CAPITOLUL 1

1.1 Intreprinderea-componenta de baza a unui sistem de productie

Scurta prezentare a evolutiei sistemelor de productie
Dezvoltarea productiei de bunuri materiale a facut obiectul multor dezbateri teoretice,
care in principiu, reduc aceasta la procesul de productie si valorificare a informatiilor. Alti
teoreticieni (Alvin Tofler, Daniel Bell) remarca mutatiile profunde care vor avea loc in urma
revolutiilor tehnico-stiintifice in urma carora prevad declinul industriei ai reducerea rolului fortei
de munca productive.
In prezent, asistam la revizuirea acestor teorii, recunoscadu-se ca sistemele economice
actuale nu vor putea fi in intregime informationale sau postindustriale. Asadar, se poate spune ca
productia de bunuri materiale va continua, dar vor avea loc mutatii profunde care nu vor mai fi
compatibile cu conceptiile si metodele actuale de productie. In acest context o abordare realista a
problematicii activitatii de producere de bunuri materiale impune abordarea din punct de vedere
sistemic a intregului sistem de productie.
Tratarea sistemica a unei unitati de productie presupune determinarea interactiunilor
dintre diversele subsisteme si structuri componente ale acestuia.
In general, prin sistem se intelege un ansamblu de elemente aflate intr-o relatie de
interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat si functional. Sistemele sunt
caracterizate de trei elemente, si anume:
a) obiective;
b) sarcini;
c) functii.
Obiectivul unui sistem este bine definit atunci cand exista un mijloc ce poate fi utilizat
pentru obtinerea rezultatelor dorite.
Sarcina sistemului deriva din obiectivul sistemului, in sensul ca un anumit obiectiv poate
fi atins prin realizarea mai multor sarcini.
Functia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrarile in iesiri si
defineste modul cum se realizeaza sarcina.

1.2Sistemul de productie indstriala

Sistemul de productie este componenta principala a complexului economic national,
contribuind la cristalizarea intr-o structura unitara a tuturor celorlalte sisteme care contribuie la
desfasurarea proceselor economice si sociale.
Productia este activitatea sociala in care oamenii cu ajutorul mijloacelor de productie,
exploateaza si modifica elemente din natura in vedera realizarii de bunuri materiale destinate
necesitatilor de consum.

Comportamentul sistemului de productie depinde esential de obiectivele acestuia, de

stuctura si de relatiile sale cu mediul inconjurator si de sistemul social in care evolueaza. Acest
comportament este de trei tipuri:

comportament anticipativ;
comportament activ;
comportament pasiv.

Comportamentul anticipativ exista atunci cand sistemul se adapteaza la schimbarile din

mediul inconjurator inainte ca aceste schimbari sa-si manifeste efectele.
Comportamentul activ exista atunci cand sistemul, paralel cu adaptarea la influentele
exterioare, are la randul sau influente asupra mediului.
Comportamentul pasiv exista atunci cand sistemul se adapteaza lent, in timp, la
schimbarile mediului.
Structura unui sistem de productie este formata dintr-un ansamblu de elemente care vor actiona
astfel incat sa fie asigurata functiunea principala de productie - transformarea materiei prime in
produs finit.
O posibila structurare a unui sistem de productie poate fi urmatoarea ( fig. 1.1).

Fig. 1.1. Structura simplificata a unui sistem de productie

Din fig.1.1 se poate constata ca principala componenta a sistemului de productie este
subsistemul de fabricatie, a carui functionare este asigurata de celelalte subsisteme.
1.2.1 Subsistemul de fabricatie

Subsistemul de fabricatie constituie locul de desfasurare al unui proces partial al

productiei de bunuri prin care se realizeaza configuratia si proprietatile finale ale produsului.
Considerand subsistemul de fabricatie ca fiind el insusi un sistem, se poate evidentia pentru
acesta o structura minima formate din 4 variante de subsisteme de rang imediat inferior:
a) Subsistemul efector are functia de a realiza modificarea proprietatilor obiectului muncii
prin combinarea nemijlocita a fluxurilor de materiale si a celui de informatie prin intermediul
fluxurilor de energie. Acest sistem, denumit si de prelucrare, are caracteristici specifice fiecarui
proces tehnologic in parte si constituie elementul determinant al sistemului de fabricatie.
b) Subsistemul logistic realizeaza operatii de transfer pozitional (transport) si de transfer in
timp (depozitare). Importanta deosebita a acestui subsistem rezida din faptul ca 65-85% din
durata totala a unui ciclu de fabricatie se consuma cu operatii de tip logistic (manipulare,
transport, depozitare).
c) Subsistemul de comanda realizeaza functia de transformare si distributie a fluxurilor
informationale astfel incat prin realizarea unei interactiuni coordonate a tuturor subsistemelor sa
se indeplineasca functia generala a subsistemului.
d) Subsistemul de control are functia de a determina valorile realizate ale parametrilor ce
definesc calitatea pieselor, de a le compara cu valorile prescrise, de a stabili abaterile si de a
comunica informatiile rezultate, sistemului efector.

Tabelul 1.1 Structura detaliata a subsistemului de fabricatie la nivelele ierarhice 1si 2

Subsisteme de rang 1
Subsisteme de rang 2
Functii partiale ale
subsistemului
1.1 Sistem mecanic
Modifica caracteristicile
Sistem efector sau de
1.2 Sistem de antrenare
materialului imprimand
prelucrare
informatia tehnologica
Sistem logistic

Sistem de comanda

Sistem de control

2.1 Sistem logistic de

transfer in spatiu
2.2 Sistem de depozitare
3.1 Sistem de conducere a
procesului de fabricatie
informatiilor privind
coordonarea
3.2 Sistem tehnic de comanda
spatiala si temporala a
fluxurilor

