Discurs rostit cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie

1859 de ctre Mihail Koglniceanu:

Mria Ta,
Dup una sut cincizeci i patru de ani de durere, de umilin i de degradaie naional,
Moldova a reintrat n vechiul su drept consfinit prin Capitulaiile sale, dreptul de a-i alege pre
capul su, pre Domnul.
Prin nlarea Ta pe Tronul lui tefan cel Mare s-a renlat nsi naionalitatea romn.
Alegndu-te de Capul su, neamul nostru a voit s mplineasc o veche datorie ctre familia ta, a
voit s-i rsplteasc sngele strmoilor ti vrsat pentru libertile publice. Alegndu-te pre tine
Domn n ara noastr, noi am vroit s artm lumii aceea ce toat ara dorete: la legi nou om
nou!

O, Doamne! Mare i frumoas i este misia; Constituia din 7 august 1858 ne nsemneaz
o epoc nou i Mria Ta eti chemat s o deschizi! Fii, dar, omul epocii; f ca legea s
nlocuiasc arbitrariul; f ca legea s fie tare; iar tu, Mria Ta, ca Domn, fii bun, fii blnd, fii bun
mai ales pentru acei pentru care mai toi Domnii trecui au fost nepstori sau ri.
Nu uita c dac cincizeci de deputai te-au ales Domn, ns ai s domneti peste dou
milioane de romni.
F, dar, ca Domnia ta s fie cu totul de pace i de dreptate, mpac patimile i urile dintre
noi i reintrodu n mijlocul nostru strmoeasc frie. Fii simplu, Mria Ta, fii bun, fii Domn
cetean; urechea ta s fie pururea deschis la adevr i nchis la minciuni i linguire.
Pori un frumos i scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. S trieti, dar, muli ani ca i
dnsul; s domneti ca dnsul, i f, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea
instituiilor noastre, prin simmintele tale patriotice s mai putem ajunge la acele timpuri cnd
Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor mpratului din Bizan c Romnia nu are de ocrotitor
dect pre Dumnezeu i sabia sa.
S trieti, Mria Ta!
*sursa: I. Lupa, Istoria unirii romnilor, Fundaia cultural regal Principele Carol, Bucureti,
1937

Context istoric
Acest discurs a fost rostit la data de 5 ianuarie 1859, in numele Adunarii Legislative, cu
ocazia alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite. Cuvantarea a fost
tiparita mai intai in foi volante si apoi in Supliment la nr. 28 al Monitorului Oficial al
Moldovei, Iasi, 28 ian.1859.
Tematica
Discursul este centrat evident, pe importantul eveniment istoric ce tocmai avusese loc.
Totusi,

la

citire

atenta,

se

observa

existenta

doua

teme

distincte.

Prima parte a cuvantarii (primele doua paragrafe) reliefeaza importanta istorica a alegerii noului
domnitor. Oratorul subliniaza inca de la inceput ca Alexandru Ioan Cuza este primul domnitor
moldovean ales de reprezentantii tarii si nu un fanariot trimis de sultan, asa cum se intamplase in
ultimii 154 de ani. Evenimentul marcheaza o relansare a autonomiei politice a Moldovei. Pentru
a da mai multa greutate spuselor sale, Mihail Kogalniceanu face apel la istorie. Astfel, maretia
momentului, precum si importanta demnitatii obtinute sunt reliefate prin evocarea figurii
legendare a lui Stefan cel Mare: Prin inaltarea ta pre tronul lui Stefan cel Mare, s-a reinaltat
insasi nationalitatea romana.
Prima parte se incheie cu o serie de consideratii ale oratorului la adresa noului domn. Prin
cuvintele sale, Mihail Kogalniceanu incearca sa demonstreze legitimitatea alegerii facute, sa
demonstreze ca noul domn este demn de inalta functie ce ii este incredintata: Alegandu-te de
capul sau, neamul nostru a voit sa implineasca o veche datorie catra familia ta, a voit sa-i
rasplateasca

sangele

stramosilor

tai,

varsat

pentru

libertatile

publice.

Partea a doua a discursului dezvolta o noua idee, enuntata in finalul celui de-al doilea paragraf:
sa aratam lumei aceea ce toata tara doreste: la legi noua, om nou. Alegerea noului domn nu
este doar o schimbare in plan politic, ci una semnificativa, care trebuie sa antreneze puternice
transformari in plan social, institutional, dar, mai ales, in planul mentalitatii de conducator: fa ca
legea sa inlocuiasca arbitrariul; fa ca legea sa fie tare, iara tu, [] fii bland, fii bun mai ales
pentru acei pentru care mai toti domnii trecuti au fost nepasatori sau rai.
Noul tip de conducator nu mai este compatibil cu tiparul fanariot; noul domnitor este unul
al intregii tari, nu umilul vasal al sultanului sau marioneta boierilor autohtoni: Nu uita ca daca
cinzeci de deputati te-am ales domn, insa ai sa domnesti peste doua milioane de oameni!
Noile principii de conducere enumerate in discurs sunt inspirate din principiile moralei crestine
si din cele ale Revolutiei Franceze: Fii simplu, maria-ta, fii bun, fii domn cetatean; urechea ta sa
fie

pururi

deschisa

la

adevar

si

inchisa

la

minciuna

si

lingusire.

