Functia de comunicare: Fara comunicare verbala nu ar fi posibila cooperarea in activitatea umana.

De
asemenea, nu s-ar fi putut acumula, fixa si transmite experienta sociala dobandita de omenire. In
afara comunicarii verbale nu s-ar fi putut dezvolta nici constiinta individuala, care se constituie prin
incorporarea de elemente din constiinta sociala. O contributie importanta la analiza stiintifica a
limbajului a adus teoria informatiei, potrvit careia avem de-a face cu un proces de comunicare atunci
cand o informatie este transmisa de la o pesoana la alta, dintr-un loc in altul.
Functia cognitiva: rezida in faptul ca limbajul participa la realizarea procesului de cunostere a realitatii
obiective, fiind un instrument al gandirii omului. Functia cognitiva consta si in conceptualizarea, in
realizarea operatiilor gandirii de prelucrare, sistematizare si generalizare a informatiilor primite si
pastrate in structurile memoriei, precum si in elaborarea, pe baza lor, a unor noi informatii pentru a fi
transmise
interlocutorilor.
Functia reglatoare: consta in capacitatea omului de a stapani voluntar reactiile somatice si chiar
vegetative ale organismului, prin comenzi formulate fie in limbaj extern, fie in limbaj intern. Functia
reglatoare a limbajului consta in organizarea, sistematizarea si integrarea diferitelor finctii si procese
psihice.
Functia emotional-expresiva: rezida in faptul ca limbajul exprima starea afectiva a omului, atat prin
continutul semantic al enunturilor verbale, cat si prin alte mijloace specifice: intonatia, accentul, pauza,
intensitatea
vocii.
Functia imperativ-persuasiva: consta in capacitatea limbajului de a exercita o influenta asupra vointei
si conduitei celorlalti oameni. (Se recurge la comanda, cerinta ferma, rugaminte, interdictie, repros).
Formele
limbajului
Desi activitatea verbala constituie un sitem unitar, diversele sale manifestari pot fi clasificate dupa mai
multe criterii. De regula, se ia in considerare criteriul gradului de exteriorizare-interioarizare. In functie
de
acest
criteriu
distingem
limbajul
extern
si
limbajul
intern.
Limbajul
extern
Asigura comunicarea interumana, comunicarea gandurilor, starilor sentimentelor, intentiilor, dorintelor.
Limbajul
extern
poate
fi
oral
sau
scris:
1. Limbajul oral: consta in producerea si receptia semnalelor sonore. Limbajul oral este cel mai
important; de la el pornesc celelalte, este forma fundamentala a limbajului. El este viu si dotat cu un
ansamblu de mijloace de expresivitate. In plus, comunicarea orala se desfasoara totdeauna in
anumite conditii concrete, este dependenta de situatii si se serveste de elemente situative. In cazul in
care mai multi participa la comunicare, limbajul oral este mult sustinut prin stimulatiile pe care le
implica cunoasterea prin cooperare, ce intervine datorita inserarii de observatii, adaugiri, carectari etc.
2. Limbajul scris: cuprinde scrierea sau producerea semnalelor grafice, si citirea; este o forma
monologata a limbajului, deoarece numai unul din partenerii la procesul de comunicare este mai activ,
adica
produce
semnale
grafice
care
contin
mesajul
respectiv.
Limbajul
intern
Este un proces intern de reflectare a realitatii, este o forma specifica a limbajului verbal, care
indeplineste un rol foarte important in intreaga viata psihica a omului. Fiind un fel de convorbire cu noi
insine, limbajul intern se refera la ceea ce ne este cunoscut; de aceea nu are un caracter desfasurat,
ci
este
o
activitate
fragmentata,
cu
o
structura
gramaticala
simplificata.
Pentru realizarea limbajului este necesar atat existenta unui potential ereditar, potential care
reprezinta
echipamentul
de
baza,
cat
si
de
angrenaj
social.
Ombredanne, a stabilit o adevarata ierarhizare a limbajului de la simplu la complex, gasind 5 etape
diferite: a. Limbajul afectiv b. Limbajul nudic -; se intalneste in rebusuri, cuvinte incrucisate, anagrame.
c. Limbajul practic -; limbajul concis d. Limbajul dialectic -; limbajul conversatiei e. Limbajul
reprezentativ -; care are ca scop relatarea unei povestiri, a unei intamplari, o descriere.