Alimentare, pozitionare si
transferul pieselor
Depozitarea pieselor
Prelucrare, transport si
depozitare a informatiilor privind
coordonarea spatiala si temporala
a fluxurilor de energie si a
programelor tehnice de comanda.
Prelucrare,transfer,depozitare a
informatiilor pentru comanda
masinilor si utilajelor
Compara valorile prescrise cu
cele realizate si transmite
informatii sistemului de

comanda.
1.3. Intreprinderea - obiect al managementului productiei
1.3.1. Abordarea conceptului de intreprindere de productie (firma)
In sens economic, o intreprindere (firma) indiferent de marime, forma de proprietate si
organizare - produce bunuri si servicii destinate vanzarii pe piata, scopul urmarit fiind obtinerea
de profit.
Cu alte cuvinte, intreprinderea este veriga organizatorica unde are loc fuziunea dintre
factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu scopul de a produce si
desface bunuri economice in structura, cantitatea si calitatea impusa de cererea de pe piata si
obtinerea de profit.
In cadrul oricarei economii intreprinderea urmareste realizarea urmatoarelor obiective:
economic;
social.
Obiectivul economic se concretizeaza in :
optimizarea permanenta a combinarii factorilor de productie utilizati in vederea
obtinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri cat mai reduse si avand
permanent in vedere situatia pietelor de aprovizionare si desfacere;
distribuirea veniturilor obtinute din procesul de productie.
Obiectivul social este determinat de faptul ca activitatea oricarei intreprinderi se desfasoara
intr-un context social dat. Rolul social al intreprinderii se manifesta:
fata de salariati, deoarece acestia isi consuma o mare parte din timpul lor in cadrul
intreprinderii unde trebuie sa existe conditii favorabile atat din punct de vedere al muncii
desfasurate cat si din punct de vedere al salarizarii acestora. Prin masurile intreprinse,
managerii trebuie sa creeze conditii favorabile pentru promovarea atat a personalului cat
si a tehnologiei.
fata de consumatori, pentru care intreprinderea industriala trebuie sa produca cele mai
bune produse si servicii cerute de catre acestia; pentru aceasta intreprinderea trebuie sa
furnizeze o informatie cat mai completa si obiectiva asupra produselor sale, prin politici de
publicitate si reclama cat mai adecvate.
Obiectivul social este tot mai mult asociat intreprinderilor moderne. Din acest punct de
vedere o intreprindere trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat la urmatoarele probleme: inflatia,
managementul cu fata umana, protectia mediului si a consumatorilor si criza de energie.
Inflatia apare ca un fenomen de crestere a preturilor sau ca o depreciere a puterii de
cumparare. Ca urmare a cresterii preturilor apar modificari in comportamentul consumatorilor,
acestia reducandu-si drastic nevoile de consum fata de anumite produse, boicotand in acest fel
pietele de desfacere ale anumitor producatori. Apare astfel necesitatea adaptarii producatorilor la
noile conditii de piata influentate de fenomenul inflatiei.

Managementul cu fata umana presupune luarea in considerare nu numai a factorilor

organizationali ci si a factorului uman; cu alte cuvinte managementul cu fata umana implica
crearea unui echilibru intre obiectivele de productie si rentabilitate si dorintele salariatilor.
Protectia mediului este considerat a fi un element al obiectivului social al unei
intreprinderi cu repercursiuni atat pe plan juridic cat si social.
Protectia consumatorului este de asemenea un element important care trebuie avut in
vedere de fiecare intreprindere, astfel incat deciziile pe care le iau sa tina seama de dorintele si
nevoile beneficiarilor ei.
Criza de energie provine din capacittaile reduse pe plan mondial de a acoperi nevoile din
ce in ce mai mari de diferite feluri de energie.
In mediul national si international functioneaza o mare varietate de intreprinderi ceea ce
impune o clasificare a cestora in functie de mai multe criterii:
1) Dupa forma de proprietate:
a)
Intreprinderi particulare, in cazul carora patrimoniul apartine unei persoane sau un
grup de persoane fizice care au avut de altfel initiativa crearii lor.
b) Intreprinderi de stat, in cazul carora statul a avut initiativa crearii lor si este proprietarul
intregului patrimoniu de care acestea dispun. Conform legislatiei romanesti in vigoare (Legea
nr.15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat) intreprinderile de stat se organizeaza
si functioneaza sub forma de regii autonome sau societati comerciale.
Regiile autonome pot cuprinde in structura lor uzine, fabrici, ateliere, sucursale si alte
asemenea subunitati necesare realizarii obiectului lor de activitate. O regie autonoma se
caracterizeaza in general prin urmatoarele elemente:
este proprietara patimoniului sau pe care il foloseste in mod autonom;
intocmeste anual un buget de venituri si cheltuieli, bilant contabil si cont de profit si
pierderi;
din veniturile realizate, dupa acoperirea cheltuielilor regia autonoma constituie fondul de
rezerva si fondul de dezvoltare.
regia autonoma este condusa de un consiliu de administratie format din 7-15 persoane.
dobanzile, amortizarea investitiilor si rambursarea creditelor se acopera din veniturile
realizate.
Regiile autonome pot fi si ele la randul lor de doua feluri
a) regii autonome cu conducere directa, daca functiile ei economice si financiare
sunt incredintate unor functionari de stat;
b) regii autonome cu conducere indirecta, daca aceleasi functii sunt concesionate sau
inchiriate unor persoane sau intreprinderi particulare.
Exista mai multe feluri de societati comerciale, dar cele mai raspindite sunt:

Societatea in nume colectiv (SNC), caracterizata prin:

este o societate de persoane cu numar redus de asociati;

obligatiile sociale sunt garantate de toti asociatii;

in cazul falimentului atat societatea cat si asociatii sunt declarati falit.

Societate pe actiuni (SA), caracterizata prin:

este o societate de capitaluri divizate in actiuni;
actiunile sunt transmisibile;
actionarii sunt raspunzatori numai in limita capitalului social al fiecaruia.

Societate cu raspundere limitata, caracterizata prin:

este o societate de capitaluri, iar raspunderea este limitata la aportul social;
aportul social este format din parti sociale;
numarul de asociati nu poate fi mai mare de 50.

c) Intreprinderi mixte, in cadrul carora exista participanti la crearea si utilizarea

patrimoniului atit din parte statului cit si din partea unor persoane fizice particulare.