Discursul se incheie cu traditionalele urari de bine la adresa noului domnitor. Pentru a spori
insemnatatea cuvintelor sale, oratorul apeleaza din nou la exemplul istoric. De aceasta data,

personajul evocat este Alexandru cel Bun: Porti un frumos si scump nume, numele lui
Alexandru cel Bun. Sa traiesti dar multi ani, ca si dansul; sa domnesti ca si dansul
Pentru a evita o banalizare a discursului, oratorul impleteste abil urarile de bine adresate
domnitorului cu cele adresate tarii; destinul conducatorului este acum strans legat de destinul
tarii si binele sau este/trebuie sa fie binele tarii, bine care culmineaza, in viziunea lui Mihail
Kogalniceanu cu obtinerea independentei: Romania nu are alt ocrotitor decat pre Dumnezeu si
sabia sa!
Limbajul
Mihail Kogalniceanu evita constructiile alambicate si cuvintele prea savante, scopul sau
fiind de a-si pune ideile in valoare si de a le face accesibile publicului (atat demnitari cat si
masele de cititori), Frazele sunt in general simple, lipsite de insertii inutile. Fiecare fraza este
centrata pe exprimarea unei singure idei, maxim doua (rareori).Principiile si notiunile sunt legate
in fraze prin intermediul enumerarilor. In acest mod, chiar daca devine ampla, constructia nu-si
pierdedin claritate. Repetarea in diverse forme (uneori mai amanuntite) a ideilor, are un dublu
rol: de-a lamuri auditoriul, si, in acelasi timp, de-a-i fixa respectivele idei in memorie, de a-i
atrage atentia asupra importantei lor. In ceea ce priveste vocabularul, acesta este adaptat scopului
cuvantarii. Oratorul opteaza pentru cuvinte simple, clare, familiare publicului larg. Scopul
discursului sau este comunicarea unui mesaj si nu etalarea propriei eruditii. Alaturi de demnitari,
mesajul este destinat masei de cititori, categorie de public mult mai larga si diversa. Pentru
acestia, un mesaj ambalat in termeni prea pomposi ar fi devenit inaccesibil. Ca un aspect
secundar, se remarca discret prezenta unor cuvinte in forma arhaica: pre in loc de pe,
epoha in loc de epoca si exemplele pot continua. Simplitatea limbajului ales mai are o cauza.
Natura discursului nu este una rationala, ci emotionala. Nu este o inlantuire de argumente logice,
ci o exprimare deschisa a bucuriei, a sperantelor puse in aceasta noua domnie, vazuta ca
inceputul unei noi epoci in istoria tarii.(Este graitoare in acest sens folosirea verbelor la modul
imperativ: fa ca legea sa fie tare, Fii simplu, maria-ta, fii bun, fii domn cetatean). Mai presus
de idei si principii, acest discurs exprima sentimente, vrea sa impresioneze la modul afectiv. Ori,
transmiterea sentimentelor catre public necesita cu precadere un limbaj simplu.
Tonul
Tonul este determinat in primul rand de publicul-tinta al discursului, de cadrul in care va
fi rostit. Cadrul este unul oficial, iar publicul este compus din demnitari ai vremii. Astfel, tonul
este unul solemn, serios. Inceputul discursului este unul declamativ, pentru a sublinia ideea ce
este expusa auditoriului. De altfel, tonul declamativ va fi folosit de orator ori de cate ori va fi
nevoie sa atraga atentia asupra unei idei si sa impresioneze publicul (O, doamne! mare si
frumoasa iti este misia! este doar un exemplu).

Alaturi de public, un alt factor de influenta al tonului il constituie ideile si sentimentele cuprinse
in cuvantare. Dupa cum am aratat mai sus, natura discursului este una emotionala, scopul sau
este transmiterea, in ultima instanta, a bucuriei generata de triumful politic romnanesc, a
sperantei intr-un nou inceput. Aceasta speranta, se regeseste, dupa cum era si normal, si in tonul
discursului.
Concluzii
Acest discurs este perfect adecvat momentului istoric. Evenimentele perioadei au
determinat o stare de euforie, de exuberanta in randul tuturor paturilor sociale. Este o perioada in
care latura afectiva devine predominanta. In simile conditii, un discurs rational, lung, bazat pe
argumente si demonstratii ar fi fost inutil. Nu era nevoie de nici o demonstratie: noua realitate era
unanim acceptata ca un lucru bun. Scopul discursului( dupa cum am mai spus) este altul: de a
induce sau de a accentua o stare sufleteasca aparte in randurile publicului. Din acesta cauza,
cuvantarea capata caracteristici aparte: este scurta( dureaza aproximativ trei minute), prezinta
idei, principii generale intr-un limbaj simplu si clar; astfel se elimina riscul de a plictisi audienta.
Efectul puternic al discursului este dat de simpla enuntare a ideilor, impuse ca axiome.
Argumentatia lipseste. Daca ar fi existat, riscul ar fi fost dublu: lungirea inutila a discursului si
slabirea fortei propriilor afirmatii.
Potentarea efectului este realizata si prin folosirea de cuvinte cheie menite sa
impresioneze: nationala, natie, lege noua, om nou, fratie etc.
* Cf. Gustave Le Bon- Psihologia multimilor: in cazul unui discurs, o afirmatie insotita de prea
multe argumente are efect invers decat cel scontat; sporeste neincrederea publicului.

Dezvoltarea discursului este concentrata, aproape contopindu-se cu peroratia, inscriindu-se in

solemnitatea unica a momentului, subliniindu-i importanta, dimensiuni istorice pe care trebuie sa le
urmeze si personalitatea domnitorului:
Discursul lui Kogalniceanu este un model memorabil, in care se concentreaza caracteristicile stilului
oratoric, claritatea, concizia, precizia. Domnitorului i se ureaza sa fie la inaltimea misiei pe care o
are: