Studiu de caz

Junimea
Coninut
1. Junimea
2. Trsturile junimismului
2. Criticismul Junimist
3. Membrii junimii
4. Importanta junimii si a lui Titu Maiorescu in epoca
5. Mihai Eminescu
6. Ion Luca Caragiale

1.Junimea
Junimea a fost un curent cultural i literar, dar i o asociaie cultural nfiinat la Iasi
n anul 1863.Societatea Junimea a luat fiin la Iasi n anul 1863, din iniiativa unor tineri
rentori de la studii din strintate, n frunte cu Titu Maiorescu,Petre P. Carp, Vasile
Pogor, Iacob Negruzzi i Teodor Rosseti.
Scopul revistei
rspndirea spiritului critic;
ncurajarea literaturii naionale;
neatrnarea intelectual a poporului romn;
originalitatea culturii i a literaturii romne;
crearea i impunerea valorilor naionale;
educarea oamenilor prin cultur (culturalizarea maselor), eforturile lor
ndreptndu-se spre receptarea i inelegerea culturii de ctre popor;

2.Etapele junimii:
Prima etap, numit i "etapa ieean", se ntinde de la ntemeiere, n anul 1863 , pn
n 1874 , anul n care Titu Maiorescu, devenit ministru al Instruciunii publice, se mut la
Bucuresti. n aceast etap predomin caracterul polemic. Este epoca n care se elaboreaz
principiile sociale i estetice ale Junimii.
ntre anii 1874 i 1885 urmeaz a doua faz a Junimii, epoca n care edinele din
Iasi se dubleaz cu cele din Bucuresti, n diversele locuine ale lui Maiorescu i n cele din
urm n armonioasa cas din strada Mercur. Este perioada de glorie absolut a reviste. n
paginile revistei apar operele marilor clasici: Mihai Eminescu, Ion Creanga ,Ion Luca
Caragiale ,Ioan Slavici.
Perioada 1885-1944 este o perioad mai lung i lipsit de omogenitate. Transferat la
Bucuresti, revista i schimb n mare msur profilul, predominnd cercetrile istorice i

filozofice. n anul 1885 Iacob Negruzzi se mut la Bucureti, lund cu sine revista a crei
conducere o pstreaz singur pn n 1893, pentru ca n 1895 s fie format un comitet care s
i asume ntreaga conducere a revistei. Este epoca n care se stabilete pentru trei sau patru
decenii de aici nainte configuraia Universitii, mai cu seam a celei bucuretene i n care,
din cenaclul Junimii, se desprind figurile cele mai proeminente ale tiinei i oratoriei
universitare.

3.Trasaturile Junismului

Spiritul critic - completeaza imaginea structurii Junimii, fiind cea mai de seama
trasatura a intregului. Criticismul Junimiii se bazeaza pe acea atitudine centrala
impusa de Titu Maiorescu- respectul adevarului. In numele adevarului , Maiorescu
poarta o campanie impotriva poeziei neinspirate, a limbii artificiale si a falsei eruditii.
Spiritul filozofic - este cea dintai trsrur a structurii junimiste.Junimistii sunt
oameni de idei generale, mai mult decat specialisti intr-o ramura principala a stiintei.
Junimea incurajeaza formarea tinerilor filozofi in universitati straine.
Gustul clasic si academic - oameni de formatie universitara, junimistii sunt inclinati
a judeca dupa modele si a crede in valoarea canoanelor in arta. Astfel, clasicismul se
bucura de o buna primirea la Junimiea, care nu se inchide insa fata de romantism. Dar,
gustul junimist se indreapta catre productia confirmata de timp.
Spiritul oratoric - este a doua trasatura a mentalitatii junimiste. Prin indelungata
lupta a lui Titu Maiorescu, Junimea inseamna un reviriment in sensul controlului
cuvantului. Modalitatea alcatuirii unei expuneri publice, atitudinea oratorului, arta
compozitiei discurscursului dupa modelul maiorescian reprezinta o traditie la Junimea.
Ironia - este o alta trasatura a Junimii. Celebra este zeflemeaua junimista la adresa
exceselor de orice natura, la orice argument ridicol, care a coalizat impotriva miscarii
pe cei mai multi dintre adversarii ei. Ironia, folosita ca unealta polemica, este folosita
si in interiorul cercului.

