6.Metale:aspecte generale, notiuni generale de tehnologizare a fontelor si otelurilor.

Metalele folosite in constructii sunt de doua tipuri:

-metale feroase (fonta si otelul)
-metale neferoase (aluminiu, cupru, plumb).
Materia prima pentru fabricarea fontei o constituie minereurile de fier.
Fonta se obtine prin introducerea in furnale, pe partea superioara in straturi
succesive a urmatoarelor materiale:
-minereurile de fier naturale sau prelucrate.
-cocsul cu rol de combustibil, de reducaor al oxizilor de fier precum si pentru
carburarea fierului liber.
-fondantii pentru pentru diminuarea partilor nefolositoare cu care se amesteca si
formeaza zgura de furnal.
La temperaturi inalte 1250-13000C are loc carburarea fierului liber, si formarea fontei.
Ea este un aliaj Fe-C cu un continut de carbon cuprins intre 2,5-5%. In afara de C
fontele mai contin impuritati ca: siliciu, mangan, sulf, fosfor etc.
Fontele utilizate in constructii sunt de 3 feluri:
-fonta cenusie relativ moale care se poate prelucra la masini-unelte pentru obtinerea
de piese.
-fonta alba, foarte dura utilizata la fabricarea otelurilor.
-fonte speciale folosita la fabricarea otelurilor speciale.
Otelurile se obtin din fonte supuse unor operatii care au drept scop inlaturarea in
anumite limite a C, precum si a celorlalte impuritati. Otelurile sunt aliaje Fe-C, cu un
continut in C intre 0,03-1,7%.
Otelurile se pot obtine prin diferite procedee precum: procedeul convertizorului,
procedeul Slemens-Martin si procedeul electric. Otelul elaborat in cuptoare si
convertizoare se toarna in oale de mari dimensiuni, apoi in lingotiere de fonta
obtinandu-se in final lingourile din otel. Otelul turnat in lingouri este un semifabricat
care se supune la diferite tratamente mecanice in vederea obtinerii unor piese
utilizabile. Principalele tratamente mecanice realizate la cald sau la rec sunt:
laminarea, forjarea, trefilarea, matritarea. Otelul se poate turna direct in piese,
eliminandu-se turnarea in lingotiere.
In afara de tratamente mecanice otelul se mai supune la tratamente termice. Prin
tratament termic al otelurilor se intelege operatia sau succesiunea de operatii care
implica incalzirea si racirea in conditii bine determinate a unui produs in scopul
imbunatatirii unor caracteristici mecanice. Principalele tratamente termice sunt:
calirea, imbatranirea, revenirea etc.
Tratamentele termochimice au drept scop marirea duritati si a rezistentei chimice a
otelurilor. Principalele procedee sunt: cementarea, cianizarea, nitrurarea cu azot.