2) In functie de modul de constituire si utilizare a patrimoniului intreprinderile pot fi:

a)
Intreprinderi particulare individuale,
b)
Intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata se caracterizeaza prin aceea ca;
c)
Intreprinderi societare,
d)
Intreprinderi cooperatiste, se caracterizeaza prin:
e)
Intreprinderi familiale al caror specific este dat de faptul ca patrimoniul se afla
inproprietatea membrilor unei familii, care de cele mai multe ori sunt si lucratori in cadrul
intreprinderii lor.

3) In functie de apartenenta nationala pot exista

a)
Intreprinderi nationale in care patrimoniul se afla integral in proprietatea unei tari;
b) Intreprinderi multinationale ale caror subunitati componente isi desfasoara activitatea in
doua sau mai multe tari; aceste intreprinderi sunt de regula proprietatea unui grup economic
international.
c)
Intreprinderi joint-venture care se caracterizeaza prin participarea cu capital in
proportii diferite a unor persoane fizice sau juridice din doua sau mai multe tari.

4) In functie de gradul de marime (stabilit in functie de numarul de salariati, cifra de

afaceri, marimea capitalului sau a profitului) pot exista:
a)
Intreprinderi mari caracterizate printr-un grad mare de diversificare, resurse
financiare importante, organizare pe un numar mare de niveluri ierarhice, etc. si care

reactioneaza mai greu la schimbarile din mediul inconjurator.

b) Intreprinderi mici si mijlocii caracterizate prin aceea ca proprietarul se confunda cel mai
adesea cu managerul; sunt intreprinderi dinamice dar si foarte vulnerabile datorita dependentei de
acelasi client, a cheltuielilor foarte ridicate cu personalul sau a unei prea accentuate specializari.
5) In functie de gradul de continuitate a procesului de productie intreprinderile pot fi:
a)
cu functionare continua pe tot parcursul anului;
b) cu functionare sezoniera.
Intreprinderile cu functionare sezoniera ridica probleme deosebite din punctul de vedere
al managementului, cum ar fi:

folosirea capacitatii de productie pe o perioada cat mai mare de timp;

permanentizarea pe o perioada cat mai mare de timp a numarului de muncitori;

asigurarea aprovizionarii cu materii prime si materiale pentru o perioada cat mai mare de
timp, in conditii de conservare a calitatii acestora cat mai bune.

6) In functie de gradul de specializare intreprinderile pot fi:

a)
intreprinderi specializate
b) intreprinderi universale
c) intreprinderi mixte

1.3.2Trasaturile de baza ale unei intreprinderi

Prin obiectul sau de activitate o intreprindere are rolul de a-si folosi cu eficienta
mijloacele de productie pe care le detine in conditiile folosirii cat mai complete a capacitatilor de
productie, a unei calitati ridicate a produselor si a obtinerii de profit.
O intreprindere de productie industriala se caracterizeaza prin trei trasaturi de baza:

unitatea tehnico-productiva;

unitatea organizatorico-administrativa;

unitatea economico-sociala.
Unitatea tehnico-productiva este determinata de faptul ca intreprinderea de productie
industriala dispune de un complex de factori de productie, in anumite raporturi cantitative si
calitative astfel incat sa fie realizat in conditii de eficienta obiectivul stabilit de catre aceasta.
In cadrul acestei trasaturi de baza se evidentiaza doua aspecte principale:
a)
omogenitatea procesului tehnologic in toate subunitatile de productie de baza
specializate in executarea anumitor produse sau componente ale acestora;
b) unitatea productiei fabricate in intreprindere.
Pentru intreprinderile caracterizate prin omogenitatea procesului tehnologic, in cadrul
subunitatilor sale de productie de baza, procesul tehnologic este asemanator, utilizandu-se masini
si utilaje cu aceiasi destinatie tehnologica, muncitorii au aceiasi profesie si grad de calificare, iar

modul de organizare al acestora este asemanator. Acest aspect al trasaturii tehnico-productive

este cel mai des intalnit in intreprinderi de turnatorie, tesatorii, filaturi, etc.
In cadrul celui de-al doilea aspect al unitatii tehnico-productive, al unitatii productiei
fabricate, o intreprindere reuneste subunitati de productie specializate in realizarea unui numar
foarte mic de produse sau componente ale acestora. Pentru aceasta, se reunesc procese
neomogene in cadrul aceleiasi subunitati de productie. Din punctul de vedere al modului cum
sunt reunite procesele tehnologice neomogene, pot exista trei variante de realizare a productiei in
subunitatile de productie de baza.
Prima varianta presupune crearea de subunitati de productie pentru realizarea in cadrul
fiecarei subunitati de productie de baza a unei singure operatii tehnologice pentru toate produsele
care urmeaza sa fie prelucrate.
In cea de-a doua varianta sub care poate apare unitatea productiei fabricate toate
subunitatile de baza ale intreprinderii contin toate fazele procesului tehnologic necesare realizarii
unui singur produs.
A treia varianta presupune existenta in intreprindere a doua feluri de sectii de baza si
anume:
-sectii de baza in cadrul carora se realizeaza o singura faza de proces tehnologic pentru
toate produsele din cadrul intreprinderii;
-sectii de baza in cadrul carora se realizeaza faze de proces tehnologic doar pentru un
singur tip de produs .
Pe langa cele prezentate anterior, unitatea tehnico-productiva mai inseamna pentru o
intreprindere de productie industriala si faptul ca in cadrul acesteia exista un ansamblu de sectii
auxiliare si de servire, formand impreuna un sistem tehnico-productiv amplasat pe un teritoriu
bine delimitat al intreprinderii.
Unitatea organizatorico-administrativa este data de faptul ca la infiintarea intreprinderii
se stabileste pentru aceasta un sediu, un obiect al activitatii, o denumire, un complex de mijloace
de productie, un personal si o conducere proprie.
Prezenta acestor elemente fac ca intreprinderea sa aiba din punct de vedere
organizatorico-administrativ urmatoarele caracteristici:
poate decide asupra produselor sau serviciilor care pot fi oferite pe piata; poate
decide asupra activitatilor de management care vor fi utilizate;
poate decide asupra modului de utilizare a resurselor financiare si a modului de
impartire a profitului.
Unitatea economico-sociala este data de faptul ca intreprinderea este organizata si
functioneaza pe baza principiilor de rentabilitate si de eficienta economica. Din acest motiv, o
astfel de intreprindere se caracterizeaza din punct de vedere economico-social prin urmatoarele:
indiferent de forma de proprietate orice intreprindere are in dotare mijloace de
productie proprii;

