Sunteți pe pagina 1din 4

Diplomatia si noille tehnologii

S1.siteurile web ca instrument a activitatii diplomatice


Diplomaia digital mai este denumit diplomaia online, cyber diplomaia sau ediplomaia, este o form relativ nou a activitii diplomatice, aprut n era informaional.
Chiar dac elemente ale acesteia au nceput s apar la sfritul secolului trecut, se poate
considera c diplomaia digital a nceput s se manifeste pregnant n viaa internaional n
ultimii 4-5 ani.
O definiia unanim acceptat sau foarte rspndit nc nu exist, ns diferenele majore
fa de diplomaia tradiional sunt considerate a fi urmtoarele:
-mai mult informaie;
-mai mult interaciune (de la comunicaia ntre dou persoane, caracteristic diplomaiei
clasice, se realizeaz dintre mai muli cu mai muli - many-to-many - care schimb modul de
interaciune att cu indivizii ct i cu organizaiile);
-mai mult transparen (organizaiile sunt mai dornice s se deschid i s mprteasc
ceea ce fac i cum fac, cu unele nuane din partea instituiilor de stat care nc au destule
reticene n acest sens, dei ncearc s se adapteze la schimbri i s reduc birocraia);
viteza la care se desfoar, n timp real de cele mai multe ori i care depete barierele
impuse de distanele ntre diferite locaii geografice, sau cele determinate de comunicarea pe
canalele diplomatice uzuale.
n secolul XX, guvernele au desfurat o activitate diplomatic la nivelul publicului din alte ri
prin transmiterea unor mesaje n afara propriilor granie.
n secolul XXI, inovaia esenial n diplomaie, este reprezentat de contactele de la om la
om.
Pentru dezvoltarea diplomaiei digitale, n SUA, la Departamentul de Stat. a fost creat Office
of eDiplomacy, o organizaie care aplic tehnologia pentru mbuntirea modalitilor de
comunicare ale Departamentului i schimbul de informaii. Astfel a fost creat un canal
ZouTube al Departamentului de Stat, blogul Dipnote, pagina de Facebook, contul de Flickr i
alte modaliti.
Universitatea din Haifa a creat un nou curs intitulat Diplomaii ceteni, Israelul intenionnd
s pregteasc un grup de ambasadori online, iniiativ care nu este singular, inclusiv
Marea Britanie avnd diplomai on line. Turcia ncearc s compenseze lipsa numeric a
diplomailor si n condiiile practicrii unei politici externe globale prin diferite programe,
reactualizndu-i site-ul MAE, cel al Centrului de Cercetri Strategice (SAM) al ministerului,
folosind elemente social media ca Facebook, Twiter i YouTube. Personal, ministrul de externe
turc, Davutoglu, folosete efectiv diplomaia digital, ceea ce l ajut n creterea rolului su
ca diplomat i negociator pe plan internaional.

S2 Internetul si comunicarea diplomatica


Mass-media de socializare ofer guvernelor care doresc sa intre n contact cu oamenii un
instrument puternic. Diplomaia se desfoar n mod normal prin intermediul interaciunii
formale ntre diferite naiuni-stat suverane. Acum, diplomaia, folosind tehnologiile de
conectare i reelele mass media de socializare, se adreseaz direct oamenilor, care oameni,
la rndul lor, interacioneza global.
Revoluia tiinific n domeniul telecomunicaiilor a forat guvernele s dea piept cu
societatea i s accepte reacia acesteia n construirea politicii externe. Rzboiul din Vietnam
a fost primul rzboi transmis vreodat la televizor; imaginile nocturne ale luptelor i
suferinelor cauzate au ntors opinia public american mpotriva rzboiului. i aceast
presiune public a condus la modificarea substanial a politicii externe a SUA i n final la
ncheierea conflictului.
Aceeai revoluie tiinific n domeniul telecomunicaiilor ns, s-a dovedit c poate fi folosit
de guverne pentru a justifica aciuni militare de anvergur. n 1991, opinia public mondial
era introdus n povestea emoionant a micuei Nayirah, fetia kuweitian care mrturisea n
faa camerelor atrocitile la care fusese martor, atrociti comise de forele irakiene
invadatoare. Ceea ce lumea nu tia ns, era c totul era de fapt un exerciiu de PR, al
companiei Hill and Knowltown, iar copila era n realitate fata ambasadorului kuweitian. Iar