Teorii
ale
achizitiei
limbajului
Teoria invatarii: Skinner sustine ca nevoia de comunicare este raspunsul determinat de declansarea
unor nevoi. Copii imita cuvintele ce exprima dorinte si primesc pentru aceasta intariri de la cei din jur.
Aceste
intariri
stimuleaza
copilul
sa
foloseasca
din
nou
cuvintele.
Natura
interactionista
a
vorbirii
adultului
Vorbirea se centreaza pe comportamentul si caracteristicile nou-nascutului si pe activitatile specifice
ale
persoanei
care
il
ingrijeste.
Teorii
ineiste
Chomsky subliniaza importanta zestrei biologice. El argumenteaza ca fiintele umane au un mecanism
nativ de generare a limbajului pe care il numeste mecanism central de achizitie a limbajului (Language
Acquisition
Device
sau
LAD).
Achizitia
limbajului
copilului
de
varsta
prescolara
Problematica limbajului, ilustreaza varietatea si dificultatea sarcinilor cu care se confrunta copiii,

acestia trebuie sa achizitioneze si sa stapaneasca toate nivelutile limbajului, nu numai nivelul

sunetelor vorbirii, ci si modul de combinare a acestora in sute de cuvinte, precum si modul de
combinare a cuvintelor in propozitie pentru a-si exprima gandurile. Se poate spune ca este o minune
faptul ca tori copiii, din toate culturile, reusesc sa-si insuseasca atat de multe in numai 4-5 ani.
Procesul dezvoltarii caracterizeaza toate cele trei niveluri ale limbajului si incepe la nivelul fonemelor,
urmeaza nivelul cuvintelor si cel al morfemelor, dupa care se ajunge la nivelul unitatiilor de propozitie
(sau
sintaxa).
In decursul varstei prescolare, sub influenta cerintelor crescande ale activitatii si comunicarii, limbajul
copilului inregistreaza prograse rapide sub diferite aspecte: fonetic, lexical, gramatical. Apar si se
dezvolta functii si forme moi ale limbajului, care devine mai inchegat, mai coerent.
De la dominatia aproape exculsiva a limbajului sitiativ in perioada anterioara, la prescolar sporeste
apropare treptat ponderea limbajului contextual. Pe parcursul prescolaritatii aceste doua forme de
limbaj coexista, dar relatiile dintre ele se schimba: pe de o parte, limbajul contextual dobandeste un rol
tot mai accentuat, iar pe alta parte, folosirea unai forme de limbaj sau a celeilalte de catre copil
depinde de sarcinile procesului de comunicare si de conditiile in care se desfasoara. In vederea
exersarii limbajului contextual, coerent, este necesar sa-l punem pe copil (inca de la 3 ani) in situatia
de a-si organiza si realiza o povestire fara un suport intuitiv imediat. Cu timpul, din limbajul monologat
se desprinde si se constituie limbajul intern. Odata cu interioarizarea limbajului extern, proces care
intervine tot mai evident pe la 4 ani jumate -; 5 ani jumate, se intensifica substantial, pe de o parte,
functia sa cognitiva (de instrument al gandirii), iar pe de alta parte, functia reglatoare (in esenta,
planificarea mintala si reglarea proceselor psihice, a conduitei si chiar a reactiilor somato-vegetative).
Aceasta functie o indeplineste de fapt si limbajul extern, care permite intr-o masura tot mai mare
copilului sa fixeze in cuvinte scopul actiunilor sale, sa analizeze pe plan verbal dificultatile ivite in
realizarea lui, cauzele dificultatilor, sa stabileasca modalitatile de rezolvare a problemelor, sa planifice
actiunile
viitoare.
In conditiile unei educatii corecte, catre varsta de 3 ani copilul isi insuseste in linii mari pronuntia
fonemelor materne. Totusi, nu sunt rare cazurile in care copii de varsta mai mare manifesta unele
deficiente articulatorii. La prescolarii mijlocii, frecventa defectelor de pronuntie scade considerabil. In
mod normal pe la 5-6 ani copilul si-a insusit pe deplin structura fonematica si ritmica a cuvintelor,
normele
ortoepice,
elementele
intonationale
si
melodice
ale
frazei.
Pe baza datelor statistice obtinute de diferiti autori, ne putem forma o imagine generala, aproximativa,
despre imbogatirea fondului lexical la varsta prescolara. (Vezi anexa nr. 1 -; Fig. 1 - Dezvoltarea
lexicului
pana
la
varsta
scolara).
