ARHIRE GEORGIANA

NASTRUT CATALIN-MIHAI
TANASE NICOLAE

Fondul Monetar International

Introducere
Alaturi de ONU si GATT, FMI (si Banca Mondiala compania sa permanenta) este una
dintre cele mai mari constructii institutionale concepute de Statele Unite si intr-o masura
mai mica de Regatul Unit al Marii Britanii, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Scopul sau este clar: sa impiedice revenirea catastrofelor din anii 30 (scaderea brusca a
activitatii economice, inchiderea frontierelor, manipularile monetare, venirea la putere a
refimurilor dictatoriale), printr-un liberalism organizat, combinand, cu ajutorul statelor,
respectul fata de disciplinele precise cu cooperare internationala puternica, in scopul de a le
ajuta pe cele care se afla in dificultate.

1. Scurt istoric
1.1.
Acordurile de la Bretton Woods
La infiintarea sa, la Bretton Woods, in iulie 1944, FMI a fost conceput intr-o lume
caracterizata prin cursuri fixe de schimb si control al capitalului. Misiunea sa era sa faca
posibila dezvoltarea comertului international prin stabilirea unor reguli de administrare a
cursurilor de schimb si platilor internationale si sa furnizeze finantarea temporara necesara
reglarii balantei de plati.
1.2.
De la paritati fixe la schimburi flotante
Treptat, datorita deficitelor bugetare provocate de razboiul din Vietnam si a inflatiei
rezultate se renunta la controlul capitalului, iar in anul 1971 pe 15 august, presedintele
Nixon renunta la sistemul cursului de schimb fix, suspendand convertibilitatea dolarului in
aur, devalorizeaza dolarul (suprataxa de 10% aplicata importurilor industriale).
Cea dintai criza a petrolului, din 1973, a dus la unele dezechilibre comerciale profunde,
bancile revenindu-le sarcina de a finanta aceste dezechilibre. Expansiunea acestei activitati
de creditare nu a mai cunoscut limite avand ca rezultat criza din anul 1982. Astfel salvarea
sistemului bancar a devenit o prioritate, responsabilitate preluata de FMI care a devenit
agentia principala de reunire a programelor de salvare care sa permita tarilor datornice sasi achite debitele. Pe ansamblu, FMI si-a dus la bun sfarsit aceasta sarcina, marile esecuri
fiind evitate, insa a devenit un subiect foarte discutat, acesta actiune fiind considerata
hazard moral: in caz de criza, cei care acorda imprumuturi pot recurge la FMI pentru ajutor!
1.3.
Modificarile financiare
Incepand cu anii 60, peisajul financiar si monetar international se gaseste intr-o
continua schimbare: in afara cursurilor de schimb flotante, se observa o explozie si
circulatie din ce in ce mai rapida a fluxului financiar (de la eurodolari, la petrodolari sau
narcodolari), o sofisticare crescanda a produselor financiare (in special a produselor
derivate) si erodarea dispozitivelor de control a schimburilor.
Aceasta largire in toate directiile a campului financiar arunca statele si bancile lor
centrale intr-o mare confuzie: nemaicontroland fluxurile financiare ce au devenit enorme,
ele trebuie sa incerce adaptarea la situatie, sa le stapaneasca mai mult sau mai putin. Este
timpul ca tarile mai bogate straduindu-se sa-si coreleze politicile economice si monetare
infiintand astfel G7 (regrupeza SUA, Canada, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franta si
Italia).
1.4.
DTS (Drepturi de tragere speciale)
In anii 60, controversele in jurul dolarului dar si in jurul unei eventuale lipse de
lichiditati internationale (care paralizeaza schimburile, deci si cresterea economica), conduc
1