functioneaza pe baza strategiei si tacticii stabilite de conducerea acesteia in

vederea realizarii obiectivului propus

poate fi desfiintata, reorganizata sau poate sa-si modifice obiectul de activitate,

denumirea sau sediul pe baza unor hotarari ale organelor care au constituit-o;
isi desfasoara activitatea pe baza de autofinantare;
trebuie sa asigure cunoastere temeinica a pietelor de desfacere, in vederea realizarii
integrale a productiei.
Aceste trasaturi de baza ale unei intreprinderi de productie industriale pot avea o serie de
particularitati distincte in functie de conditiile specifice in care o intreprindere sau alta isi
desfasoara activitatea.

CAPITOLUL 2
2.1 Procesul de producie: noiune, tipologie, factori de influen
2.1.1 Noiunea de proces de producie
Orice unitate de producie are ca obiectiv principal producerea de bunuri
materiale i servicii care se realizeaz prin desfurarea unor procese de producie.
Coninutul activitii de producie are un caracter complex i
cuprinde att activiti de fabricaie propriu-zise ct i activiti de laborator, de
cercetare i asimilare n fabricaie a noilor produse etc.
Fabricaia este o activitate de producie care transform materiile prime n
produse finite de un nivel calitativ ct mai ridicat i cu costuri ct mai reduse.
Procesul de producie este format din:
procesul tehnologic ;
procesul de munc.
Procesul tehnologic este format din ansamblul operaiilor tehnologice prin care
se realizeaz un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul
tehnologic modific att forma i structura ct i compoziia chimic a diverselor
materii prime pe care le prelucreaz.
Procesele de producie sunt: elementare complexe.
Procesele de producie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se
obine printr-o singur operaie tehnologic.
Procesele de producie complexe exist atunci cnd asupra obiectelor
muncii se execut mai multe operaii tehnologice.
Procesele de munc sunt acele procese prin care factorul uman acioneaz
asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de munc.
Pe lng procesele de munc i tehnologice n unele ramuri industriale exist
i procese naturale n cadrul crora obiectele muncii sufer transformri fizice i de
fermentaie, industria mobilei - procese de uscare a lemnului etc.)chimice sub aciunea
unor factori naturali.
2.1.2 Tipologia proceselor de producie
Datorit marii diversiti a proceselor de producie acestea trebuie grupate
n grupe de procese care au caracteristici comune n funcie de anumite criterii de
grupare.
Cele mai utilizate criterii de grupare a proceselor de producie sunt:
a) dup modul de participare la obinerea produsului finit;
b) dup gradul de continuitate;
c) dup modul de obinere a produsului finit;
d) dup gradul de periodicitate;

e) dup natura tehnologic.

n funcie de modul cum particip la realizarea produsului finit procesele de producie sunt:
*procese de producie de baz;
*procese de producie auxiliare;
*procese de producie de servire;
* procese de producie anex.
Procesele de producie de baz transform materiile prime i materiale n
produse finite care constituie obiectul activitii de baz al ntreprinderii:procese de
prelucrare mecanic i montaj n construcii de maini, estorie,in industria
textil etc.
Procesele de producie de baz pot fi la rndul lor:
- procese de baz pregtitoare;
- procese de baz prelucrtoare;
- procese de montaj-finisaj.
Procesele de baz pregtitoare pregtesc materiile prime i materialele
pentru prelucrarea propriu-zis - procesele de turnare i forjare n industria
construciilor de maini, procesele de vopsire i filatura din industria textil,
procesele de croit n industria confeciilor sau de nclminte.
Procesele de baz prelucrtore efectueaz operaii de prelucrare propriuzis a
materiilor prime i a materialelor n vederea transformrii lor n produsele finiteprocese de prelucrri mecanice n construcii de maini, procesele de estorie n
industria textil, procesele de coasere n confecii etc.
Procesele de baz de montaj-finisaj sunt acele procese care asigur obinere
formei finale a produsului nainte de livrarea la consumator.

b) Dup gradul de continuitate procesele de producie sunt:

- procese de producie continue;
- procese de producie periodice.
Procesele de producie continue se caracterizeaz prin aceea c asigur o
transformare continu a materiilor prime n produse finite n instalaii de aparatur, pe
tot parcursul fluxului de producie parametrii tehnologici avnd aceleai valori.
Procesele de producie periodice se caracterizeaz prin aceea c produsele sunt
elaborate sub form de arje la distane de timp egale cu timpul necesar pentru
elaborarea unei arje.

c) Dup modul de obinere a produselor finite din materia prim procesele de

producie sunt:
procese de producie directe;
procese de producie sintetice;
procese de producie analitice.
Procesele de producie directe se caracterizeaz prin aceea c produsul finit se
obine ca urmare a executrii unor operaii succesive asupra aceleiai materii prime procese de obinere a produselor lactate, de obinere a zahrului etc.
Procesele de producie sintetice conduc la obinerea produsului finit dup
prelucrarea succesiv a mai multor materii prime - procese de producie din
construcii de maini, confecii, industria alimentar etc.
Procesele de producie analitice conduc la obinerea a mai multor produse
finite n urma unor prelucrri succesive a unei singure materii prime - procesele de
producie din petrochimie, rafinrii etc.

d) Dup gradul de periodicitate procesele de producie sunt:

ciclice;
neciclice.
Procesele de producie ciclice au caracter repetitiv i sunt specifice tipului de
producie de serie mare sau de mas. n cadrul acestor procese prelucrarea produselor
se face pe loturi de fabricaie sau sub form de arje.
Procesele de producie neciclice se repet la perioade mari de timp i sunt
specifice pentru tipul de producie de serie mica sau unicate.

e) n funcie de natura tehnologic a operaiilor, procesele de producie sunt:

procese chimice;
procese de schimbare a configuraiei;
procese de asamblare;
procese de transport.
Procesele chimice se efectueaz n instalaii capsulate n cadrul crora
materiile prime se transform n urma unor reacii chimice sau termochimice -procese
din industria aluminiului, a maselor plastice, a petrolului etc.
Procesele de schimbare a configuraiei au la baz operaii de prelucrare
mecanic a materiilor prime cu ajutorul unor maini sau agregate tehnologice
-procese de strunjire, rectificare, frezare etc.