rzboiul care a urmat a avut argumentele emoionale necesare pentru ca opinia public s fie
aliata acestei intervenii militare.
n acest peisaj mass-media dominat de o mn de companii care monopolizeaz piaa
printului, radioului i televiziunii; oamenii, pe fondul manipulrilor desconspirate, au nceput n
ultimii 10 ani s renune la mediile de informare tradiionale: ziarele i televiziunea i s-au
ndreptat ctre internet. Blogerii sunt de fapt ziaritii de azi, iar uneori oamenii sunt nchii
pentru ce scriu pe blog sau pentru felul n care folosesc noile mijloace de comunicare n mas.
Aceasta este realitatea n lumea nou o realitate care nu a fost nc transpus n politici, iar
acum a venit momentul s o facem.
i chiar mai mult dect blogurile, reelele sociale media, gen Twitter sau Facebook sunt
responsabile de cea mai surprinztoare evoluie a relaiilor internaionale i diplomaiei n era
informatizrii. Primvara arab a reuit cu ajutorul noilor tehnologii de comunicare s aduc
pe calea democratizrii ri n care zeci de ani de diplomaie internaional nu a reuit. Iar aici
intervine iar bnuiala c inclusiv aceste revolte ar fi fost sprijinite de ri cu interese i
capaciti de a manipula aceste reele sociale, ca strategie ultramodern de exprimare a
politicilor externe n sensul dorit de guverne.

S3.Aspecte juridice ale diplomatiei virtuale


Un rol deosebit n relaiile internaionale ntre state l ocup corespondena diplomatic. La
ntocmirea acesteia, care rmne ca document diplomatic, emitentul trebuie s porneasc de
la sarcinile concrete, obiectivele pe care le urmrete n transpunerea n via a politicii
externe a statului su. Emitentul trebuie, de asemenea, s cunoasc importana problemei pe
care vrea s-o abordeze n documentul respectiv, istoria problemei, stadiul su de soluionare,
aspectele sale juridice. n funcie de aceste considerente, emitentul decide asupra genului de
document diplomatic: scrisoare de acreditare, not verbal, nota semnat, scrisoarea
personal, aide-memoire, memorandum, mesajul de felicitare etc. Ele se deosebesc ntre ele
prin importan, destinaie, formulri protocolare. Stilul corespondenei diplomatice este mult
mai sobru i mai reverenios. Modul de transmitere este, n general, curieratul i are
ntotdeauna forma scris n original i presupune semntura olograf.
Fiind vorba de implicarea unui stat, suportul pe care este redactat corespondena este foaia
cu antet sau filigranat cu nsemnele expeditorului.
Dei, n mod formal, fiecare stat are dreptul de a folosi limba sa naional, n corespondena
diplomatic, avndu-se n vedere dificultile ce se pot ivi pentru soluionare operativ a
problemelor abordate, dar i curtoazia fa de autoritile statului crora li se adreseaz
corespondena, se practic ataarea la documentul emis n limba naional a expeditorului a
unei traducerii n limba destinatarului. Ca element de curtoazia, pe documentul tradus se
scrie ,,traducere neoficial, chiar dac aceasta a fost fcut de un specialist n limba
respectiv.
Pentru uurarea comunicrii n scris, unele ambasade convin cu Ministerul Afacerilor Externe
din ara de reedin ca, pe baz de reciprocitate, s se corespondeze fie numai n limba
naional, fie numai n limba rii de reedin. Atunci cnd este vorba de limbi de circulaie
foarte restrns, se convine utilizarea unei tere limbi, de regul de circulaie internaional.

Diplomatia n conditiile regionalizarii


S1 Provocarile regionalizarii
n ultimii 20-30 de ani diplomaia este tot mai mult influenat de problemele
condiionate de procesul de regionalizare.
Procesul de regionalizare se refer la cresterea rolului regiunilor in sistemul mondial,
dezvoltarea proceselor integraioniste i cooperrii internaionale la nivel regional care
pn nu demult erau stopate de sistemul statelor traditionaliste.
Interdependenta lumii contemporane a determinat raspandirea acestui fenomen in
mai multe state, fiecare regiune in parteactioneaza diferit atunci cand este vorba de
provocarile contemporane. Acest fapt se determina prin specificul national, cultural,
geopolitic , social, economic,a,,
Conceptul de regionalizare apare odata cu criza statului national, tendintele
globarizarii si dezvoltarii proceselor integrationiste. Subiectii acestor procese au