in 1969 la creearea drepturilor speciale de tragere -DTS- care vor constitui embrionul unei
monede supranationale.
DTS-urile, instrumente de rezerva internationala sunt emise de FMI (printr-o propunere
emisa de directorul general in aval de Consiliul de Administratie, votat de Consiliul de
Guvernatori). DTS-urile sunt alocate statelor membre, suma totala fiind proportionala cu
totalul cotelor-parti ale acestor state. Din 1974 valoarea DTS-urilor este determinata
facandu-se referire la monedele cele mai intrebuintate in tranzactii internationale.
DTS-urile pot fi utilizate de tarile care au dificultati in balanta de plati, in conditii bine
definite. DTS-urile, inlocuind aurul, servesc ca unitate de calcul pentru FMI si un numar de
organizatii internationale.
In 1945, cotele-parti ale statelor membre cresc la 7 miliarde de dolari. In anii 90, ele
ating 175 miliarde de DTS.
MEMBRII FMI SI PUTEREA DE VOT IN CADRUL FONDULUI

Tara

Contributie ( in mil.
DST )

Procentaj ( % )

Statele Unite
Japonia
Germania
Regatul Unit
Franta
China
Italia
Arabia Saudita
India
Canada
Rusia
Olanda
Belgia
Brazilia
Spania
Mexic
Elvetia
Coreea de Sud
Australia
Venezuela
Restul de 166 de tari

42 112,4
15 628,5
14 565,5
10 738,5
10 738,5
9 525,9
7 882,3
6 985,5
5 821,5
6 369,2
5 945,4
5 162,4
4 605,2
4 250,5
4 023,4
3 625,7
3 458,5
3 366,4
3 236,4
2 659,1
62 593,8

17,72
6,57
6,13
4,52
4,52
4,01
3,32
2,94
2,75
2,68
2,50
2,17
1,94
1,79
1,69
1,52
1,45
1,42
1,36
1,12
28,79

2. Organizare
FMI cuprinde un organ planetar (Consiliul de Guvernatori , care ia deciziile cele mai
importante si a carui reuniune, o data pe an, la inceputul toamnei, in colaborare cu sora
sa Banca Mondiala, evalueaza starea financiara a planetei); un organ de gestiune,
Consiliul de Administratie, compus actualmente din 24 de administratori numiti in tarile
membre cu titlul individual sau alesi de grupuri de tari; un director general numit pe o
perioada de 5 ani cu posibilitate de prelungire, nesubordonat statelor si protagonist
principal in dezbaterile monetare internationale (acest post fiind ocupat deseori de un
francez din 1987, Michel Camdessus). Din 1974 exista un Comitet Interimar, compus din
24 de guvernatori, ministrii sau functionari de rang inalt originari din aceleasi state ca si
administratorii care a devenit instanta politica a FMI. Tot in 1974, si cu o compozitie
2

identica Comitetului Interimar, s-a creat Comitetul de Dezvoltare, al carui aviz este cerut in
toate cazurile de transfer al resurselor catre tarile in curs de dezvoltare

DIRECTORI AI FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL

Perioada
Nume
19461951
Camille Gutt
19511956
Ivar Rooth
19561963
Per Jacobsson
19631973
Pierre-Paul Schweitzer
19731978
Johan Witteveen
19781987
Jacques de Larosire
19872000
Michel Camdessus
20002004
Horst Khler
20042007
Rodrigo de Rato
2007-2011
Dominique Strauss-Kahn
2011
John Lipsky (interimar)
2011-prezent
Christine Lagarde

3. Rolul FMI
Fondul este o institutie specializata din cadrul Natiunilor Unite care a aparut cu scopul
de a ajuta la dezvoltarea unei economii sanatoase pentru tarile lumii. Scopul sau este acela
de a preveni crizele, incurajand tarile sa adopte masuri politice sanatoase.
In ultimii ani, rolul sau a crescut foarte mult si a devenit foarte important intr-o serie de
probleme economice si financiare ca acelea legate de criza din Asia, America Latina, si
Europa. FMI participa si la dezvoltarea cresterii economice si reducerea saraciei in tarile
celor mai saraci membrii ai sai prin acordarea de ajutor financiar pentru a stabiliza
economia, implementand reforme structurale care duc la reducerea crizei externe.
Responsabilitatile Fondului sunt:
- Promovarea cooperarii internationale printr-o institutie permanenta care sa asigure
un mecanism pentru consultare si colaborare cu privire la problemele monetare
internationale
- Facilitatea extinderii si cresterii echilibrate a comertului international, precum si
promovarea si mentinerea unor inalte niveluri de incadrare in munca si venituri reale
- Acordarea de asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plati in ceea ce
priveste tranzactiile curente intre membri si eliminarea restrictiilor in schimbul cu
strainatatea, care ar impiedica cresterea comertului international.
- Promovarea stabilitatii cursului de schimb, de a mentine aranjamente de schimb si a
evita devalorizari de schimb competitive
- Favorizarea schimburilor de informatii intre tarile membre
- Contribuie la instalarea unui sistem de paritati fixe (in versiunea Bretton Woods) si la
restabilirea liberei convertibilitati a monedelor pentru operatiuni curente.

