MISCELLANEA DESPRE SANCTUARUL MARE ROTUND DE LA GRADISTEA DE MUNTE (JUD. HUNEDOARA) Nici un alt monument dacic n-a suscitat atitea discutii ca sanctua- rul mare rotund din incinta sacra a Sarmizegetusei. Cei mai multi cer- cetatori sint de parere c& aici trebuie localizat ,muntele sfint“ al dacilor'. Strabon’, vorbind despre Zalmoxis, ne spune cA si-a petrecut viata intr-o pestera. ,,Muntele [unde se afla pestera] a fost socotit sfint si s-a numit asa. I se zicea Cogainon si la fel a fost si numele riului care curgea pe linga el. Inc la 1854 W. Bessell® contesta autenticitatea nu- melui socotindu-l1 drept o corupteld din xa7éyotog. I. I. Russu inclina sd-i dea dreptate lui Bessel, mentionind ca atit toponimul cit si hidro- nimul x@yatovey nu par a fi autentic daco-getice‘. Discutia este re- luata intr-un articol al regretatului meu prieten N. Gostar (aparut pos- tum) in’ colaborare cu V. Lica®. Cei doi autori ajung la concluzia ca intr-adevar este vorba de o coruptela si cd numele ca atare n-a existat nici pentru munte si nici pentru riul care curgea pe linga el. Asadar, nu cunoastem numele centrului religios situat in imediata apropiere a cetatii celei mari de la Gradistea de Munte. Se prea poate sa nu fi avut altul decit cel al intregii asezdri. Stim insa cu siguranta cé incinta sacra se compunea din numeroase sanctuare patrulatere ori rotunde. Sapaturile care s-au soldat cu dezvelirea lor integrala n-au reu- sit s4 rezolve multe dintre problemele, chiar esentiale, pe care le im- plic&. Aceasta, in primul rind, din cauza distrugerii sistematice la care templele au fost supuse. Apoi, lipsesc izvoarele literare, singurele in ma- sura sA arunce lumina deplinad. Iaté de ce cu privire la rostul edificiilor situate la est de cetatea de la GrAdiste ori cuprinse fiind intre zidurile ei, s-au formulat numeroase ipoteze fara sa se fi ajuns la un punct de vedere comun. 1 C, Daicoviciu, in Istoria Romé4niei, I, 1960, p. 232, 234; H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romané, Cluj, 1972, p. 53, 54; I. H. Crisan, Burebista gi epoca sa, Ed. a I-a, Bucuresti, 1977, p. 123; N. Gostar, V. Lica, in Anuarul In- stitutului de istorie si arheologie ,,A. D. Xenopol", XVII, 1980, p. 626. ro 2 Geographia, VII, 3, 5; Izvoare privind ee PS T, 1964, p. 231, + W. Bessel, De rebus Geticis, Gottingen, p. 46. : : 4 41 ae Religia geto-dacilor, Zei, credinfe, practici religioase, in AISC, Be ; rs 93. V. Lica, op. cit., p. 623—627. HCrigan op. ety p. 362 tm,I. H. Crigan inele de la Gradistea de Munte, socotite a fi romane, sint toca “pentru intiia oara la 15757. Primele sapaturi despre care pastrat documente, dupa cum stim Ja ora eenalas sint cele intrepringe — de Tezaurariatul cranstlveniel on ae Ptoarecynentru a gasi 4 . Se gasiseré tezaure alcatuite 2 t le facute la Giidiste de autoritati au determinat vizitar citre maiorul de geniu Mihail Péchy, directorul ofi chemat si se pronunfe asupra valorii militare a ruinelor afireage in repetate rinduri, s pele ea Poe cistigat, ee M. Péchy ar fi aturile. Parerea se baza pe faptul c& maiorul Si ate eee a Munte. In realitate se pare scurta durata in anul 1805 cind sapaturile erau de mult incheiate®. abia In lucrarea Iui Péchy gasim prima descriere a sanctuarului mare ee Pe pi de le PonmucllW Ald a sGhot OX he-ary' gia hs Roel al lui Serapis de Mi 2 si in pre unui cire!!. Sdpaturi sistematice si o dezvelire partiala a facut abia in 1925, D. M. Teodorescu. Acesta l-a considerat un sanctuar solar, formu- lind ‘si ipoteza dupa care ar putea fi chiar