2.1.3 Factorii care influeneaz asupra modului de organizare a proceselor de

producie

Modul de organizare a procesului de producie este influenat de o serie de factori,

dintre care cei mai importani sunt:
a. felul materiilor prime folosite;
b. caracterul produsului finit;
c. felul procesului tehnologic utilizat;
d. volumul produciei fabricate etc.
a) Felul materiilor prime folosite determin gruparea proceselor de producie n
dou mari grupe:
- grupa proceselor de producie extractive;
- grupa proceselor de producie prelucrtoare.
Procesele de producie extractive se caracterizeaz prin aceea c factorul uman cu
ajutorul mijloacelor de munc acioneaz n vederea extragerii din natur a unor
minereuri, iei, crbune, lemn etc. fapt ce contribuie la adugarea de valoare i valoare
de ntrebuinare transformndu-le n materii prime.
Procesele de producie prelucrtoare au ca obiect prelucrarea materiilor prime
extractive i a celor din agricultur.
n funcie de felul materiilor prime utilizate exist diferenieri foarte mari din
punctul de vedere al organizrii proceselor de producie att a celor de baz ct i a celor
auxiliare sau de servire.
b) Felul produsului finit prin particularitile de ordin constructiv sau prin forma
i proprietile sale determin o anumit organizare a procesului de producie.
Produsele finite pot fi grupate n dou mari grupe:
- produse omogene, care au caracteristici identice n toat masa produsului;
- produse eterogene, cu proprieti diferite n masa produsului.
Produsele omogene pot fi fluide cu livrare continu n cadrul unor reele de
conducte, sau cu livrare discontinu - livrare n butelii sau ambalate sub form de pudr
n cutii sau saci; produsele omogene pot fi i sub form solid cu una, dou sau trei
dimensiuni i n acest caz livrarea lor se face sub form solid.
Produsele eterogene sunt de uz curent sau de uz excepional.
c) Felul procesului tehnologic utilizat determin un anumit fel de operaii
tehnologice , executate ntr-o anumit succesiune, anumite utilaje i fora de munc de un
anumit nivel de calificare. Deoarece un anumit produs poate fi realizat prin dou sau mai
multe variante de proces tehnologic, se pune problema alegerii acelei variante de proces
tehnologic, care s conduc la obinerea unor produse de calitate superioar i cu
cheltuieli ct mai reduse.
n mod similar se pune problema influenrii procesului de producie i de ctre
ceilali factori de influen ai acestuia.

2.2 Metode de organizare a productiei de baza

In cadrul managementului productiei organizarea optima a procesului tehnologic de baza
ocupa un loc central .
Pornind de la marea diversificare a intreprinderilor industriale care ridica, fiecare in parte,
probleme de organizare specifice, studiul, proiectarea sau perfectionarea procesului tehnologic
de baza necesita gruparea acestora pe anumite tipuri in functie de unele criterii caracteristice
comune, grupare care sa permita folosirea unor metode si tehnici proprii .
Desigur, este evident ca o rezolvare concreta a organizarii procesului tehnologic de baza tine
seama de particularitatile concrete ale procesului tehnologic din fiecare intreprindere, folosind in
acelasi timp metode si tehnici de organizare specifice clasei de intreprinderi in care se incadreaza
aceasta .
O organizare riguroasa a procesului tehnologic de baza trebuie sa tina seama de gruparea
intreprinderilor dupa gradul de transformare a produsului finit ( intreprinderi extractive,
producatoare de materii prime de baza cum sunt cele chimice, furnalele, otelariile si de
prelucrare ), de tipul concret de industrie specific ramurilor industriale ( de otel, mase plastice, de
prelucrare a lemnului etc ), de gradul de arborescenta a operatiilor procesului tehnologic ( liniar,
arborescent pana la un anumit punct, arborescent pornind de la un anumit punct ), precum si de
tipul de productie caracteristic intreprinderii ( de masa, de serie sau individual ) .
Intucat orice intreprindere industriala poate fi incadrata intr-un anumit tip de
intreprinderi, metodele de organizare a procesului tehnologic de baza si a desfasurarii lui se
grupeaza, de regula, in functie de cele trei tipuri, in doua mari categorii si anume :
a) metode de organizare a productiei in flux pentru intreprinderile cu productie in masa ;
b) metode de organizare a productiei pe grupe omogene de masini si utilaje pentru
intreprinderile cu productie in serie si pentruintreprinderile cu productie individuala.
Aceasta grupare tipica nu trebuie inteleasa in mod rigid . In mod practic, intre cele doua
grupari exista legaturi si posibilitati de circulatie . Asa, de pilda, o intreprindere cu productie de
serie mare poate folosi cu succes metodele de organizare a productiei in flux . Exista, de
asemenea, tendinta ca, in vederea cresterii eficientei productiei, sa se elaboreze anumite metode
si tehnici care sa permita organizarea productiei in flux si la intreprinderile care fabrica un larg
sortiment, in serii mici sau chiar unicate .
Elaborarea si folosirea metodelor de organizare a productiei de baza trebuie sa tina seama de
criteriile principale care caracterizeaza o organizare inaintata a acesteia .

Principiile organizarii procesului de productie

Organizarea moderna a productiei intreprinderilor are la baza respectarea unor criterii care sunt :
a)
continuitatea desfasurarii intregului proces de productie ;
b) defalcarea procesului de productie in partile sale componente ( stadii, faze, operatii ) ;

c) simultaneitatea lucrului in toate stadiile de productie .