4. Autonomia
Fondul are deplina autonomie pe plan financiar. Sursele FMI nu provin din cotizatiile
statelor membre (ca in cazul Bancii Mondiale), ci din varsaminte in contextul cotelor
subscrise de statele membre ale Fondului, din comisioane, taxe si alte venituri.
Comisioanele sunte cele calculate asupra sumei detinute de FMI in moneda unor tari
membre peste cota-parte cu care acestea participa la Fond in moneta nationala.

5. Adoptarea deciziilor
3

In cadrul FMI se practica sistemul votului ponderat adica in functie de marimea coteiparti, fiecare tara dispne de un numar de voturi. Acest sistem i-a determinat pe multi sa
spuna ca Fondul este dominat de SUA (detine 18% din drepturile de vot, avand practiv
puterea de a bloca cele mai importante decizii). Votul Romaniei este de 0.49%

6. Acordurile stand-by
Incepand cu anul 1952, Fondul a pus la punct o tehnica mai elastica de imprumut. Este
un acord prelungit de 12-18 luni. Un acord stand-by se prezinta sub forma de 2 documente:
- Una include un anumit numar de clauze standard: scopul acordului, durata sa, suma
care va fi trasa, obligatia de rascumparare, etc
- Cealalta este o scrisoare de intentie (memorandum), ce poarta semnatura
guvernatorului Bancii Centrale a tarii solicitante, sau a ministrului de finante, in care
se precizeaza politicile financiare, monetare si valutare care urmeaza sa fie aplicate.
Imprumuturile FMI sunt conditionate partial sau total de indeplinirea unor criterii de
performanta. In cazul incheierii unui acord cu Fondul, tara dovedeste ca:
- E credibila si, in consecinta, costurile la care se poate imprumuta de pe piata externa
vor scadea;
- Posibilitatea obtinerii de noi fonduri de la Uniunea Europeana pentru sprijinirea
sectorului macroeconomic;
- Accesul la sursele de finantare ale FMI la un cost mai redus;
- De cele mai multe ori, imprumuturile de la FMI sunt in legatura cu cele de la Banca
Mondiala;
- Posibilitatea emiterii de euro-obligatiuni la o dobanda mai buna;
- Cresterea ratingului diferitelor agentii (Moodys si Standard&Poor)
Multi invinovatesc FMI ca acesta impune programe de austeritate. Ideea este ca tarile
sunt acelea care cauta ajutorul Fondului. Ele nu ar cere imprumuturi daca economia lor ar
merge bine. Ele sunt deja in dificultate si acest fapt generaza asocieri negative intre Fond si
performantele lor economice. Este normal ca aceste tari sa intampine dificultati economice,
pentru ca altfel nu ar apela la Fond.
Creditul FMI nu este suficient pentru rezolvarea problemelor. Este esential ca tarile care
primesc credite sa aplice o politica de ajustare adecvata.
In ultimii 13 ani, Romania a incheiat cu FMI sapte acorduri stand-by, care au urmarit in
principal depasirea dificultatilor balantei de plati, sprijinirea eforturilor interne pentru
reforma si restructurare, precum si pentru macrostabilitate economica. Din cauza
neindeplinirilor conditiilor referitoare la masurile care au stat la baza incheierii
aranjamantelor stand-by, numai ultimul s-a incheiat cu tragerea integrala a sumelor
cuvenite, precum si a celor doua facilitati de finantare compensatorie din 1991 si 1992.

