Baltagul de Mihail Sadoveanu

Capitolul I
Stapane, stapane
Mai chiama s-un cine...

Facerea lumii: Dumnezeu i-a dat cate un mestesug

fiecarui neam: tiganului sa cante din cetera; neamtului sa
mestesugeasca; evreilor le-a dat bani; ungurilor sa fie
fuduli si sa le placa petrecerile cu sotii. Turcului sa fie
prost, dar sa aiba putere altora prin sabie. Sarbului i s-a
dat sapa; pe rus Dumenzeu l-a invrednicit sa fie cel mai
betiv. Intr-un final, ajung si romanii. Lor, Dumnezeu le-a
spus sa ramana cu ce au, dar sa se veseleasca mereu si
sa aiba o inima buna.
Povestea aceasta o spunea mereu Nechifor Lipan, la nunti
si botezuri de la care era nelipsit.
Vitoria, care-si facea de treaba cu fusul, isi aducea aminte
de discutiile cu sotul ei, Nechifor. Nechifor plecase dupa
niste oi, la Dorna si nu se intorsese inca. Era apropae de
Sfantul Andrei.
Nechifor era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani,
aveau impreuna sapte copii, din care le mai traiau doi, si
avere aveau cat le trebuia.
Lipan tinea mai mult la fata, Minodora, pe cand Vitoria il
avea pe Gheorghita (Gheorghita era numele care placuse
Vitoriei si era si numele sotului ei, insa la 4 ani fiind
bolnav de hidropica mama lui l-a vandut Cobzaritei pe-un
banut de arama si pentru a nu-l mai recunoaste moartea
si a-l feri de boala ii este schimbat numele in Nechifor)
Trecuse vreme si Nechifor nu daduse semn ca sa se
intoarca macar feciorul aflat cu oile la iernat la Cristesti,

nu departe de targul Iasi.

Cum nu avea nici o veste de la barbatul ei, Vitoria Lipan
astepta cu nerabdare postasul. Primise vesti de la baciul
Alexa prin care-i cerea bani, dar si o scrisoare de la
pretendentul Minodorei, feciorul dascalului Andrei:
"Frunzulita de mohor,
Te iubesc si te ador,
Ghita C. Topor"
Ajunsa acasa, Vitoria o cearta pe Minodora, cu vorbe
menite s-o trezeasca din visare.
In acea noapte, Vitoria are primul semn de la Nechifor,
sotul ei: "se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu
spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare
de ape".
Capitotul II
Vazandu-l venind mai devreme pe argatul Mitrea, Vitoria ii
spune Minodorei sa pregateasca masa: "da fuga la
fantana si ada apa. Atata focul si pune ceaunul cu
mamaliga. Cauta in cuibare vreo doua oua. Scoate niste
branza in scafita".
Vitoria il intreaba pe Mitrea de ce a venit asa repede
acasa; argatul vazuse ca se schimba vremea si coborase
si el ca si ceilalti oameni. Ii cere stapanei sale tohoarca,
opinci si caciula, ca vremea se schimba si vine iarna.
Vremea rea avea sa vina, iar padurea de brazi de pe
Magura "clipi din cetini si dadu si ea zvon".
Vitoria le spuse argatului Mitrea si Minodorei ca Nechifor
nu vine nici acum, mai ales ca "cocosul da semn de
plecare".
In timp ce argatul pleca in sura sa manance, Vitoria este
chemata la masa de Minodora insa gandurile ei erau
departe si nu-i era foame. Vitoria o indeamna pe