Pornindu-se de la aceste criterii s-a ajuns la formularea principiilor organizarii procesului de
productie .
Organizarea procesului de productie in intreprinderile industriale, indiferent de tipul de productie
existent, trebuie sa asigure prin metodele si tehnicile de organizare folosite respectarea unor
principii de organizare de baza, cum sunt cel al proportionalitatii, al ritmicitatii, al paralelismului,
al liniei drepte si al continuitatii .
Principiul proportionalitatii subliniaza in esenta necesitatea ca in vederea asigurarii continuitatii
si ritmicitatii in organizarea procesului de productie sa existe anumite raporturi sau proportii in
functie de productivitatea muncitorilor sau randamentul utilajelor . Ca urmare a aplicarii acestui
principiu, de exemplu, numarul de muncitori necesari pentru executarea unor operatii sau faze de
productie trebuie sa fie proportionali cu volumul de munca necesar prelucrarii.
In conditiile unei cooperari largi intre diferite locuri de munca, sectoare, ateliere sau sectii de
productie, incalcarea principiului proportionalitatii si nerespectarea deci a proportiilor numerice
necesare intre diferite grupe de muncitori sau sisteme de masini duce la aparitia locurilor inguste
sau a excedentelor la diferitele verigi de productie .
Desigur, in raport cu noile tehnologii sau cu modificarile care survin la organizarea productiei
apar schimbari in productivitatea grupelor de utilaje ce impun adoptarea in mod operativ a unor
astfel de masuri care sa refaca proportionalitatea necesara dintre acestea .
Principiul paralelismului in organizare consta in executarea simultana a diferitelor parti ale unui
produs sau a produselor, precum si a diferitelor parti ale procesului de productie-faze, operatii,
stadii .
Potrivit principiului paralelismului intr-o intreprindere constructoare de masini, la un moment dat
procesul de productie se desfasoara pe toate stadiile procesului de productie atat in turnatorie, cat
si la forja, prelucrare mecanica si montaj . In conditiile unei organizari superioare a productiei
desfasurarea in paralel a diferitelor faze sau operatii impune ca o conditie necesara existenta unei
anumite sincronizari in executarea acestora in vederea obtinerii la termenele fixate a productiei
finite .
Principiul linei drepte necesita ca in proiectarea desfasurarii procesului tehnologic sa se asigure
cel mai scurt drum in trecerea diferitelor materii prime sau auxiliare de la un loc de munca la
altul, de la un atelier sau o sectie la alta .
Aceasta presupune ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurt
posibil, evitandu-se intoarcerile, directiile contrare sau intersectarile .
Principiul continuitatii consta in asigurarea desfasurarii procesului de productie fara intreruperi
sau cu intreruperi cat mai mici in timp, pe toate fazele sau stadiile procesului de productie .
Aceasta necesita o astfel de organizare a procesului de productie incat intreruperile intre operatii

sau intre schimburi sa fie cat mai reduse, ajungandu-se la o lichidare a lor in conditiile
automatizarii complexe de ansamblu a procesului de productie .

CAPITOLUL 3
3.1. Pregtirea produciei noilor produse.
3.1.1.Obiective, i posibiliti de asimilare a noilor produse

O caracteristic a ntreprinderii moderne de producie industrial oconstituie

capacitatea acesteia de a se adapta ct mai rapid la fabricaia unorproduse care s satisfac ct mai
bine cerinele de consum pe piaa intern iextern.
Prin pregtirea produciei se nelege ansamblul msurilor de creare i asimilare n fabricaie a
unor noi produse, modernizarea celor aflate deja n fabricaie i de utilizare a celor mai
perfecionate tehnologii i metode de organizare n producie.
Obiectivele care stau n faa activitii de pregtire a produciei pot fi n ansamblu urmtoarele:
asigurarea fabricaiei noilor produse i modernizarea celor existente la nivelul cerinelor din ce
n ce mai diversificate ale consumatorilor;
asigurarea celor mai bune condiii de desfurare a activitii de pregtire a fabricaiei
noilor produse i de asimilare a celor mai perfecionate tehnologii de fabricaie;
reducerea la minimum posibil a duratei de pregtire a produciei i realizarea acesteia cu cele
mai mici costuri.
Pregtirea produciei cuprinde dou etape:
pregtirea tehnic;
pregtirea material-organizatoric.
Pregtirea tehnic cuprinde la rndul su:
proiectarea produselor;
pregtirea tehnologic;
executarea, ncercarea i omologarea prototipului i a seriei zero.
Asimilarea n fabricaie a noilor produse se poarte realiza n trei moduri:
dup concepie proprie;
pe baza unei licene de fabricaie;
dup un model de referin.
Asimilarea dup o concepie proprie const n valorificarea posibilitilor proprii de
cercetare i proiectare a noilor produse. Avantajele principale ale acestui mod de asimilare sunt
reprezentate, n principal, de faptul c se valorific resursele proprii de cercetare i n acelai timp
se fac economii nsemnate, legate de achiziionarea unor licene de fabricaie.
Asimilarea pe baza unor licene de fabricaie const n achiziionarea de documentaie
tehnic de la alte ntreprinderi cu profil similar din ar sau strintate. Aceast modalitate de
asimilare n fabricaie are ca avantaje:
reducerea duratei de asimilare n fabricaie cu durata de timp necesar elaborrii
documentaiei noilor produse;
asigurarea, o perioad de timp, a asistenei tehnice de ctre firma productoare a
produsului asimilat;
cheltuieli reduse de publicitate, datorit faptului c noul produs asimilat este deja
cunoscut pe pieele de desfacere.
Asimilarea dup un model de referin se folosete mai rar; modelul de referin este un
produs care se constituie ca punct de plecare n activitatea de proiectare a noilor produse. n acest
caz, noul produs trebuie s nlture toate elementele de uzur moral a modelului de referin,
reinnd numai acele caracteristici de performan ale acestuia.