Astfel, daca la 3 ani vocabularul cuprinde circa 800-1000 cuvinte, la 4 ani acesta se dubleaza (16002000 de cuvinte), la 5 ani ajunge la circa 3000 de cuvinte, iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte.
Cu toata relativitatea lor, aceste cifre scot in evidenta faptul ca, in conditii normale de educatie, la
sfarsitul perioadei prescolare copilul stapaneste lexicul de baza a limbii materne. Astfel, sub aspectul
compozitiei lexicale, cerintele impuse limbajului de relatiile copilului cu mediul social sunt pe deplin
satisfacute. Prezinta interes repartitia cuvintelor de diverse categorii gramaticale in cadrul
vocabularului unor copii. La sfarsitul perioadei prescolare, copilul stapaneste practic forme si categorii
gramaticale
ale
limbii
materne.
Toti copiii, indiferent de cultura careia apartin, si de limba pe care o vorbesc, prezinta o succesiune
identica a etapelor dezvoltarii limbajului: in jurul varstei de 3 ani propozitiile respecta partial regulile
gramaticale, iar la 4 ani vorbirea copilului incepe sa fie asemanatoare celei a adultului. Faptul ca o
asemenea stadialitate este prezenta la toate culturile, demonstreaza faptul ca acele componente
innascute ale limbajului sunt foarte specifice, astfel incat copiii parcurg traseul normal al achizitiei
limbajului chiar si in conditiile in care mediul in care traiesc nu le ofera modele de vorbire. Mai multi
cercetatori au studiat un grup de copii cu deficienta de auz ai caror parinti erau cu auz normal, ei au
sustinut ca nu si-au invatat copii sa vorbeascal; inainte de a oferi copiilor instructiuni de labiolectura si
vocalizare, acesti anu achizitionasera nici o cunostinta de o alta limba decat cea materna si foloseau
limbajul mimico-gesticular utilizat era o simpla pantomima care uneori prelua proprietatile limbajului:
de exemplu, era organizat atat la nivelul morfemelor cat si la nivelul sintactic, incluzand semne izolate
si combinatii de semne. Acesti copii surzi, care au parcurs aceleasi stadii ale dezvoltarii ca si copiii
normali: initial foloseau un gest izolat, dar mai tarziu combinau aceste gesturiin propozitii de 2 sau 3
concepte. Asemenea rezultate demonstreaza specificacitatea componentelor innascute ale limbajului.
(Feldman,
Goldin-Meadow
si
Gleitman,
1978).
Obiective
Prin lucrarea de fata ne propunem sa realizam o comparatie intre dezvoltarea limbajului la copilul
normal respectiv la copilul cu deficienta de auz (pe diferite grade) si impactul deficientei asupra
integrarii
sociale
a
acestuia
(comunicarea,
relatiile
interpersonale).

Prin intermediul auzului se realizeaza analiza si sinteza vorbirii orale: intensitatea, frecventa,
succesiunea sunetelor si cuvintelor si apoi integrarea acestora in configuratii fonetice unitare.
Producerea limbajului nu se poate realiza in afara receptiei vorbirii. In ontogeneza elementele de
receptie a vorbirii se dezvolta inaintea capacitatii de a vorbi independent. In consecinta, deficineta de
auz duce la impiedicarea sau intarzierea dezvoltarii limbajului. Sunt influentate receptia si pronuntia,
intonatia, ritmul si debitul verbal sunt deficitare si influenteaza inteligibilitatea vorbirii. Distingerea de
catre copil a componentei fonetice a cuvantului este esentiala pentru dezoltarea limbajului. Apar mari
dificultati in achizitia limbajului. Instalarea dupa insusirea aproximativa a vorbirii determina unele
insuficiente pe linia dezvoltarii si a posibilitatilor de pronuntie a sunetelor si cuvintelor. Copilul cu
tuburari de auz nu poate auzi cum se vorbeste si drept rezultat nu-si poate dezvolta propriul limbaj prin
intermediul auzului. In primii ani de viata dezvoltarea limbajului este strans legata de dezvoltarea
globala a copilului si de aspectele senzorio-motorii, cognitive si socio-afective. (Theodor Hellbruge,
2002).
Datorita nedezvoltarii limbajului verbal si din necesitatea de a comunica cu cei din jur, deficientii de
auz se vor folosi de alte mijloace de comunicare, in special de gesturi si de mimica (Rodica Popescu,
2003).