Minodora sa manance si sa nu se mai gandeasca la

baiatul dascalului pentru ca nu-l dorea de ginere.
Vitoria merge la parintele Danila, sa-i trimita scrisoare lui
Gheorghita. Minodora ramane acasa sa aiba grija de
gospodarie si sa-l trezeasca pe argat, care cel mai
probabil se odihnea dupa masa.
Cat timp avea sa lipseasca mama sa de acasa, Minoroda
isi facuse planul sa-l invite la ea pe Janica, baiatul
invatatorului care avea sa-i scrie o scrisoare in numele ei
lui Ghita Topor.
Dar acum trebia sa mearga afara si sa-l trezeasca pe
Mitrea argatul.
Capitolul III
Vitoria Lipan se ducea la parintele sa-i scrie un ravas. In
drum spre casa parintelui se afla casa babei Maranda.
Vitoria isi facuse planul: cand se intuneca, avea sa treaca
la baba Maranda, ca sa n-o vada nimeni. Se opreste mai
intai la domnul Iordan, carciumarul, de la care cumpara o
litra de rachiu de cel bun, hartie si plic pentr-o scrisoare.
Parintele Danila o pofteste la dansul si-o intreaba daca
are nevoie de vreo scrisoare ca i-o scrie numaidecat. Insa
Vitoria avea nevoie nu doar de scrisoare, ci si de un sfat!
Vitoria ii povesteste parintelui ca barbatu-sau, Nechifor,
nu s-a intors acasa si "am inceput sa am grija". Parintele
insa o linisteste "Cauta-ti de treaba. Omul se afla la
afacerile lui. Mani-poimani se-ntoarce acasa cu chimirul
plin". Vitoria isi dorea sa fie asa cum spunea parintele
insa ceva-i spunea ca nu este asa, mai ales ca-i stia
drumurile de douazeci de ani si niciodata nu se
intamplase sa lipseasca asa de mult. Ba mai mult ii
aparuse si-n vis, cu fata incolo, trecand o apa neagra.
Parintele Danila ii spuse sa nu mai creada in visuri, "is
mai mult inselari" si ca are sa faca o slujba si sa citeasca

in biserica, fiind convins ca "Dumnezeu are sa faca

lumina si are sa-ti aduca pace". Si Vitoria credea la fel,
mai ales ca nadejdea ii era acum la Dumnezeu, la Maica
Domnului si la Sfantul Gheorghe. Pentru toata osteneala
parintelui cu slujbele pentru sotul ei, Vitoria se invoi la un
berbecut. Printele ii scrie Vitoriei scrisoare catre fiul ei,
Gheorghita, indemnandu-l sa vina acasa dupa ce rezolva
treburile "fiind acuma tu singur barbat la gospodarie".
Vitoria pleaca din casa parintelui, nu inainte de a-i saruta
mana si de-ai fagadui, inca o data, berbecutul.
Capitolul IV

Vitoria merge la casa babei Maranda. Maranda ii spuse ca

o astepta. Vitoria se gandea ca probabil o vazuse trecand
la parintele si se intreba oare unde-l tinea ascuns. "Se
vestise in tot satul ca baba Maranda are ascuns la ea pe
cel cu nume urat. Daca spui si n-apuci a-ti face cruce cu
limba, iti ia graiul" Vitoria ii lasa rachiul babei si-i spuse
sa-l puna in plosca ei pentru a-i mai aduce si alta data, iar
daca avea sa treaca maine pe la ea sa-si aduca o desaga
si-o strachina in care sa-i puna niste branza. Baba
Maranda ii spuse ca sotul ei, Nechifor Lipan a ajuns cu
bine in locul acela la Dorna, unde avea sa cumpere oile
de la niste ciobani; era vorba insa de-o femeie "una cu
ochii verzi si cu sprancenele imbinate, care s-a pus prag
si nu-l lasa sa treaca". Vitoriei insa nu-i venea a crede si
ar fi fost bucuroasa sa afle totul daca-i venea barbatul
sanatos acasa. Baba Maranda era sigura, citind in cartile
sale vechi si soioase : "Ai sa vezi. Aici, la urma, s-arata
bucurie si dar". Daca era nevoie, baba putea trimite o
pasare, care striga noaptea si are ochi de om, ca sa