3.2 Etapele principale ale stabilirii unui proces de pregatire a fabricatiei

Prima faz este constituit de stabilirea necesittii oportunittii i posibilitii realizrii
unor produse cu desfacere ntr-o zon previzibil n condiii de profit pentru un interval detimp
stabilit, interval n care s se ncheie i amortizarea investiiei i realizarea unui profit scontat.
Pentru a se lua hotrrea fabricrii unui produs deci implicit a pregtirii unui proces de
fabricaie trebuie cunoscute unele date cum ar fi:
- dac produsul este nou pentru zona n care se prevede desfacerea lui;
- cum s-au comportat consumatorii sau utilizatorii unor produse similare sau identice fa de
subiectul respectiv.
Datele de prognoz care se refer la un produs sau un proces de fabricaie pot fi primite contra
cost de la institute specializate n activiti de prognoz. Asemenea date pot s se refere la
previziuni pe diferite termene care pot atinge sau chiar depii 50 de ani.
Datele de prognoz sunt foarte costisitoare ntruct studiile de prognoz implic o activitate de
o foarte nalt calificare i in acelai timp foarte nalt rspundere. Furnizorii de date de prognoz
pot ajunge n situaia de a rspune material i n unele cazuri chiar penal pentru date care nu
corespund realitii i pe baza crora solicitanii au suferit daune materiale.
Stabilirea lotului de fabricaie (volumul produciei) i a sistemului de fabricaie
(productivitatea), deci producia ca noiune cantitativ este o valoare absolut care exprim
cantitatea total de produse care se aproximeaz c vor fi fabricate. Productivitatea este o valoare
specific relativ, ca reprezentnd raportul numrului de produ-se fabricate n unitatea de timp,
care pentru piese mici poate s fie ore, minute, zile decade sau luni, iar pentru piese mari ani.
La o producie de repere cum ar fi automobilele, tractoare, camioane, televizoare etc., trebuie
corelate productivitile liniilor care asigurdiferite repere care fabric subansamble i apoi
trebuie realizat convergena subansamblelor ctre punctul de realizare a produsului finit
incluznd controlul de calitate interfazic i final.
Preteniile pentru calitatea parial sau final referitoare la un produs oarecare sunt acelea care
determin gradul de precizie, complexitatea i tehnicitatea instalaiilor specifice de control.
Pe msura progreselor realizate n tiin i tehnologie sau aplicat, respectiv sau generalizat
aplicarea unor sisteme informaionale de nalt tehnicitate precum i unele tehnologii
neconveninale cum ar fi laserul sau ultrasunetele care s concure la progresul calitii actului de
verificare-ncercare a exactitii cu care se realizeaz un produs cu controlul inclusiv al calitii i
performanelor materialelor utilizate.
Pregtirea de fabricaie din punct de vedere al costurilor depinde foarte mult de volumul
produciei care cu ct este mai mare cu att automatizarea proceselor care pregtesc fabricaia
devin mai intense i pe aceast baz produsele tind s se ieftinesc din punc de vedere al
costurilor de producie.
Ex: scaderea costurilor de fabricaie (continu) a unor bunuri de larg consum cum ar fi:
automobilele, mainile agricole, electrocasnicele etc.

Problema manoperei care reprezint contravaloarea activittilor calificate depuse pentru

realizarea unui produs este determinat pentru decizia care se ia n procesul de fabricare a unui
produs. Procesul de fabricaie necesit operatii i mijloace de pregtire care sunt n funcie de
numrul de repere prevzut a se realiza.
Spre exemplu dac numrul de repere este foarte mic ordinul unittilor sau zecilor de buci
produsele vor rezulta implicit mai scumpe datorit faptului c fiecare produs comport costuri
reprezentnd manoper i materiale care sunt mult mai mari dect n cadrul unei producii
specializate de serie foarte mare la care pregtirea iniial este mult mai laborioas n schimb
costurile totale se mpart, se repartizeaz la un numr mai mare de produse pe care baz produsul
poate s fie realizat la un pre de cost sensibil mai redus.
S.D.V.
S.D.V.-istica ocup un loc important n procesul de fabricaie i este cu att mai extins cu
ct numrul absolut de produse care se realizeaz este mai mare. Costurile referitoare la S.D.V.-uri
trebuie apreciate n funcie de tehnicitatea i calitatea acestora elemente care la rndul lor sunt n
funcie de natura reperului care se va realiza cu concursul lor i de natura tehnicittii proceselor
care vor fi aplicate pentru realizarea reperului.
Aprovizionarea locurilor de munc cu materii prime i materiale necesare
n orice firm industrial se disting urmtoarele tipuri de stocuri:
- stocuri necesare fabricaiei compuse din materii prime, repere special tratate, repere normale,
repere intermediare fabricate de firm;
- stocuri de piese de schimb necesare mainilor, utilajelor i instalaiilor tehnologice, inclusiv
materiale consumabile, piese, materiale i produse pentru ntreinerea acestora;
- stocuri de semifabricate, care apar ntre diferitele faze tehnologice ale procesului de fabricare a
produsului finit;
- stocurile de produse finite.
3.3 Controlul aprovizionarii
Toate produsele achiziionate trebuie s fie verificare nainte de a fi acceptate.

Verificarea calitii se poate face:

Prin inspecie (vizual, dimensional, ncercri de compoziie sau funcionale)
Pe baza documentelor nsoitoare care pot conine i un certificat de conformitate eliberat de
furnizor sau de un organ independent
Este necesar s existe garanii depline asupra autenticitii datelor
Indiferent de metod, foarte important este natura produsului i implicaiile sale asupra locului
n care va fi utilizat.

- prevederile referitoare la verificarea produsului trebuiesc foarte clar stipulate n comanda de

aprovizionare i c sistemul de verificare a fost acceptat de comun acord ntre beneficiar i
furnizor procedur obligatorie.

CAPITOLUL 4

4.1 Date initiale

4.2 Caracteristicile materialelor

4.2.1 Masa reperului
Masa reperului este precizat n desenul de execuie al piesei i valoarea :
M=5,764 kg.
4.2.2 Clasa piesei
Verificatorul de conicitate face parte din clasa a 5 de precizie in functie de conditiile tehnice si
dimensiunile piesei.

4.2.3 Proiectarea semifabricatului

4.2.4 Adaosurile de prelucrare

4.3 Norma tehnica

Norma tehnic de timp este durata necesar pentru executarea unei operaii, n condiii tehnicoorganizatorice determinate i cu folosirea raional a tuturor mijloacelor de producie.

Structura normei de timp NT, se determin cu relaia:

min
n care : Tb este timpul de baz; Ta timpul auxiliar; Tdt timpul de deservire tehnic; Tdo
timpul de deservire organizatoric; Ton timpul de odihn i necesiti; Tpi timpul de pregtirencheiere.

