei, dar
mentinind la fierbere cu cantitatea de apa prescrisa. Prepararea
decoctului dureaza timp de 15-30 minute la foc domol, in cazul in care
nu se prescrie alt timp. Solutia extractiva apoasa astfel obtinuta se
filtreaza fierbinte, apoi peste plantele ca atare sau in amestec se mai
aduce o cantitate de apa pentru a completa apa de evaporare. Acest
procedeu se intrebuinteaza in special in cazul materiilor prime
vegetale cu consistenta dura: radacini, scoarta (coji), unele fructe si
seminte.
Toate aceste tipuri de solutii extractive se prepara maximum pentru o
zi, se pastreaza la frigider, apoi se aduc la temperatura camerei, se
indulcesc cu zahar si miere, ciclamat de sodiu sau aspartam in cazul
diabeticilor, in cazuri de diaree sau nu se indulcesc deloc daca se
prescrie aceasta.

12
Tinctura este o solutie extractiva hidroalcoolica obtinuta la
temperatura camerei prin percolare (in industrie) sau prin macerare
in farmacia casei. Timpul de macerare dureaza 7-10 zile si se foloseste
alcool 40-70 grade in cazul in care nu se prescrie alta concentratie.
Pentru plantele medicinale cu actiune blinda se folosesc 20 la suta
plante, iar pentru cele cu actiune puternica 10 la suta. Dupa aceea se
filtreaza si se lasa sa se sedimenteze la loc rece. Se pastreaza in sticle
brune. Se administreaza sub forma de picaturi.
Siropul face parte din categoria solutiilor extractive apoase si se obtine
din macerate, decocturi sau sucuri de plante la care se adauga 64 la
suta zahar pentru a-i asigura o buna consevare in timp. In sirop se pot
adauga tincturi sau alte substante medicamentoase, pentru a le mari
eficienta.

Vinul medicinal este o forma farmaceutica obtinuta din materii prime


vegetale fragmentate, dar macerate in vin de buna calitate. Este
destinat uzului intern, in special pentru stimularea apetitului, in care
scop se administreaza cu jumatate de ora inainte de masa. Nu se
recomanda celor cu gastrite acide, hipertensivilor, in hepatite,
gravidelor, mamelor care alapteaza, copiilor.
Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor in otet de vin,
in cantitate de 50-100 g, plante maruntite la 1 litru otet. Macerarea
dureaza 7-8 zile dupa care se filtreaza prin tifon, iar la sfirsit
continutul se preseaza. Se utilizeaza sub forma de frictiuni.

Uleiuri medicinale se obtin prin macerarea plantelor in ulei comestibil,


timp de 4-6 saptamini. Astfel se prepara uleiul de sunatoare, musetel
sau din alte plante. Se folosesc pentru ingrijirea unor plagi greu
vindecabile, in arsuri sau in degeraturi.

Iata si citeva forme fitoterapice de uz extern:

• Inhalatia - se obtine din plante medicinale bogate in uleiuri


volatile sau chiar din amestec de uleiuri volatile care se pun in
vase smaltuite si cantitatea de apa clocotita prevazuta. Vaporii de

13
apa saturati in uleiuri volatile actioneaza prin inhalare
patrunzind in caile respiratorii.
• Gargarismele se prepara sub forma de infuzie sau decoct din
plante si se utilizeaza sub forma de gargara in stomatite, gingivite,
afte bucale, amigdalite, abcese dentare etc. Cataplasmele sau
prisnitele sau compresele sint destinate uzului extern si se obtin
din solutii extractive apoase sau hidroalcoolice cu care se imbiba o
bucata de tifon sau pinza curata si se aplica direct pe piele pentru
a obtine un efect revulsiv, emolient sau antiinflamator. In acelasi
mod se aplica si unele masti cosmetice din plante.
• Baile fitoterapeutice sint forme de utilizare a plantelor medicinale
si aromatice destinate uzului extern. Pentru a obtine un amestec
de plante pentru bai (Ceaiuri balneologice), plantele fragmentate
se introduc intr-un saculet de tifon dublu. Dupa umectare,
saculetul cu plante se fierbe, conform indicatiei 10-30 minute, la
foc domol, in 3-5 litri apa. Totul se toarna in cada de baie cu apa
la o temperatura potrivita.
• Baile locale se prepara la fel ca baile de plante, dar in cantitati
mai mici de lichid si se recomanda in cazul unor traumatisme
locale, plagi purulente, hemoroizi etc. Exista numeroase alte
forme de prelucrare si administrare a plantelor, dar care apartin
domeniului industriei farmaceutice.

2. Sortarea:îndepărtarea corpurilor străine, a impurităţilor din plantă sau părţi ale


produsului decorticate, brunificate, lignificate sau contaminate de agenţi dăunători.

3. Decorticarea:-sunt numai unele produse care necesită decorticare(rădăcina d e


Althaea Off.);se indeparteaza unele tesuturi externe cu ajutorul unor cutite.
Atenţie! Decorticarea nu este egala cu obţinerea scortelor.(se pastreaza mai multe
straturi de tesuturi)

4. Stabilizarea si fermenatrea:dupa recoltare incep procesele de degradare


biologica a principiilor active=>produsi mai putin activi sau inactivi.
Stabilizarea se face prin:
-congelare
-liofilizare
-adaugarea de inhibitori enzimatici, de antioxidanti.

14
Fermentatia conduce la schimbarea culorii, a gustului, a mirosului.
5. Uscarea:proces de indepartare a apei din produsele proaspat recoltate cand
continutul in apa paote atinge 45-95%; uscarea naturala se face in aer liber, la umbra
sau la soare.
Atentie!Plantele urat mirositoare sau toxice se usuca in compartimente separate(nu
secontamineaza cu celelalte!)

6. Liofilizarea: îndepărtarea apei prin congelare(la -20 grade),urmată de sublimarea


cristalelor de gheata prin încălzire treptată sub presiune scazuta.

7. Condiţionarea:aducerea in conditiile cerute de normele de calitate.Sefolosesc


site, vanturatoare,pulverizatoare,malaxoare.

8. Ambalarea si marcarea:se afce in scopul livrarii sau depozitarii catre


consumator.Ex:saci de iuta, cutii de tabla, pungi de hartie.

9.Depozitarea si conservarea:Se pastreaza si camere sau depozite special


amenajate (curate, aerisite, uscate, cu umiditate constantă, racoroase, iluminate
indirect, ferite de rozatoare, insecte)

Degradari ale produselor vegetale in timpul conservarii

Factorii determinanti ai degradarii sunt:Umiditatea crescuta peste 14-15% e mediu


de reactie pentru enzimele existente in produsele vegetale =>se degradeaza
prod.vegetale

Lumina, aerul si umiditatea:determina in timp rancezirea,degradarea prod.vegetal.

Temperatura ridicată determină accelerarea proceselor enzimatice si pierderea apei


in timpul conservarii.

Produs animal:daca materia prima pentru obtinerea de principii active pure provine
de la animale.

15