In cazul deficientilor de auz, la varsta de 6-7 ani, care au fost nascuti si crescuti in familii in care se
foloseste cu preponderenta limbajul mimico-gesticular, invatarea limbajului se poate asemana cu
invatarea unei limbi straine. La acesti copii, limbajul mimico-gesticular se constituie in sistem de
timpuriu putand fi considerat limba lor materna, avand astfel o oarecare influenta asupra limbajului
verbal.
(Ilie
Stanica,
2003).
La deficienta de auz sunt diferente seminificative referitoare la calitatea, viteza si timpul de pronuntie
(pana la 4 ani), vocabularul este sarac, iar in urma scolarizarii poate creste vocabularul, dar foarte
lent.
(Maria
Anca)
Ipoteze
Deficienta auditiva conduce la limitari si particularitati in dezvoltarea limbajului, influenteaza negativ
asimilarea de informatii din mediu, are impact asupra arganizarii memoriei si asupra flexibilitatii
adaptative, Apar dificultati asociate de acceptare, identitate si imagine de sine.
In acceptiune comuna principalul handicap indus de deficienta auditiva este limitarea comunicarii,
inteleasa
ca
si
comunicare
interpersonala.
Delius (1981) arata ca, daca abilitatea senzoriala este redusa ca urmare a lezarii unui receptor
senzorial, este afectat campul personal si sirul de experiente ambientale disponibile organismului.
Vigotsky arata ca limbajul si gandirea sunt intr-o relatie de reciprocitate: cuvantul fara idee este mort
si gandirea nerealizata in cuvinte este o umbra. Relatia gandire-limbaj capata o semnificatie aparte in
situatia copilului deficient auditiv. Limbajul se instaleaza cu intarziere si traseul pe care il va urma
dezvoltarea sa va fi diferit de cel al copiilor cu auz normal. Pentru ei limbajul este mijlocul de
comunicare si principalul instrument al gandirii, limbajul verbal fiind in curs de construire.
Metodologie:
Experimentul
constatativ
Examinarea
copiilor
se
face
de
catre
o
singura
persoana.
Descrierea
loturilor
investigate:
Varstele alese au fost intre 3-6 ani. Aceasta varsta a fost aleasa deoarece din punct de vedere al
dezvoltarii instrumentelor lingvistice copilul achizitioneaza si stapaneste toate nivelurile limbajului, spre
exemplu catre varsta de 3 ani copilul isi insuseste in linii mari pronuntia fonemelor limbii materne.
Ne propunem sa investigam 4 grupe de copii, relativ echilibrate in ceea ce priveste varsta, sexul si
dezvoltarea
generala,
dupa
cum
urmeaza:
1. O grupa formata din 40 de copii cu o dezvoltare normala, cu varsta intre 3-6 ani, aflati in 2 gradinite.
2. O grupa de 40 de copii, cu varsta intre 3-6 ani dintr-un Centru Special pentru copii cu deficiente de
auz.
Descrierea
instrumentelor
de
lucru:
In ceea ce priveste limbajul, pentru investigarea nivelului lui, propunem un test larg aplicat in Anglia,
Derbyshire
Language
Scheme
(DLS),
varianta
din
1982.
S-a realizat o fisa special alcatuita in care s-au inregistrat valorile urmatoarelor variabile:
Varsta cronologica: a copiilor alese astfel incat sa fie semnificative din punct de vedere al dezvoltarii
limbajului.
(respectiv
3-6
ani)
Pentru a afla varsta copilului, acesta era intrebat la inceput asupra varstei si a zilei de nastere. Datele
luate in consoderare au fost cele din documentele copiilor, puse la dispozitie de catre personalul
institutiei. Se realizeaza Ghidul de observare a copilului intre 1-6 ani urmarind punctul I -; Informatii
generale
(Vezi
anexa
nr.
2).
Gradul de sociabilitate: considerat relevant datorita faptului ca am constatat ca acei copii care intra
mai usor in relatii cu examinatorul au un limbaj mai bun si sunt mai cooperanti: gradul de sociabilitate

crescut duce la un apetit de comunicare; ipoteza fiind: antrenarea limbajului conduce la cresterea
abilitatilor de comunicare a copilului. Sociabilitatea rezulta si din intrebarile din Ghidul de observare a
copilului
(Vezi
anexa
nr.
3).

Nivelul
de
dezvoltare
generala:
este
punct
de
interes
central.