altarul inchinat zeului soare- lui”. V. Parvan se indoia cé monumentul ar reprezenta un templu, o incinta sacra ‘pentru cult divin, considerindu-] mai degrabé un monu- ment funerar!. Degajarea integrala a monumentului gradistean s-a facut intre anii 1950—1958. S-a putut stabili cd este vorba de doua cercuri concentrice, in mijloc cu un patrulater absidat, diametrul maxim masurind 29,40 m. Primul cere, cel exterior, este alcdtuit din blocuri mari de andezit ce formeazi un cere inchis. Lipit de acesta, se gaseste un al doilea cere format din 180 de stilpi ingusti si 30 lati, tot de andezit. Stilpii celui de a doilea cere sint grupati in cite sase stilpi ingusti urmati de unul lat. Tuparea de care vorbeam se repeta de 30 de ori. Cel de al treilea cere, st diametrul de 20 m, nu mai are stilpi de piatra, ci de Jemn, in numar 68, cu diametrul de 40 cm, adinciti fiind 1,30—1,45 m. De data aceasta _ ed nu mai este continuu, ci prevazut cu patru intrari acoperite aes lespezi de calcar. Ultimul rind, cel in forma de potcoava er@ ia Wee oe din stilpi grosi de lemn si era prevazut cu doua praguri din | Pezi de calcar, asezate fati-n fata, spre cdlcfiul potcoavei. Am 7 Cf. S. Jako, logice tatea 1803—1804, in ActaMN Hie eee P rest 79, 1,Sanctuarul de la Griidistea 303 doar dimensiunile principale fara sd intram in prea multe detalii" In anul 1958 s-a descoperit o platforma patrata masurind 2,30 X 2,30 m, aleatuita din lespezi de calcar. Platforma despre care vorbeam este si- tuata in afara primului cere de andezit, la distanta de 1 m*. In cam- pania precedenta se descoperise o vatra de foc, de forma dreptunghiu- Jara, cu o crusté nu prea puternicd, situata in interiorul cercului alea- tuit din stilpi de lemn"*. Incd de la prima dezvelire partial, cercetatorilor le-a atras aten- tia, si au incereat <4-i descopere semnificatia, gruparea de 6 4 1 a « pilor de andezit. S-a facut mai intii asocierea cu cifra 7, numarul mistie al adeptilor lui Pitagora, iar alternarea de 28 de ori (ce s-a dovedit inexacta) a fost pusa in legatura cu miscarea de revolutie a Jinind cont mai cu seama de gruparea 6 + 1 a stilpilor de andezit edificiul despre care este vorba a fost considerat templu-calendar al da- cilor’’, in care se concretizau calculele matematice si astronomice. S-a formulat ipoteza in conformitate cu care cele 30 de grupuri de cite 6 ar reprezenta 180 de zile ale unui calendar de 360 de zile, impartit in 12 luni a cite 30 de zile. Perioada mai mica decit luna se preconiza a fi la daci de 6 zile. S-a mers si mai departe incercind sa se demonstreze ca inexactitatea anului lor de 360 de zile, dacii o corectau cu stilpii de Jemn ai celor doua incinte. Fiecare stilp din cei 68 ai cercului al treilea ar intruchipa un ciclu de 180 de zile, iar stilpii potcoavei ar reprezenta un an de 360 de zile. In aceeasi viziune dacii ar fi evaluat la 365, 29 de zile revolutia solar ajungind astfel la o diferenta de 0,05 zile intre anul tropic si cel sideral, cu un ciclu corectiv de 34 de ani, care le este propriu, demonstrind genialitatea lor'*. Trebuie sa recunoastem ca era deosebit de tentant si magulitor sA crezi ca stramosii tai cu atitea mi- lenii in urm4 au dezvoltat virfuri de gindire si creativitate, situindu-se in fruntea altor popoare ce au adus aporturi esenfiale la dezvoltarea ci- vilizatiei umane. Fiind vorba insi de pure speculatii matematice ce aveau la baz un foarte firav suport material, parerile contrare n-au intirziat si apara- Unii cercetatori sint de pirere ci ingenioasa punere de acord a