7. Relatiile FMI cu Romania

7.1. Relatii de Supraveghere
Functia de supraveghere este stipulata in Articolul IV al Statutului FMI, modificat in
2007, dupa aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a avut loc la sfarsitul
anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei functii in contextul globalizarii actuale, FMI
propune o serie de masuri prin noua sa Strategie pe Termen Mediu.
Decizia din 2007 privind supravegherea bilaterala. In iunie 2007, cadrul de
supraveghere a fost actualizat pentru prima data de la sfarsitul anilor 70 prin adoptarea
Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Tarilor Membre, care cuprinde cele
mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie sa vizeze in principal stabilitatea externa si
sa evalueze riscurile si vulnerabilitatile unei economii.
4

Consolidarea practicilor de supraveghere. In cadrul supravegherii FMI, o atentie

deosebita a inceput a fi acordata sectorului financiar, odata cu introducerea Programului de
Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) si prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru
integrarea analizelor privind sectorul financiar si pietele de capital, in evaluarile
macroeconomice.
Supraveghere pe baze multilaterale. FMI actualizeaza continuu evaluarile privind
tendintele economice la nivel regional si mondial. Principalele instrumente de supraveghere
regionala si globala sunt cele doua rapoarte semianuale, World Economic Outlook si Global
Financial Stability Report. Primele consultari multilaterale cu privire la dezechilibrele
mondiale, incheiate pe 7 august 2007, arata nevoia de consolidare a acestor evaluari la
nivel regional si mondial. Pentru dezvoltarea in continuare a supravegherii la nivel regional,
au fost luate deja unele masuri care vizeaza modificari organizationale, activitatea de
cercetare, discutii cu privire la politicile economice si comunicare. In plus, rapoarte
regionale - Regional Economic Outlook Reports (REO) - pe patru mari regiuni sunt publicate
anual sau semianual. Cel mai recent REO pentru Europa vizeaza consolidarea sistemului
financiar.
In Romania, FMI conduce procesul de supraveghere in mod regulat prin Cosultarile din
cadrul Articolului IV.
Una dintre responsabilitatile principale ale FMI este sa acorde imprumuturi tarilor care
au dificultati de balanta de plati, oferind acestor tari posibilitatea de a-si reface stocul de
rezerve internationale, de stabilizare a cursului valutar, de continuare a platii importurilor si
de reinstaurare a conditiilor de crestere economica. Spre deosebire de bancile de
dezvoltare, FMI nu acorda imprumuturi pentru proiecte specifice.

7.2. Tipuri de imprumuturi

De-a lungul anilor, FMI a dezvoltat o serie de tipuri de credit, numite si "facilitati",
concepute astfel incat sa raspunda nevoilor specifice fiecarei tari membre. Tarile cu venituri
reduse pot lua imprumuturi cu dobanda preferentiala, prin Facilitatea de Crestere
Economica si Reducere a Saraciei (PRGF) si prin Facilitatea privind Socurile Externe (ESF).
Imprumuturile nepreferentiale sunt in general de tipul Acordului Stand-by (SBA), ocazional
folosindu-se si Facilitatea Extinsa (EFF), Facilitatea de Suplimentare a Rezervelor (SRF) si
Facilitatea de Finantare Compensatorie (CFF). FMI ofera si asistenta financiara de urgenta,
pentru a sustine refacerea economiilor in urma dezastrelor naturale si a conflictelor, uneori
la dobanda preferentiala. In cadrul Strategiei pe Termen Mediu, FMI discuta posibilitatea
introducerii unui nou instrument de finantare pentru economiile emergente, care raman
vulnerabile la socurile externe, in ciuda politicilor interne solide. Acest instrument ar oferi
finantarea necesara mentinerii increderii si reducerii riscului de criza.
Asistenta financiara pentru Romania s-a materializat in programe de imprumut de tipul
Acord Stand-by. Incepand cu 1972, Romania a folosit resursele FMI in douasprezece ocazii
(detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului. Totusi,
Acordul stand-by aprobat in iulie 2004 si cel din martie 2011 au fost de tip preventiv, pe 24
de luni, din care autoritatile romane nu au intentionat sa faca trageri.
In data de 4 mai 2009, Consiliul Director al FMI aproba un nou Acord stand-by pe 24 de
luni, in valoare de 11.44 milarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar
international care inlcude alte 5 miliarde EUR prin facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a
balantei de plati, 1 miliard EUR prin programele DPL ale Bancii Mondiale si 1 miliard de la
alte institutii internationale.
In data de 25 martie 2011, cu ocazia celei de-a saptea evaluari in cadrul Acordului
stand-by 2009-2011, autoritatile romane au adus la cunostinta Board-ului ca ultima transa,
cea de-a opta, in valoare de 874 mln DST nu va fi efectiv trasa. Cu aceeasi ocazie Board-ul
5