4. Criticismul Junimist
Criticismul junimist - spiritul critic este o trstura a junimismului,potrivit lui Tudor
Vianu,manifestat n legatur cu fenomenul cultural romanesc,care este supus unei judecti de
valoare,n scopul decantrii valorilor autentice de mediocritate.
Paoptismul a ntemeiat civilizaia i cultura romna modern,cu elanul nceputurilor,prin
,,arderea etapelor;junimismul reaeaz fundamentele culturii noastre moderne,printr-o
aciune critic viznd toate domeniile ei.
Aceasta analizeaz si sancioneaz urmrile adaptrii superficiale a instituiilor si a formelor
civilizaiei occidentale,din perioada paoptist.
4.Membrii junimii

5.Importana junimii i a lui Titu Maiorescu n epoc

Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar si estetician a fost cel mai important
membru fondator al societatii literare Junimea. Maiorescu a declansat o violenta campanie
impotriva directiei vechi in cultura si literatura. Primul studiu va fi O cercetare critica
asupra poeziei romane de al 1867. El va fi urmat de Asupra poeziei noastre populare,
Limba romana in jurnalele din Austria, In contra directiei de azi in cultura romana,
Directia noua in poezia si proza romana. Studiile vor fi renumite in anul 1874, intr-o prima

editie de Critice.
In articolul sau, O cercetare critica asupra poeziei romane, Maiorescu afirma ca
poezia, ca toate artele de altfel, exprima frumosul, spre deosebire de stiinta care se ocupa de
adevar. Cea mai importanta deosebire dintre adevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai
idei pe cand frumosul cuprinde idei sensibile. Prima conditie, dar o conditie indispensabila,
este conditia materiala care indiferenta daca este poezie epica, lirica sau dramatica trebuie sa
trezeasca in mintea auditoriului imagini sensibile, concrete care sa emotioneze cititorul.
Frumosul nu este o idee teoretica, ci o idee imbracata in forma sensibila si tocmai de
aceea cuvantul poetic trebuie sa reproduca aceasta forma. Prin urmare, un sir de cuvinte care
nu sunt decat notiuni reci, abstracte, fie ele oricat de bine rimate, daca nu transmit sentimente,
nu sunt poezii ci un tip de proza rimata.
Conditia materiala este creata de urmatoarele mijloace: primul mijloc este alegerea
cuvantului cel mai putin abstract, al doilea mijloc este folosirea adjectivelor, adverbelor, in
doua cuvinte, ale epitetelor ornante, al treilea mijloc de a realiza aceeasi conditie sunt
personificarile obiectelor prea abstracte precum si a calitatilor si actiunilor. Al patrulea mijloc pentru a
ajunge la acelasi rezultat il reprezinta folosirea comparatiei si metaforei.
A doua conditie care nu trebuie sa lipseasca dintr-o poezie este conditia ideala, aceasta
conditie este reprezentata de sentimente si pasiuni. Prin urmare, iubirea, ura, tristetea, bucuria,
disperarea, mania sunt obiectele folosite de poeti; invatatura, principiile morale, politica sunt
obiectele stiintei dar niciodata ale artelor.
Poezia trebuie sa cuprinda idei cu inceput si sfarsit si sa dea astfel o satisfactiee spiritului
omenesc.
Poetul trebuie sa exprime sentimente umane, aflat el insusi sub influenta lor. Intre deosebirirle
care disting afectiunea in general de celelalte stari ale cugetului omenesc se pot exemplifica
urmatoarele: o mare repeziciune a miscarilor ideilor, ca exemplu elocvent este spaima care strabate
mintea cu o sumedenie de idei atunci cand o simtim si o alta deosebire o reprezinta extragerea
obiectelor sub influenta setimentelor. Scopul celor doua conditii nu este acela de a crea poeti, ci de a
ne feri de "falsi"poeti care pretind ca stiu sa creeze. Primul scop al articolului este acel ade a ajuta
poetii inascuti sa isi perfectioneze felul de a scrie iar al doilea scop al articolului este acela de a ajuta
publicul sa isi dea seama care sunt poezii cu adevarat pretioase.
Aceasta critica urmareste sa curete literatura de falsi poeti pentru a-i ajuta pe cei
tineri sa aleaga doar lucrurile bune din trecut si sa isi indrepte greselile.

In articolul numit Comediile d-lui I.L.Caragiale, Maiorescu lanseaza ideea ca valoarea

unei opere nu are nicio legatura cu calitatea umana si ca valoarea unei opere consta in capacitatae de a
ridica cititorul din lumea in care traieste si sa il purifice prin arta. Titu Maiorescu afirma despre
comediile lui I.L.Caragiale ca sunt lucrari originale si ca pun in scena stereotipuri umane din viata
noastra sociala si le dezvolta trasaturile caracteristice, cu obiceiurile lor, cu limbajul lor si sunt puse in
situatiile alese de autor.