moara dusmanca. Vitoria insa se hotaraste sa apeleze la

cele sfinte: "fac rugaciunile cele de cuviinta la Maica
Domnului, dupa aceea am sa tin post negru
douasprezece vineri in sir. Pan-atunci, poate mi se
intoarce omul". Vitoria merse spre casa; ajunsa acasa,
argatul era speriat si incredintat ca-l vazuse pe cel cu
coarne si ca trebuia adus popa Danila "sa ceteasca si sa
stropeasca cu aghiazma". Vitoria intra in casa, aprinse
candela si se inchina la icoane.
Capitolul V
Catre sarbatorile de iarna, Gheorghita lasa oile in sama
baciului Alexa. Nechifor Lipan nu se aratase inca acolo.
Ajuns acasa, Vitoria il primeste cu mare bucurie, si cu
bucate alese: paine proaspata si cu pastravi afumati, in
timp ce argatul Mitrea este trimis dupa rachiul cel bun la
carciumarul Iordan. Vitoria isi asculta fiul povestind cum
toate lucrurile erau bune si ca numarase oile si le trecuse
in condica, lucru care-l facuse pe baciul Alexa sa rada:
"zice ca de cand e el n-a vazut oi scrise in condica".
Vitoria ii povesteste lui Gheorghita ca nu avea nici o veste
de la taica-sau, ca platise sluje si avusese si acel vis
"care-mi mananca sanatatea si ma imbatraneste" si sa fie
vorba de o femeie asa cum ii spusese baba Maranda
chiar nu credea. Vitoria avea un plan: asteapta sa termine
cele douasprezece vineri de postit apoi avea sa-l trimita
pe Gheorghita "ca un barbat ce esti" sa-l caute pe
Nechifor. Gheorghita se invoieste pe loc sa mearga in
cautarea tatalui sau: "m-oi duce, daca spui; dar e bine sami arati ce si cum; ca sa stiu ce sa fac". Vitoria intelegea
ca Gheorghita nu era pregatit inca si trebuia sa fie ea
barbatul si stalpul casei, in lipsa sotului. In a saptea vineri
de post, de Boboteaza, Vitoria isi pune in gand sa mearga
la Piatra si la manastirea Bistrita; impreuna cu

Gheorghita, pornesc a doua zi. La manastirea Bistrita,

Vitoria se roaga la icoana Sfintei Ana aducandu-si aminte
cum aceasta facuse o minune pentru ea: impreuna cu
Nechifor, venise sa se roage pentru a-i scapa oile de
boala. Acum, Vitoria spera intr-o noua minune. Parintele
Visarion, un ieromonah batran, o sfatuieste s-astepte " ca
sfanta Ana are sa puie cuvant la scaunul imparatiei celei
mari" insa sa mearga la Piatra si sa anunte si stapanirea
pamanteasca: "du-te la politai si la prefect si spune-le
intamplarea ca sa faca cercetari".
Capitolul VI
In noaptea aceea, Vitoria a privegheat, gandindu-se la ce
avea de facut a doua zi. Gheorghita, in schimb, adormise
indata. A doua zi, dupa rasaritul soarelui, Vitoria si
Gheorghita au fost la Piatra. Poposind la un han, Vitoria
afla unde-l putea gasi pe prefect. Victoria merge singura
la prefect si, pe drum, isi amintea cum sotul ei, Nechifor
Lipan, le stia pe toate si numai el avusese treava cu
autoritatile si daca nu s-ar fi intamplat necazul acesta, ea
n-ar fi venit niciodata la prefect. Intrand la prefect, Vitoria
ii spuse pricina vizitei sale: "Nu m-aduce vant bun,
domnule prefect. Mi-a plecat sotul de-acasa acum
saptezeci si trei de zile si inca nu s-a intors. S-a dus la
Dorna dupa niste oi. Nu mi-a scris, n-am aflat stire de la
nimeni. Stau asa; il astept si nu vine". Prefectul era de
parere ca ori e vorba de-o femeie, ori l-au pradat hotii si lau rapus. Ii spune Vitoriei insa sa lase organele sa
cerceteze si sa-i aduca o plangere, sa-i lipeasca timbru si
sa i-o aduca ca sa scrie pe ea rezolutia. Vitoria pleaca si
ramase surprinsa ca si prefectul gandea ca si ea: "Pe
Nechifor l-au rapus raii". Aprodul cel batran, vazand-o asa
de necajita si pentru o mica atentie, ii gaseste Vitoriei un
jalbar gata sa-i faca plangerea, insa Vitoria se gandea fie