a aprobat solicitarea privind un nou Acord Stand-by, pe o perioada de 24 de luni, in valoare

de DST 3090.6 mln, respectiv 300 procente din cota. Autoritatile si-au exprimat intentia de
a nu efectua trageri din acest nou acord.
Totalul creditelor nerambursate la sfarsitul lunii februarie 2011 se ridica la 10569
milioane DST, respectiv 1025.52% din cota.
7.3. Relatii de Pregatire profesionala
FMI asigura instruire profesionala prin intermediul cursurilor si seminariilor organizate la
sediul central si prin sponsorizarea Joint Vienna Institute. Aceste programe sunt astfel
concepute incat sa fie la nivelul cerintelor in crestere ale tarilor membre. In acest scop,
programul de baza include cursuri elementare, medii si avansate despre programare si
politici financiare si management macroeconomic, statistica balantei de plati, operatiuni
monetare si valutare, conturi nationale si statistici guvernamentale etc.
Obiectivul de baza al acestor programe este instruirea profesionala a oficialilor din
tarile membre ale Fondului. Instruirea are scopul de a creste nivelul calitativ al elaborarii
politicii economice in tarile membre si de a imbunatati intelegerea reciproca a unor
chestiuni, de catre oficialii tarilor membre si personalul FMI.
Pana acum, prin programele sale, Institutul FMI si Joint Vienna Institute au contribuit la
instruirea profesionala a numerosi oficiali romani, in domeniile: programare si politica
financiara, tehnici de analiza si programare financiara, politici de sector extern, finante
publice, operatii valutare si monetare, statistica.
De asemenea, Biroul Regional al FMI pentru Romania si Bulgaria organizeaza cursuri de
pregatire profesionala in tarile respective. Astfel, in iulie 2007, domnii Costas Christou si
Juan Jose Fernandez Ansola au sustinut prelegeri in cadrul unui seminar de 2 zile pe teme
de politica fiscala si coordonarea politicilor macroeconomice. Seminarul a fost organizat la
sediul biroului de la Bucuresti.
7.4. Relatii de Asistenta tehnica
Asistenta tehnica oferita de FMI sprijina dezvoltarea resurselor productive ale tarilor
membre, ajutandu-le sa-si formuleze politici economice si fiscale in sprijinul cresterii
economice. FMI ajuta aceste tari sa-si consolideze capacitatile umane si institutionale, si sa
formuleze politici macroeconomice, structurale si fiscale corespunzatoare. Asistenta tehnica
reprezinta aproximativ o cincime din bugetul operational al FMI. Finantarea asistentei
tehnice se face atat din resurse interne cat si externe, cele din urma reprezentand fonduri
din partea donatorilor bilaterali si multilaterali.
FMI a oferit Romaniei asistenta tehnica in numeroase domenii, cum ar fi administrare
fiscala si vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare, politici monetare si
organizarea bancii centrale, supraveghere bancara, tintirea inflatiei, statistica si practici
procedurale si institutionale pentru prevenirea spalarii banilor.
8.