marimi- lor si raporturilor numerice rezultata din gruparea diferitelor elemente304 é . a structive ,trece dincolo de limitele verosimilului*”, Alfii au a pe a he principiu functia de templu-calendar a sanctuarului de Gradiste dar s-au gindit la alte solutii, Subliniind gradul inalt de di cultate necesitat de corectarea calendarului s-a sustinut ca cei care as fost capabili de atari realizari n-ar fi admis Persistenta unei aproape doua zile la scurgerea unui ciclu de 34 de ani si adaugarea unei decade din doi in doi ani. In aceasta de lemn impreuna cu pragurile ar reprezenta decade. In ac trulaterul absidat din centrul sanctuarului ar fi materializar; ce ar incepe la solstitiul de iarna iar stilpii de andezit ai terior ar reprezenta luna de 30 de zile*. Alti_cercetatori_ vad in stilpii potcoavei centrale @ sanctuarului uni. tati de timp de 10,58 zile iar in cei 68 ai centurii urmatoare 68 de unj- tati de doua ori mai mici, adica 5,29 zile. Se precizeazi chiar, luind dre baza orientarea dreptunghiului absidat din centru, anul dacic ar {j inceput in jurul datei de 7 noiembrie si ar fi fost impartit intr-o vara de 222 de zile si o iarnd de 138 de zile®*. Problematica sanctuarului-calendar de la Sarmizegetusa Regia a fost abordata si cu metode foarte moderne ale analizei matematice si in- formaticii. Cu privire la rezultatele dobindite s-a publicat chiar o carte in care autorii considera ca ar fi ajuns la explicarea unitara si coerenti a structurilor numerice simbolizate de monumentele de la Gradistea de gy Munte*’. Nu este deloc usoara prezentarea calculelor facute. Au fost luate in considerare toate templele de la Gradiste, atit cele rotunde, cit si cele Patrulatere. Pe baza tuturor acestora s-a ajuns la concluzia cd anul da cic avea la bazi un ciclu de 13 ani terminat printr-o zi de corectur’, — Presupusa a fi o zi de mare sarbitoare. Anul era impiartit in trei tri- mestre ce aveau durata de 13—21—13 saptimini; a cdror evidenti era tinuta pe stilpii patrulaterului absidat din centrul sanctuarului mare rotund. Divizarea de care este vorba coincide perioadei de vegetatie a vitei de vie din zona subcarpatica. rf Unitatea de timp superioara ciclului de 13 ani era alcatuitd din 52 de ani. S-a stabilit apoi ca dupa 104 ani dacici calendarul nea” in urma cu o zi fati de timpul astromonic. Cei 104 ani erau material zati, in viziunea autorilor de care vorbeam, in numérul I alcatuiesc inelul exterior al sanctuarului mare rotund. Se pz la sfirsitul perioadei de 104 ani se adauga din nou lei de 13 ani. S-a ajuns astfel la o exactitate n-o avea nici un alt calendar: intirzierea calen: st "Sanctucr il de la Gradig ea 35 pul astronomic dup un interval de 104 era doar de 4 ore, 31 minute si 34,3489991 secunde. Dar, si azeastd imperfectiune minima era corectata dup’ 520 de ani cind se adauza o zi. Urmiatoarea corectura <> facea la 8840 de ani. Perioada de 540 de ani era materializata in cel mai mare sanctuar patrulater. Daca ar fi s4 subscricm la o asomenea ipoteza, im- pecabila din punct de vedere matematic, ar trebui si admitem ca ela~ borarea calculelor s-a facut inainte cu peste cinci secole de la data con- struirii sanctuarului, ajungind astfel, aproximativ, pe vr.mea lui Hero- : dot. Greu de crezut ca preotimea dazi facea asemenea calcule inci din prima epoza a fierului. Lasind la o parte faptul sigur c4 la Gradist+, in aceasta vrem>, n-a existat o locuire. La cele spuse s-ar putea obiecta cA sint la rindul lor speculat‘i Vin insd descoperirile facute in vara anului 1980 care naruie