sa mearga la un avocat sau la parintele Danila. Drumul

acela la Sfanta Ana si la Piatra i-a fost de cel mai mare
folos Vitoriei: "avand intr-insa stiinta mortii lui Nechifor
Lipan si crancena durere, se vazu totusi eliberata din
intuneric". Ajunsa acasa, Vitoria merge la parintele Danila
pentru a-i face o jalba catre stapanire. Avea de gand sa
mearga singura la Dorna si "n-am sa mai am hodina cum
n-are paraul Tarcaului, pan' ce l-oi gasi pe Nechifor
Lipan". Vitoria ii spune parintelui Daniil Milies ca mai are
cinci vineri de postit si pana atunci spera sa vanda ce mai
avea pentru a face rost de banii pentru drum; avea sa se
spovedeasca si sa se impartaseasca si sa-l ia cu ea pe
Gheorghita " sa am alaturi o putere barbateasca". Toate
aceste hotarari le luase dupa ce se rugase la Cuvioasa
Ana si-l roaga pe parinte sa-i binecuvanteze si un baltag
pe care avea sa-l ia cu dansa. Pe Minodora avea s-o
trimita la o sora de-a mamei sale, calugarita la
manastirea Varaticului, iar pe argatul Mitrea avea sa-l
lase responsabil cu gospodaria.
Pe 27 februarie, de praznicul cuviosului Procopie, Vitoria
incarca in sanie zestrea Minodorei si plecau spre
manastirea Varatic. Minodora plangea de mama focului,
insa Vitoria ii spuse: "fata, tu sa nu fii proasta si sa nu te
bocesti pe tine. Astazi e o sfanta zi de luni si incepem
indeplinirea hotararii".
Capitolul VII
9 Martie. Parintele Daniil a facut o frumoasa slujba la
biserica pentru cei patruzeci de mucenici din Sevasta.
Vitoria, insotita de Gheorghita au dus daruri la biserica:
coliva, colaci, vin si untdelemn apoi s-a impartasit; femeia
se "se curatise de orice ganduri, dorintele si dorurile in
afara de scopu-i neclintit" iar parintele se roaga pentru
reusita acestei calatorii. Vitoria ii face semn lui