ACTIVITATEA CREATOARE TITU MAIORESCU

Principalele volume:
-CRITICE, 1874; LOGICE, 1876, CRITICE, vol.I,II,III,1892-1893
NSEMNRI ZILNICE, vol. IIII, 1937-1939

Reluri:
-CRITICE, I, II, 1973; JURNAL I EPISTOLAR, I 1976-1978

Studii despre:
a) limb:
- Despre scrierea limbei romne, 1866
- Limba romn n jurnalele din Austria, 1868
- Beia de cuvinte, 1873
-Raport cetit n Academia Romn, asupra unui nou proiect de ortografie (sesiunea general de la
1880).
-Neologismele, 1881
-Oratori, retori i limbui, 1902
b) literatur:
- Asupra poeziei noastre populare, 1868
- O cercetare critic asupra poeziei noastre de la 1867
- Direcia nou n poezia i proza romn, 1872
- Comediile d-lui 1. L Caragiale, 1885
- Poei i critici, 1886
- Eminescu i poeziile lui, 1889
c) cultur:
- n contra direciei de astzi n cultura romn 1868
PROBLEMATICA (UNIVERSUL) LUI TITU MAIORESCU
- ortografia fonetica
- Imbogatirea vocabularului cu neologisme
- Combaterea stricatorilor de limba
- relevarea valorii literaturii populare
- combaterea mediocritatii
- sustinerea noilor valori (Eminescu,Caragiale etc.)
- promovarea unor idei estetice clasice
- teoria ,,formelor fara fond" ca principiu de critica a procesului de moderni zare

COMEDIILE DOMNULUI I.L. CARAGIALE (1885)

TITU MAIORESCU:
Recunoaste originalitatea comediilor lui Caragiale Lucrarea domnului Caragiale este
originala, comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi.
Neaga implicarea politici de partid Caci pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca
o comedie nu are nimic a face cu politica de partid.
Pune la indoiala situatiile si existenta caracterelor tipice personajelor lui Caragiale sustinand
ca ele ar pune in pericol moralitatea: exista aceste tipuri in lumea noastra? Sunt adevarate aceste
situatii? Daca sunt, atunci de la autorul dramatic trebuie sa cerem numai ca sa ni le prezinte in mod
artistic, iar valoarea lor morala este afara din chestie.

Pune la indoiala si statutul de opera a comediei poeziile cu intentii politice actuale, odele la
zile solemne, compozitiileteatrale pentru glorificari dinastice etc. Sunt o simulare a artei, dar nu arta
adevarata.
Trivialitatea o sustine prin esecul transpunerii publicului in lumea ce o creeaza, afirmand ca
daca pseudoartistul ramane el insusi in aceasta lume de rand, daca el insusi nu este cuprins de
inspirarea impersonala si prin urmare nu ne poate transporta nici pe noi in lumea curata a fictiunilor,
atunci se intelege ca lucrarea sa poate sa fie triviala, indecenta, lasciva, dupa cum ii este felul sau
tinta.
Admite universalitatea tipurilor.
Se reproseaza faptul ca operele sale sunt triviale, imorale si ca cei rai nu sunt pedepsiti in final.
Arta are o misiune morala? Da. Maiorescu afirma ca ea are o misiune morala insa in sensul
trezirii unei emotii estetice.
Orice piesa de teatru cu evidenta tendinta moralizatoare ar fi imorala in intelesul artei.
Opera lui Caragiale trezeste emotii puternice si astfel se poate vorbi de moralitatea artei lui
Caragiale.

6.Teoria formelor fara fond

Teoria "Formelor fr fond" , elaborat de critic i devenit, pentru mult vreme trstur
dominant a societii romneti, se observ tocmai n neconcordana dintre principiu i form: n
aparen, dup statistica formelor dinafar, romnii posed astzi aproape ntreaga civilizaie
occidental. Avem politic i tiin, avem jurnale i academii, avem coli i literatur, avem muzee,
conservatorii, avem teatru, avem chiar constituiune.. ns aparenele sunt neltoare, pentru c toate
aceste infrastructuri sunt pretenii fr fundament, stafii fr trup, iluzii fr adevr, i astfel cultura
claselor mai nalte ale romnilor este nul i fr valoare
Pentru Maiorescu, singura realitate tangibil n perioada criticului, era ranul romn, aflat
mereu n continu suferin. Eroarea, fundamental n viziunea lui Titu Maiorescu, cci prin imitaie
romnii au falsificat toate formele civilizaiunii moderne, este exprimat ntr-o retoric a
argumentrii perfecte i de mare efect: nainte de a avea partid politic, care s sim trebuina unui
organ, i public iubior de tiin, care s aib nevoie de lectur, noi am fundat jurnale politice i reviste
literare i am falsificat i dispreuit jurnalistica. nainte de a avea nvtori steti, am facut coli
prin sate, i nainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii i universiti i am falsificat
instruciunea public...
Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoani - d. 15 iunie
1889, Bucureti) a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de critica
literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura romn.Receptiv la romantismele
europene de secol XVIII i XIX, i-a asimilat viziunile poetice occidentale, crea ia sa apar innd unui
romantism literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu a recuperat temele tradi ionale
ale Romantismului european, gustul pentru trecut i pasiunea pentru istoria na ional, creia a dorit
chiar s-i construiasc un Pantheon de voievozi, nostalgia regresiv pentru copilrie, melancolia i
cultivarea strilor depresive, ntoarcerea n natur etc., poezia european descoperea paradigma
modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunoar.
Poetul avea o bun educaie filosofic, opera sa poetic fiind influen at de marile sisteme
filosofice ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gndire ale
romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o
vreme la traducerea tratatului acestuia Critica raiunii pure, la ndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i
ceruse s-i ia doctoratul n filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pn la urm)
i de teoriile lui Hegel.