intregul esafodaj al demonstratiei cu privile la sanctuarele-calendar, obtinuta la capatul unui cit se poate de laéudabil efort. Cu ocazia restaurarilor facute anul trecut s-a constatat cu toata certitudinea cd numarul stilpi- lor de lemn ai patrulaterului absidat din centrul sanctuarului mare ro- tund este mai mare, iar cel al cercului urmator nu este de 68, ci de 8474. ‘Acestea au fost principalele pareri exprimate cu privire la sanctua- rul mare rotund de pe terasa a XI-a a dealului Gradistii in ideea ca el ar reprezenta un sanctuar-calendar, deschis, materializind complicate cunostinte de astronomie si matematicd detinute de preotimea dac: Merité amintita parerea prof. K. Horedt care s-a ocupat cu interpre- tarea sanctuarului rotund, in siptéminalul Tribuna®, ,,incepind apoi — spune textual profesorul clujean — sa redactam un articol mai apro- fundat care urma sd apar intr-o revista de specialitate, am sesizat tot mai multe nepotriviri si contradictii, incit am ajuns chiar la concluzia ci ar fi imposibil s& se atribuie acelor constructii 0 semnificatie ca- lendaristicd*6, Spre deosebtre de ipoteza care considera templele dacice ,,sub cae- lo“ constituind un tip aparte, compuse doar din simple aliniamente*’, s-a formulat ipoteza in conformitate cu care ele ar fi fost cladiri inchise prevazute cu acoperis, adevarate edificii. In formularea celei de a doua ipoteze s-a tinut seama de conditiile climaterice, de precipitatiile abun- dente intr-un loc silual la 1200 m altitudine, intr-o zon muntoasi unde sanctuarele, dac& ar fi avut acoperis doar cerul, ar fi fost utilizabile nu- mai in anumite perioade ale anului, lipsite de precipitatii®*. Acceptind prima dintre ipoteze, reconstituirile se pot face fara prea multe dificul- *D. Antonescu, Sanctuarul circular complex geto-dac (Propuneri de recon stituire), in SCIVA, 31, 4, 1980, p. 506. ‘ path See AS supre. otha, a a E Datcoviciy ‘sh earn i sclV, | Dacii, ed. a Bucuresti, 1972, p. Seed : % 1. H, Crigan, op. cit, p. 415. aksdin 1. H. Crigan tati. In cel de al doilea caz insd se ivesc numeroase Probleme, iar Varea lor implicé un ridicat coeficient de probabilitate. Este firese 4 vara ‘oai multe solutii, date fiind elementele putine care ne stay jg fndemin’. Nu este vorba doar de vestigiile pastrate, ci de lipsa unop analogii apropiate in civilizatia altor popoare din Europa antica situa aproximativ, pe aceeasi treapta a evolutiei sociale. O idee despre felul in care vor fi aratat templele dacilor ne-ar putea-o oferi, eventual, un canctuar vechi slav descoperit la Gross Raden, in Republica Demo. crati Germana®. In mlastinile de aici s-au conservat bine partile de lemn ale sanctuarului. Este adevarat insé cd templul din Germania mult mai recent decit cel dacic, datindu-se in secolul al IX-lea. Pot f avute in vedere solutii constructive grecesti, stiut find faptul ci pre zenta, chiar efectiva, a unor mesteri greci la ridicarea complexului de fortificatii din Muntii Sebesului® este dovedita. 4 Ideea cu privire la existenta unor edificii inchise si ca tele de la Gradistea Muncelului si din alte cetati dacice at suporturi pentru o suprastructura de lemn a fost formulata de K. Ho- 4 redt inc in anul 1967°. g f Tata deci ca in actualul stadiu al cercetarilor exista doua pareri cu a privire la sanctuarele dacice de la Grddiste, prima si cea mai veche, considerindu-le locasuri de cult deschise; cea de a doua formulata mai curind, vede in ele edificii monumentale inchise si acoperite. Inscriin- du-se printre adeptii celei de a doua ipoteze arhitectul Dinu Antonescu a publicat recent un studiu cu privire la reconstituirea sanctuarului mare rotund de la Gradistea Muncelului®. In viziunea arhitectului bucu- restean, cercul de andezit, dublat de stilpi, nu reprezinta decit o ba- ea a unei galerii circulare exterioare, formind o platforma desco- Delt laté de 3,65 m. Cladirea propriu-zis a templului era construita lemn si se compunea din dowd incdperi, una circulara si apoi una central absidata constituind cella. Edificiul era inchis 5i acoperit. Stil- Pii de lemn care au dat atita bataie de cap unor cercetatori, rati a intruchipa complicate calcule astronomice si matematice, s¢ d0- — vedesc a avea o utilitate banala, practicd, aceea de inchidere, de ai edificiului. Numarul lor exact nu mai prezinté nici o import Bs ticerinalin aes edificii rotunde dezvelite prin oe poy _ jurul dealului Gradistii cum sint |, Fetele Albe, Rudele si Meleia, pe care le den' tuare circulare complexe in care se include, fireste, si cel de cel mai reprezentativ dintre ele. Lat ———_—_ aie fet aliniamen- servit caSanctuarul de la Gradisiea 307 Cu privire la cladirea de pe Pustiosul, desco rat-o locuinta, de caracter laic™, parerea imparta tori. S-a formulat insi si parerea ci ne-am gasi in fata unei cladiri de cult®, sustinutd acum gi de cdtre D. Antonescu care o considera un sanctuar circular complex. $i cu privire la descoperirile facute la Ru- dele si Meleia s-au exprimat opinii diverse. Descoperitorii le considera de caracter sezonier, pastoral, stine, poate chiar regale**. Altii insi so- cot ci este vorba de locuinte obisnuite®’. Atit constructiile de la Rudele cit si cele de la Meleia au fost interpretate si ca locasuri de cult, fiind considerate sanctuare®}, incadrate de citre D. Antonescu in rindul cclor rotunde complexe. Fara indoiala, reconstituirile, recent publicate, reprezinta — asa cum © spune insusi autorul lor — doar incercari cu caracter ipotetic” fiind primele ce se refera la sanctuarele rotunde. Ar fi de dorit si se incerce si altele. Poate s-ar cuveni precizat cd nu este vorba de deschiderea abia acum a unei ,,porti ce nefiresc a stat prea multé vreme inchisa‘, cum sustine D. Antonescu‘. Ipoteza cu privire la existenta in cadrul incintei sacre de la Sarmizegetusa a unor temple acoperite am formu- lat-o incd in 19654. La aceeasi concluzie a ajuns si K. Horedt, in 1967, intr-o lucrare ce n-a mai ajuns sa fie publicata!?. Ba mai mult, in aceasti idee, impreund cu ing. Mircea Moldovan de la Facultatea de constructii a Institutului politehnic din Cluj-Napoca, am incercat si re- constituim unul din temple, cel cu 60 de coloane de pe terasa a XI-a"’. In ceea ce priveste reconstituirea sanctuarului mare rotund pro- pusa de arhitectul D. Antonescu, ea mi se pare deosebit de interesanta si apropiata de adevar. Am avea de observat doar ca cercul exterior de andezit dublat de stilpi nu pare sd fi constituit o simpla balustrada. Ce rost ar mai fi avut, in acest caz, cepurile in care se termina stilpii alungiti ce masoari 1,20—1,30 m. Ele dovedesc, fara indoiald, imbinari. Cu ce? ramine de vazut. Apoi, pare iarasi neverosimila existenfa unor itorii ei au conside- side alti cerceti % C, Daicoviciu, N. Gostar, I, [H.] Crisan, Santierul arheologic Griidistea Mun- celului — Blidarul, in Materiale $i cercetdri arheologice, III, 1997, p. 270—276 (ra- port redactat de N.’Gostar). f 3H Daicovicu, lucrarea citaté in nota 19, p. 162; 1. Glodariu, in Thraco- og, Bucureytl, 1976, p. 255, si urm, °K, Horedt, loc. cit. eee 3 N- Gostar, TH. Daicoviciu, Asezarea