Gheorghita ca puteau pleca. Cei doi merg acasa, unde

Vitoria ii spune lui Mitrea ca vor pleca o vreme; argatul
stia ca pleca sa-l aduca acasa pe Nechifor, nu numai el
stia, ci tot satul pentru ca lumea vorbea. Vitoria ii lasa in
grija gospodaria si-i da ultimele indicatii; iar daca ea
intarzie prea mult, sa mearga sa vorbeasca cu parintele
Danila. Vitoria primeste vizita parintelui Danila, a
carciumarului Iordan si a unui negustor, cunoscut al lui
Nechifor Lipan, pe nume David. Vitoria avea sa
calatoreasca a doua zi, pana la Calugareni, impreuna cu
negustorul David care venise dupa marfa. Vitoria ii arata
peticul de hartie pe care era insemnatata atat suma
ceruta, cat si marfa pe care-o vindea si dorea sa-si
primeasca banii pe loc. Negustorul David ramase
impresionat de Vitoria, lucru pe care i-l impartasi si
domnului Iordan, carciumarul: "daca n-as fi ovrei si
insurat, si munteanca asta n-ar avea sot, intr-o
saptamana as face o nunta. M-ar cununa parintele Daniil"
Vitoria incasa pe marfa treizeci si opt de mii, bani pe
care-i dadu parintelui Daniil sa-i tina pana a doua zi.
Gheorghita isi intreba mama cat timp aveau sa fie plecati;
Vitoria ii raspunse ca "umblam, pana gasim ce cautam.
Alta randuiala n-avem. Nu uita s-ascuti baltagul; ca sa ai
mai multa nadejde intr-insul". Vineri, 10 martie, Vitoria si
Gheorghita se pregatesc de plecare; trec mai intai pe la
parintele Danila de unde iau banii, apoi merg la
carciumarul Iordan care le imple plosca de lemn cu
rachiu. Era rasaritul soarelui iar ei se aflau deja afara din
sat, Gheorghita purtand baltagul iar Vitoria pusca.
Capitolul VIII
Domnul David ii spuse Vitoriei ca "dumneata, nevasta, din
cate vad eu, esti pornita pe lunga cale". Vitoria ii
povesteste evreului ca ei nu aveau rude aici si ca venise

impreuna cu sotul ei, Nechifor, cand erau tineri si "ne-am

facut aici asezare". Fratii sotului ei erau toti oieri. David
trage concluzia ca Vitoria credea ca i-a pierit barbatul.
Vitoria ii spuse ca barbatul ei avea bani la el, era
indraznet si umba si noaptea, insa ea n-avea de gand sa
umble decat intre rasarit si asfintit mai ales ca "sint pe
lume destui rai". Domnul David era pana la urma un om
bun, care incerca s-o aline pe femeia plecata in cautarea
barbatului ei" "Dumneata trebuie sa crezi ca traieste, ca
sa ai putere sa-l cauti". Vitoria insa era de alta parere: "sa
stii dumneata ca eu am pornit la drum dupa semne si
porunci. Mai ales daca-i pierit caut sa-l gasesc; caci, viu,
se poate intoarce si singur". Au ajuns la Bistrita la
amaiza; fac popa pentru a manca si a-si odihni caii.
Pornesc inspre Bicaz, unde ajuns spre seara si poposesc
la han la Donea. Hangiul Donea isi aduse aminte de
Nechifor Lipan: "Era om vrednic si fudul; nu se uita la
parale, numai sa aiba el toate dupa gustul lui". Hangiul
nu-l mai vazuse de asta-toamna si mai multe nu-si
amintea; intreba pentru ce pricina-l cautau pe Nechifor.
Domnul David pretexta ca-i era dator niste bani acelei
femei. A doua zi, pornesc inspre Calugareni, la casa
domnului David; sotia le iese in intampinare. Vitoria
priveste la Piatra Teiului despre a carei istorie ii povestise
Nechifor: "diavolul ar fi rupt candva, noaptea, piatra asta
din varful Ceahlaului s-adus-o pana aicea in brate, ca s-o
lepede in curmezisul Bistritei, sa popreasca apele si sa
inece cuprinsul. Dar cum o ducea in zbor, l-a apucat
cantarea cea din urma a cocosilor. A lepadat-o si-a fugit in
pustie, la intuneric, ca sa nu-l fulgere soarele." Nechifor
isi dorea sa urce pe Piatra Teiului, impreuna cu lautarii si
sa faca un chef, insa nimeni nu se-ndura sa urce, oricat iar fi platit. Vitoria il admira pe sotul ei pentru curajul pe
care-l avea, mai ales ca "de hoti nu se temea; avea

stapanire asupra lor". Vitoria era constienta ca cine l-a

omorat nu-i era strain, lucur impartasit si de sotia
domnului David "doar daca l-or fi pacalit, dintr-o lature,
prietenii pe furis". Sotia domnului David isi aminteste ca
asta toamna, cand a trecut spre Dorna, Nechifor era
singur si n-avea nici un tovaras si a plecat in timpul
noptii; avea bani la el iar ea-l rugase sa nu plece in
puterea noptii. La Sfantul Gheorghe se implineau 9 ani de
cand Vitoria se repezise asupra lui Nechifor, cerandu-i
explicatii "pomenindu-i de-o rea si de-o sluta de la gura
Tarcaului"; atunci a lovit-o; doi ani mai tarziu, a lovit-o din
nou pentru alta. Daca era vorba de-o femeie, avea sa-i
ceara socoteala. "Nu poate fi nici ovreica, nici unguroaica
cu ochii verzi. El tot cazut undeva trebuie sa fie". A doua
zi, duminica, Vitoria si Gheorghita merg pana la Farcasa.
Aici, Vitoria ii spuse fiului ei ca aici se vor opri "asta-i
porunca sa facem popas aici".
Capitolul IX
La Farcasa, nu cunosteau locul dar cautau gazda. Aici vad
doi "jerpeliti", impinsi de la spate de doi jandarmi, care
aveau sa fie judecati pentru fapta lor; in curand, aveau sa
fie alegeri de deputati la Piatra. Cei doi jerpeliti aveau o
tehnica: umblau cu o musama cu culori si numere prin
carciumi: "o intind pe o masa si indeamna pe sateni sa
puie parale si sa azvarla zaruri; daca se potrivesc
numerele, platesc; daca nu se potrivesc numerele pun
mana pe paralele oamenilor si le vara in buzunar". Unul
dintre jerpeliti ii spuse subprefectului Anastase Balmez ca
acesta este un joc de noroc si ca "putem castiga, dar
putem si pierde. E o afacere ca oricare alta". Subprefectul
ii pune sa ridice mana sus pe cei care au castigat si apoi
pe cei care au pierdut. Numarul celor care pierdusera era
considerabil. Cei doi "jerpeliti" erau Spiru Gheorghiu si

Iancu Neculau de la Galati; subprefectul le cere

autorizatia pentru jocurile de noroc, insa acestia n-aveau.
Atunci, acesta le cere jandarmilor sa-i ia pe cei doi si sa-i
duca la primar nu inainte insa de a le inapoia banii celor
pe care i-au pagubit. Subprefectul o intreaba pe Victoria
ce pricina avea; aceasta-i spuse ca este sotia lui Nechifor
Lipan si ca mergea la Dorna. Subprefectul insa nu-l
cunostea si-i ura "du-te sanatoasa". Vitoria si Gheorghita
gasesc fara sa se gandeasca gazduire in casa
potcovarului Pricop si a babei lui, Dochia. A doua zi
dimineata vaea sa le potcoveasca si caii "astazi e sfanta
duminica". Mos Pricop ii povesteste ca astatoamna i-a
potcovit calul unui om cu un cal tintat in frunte, care "
purta caciula brumarie. Avea cojoc in clinuri, de miel
negru, scurt pana la genunchi, si era incaltat cu botfori".
Vitoria-i spuse ca acela era sotul ei. Mosul Pricop il
considera un orman crednic, insa nu-i placea ca el
calatorea in timpul noptii: "eu as fi avut placere sa
cinstesc cu dansul ca si cu dumneavoastra ... Dar omul
acela zicea ca se duce noaptea; ca se bucura sa umple pe
luna. De oamenii rai spunea ca nu-i pasa; are pentru
dansii pistoale incarcate in desagi. S-a dus si intr-o vreme
a prins a canta dintr-un solz, ca sa nu-i fie urat". Vitoria
afla prima veste despre sotul ei disparut, Nechifor Lipan.
Capitolul X
La Dorna, Vitoria si Gheorghita au nimerit la o cumatrie.
Vitoria a descalecat si "a pus pe fruntea crestinului celui
nou o hartie de douazeci de lei".
Capitolul XI