Schimbari in repartitia monetara mondiala studiu de caz

la nivel global

8.1. Stabilitate financiara?

Incepand cu anii 80, unul din riscurile financiare majore vine din indatorarea statelor, in
special a tarilor din lumea a treia (criza din Mexic din august 1982); de unde frecventa
periodica a falimentelor in lant.
In 1994, Mexicul ajunge din nou intr-un impas. Tara contractase imprumuturi tot mai
mari pentru a putea mentine un curs de schimb supraevaluat, iar guvernul facuse cheltuieli
excesive. Cand cursul de schimb raportat la o valuta de referinta s-a prabusit, povara
6

datoriei a devenit de nesuportat. Din nou, Fondul a sarit in ajutor cu sprijin masiv din partea
Trezoreriei Statelor Unite pentru un program de ajutorare de 50 miliarde de dolari.
Acesta a fost fundalul pe care s-a desfasurat criza pietelor emergente din anii 19971999. S-a recurs din nou la FMI pentru a interveni in Thailanda, Indonezia si Coreea de Sud.
De aceasta data programele nu au mai dat rezultate astfel criza a cuprins intreaga periferie
a sistemului financiar global. Se poate spune ca FMI a aplicat niste prescriptii gresite.
Programele FMI vizau cresterea dobanzilor astfel incat ele sa includa declinul valutar,
precum si reducerea cheltuielilor administrative pentru a se face fata deficitului bugetar. In
plus, erau impuse o serie de conditii vizand in principal sistemul bancar, dar si alte
deficiente structurale, cum ar fi monopolurile sectoriale din Indonezia. Se poate spune ca
prescriptiile vizau excesele din sectorul public, in vreme ce, in acest caz, excesele se
manifestau in sectorul privat. Rezultatul a insemnat o agravare a colapsului economic.
Contagiunea s-a extins spre Rusia, si cand ulterior, Rusia s-a prabusit in august 1998,
sistemul financiar international a ajuns in preajma punctului de fierbere. Doar interventia
ferma a Federal Reserve a putut evita o situatie extrem de complicata.
Criza din anii 1997-1999 a scos in vedere o deficienta fundamentala a arhitecturii
sistemului financiar international. Tarile aflate in centrul sistemului sunt in situatia de a
putea aplica politici anti-ciclice. De exemplu ,in aceasta perioada, Statele Unite au redus
drastic ratele dobanzii si impozitele. Or, conditiile impuse de FMI sunt exact inverse: Fondul
impinge statele catre o recesiune, obligandu-le sa creasca rata dobanzilor si sa-si reduca
cheltuielile administrative.
Ceea ce lipseste astazi este un set de initiative care sa incurajeze fluxul de capital catre
pietele emergente. De exemplu, o astfel de initiativa ar fi acceptarea hartiilor de valoare
emise de tarile aflate la periferie si care duc o politica sanatoasa la ferestrele de
scontare ale bancilor centrale importante (Federal Reserve, BCE, Banca Angliei, Banca
Japoniei) si care ar putea avea ca efect o reducere semnificativa a costului imprumuturilor
acestor tari.
8.2. Cateva propuneri cu solutii practice
In primul rand autoritatile internationale trebuie sa devina constiente ca pietele
financiare nu se indreapta catre echilibru. Pietele financiare reactioneaza destul de bizar,
ele resping amestecul de orice fel al guvernului, dar isi pastreaza credinta profunda ca
atunci cand conditiile devin cu adevarat nefavorabile autoritatile vor interveni. Ele au
nevoie de o mana invizibila pentru a le calauzi si a le impiedica sa nu o ia pe langa drum.
In al doilea rand programele FMI par sa nu functioneze. Ele au contribuit la scoaterea
din impas a creditorilor si investitorilor, incurajandu-i astfel sa actioneze in mod
iresponsabil. Astfel Fondul a impus anumite conditii celor care cereau imprumuturi, dar nu
si celor care le acordau. Se poate spune ca FMI-ul acorda asistenta bancilor internationale
si altor creditori. Misiunea principala a FMI este aceea de a mentine functionalitatea
sistemului financiar international. Impunerea penalizarilor asupra creditorilor in perioada de
criza ar putea produce daune mari bancilor occidentale si ar putea provoca prabusirea
sistemului. Dar FMI are nevoie de cooperarea creditorilor comerciali pentru ca programele
sale sa reuseasca, iar bancile stiu cum sa-si valorifice pozitia. Autoritatile monetare
internationale nu au suficiente resurse pentru a actiona in calitate de creditori de ultima
instanta. O data izbucnita criza, FMI o poate rezolva prin restabilirea increderii pe piata. In
fine, FMI este controlat de tarile care se afla in centrul sistemului capitalist; daca FMI i-ar
penaliza pe cei care acorda imprumuturi, acest lucru ar fi impotriva intereselor nationale ale
actionarilor cu pozitii de control in cadrul FMI. Totusi aceasta este exact actiunea necesara
pentru a face sistemul mai stabil, el ar trebui sa impuna conditii si creditorilor, in special
atunci cand problemele se datoreaza sectorului privat (ca in cazul tarilor asiatice). In
practica, asta ar insemna ca FMI-ul nu numai ca ar tolera, dar chiar ar incuraja
7