Principalul instrument de evaluare al stadiului de dezvoltare a limbajului l-a constituit DLS. Testul este
alcatuit din 2 parti: a. Manualul care stabileste modalitatea de evaluare b. Manualul care contine
programe
de
reabilitare
Instrumentul
destinat
copiilor
se
concentreaza
pe
3
stadii
majore:
Stadiul
vocabularului
primar
Stadiul
propozitiilor
simple
Stadiul
propozitiilor
complexe
(gramatical)
Aceste stadii urmaresc dezvoltarea limbajului atat pe latura comprehensiunii cat si pe cea a exprimarii.
Instrumentul urmareste calea urmata de dezvoltarea normala a limbajului copilului. Sub aspectul
comprehensiunii se urmareste intelegerea unor descrieri, comenzi, intrebari si raspunsuri formulate
negativ. Din punct de vedere gramatical sunt vizate prepozitiile si adverbele, adjectivele sau
pronumele posesive. Vocabularul utilizat este simplu. Comenzile se dau gradual ca dificultate (initial
sunt formate din 2 cuvinte (cuvinte a caror comprehensiune e testata), 3 cuvinte (mare/mic), apoi din 4
cuvinte (evaluarea componentelor si expresiilor unor concepte dificile de tipul fata/baiat,
femeie/barbat)).
Cererile sunt de tipul comenzilor, cand copilul trebuie sa execute anumite activitati si de tipul
descrierilor, cand trebuie sa identifice un obiect sau o situatie descrise de experimentator. In ceea ce
priveste abilitatile de exprimare acestea se inregistreaza in fisa speciala structurata pe grade de
dificulate
sintactica
diferite.
Descrierea materialelor folosite (utilizate) a. Fisele de inregistrare puse la dispozitie de test:
R.S.T. (Rapid Screening Test) -; pentru o evaluare sumara a copilului. Itemul la care copilul esueaza
face
trimitere
la
fisa
II.
D.T.C. (Detailed Test of Comprehension) -; care indruma copilul spre actiunea exercitiilor de
reabilitare
corespunzatoare
nivelului
sau.

The
Assessment
Summary
-;
inregistrarea
comprehensiunii
si
expresiei.
The Progress Record -; inregistreaza starea initiala apoi urmareste evolutia limbajului pe masura
parcurgerii
sectiunii
de
realizare.
b.
Jucarii
recomandate
de
test:
Pentru evaluarea cu R.S.T.: obiecte uzuale (cana, cub, cheie, furculita, creion), jucarii (papusa mica,
farfurioara si cutitas, ursulet, patut, scaunel), imagini (a lua, a dormi, a manca, a se spala, a sedea).
Pentru D.T.C.: minge, cheie, cub, carte, pantof, papusa mica, parie de par, 2 ursuleti, ceas, masinuta,
pai, creion, burete, papusa imbracata, cana mica si mare, lingura mica si mare, cutie cu capac, animal
de jucarie, mobilier de papusa, portofel, casuta papusii cu: mama, tata, copil, caine, cal etc.
Bibliografie
1. Theodor Hellbrugge -; Primele 365 de zile din viata unui copil, Asociatia de Stiinte
Cognitive din Romania, Cluj-Napoca, 2002.
2. Rodica Popescu -; Problematica deficientilor de auz, Editura Psihomedia, Sibiu, 2003.
3. Ana Muntean -; Teza de doctorat, Coord. Stiintific prof. univ. dr. Vasile Preda,
Universitatea Babes Balyai, Cluj-Napoca, 1998.
4. Drutu I, Ecaterina Fodor -; Psihologie, Manual pentru licee pedagogice, Editura
Didactica si Pedagogics, Bucuresti, 1977.
5. Atkinson & Atkinson -; Introducere in psihologie, Editura Tehnica, 2002.
6. Maria Anca -; Teza de doctorat -; Prevenirea si terapia dificultatilor de comunicare
verbalt la deficientii de auz, Cluj-Napoca, 2003.
7. Stanica Ilie -; Metode de tehnica a vorbirii si labiolectura, Editura Didactica si
Pedagogica, 1983.
Anex nr. 1
Figura 1 -; Dezvoltarea lexicului pana la varsta scolara
Anexa nr. 2
Ghidul de observare a copilului inre 1-6 ani (propus de Programul pentru Protectia Copilului DPCEU/Phare -; Aprilie/1997)
I.
INFORMATII
GENERALE
COPILUL
Numele:..
Locul
nasterii:.
Prenumele: