Sunteți pe pagina 1din 4

La tema:

Comunicare de
masa

Bondari Anastasia

A elaborat:

Grupa C-11
Viata omului contemporan se caracterizeaza, printre altele, prin bombardamentul
informational zilnic la care este supus. Prin cantitatea, frecventa si simplitatea lor, mesajele

mass-media ne-au devenit tot atat de familiare ca si hrana, lucrurile din locuinta sau
prietenii. Inapoia acestui flux continuu de imagini, sunete si semne functioneaza un sistem
socio-profesional a carui complexitate si anvergura sunt nebanuite publicului larg si care
este cu atat mai subtil cu cat vizibilitatea produselor sale da iluzia transparentei. Inaugurat
in secolul al XV-lea, prin aparitia tiparului, acest sistem a cunoscut o dezvoltare reala in
secolul al XIX-lea, pentru ca in ultimul veac al mileniului actual sa aiba un caracter
realmente exploziv, adevaratele sale resurse fiind evidentiate abia in ultimii 50 de ani, odata
cu generalizarea audio-vizualului. Pen tru a-i intelege mecanismele si legitatile care-l
guverneaza, numeroase stiinte clasice, intre care economia, lingvistica, psihologia,
sociologia, istoria si antropologia culturala, cu ramurile lor moderne cum sunt marketingul,
semiotica, psiho sociologia, imagologia, etnometodologia etc.

CONCEPTUL DE COMUNICARE DE MASA


De cele mai multe ori, la nivelul cunoasterii comune, comunicarea de masa este identificata
drept mass-media. Deoarece si acest concept de mass-media este mai nou, se impune o
definire a sa: Termenul medium (la plural media) este un cuvant de origine latina,
transplantat intr-un ansamblu anglo-saxon. El desemneaza in principiu procesele de
mediere, mijloacele de comunicare si se traduce, in general, cu expresia comunicatiile de
masa
Deci: media = mijloace de comunicare; mass-media = mijloace de comunicare pentru un
mare public, un public de masa, inventate si utilizate in civilizatiile moderne si avand drept
caracteristica esentiala marea lor forta, putere, vasta lor raza de actiune. Nu exista nici o
indoiala ca trebuie sa se inscrie in aceasta categorie radiodifuziunea si televiziunea
Cinematograful se inscrie in aceeasi categorie . Presa, pentru aceleasi motive, este
considerata ca fiind unul dintre principalele mass-media. Cartea, discursurile, benzile,
casetele sau videocasetele pot, de asemenea, sa fie incadrate in categoria mass-media. De
asemenea, afisul publicitar. Se poate considera, asa cum pe buna dreptate procedeaza
Marshall
McLuhan, ca si cuvantul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare Chiar
daca ele servesc mai curand la stabilirea de relatii interpersonale decat ca emitatori catre
marele public(Jean Cazeneuve, La societ de lubicuit).
Se impun totusi unele precizari fata de acest punct de vedere. Intre notiunile de mass-media
si comunicare de masa, mijloace ale comunicarii de masa este evident ca nu poate exista o
sinonimie perfecta. Confuziile care se fac in acest sens limiteaza sensurile conceptelor
printr-un reductionist simplist, inadecvat. Intre comunicare de masa, inteleasa ca mesaje si
procese de comunicare si mijloace de comunicare (instrumentele comunicarii, mijloacele
tehnice de transmitere a mesajelor) exista diferente vizibile, care nu pot fi ocolite sau
trecute cu vederea.
Notiunea de mass inseamna de fapt un public numeros, dar poate fi inteleasa si ca o
amplitudine sociala a mesajului, ca o simultaneitate a receptarii pe o arie larga, ca o
standardizare a consumului de produse culturale si, in acelasi timp ca un nivel scazut de
receptivitate. Din aceasta perspectiva, conceptul de comunicare de masa este definit in
sens unilateral, simplist, creandu-se in mod artificial o despartire intre cultura inalta, a
elitelor sociale si cultura de masa, productia de masa, receptarea de masa, consumul de
masa. Acesta este si motivul care ii determina pe unii teoreticieni sa prefere notiunile de
tehnici de difuzare colectiva, canale de difuzare colectiva.

Caracteristici ale comunicarii de masa


1. Nu putem defini conceptul de comunicare de masa fara sa tinem cont de faptul
ca este vorba despre un ansamblu de fenomene socio-culturale strans legate de
evolutiile in domeniul stiintei si tehnologiei, ceea ce implica unele trasaturi
specifice. Desi inceputurile comunicarii de masa pot fi situate in secolul al XV-lea
datorita inventarii tiparului, aceasta este pregnanta in secolul XX, dupa prima

conflagratie mondiala, o data cu dezvoltarea mijloacelor tehnice in domeniul audiovizualului.


Abia in aceste conditii se poate spune ca ea face posibila transmiterea unui mesaj
catre un public variat si numeros, care il receptioneaza simultan, fiind despartit din
punct de vedere spatio-temporal de sursa. Emitatorul, in acest caz, este un
profesionist al comunicarii, un jurnalist o persoana institutionalizata (W. Schramm)
sau o organizatie de comunicare, un post de radio, un canal de televiziune, un ziar
(grupuri sociale specializate -; antrepenorii de presa si personalul lor). Aceasta este
de fapt si prima dintre caracteristicile comunicarii de masa: emitatorul, o persoana
institutionalizata, care reprezinta, de obicei, un grup de persoane, este un mare
producator de mesaje.
2. Prin comparatie, in toate celelalte modalitati de comunicare (directa, indirecta, multipla)
emitatorul de mesaje este unul singur. Diferenta dintre modurile de comunicare este data, in
acelasi timp, de mijloacele prin care se face comunicarea, ca si de numarul receptorilor de
mesaje.
Din aceasta perspectiva se poate aprecia ca, in cazul comunicarii de masa, comunicarea se
socializeaza, devine colectiva. Revenind, emitatorii de mesaje nu mai sunt indivizi, ci grupuri
formate din indivizi, iar mesajele, care nu mai reprezinta doar parerea unui singur individ, ci
a
intregului grup, trec printr-un mijloc de informare (ziarul, radioul, televiziunea). In acelasi
timp, destinatarii comunicarii formeaza grupuri largi, colectivitati umane, fapt care constituie
socializarea audientei (a receptarii). Se poate spune, cu alte cuvinte, ca presa de masa,
reprezinta conversatia tuturor cu toti si a fiecaruia cu celalalt, asa cum afirma cercetatorul
francez Bernard Voyenne (La presse dans la socit contemporaine). Este vorba, in acest caz
de a doua trasatura distinctiva a comunicarii de masa.
3. O alta caracteristica a conceptului analizat vizeaza caracterul unidirectional si mediat al
comunicarii. Emitatorii si receptorii de mesaje sunt separati spatial si temporal, iar
informatiile se transmit prin intermediul unei tehnologii moderne, specifice erei
electronice.
4. In fine, o noua trasatura a comunicarii de masa este data de faptul ca reactia grupului
receptor de mesaje fata de grupul emitator (feed-back-ul) este lenta, chiar de indiferenta.
Cand ea se produce, receptorii devin, la randul lor, purtatori ai unor noi mesaje.
Pe marginea acestui subiect Bernard Voyenne vorbeste de trei caracteristici ale comunicarii
sociale prin intermediul presei, care o diferentiaza de toate celelalte forme ale comunicarii:

caracterul instantaneu (sau quasiinstantaneu), deoarece informeaza despre un


eveniment aproape in acelasi timp cu desfasurarea lui sau cu un decalaj foarte mic;
permanenta, pentru ca nu cunoaste nici o intrerupere si jaloneaza istoria in
continuitatea ei;
caracterul universal, pentru ca este prezenta peste tot si in orice moment.
Daca obiectivul presei il constituie schimbul de informatii intre constiinte
(comunicarea) se poate spune ca si constiinta colectiva se fundamenteaza,
edificandu-se din ce in ce mai mult prin presa.
Un alt cercetator, Rogers Clausse (Brevs considerations sur la terminologie et la
mthodologie de la communication), defineste presa drept un tip de comunicare
sociala si considera ca aceasta indeplineste urmatoarele conditii:
periodicitatea pregnanta (aparitie cotidiana).
consum imediat, fara intarziere. Mesajul jurnalistic este extrem de perisabil in
timp.

De aceea el trebuie consumat imediat, altfel isi pierde orice savoare.


eterogenitatea continuturilor efemere si varietatea incoerenta a functiilor. Ziarul
este un conglomerat de stiri; satisface gusturile cele mai diverse.
grija pentru actualitate, dominanta si coplesitoare. Totul porneste de la
actualitatea imediata si se reduce la ea. Cotidianul, prin faptele, opiniile,
evenimentele,
intamplarile si incidentele sale, invadeaza totul, cuprinde totul, se impune
pretutindeni.
productie -; difuzare cu mare densitate pentru o mare si enorma conglomeratie de
persoane: colectivitate in omogenitate, masa in eterogenitate.
In viziunea lui Lasswell, modelul comunicarii de masa se poate rezuma la formula someone says something on
somebody (cineva spune ceva cuiva).
J. Lazar apreciaza astfel: Comunicarea de masa este un proces social organizat. Cei care lucreaza pentru media,
fie ca este vorba de ziar sau de un canal TV, fac parte dintr-o mare intreprindere care este reglementata si
organizata ca orice alta intreprindere din societate.
Imaginea ziaristului independent, izolat in fata masinii sale de scris, este la ora actuala depasita. Fiecare jurnalist,
fie ca lucreaza pentru un cotidian, pentru radio sau TV, apartine unui ansamblu de salariati din intreprinderea
respectiva si executa o munca bine definita in sensul unei echipe (Sociologie de la communication de masse).
Georges Friedman este de parere ca sub neologismul mass-media se ascunde o noua realitate, in acelasi timp
tehnica, sociala si etica -; un nou tip de om este in cauza, care vrea sa se exprime si care intr-adevar se va naste. In
alti termeni, se poate spune ca semnul timpului este tocmai timpul semnelor. In tot cazul, multiplicarea si
accelerarea neincetata a semnelor fac urgenta o noua lectura. O lectura critica presupune cunoasterea progresiva
a tehnicii noilor mijloace de comunicare, posibilitatii lor de semnificare, in raport cu mediul socio-cultural in care ele
se desfasoara (Dictionnaire des medias).
Spre deosebire de Lasswell, Marshall McLuhan reduce paradigma comunicarii de masa la doi termeni: ce se spune?
(mesaj + mijloc de comunicare) si cine? (producator + receptor). In acest sens el afirma: Societatile se deosebesc
intre ele mai mult prin natura mijloacelor prin care comunica oamenii decat prin continutul comunicarii (Medias et
societ).
Alegeti patru caracteristici ale comunicarii de masa si realizati un comentariu al acestora in maximum o pagina si
jumatate.