determinat regiunile subnationale care au fost create de impartirea teritorialadministrativa a statelor( statele in S.U.A, departamentele in Franta, regatele in Marea
Britanie si Norvegia,landurile in Germania, regiunile in Italia) cat si regiunile
functionale care au fost formate in urma cooperari de frontiera sau de vecinatate.
Astfel sunt create noi realitati unde componenta guvernelor nationale se modifica
substantial iar regiunile capate o autoadministrare largita si practic ies de sine
statator pe arena internationala.
Acest proces de regionalizare intampena deficultati de exemplu in rezultatul
transparentei tot mai mare a hotarelor guvernele se ciocnesc de iesirea de sub control
a mobilitatii capitalului resurselor umane produselor si valorilor culturale. Atat la nivel
de stat unitar cat si la nivel de structuri integrationiste este tot mai greu de a
reglementa influenta corporatiilor trans-nationale, puterea carora depaseste
posibilitatile guvernelor statelor pe teritoriul carora acestea activeaza, iar organizatiile
internationale economice , comerciale sau financiare deasemenea incearca sa
depaseasca barierile protectionismului statal pentru a ajunge direct la consumator.
Terorismul ,crizele economice somajul sau transformat in probleme permanente cu
care se confrumta statul, aceste probleme au dus la evidentierea a doi factori de
crestere a rolului structurilor regionale.
I.
Constientizarea faptului ca institutiile autoguvernarii locale reprezinta una din
componentele de baza ale procesului de democratizare. Ele sunt structurile
cre de fapt asigura dreptul cetatenilor de participare la guvernare.
II.
Criza continua a dus la constientizarea posibilitatii de gasire a solutiilor mai
usor la nivel local, iar autoritatile locale ar putea sa intervina mai rapid decat
puterea centrala. Astfel este creat un mediu in care regiunile subnationale si
regiunile de frontiera capata o importanta majora, iar reprezentantii
autoritatilor locale se transforma in actori diplomatici
In teoria R.I regionalistii sunt cei care vad in regiuni o unitate geopolitica de baza a
lumii contemporane. Ei sustin ca comunitatile locale si regionale trebuie sa se implice
intr-o lupta concurentiala. Competitivitatea lor va fi determinata nu de existenta
resurselor si a infrastructurilor dezvoltate dar a serviciilor calitative si
menegementului eficient.
In majoritatea statelor lumii regiunile se subordoneaza organismelor centrale de
guvernare si coordoneaza cu acestea. Planificarea relatiilor externe si crearea
structurilor diplomatice corespunzatoare din cadrul regiunilor le revine institutiilor
locale.
In statele unitare centralizate subiectii regionali obtin tot mai mult suveranitate
inclusiv si drepturi de a incheia acorduri internationale.
S2.Experienta politicii regionale europene
Pe parcursul mai multor decenii europenii au acumulat o experienta bogata in
politicile regionale, inca in 1969 a fost elaborat documentul Politica regionala a
cominitatii in care se mentioneaza necesitatea organizarii activitatilor de dezvoltare a
regiunilor.
Prin politica regionala se tinde la nivelarea dezvoltarii regiunilor existente. In anii 80 ai
sec. Al XX-lea sunt elaborate inca doua documente carta europeana de dezvoltare
locala care in 1995 a fost completata cu prorocoll de la Mastricht. Acest protocol
permite crearea institutiilor de colaborare la frontiera. Regiunea in cadrul U.E
reprezinta un organ operativ si o componenta institutionala de baza a comunitatii.
Necatand la existenta unui numar considerabil de documente si organe speciale
politica regionala europeana se confrunta cu un sir de probleme. Ex:neuniformitatea
dezvoltarii regiunilor, nivelul independentei si autonomiei acestora, de ex:unitatile

teritoriale administrative ale Belgiei, Germaniei, Italiei si Spaniei, dispun de o


experienta bogata in domeniul autogestionarii. In Franta, Danemarca,Olanda legislatia
interna limiteaza atributiile autoritatilor locale , iar in Grecia, Portugalia si Marea
Britanie aceste practici nu exista.
Regiunile de frontiera sunt create intre doua sau mai multe state cu frontiere comune
si au ca scop dezvoltarea cooperarii internationale si depasirea limitelor nationale.
Ideia unor astfel de colaborari a aparut in sec.XIX-lea cand in anul 1875 cand Franta si
Spania au creat o comisie bilaterala a perineilor.
Un alt tip de regiune : Parteneriatele intre municipii. Sunt bazate pe relatii economice,
ex: barcile din Barcelona au finantat constructia metroului din orasul francez.
Pentru Europa regiunile reprezinta marul Discordiei de multe secole deoarece orice
european este in primul rand catalan sau valez si abia dupa aceasta spaniol sau
belgian.

S-ar putea să vă placă și