Rdcina ideologic principal a gndirii sale economice sau politice era conservatoare; de
altfel poetul a fost o figur marcant a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales
n perioada n care a lucrat la Timpul a reuit s-i deranjeze pe civa lideri importan i din acest mare
partid care au lansat sloganul, celebru n epoc, Ia mai opri i-l pe Eminescu sta!. Publicistica
eminescian ofer cititorilor o radiografie a vie ii politice, parlamentare sau guvernamentale din acea
epoc; n plus ziaristul era la nevoie i cronicar literar sau teatral, scria despre via a monden sau
despre evenimente de mai mic importan, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ n societatea politico-literar Junimea, i a lucrat ca redactor la Timpul,
ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul su poem la vrsta de 16 ani, iar la 19 ani a
plecat s studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000
de file, au fost druite Academiei Romne de Titu Maiorescu, n edinta din 25 ianuarie 1902.
Eminescu a fost internat n 3 februarie 1889 la spitalul Mrcua din Bucureti i apoi a fost transportat
la sanatoriul Caritas. n data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4 dimineaa, poetul a murit n sanatoriul
doctorului uu. n 17 iunie Eminescu a fost nmormntat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din
Bucureti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Romne.
ntr-un registru al membrilor Junimii Eminescu nsui i-a trecut data naterii ca fiind 20
decembrie 1849, iar n documentele gimnaziului din Cernui unde a studiat Eminescu este trecut
data de 14 decembrie 1849. Totui, Titu Maiorescu, n lucrarea Eminescu i poeziile lui (1889) citeaz
cercetrile n acest sens ale lui N. D. Giurescu i preia concluzia acestuia privind data i locul na terii
lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, n Botoani. Aceast dat rezult din mai multe surse, printre
care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domneasc) din Botoani; n acest
dosar data naterii este trecut ca 15 ghenarie 1850, iar a botezului la data de 21 n aceea i lun.
Data naterii este confirmat de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care ns sus ine c locul
naterii trebuie considerat satul Ipoteti
Problema moralitii artei este definit n Comediile d-lui I.L. Caragiale. Opernd cu
elemente specifice analizei estetice i tiinifice, criticul arat c arta devine moral prin propria sa
valoare estetic i nicidecum prin ideile morale pe care le con ine.
Mai departe,Junimea nseamna o ideologie nou,un discurs intercultural,o raportare a
modelului literer romnesc la cel european,prin lrgirea criteriilor estetice la nivel universal.
Junimea reprezint fondarea spiritului critic modern n literatur i cultura romna,dar i o
critic adus lipsei de echilibru ntre formele instituionale ale reformei si mentalitii poporului,ntre
paradigma cultural impus de ,,arderea etapelorn epoca paoptist i capacitatea de receptare critic
a acesteia.
Datorit Junimii, literatura romn se nscria, i pe aceast cale, n sistemul literar modern.
Pregtirea sistematic i profesionist, desvrit n mai toate universitile europene de renume, le-a
permis junimitilor s afle prezena unor constante de-a lungul continentului (astzi le numim
"invariani"18).
Aa cum am ncercat s demonstrm cu mai mult timp n urm, aceste constante nu au fost
folosite pentru construirea unui sistem estetic, ci urmreau un scop mult mai practic, anume
introducerea unor fundamente (sau principii) literare destinate s consolideze legturile literaturii
romne cu literaturile europene.

Concluzii:
Societatea Junimea rmne n istorie ca simbol al prosperitii culturale, ce a
caracterizat pe deplin perioada n care a activat. Junimea s-a nscut n momentul n care
Romnia se afla n pericolul de a urma o direcie greit n cultur, iar aceast societate a avut
curajul de a-i lua responsabilitatea redirecionrii acestei tendine.