dacict de pe Rudele, in materiale cercetdri arheologice, V, 1959, p. 386—391; VI, p. 341349; H._ Daicoviciy dacice de pe Meleia, VIt, 1961, p. 308—315; idem, op. cit, P. 153161. * J, Glodariu, op. cit., p. 255. . S Horedt, op. oe 303; M. Babes, op. cit., p. 237. . Antonescu, op. cit., p. 517. * Ibidem, loc. Git Reconstituirea sanctuarului mare rotund eutors § spinel e ‘mai inti sub 'titlul: Marele sanctuar circular dacic de la Gradistea . revista Arhitectura, p 1977, p. 90—93. v Meer a a eis Sarmixegetiec, tn Ramurt., Almanaly, 10%. Ps Daci a, in Tibiseus, IV, 1975, p- 91-106.308 I. H, Crigan ‘ fi . ae — de numeroase $i de inguste practicate in aceeasi balustragg core eine lucrat din andezit in diverse forme si modalitati treble sa fi constituit altceva decit o simpla balustrada. Ideea unei Platforme circulare, neacoperita poate fi admisa doar daca ea ar fi fost Pavaté cy lespezi de piatra, din aceleagi motive care obligau acoperirea intregulyj a edificiu. Or, sapaturile ce au dus la dezvelirea sanctuar ului n-au dus la descoperirea vreunei urme de pavaj aga ca va trebui si admitem oq si acest spatiu a fost acoperit. Va trebui gasita o alta modalitate de constructie si va trebui dat un alt raspuns la modalitatea de rezolvare a intrarii, a accesului in sanctuar, alta decit cea propusd de catre D, An, tonescu. 4 : Reconstituirea sanctuarului mare rotund vine sa ne ofere o imagine cu privire la acest monument, alaturindu-se celei mai vechi incercate pentru sanctuarul cu 60 de coloane de pe aceeasi terasé a Dealului Gra- distii, Numai in aceasta opticd incinta sacra a dacilor devine cu adeva- rat monumentald si sta m4rturie cu privire la iscusinta acelora care au realizat-o. Sint alte dovezi concrete despre gradul inalt al civilizatier stramosilor nostri, fara a se singulariza insa fata de celelalte popoare ale antichitatii care se gaseau pe aceeasi treapta a evolutiei sociale. - Procesiunile, festivitatile si ritualurile ce se vor fi desfagurat in marea incinté sacra, cu atilea impundtoare temple, trebuie sa fi fost fastuoase. Lipsa izvoarelor literare antice nu poate fi suplinita de cele arheologice. Despre toate acestea se va fi vorbit, poate, in cartea lui Traian care luindu-l ca model pe Cezar si-a descris campaniile din Da- cia, sau in cea a medicului séu Criton care |-a insotit in cele dowd raz- boaie. Dar, din pacate, amindoua lucrarile s-au pierdut si trebuie sa ne 2 multumim doar cu vestigiile arheologice. Reconstituirile intimpina se- rioase dificultati pentru ca intreaga incinta sacra a dacilor a fost siste- matic distrus& de romani la modul cel mai propriu al expresiei vincit n-a mai ramas piatra pe piatra‘. ‘Tn legatura cu rotonda de la Gradiste se cuvin formulate citeva con cluzii. Ea reprezinté un templu, un sanctuar, asa cum s-a ined de la inceputul secolului trecut. Dup& toate probabilitatile este V de un edificiu monumental cu pereti si acoperis de lemn. Presupuneri cu privire la functia lui de sanctuar-calendar, care ar reprezenta ma terializarea unor complicate cunostinte de astronomie si de matemali®® se dovedesc neintemeiate. CA preotimea daci va fi avut | : astronomie, de fizicd si de alte stiinte ne-o vedest ue '. Nu este ee fi Se chier un, calendar~ Sanctuarul de la Gradistea 309 zicem are nu stim nici macar careia dintre divinita- Seri Eieete i-a fost inchinat. Forma lui rotunda pledeazd oe © zeitate urano-solard, poate zeul suprem ce s-ar_ identifica cu spd In acelasi sens pot fi interpretate si dimensiunile lui mari‘. ION HORATIU CRISAN