reorganizarile corporatiste voluntare. Procedurile de faliment ar fi mai conforme cu practica

interna in tarile avansate, obligand bancile sa isi asume pierderile.
Dupa cum am constatat deja, programele FMI din Thailanda si Coreea nu au avut
rezultatele dorite, deoarece ele nu au introdus o schema de conversie datorie-capital
investitional astfel echilibrul extern al acestor tari a fost restabilit cu pretul unei reduceri
drastice a cererii interne. Cu sau fara aceasta schema de conversie a datoriei in capital
investitional, este putin probabil ca fluxul de fonduri catre tarile de la periferie sa poata fi
pornit din nou fara furnizarea unor stimulente pentru creditorii afectati de pierderile recente
si inevitabile.
Un astfel de stimulent ar fi schema de asigurare a fondului de garantare a creditului
care va trebui sa se dezvolte ca o componenta cu caracter permanent a FMI, astfel
innabusindu-se asimetria existenta in functionarea actuala a Fondului . Aceasta
componenta va garanta in mod explicit imprumuturile si creditele internationale pana la
anumite limite. Tarile debitoare vor fi obligate sa furnizeze date despre toate imprumuturile
lor publice sau private, asigurate sau nu. Functia efectiva a acestei institutii va fi aceea de
banca centrala internationala, care va trebui sa evite excese de orice fel si va detine un
puternic instrument cu care sa actioneze. Garantiile date ar trebui distribuite, in interiorul
unei tari, de catre banci autorizate atent reglementate care ar intra in concurenta unele cu
altele. Reorganizarea sistemului bancar si instituirea reglementarilor corespunzatoare ar
dura o perioada de timp, dar simpla anuntare a schemei ar avea un efect calmant asupra
pietelor financiare, oferind astfel un ragaz pentru o elaborare mai completa.
Problema care se pune este daca o astfel de schema este acceptata din punct de
vedere politic. Exista numeroase opoziti fata de FMI care se impotrivesc oricarei interventii
pe piata. Daca bancile si participantii de pe pietele financiare care beneficiaza in mod
curent de pe urma asimetriei, inceteaza sa mai sustina FMI, este indoielnica supravietuirea
acestuia chiar si in prezenta sa forma. Va fi necesara o schimbare de mentalitate pentru a
determina guvernele, parlamentele si participantii de pe piata sa recunoasca faptul ca sunt
interesati ca sistemul sa supravietuiasca. Intrebarea este daca aceasta se va produce
inainte sau dupa colapsul sistemului?

Bibliografie:
Philippe Moreau Defarges Organizatiile internationale contemporane
Petre Brezeanu, Ilie Simon, Laura Elly Novac Institutii financiare internationale.
Economica 2005
George Soros Criza capitalismului global. Edit. Polirom 1999
George Soros Despre globalizare. Edit. Polirom 2002

Edit.