Norma de timp la operaia 1 (strunjire)

min
Ta1 timpul ajuttor pentru prinderea i desprinderea piesei; Ta1 = 0,26min,;
Ta2 timpul ajuttor pentru comanda mainii la prelucrarea pe S.N.;
Ta2 =0,03+0,03+0,02+0,02+0,02+0,08+1,0=1,20 min
Ta3 = timpul ajutator de faza la prelucrarea S.N
Ta3 = 0,05+0,08+0,12+0,03=0,28 min.

-timpul ajutator pentru masuratori la luarea aschiei de proba la prelucrarea pe S.N ;

Ta4=0,15+0,20=0,35 min
Ta5-timpul ajutator pentru masuratori de control la prelucrarea S.N ;
Ta5=0,18+0,21=0,39 min.
Tpi- timpul de pregatire-incheiere ; Tpi=10,0 min.

; unde: k1 = 2,0;

; unde: k2 = 1,0, ;

; unde: k3 = 3,5 ;

[min]

Unde

este lungimea de intrare a sculei ;

este lungimea de iesire a sculei ;

este lngimea de prelucrare ;

mm ;

mm ;

- =(0,5...2) mm ;

Timpul de baza pentru faza 1,

=(3,5+54+2,0)/(250 x 0.72)= 0,33 mm ;

Timpul de baza pentru faza 2,

=(3,5+105+0.5)/(250 x 0.72)=0.66 min ;

Timpul de baza pentru faza 3,

= (3,5+2.0) / (250 x 0.72) =0.03 min ;

Timpul de baza pentru faza 4,

=(3,5+2.0) / (765 x 0.06) =0.11 min ;

Timpul de baza pentru faza 5,

=(3,5+31+0.5) / (800 x 0.06)=0.72 min ;

Timpul de baza pentru faza 6,

=(3,5+4+0.5) / (800 x 0.06)=0.16 min ;

Timpul de baza pentru faza 7,

=(3,5+1+0.5) /(630 x 0.1)=0.079 min ;

=0.34+0.6+0.02+0.1+0.51+0.14+0.065= 1.792 min ;

= 2,48 min ;

=0.6 x

=0.4 x

=0.6 x 0.26=0.156 min ;

=0.4 x 0.26=0.104 min ;

se determina cu relatia :
=

=(

=1.792+(0,26+6x2.48)= 16.932 min, unde

=(

) /100 = ( 2 x 1.792) /100=0.0358 min ;

=(

= timpul efectiv

) / 100 = ( 1 x 16.932) /100 = 0.16932 min ;

) / 100 = (3.5 x 16.932) / 100 =0,59 min ;

/n = 16.932+ 0.0358+ 0.16932+0,59+ 10/100 = 17.827 min.

Prin managementul produciei se nelege totalitatea activitilor legate de planificare,

coordonare, comanda i controlul produciei.
In cadrul funciei de planificare managerii trebuie s fac planificarea resurselor tehnice,
de timp i umane pentru fiecare loc de munc. In procesul de planificare a produciei reperului
care face obiectul prezentului proiect se pleac de la datele rezultate din proiectul tehnologic
sintetizate n tabelul de mai jos :

Nr.
operaie

Denumirea
operaiei

Timpul
unitar
Tu[min]

Timpul de
pregtire
ncheiere
Tp,i [min]

Nr.
operaie

Strunjire de
degroare

Denumirea
operaiei

18,91
Timpul
unitar
Tu[min]

Strunjire de

7,82

NT [min]

Retribuia
[lei/or]

Aria
utilajului
[m2]

10

17.827

38500

2,52

Timpul de
pregtire
ncheiere

Norma de
timp

Retribuia

Aria
utilajului

Tp,i [min]
2

Norma de
timp

10

NT [min]
8,19

[lei/or]
38500

[m2]
2,52

degroare
3

Frezare de
degrosare

5,46

Gaurire

7,18

Gaurire

6,19

Filetare

Strunjire de
degrosare

8,87

Gaurire
Filetare

6,11

Strunjire de
degrosare

7,87

Alezare

2,19

Gaurire

6,27

10
11

Filetare
Honuire

2,18

10

5,54

38500

2,52

7,23

36000

2,52

10

6,32

36000

2,52

10

8,92

37500

2,52

6,25

35000

2,52

10

8,05

40000

2,52

10

2,28

48000

2,52

6,38

36500

2,52

10

2,26

48000

2,52

4.4 Determinarea tipului de productie

Sistemul de producie este un ansamblu de factori productivi interdependeni, determinnd
principalele proporii de desfurare ale procesului de producie n spaiu i n timp, permite
crearea condiiilor materiale i tehnico-organizatorice necesare realizrii fabricaiei la parametrii
optimi
de
eficien
economic.
Una dintre metodele de fundamentare tiinific, de estimare a sistemului de producie
este
metoda
coeficientului
sistemului
de
producie.
Coeficientul
sistemului
de
producie
ksp
se
calculeaz
cu
relaia:

unde :

este ritmul mediu de fabricaie al produsului[min/buc];

norma de timp.

Daca din calcule rezulta :

< 1 -productia este considerata de masa (M) ;

-1 <

<10 -productia este considerata de serie mare (SM) ;

-10<

20 -productia este considerata de serie mijlocie (Sm) ;

> 20 productia este considerata de serie mica (sm) ;

Ritmul mediu de fabricaie rmed se calculeaz cu relaia:

[min/buc]
unde: Fn este fondul nominal de timp (resursa de timp)[min];
N este programa de producie (N = 18000 buc/an).

Termenul de livrare fixat prin comand este de un an. In aceste condiii resursa de timp F n
se calculeaz cu relaia:

unde:z este numrul de zile lucrtoare n perioada luat n considerare ;

este numrul de schimburi n care se lucreaz; h numrul de ore lucrate pe schimb.

Deci, indicele de apreciere a tipului de producie kij, devine:

Pentru cazul luat n considerare:

=60 x 265 x 2 x 8 = 254 400 [min/ an]

[buc/ an]

deoarece N1 =26000 - numarul de piese comandate ;

-numarul de piese rebut acceptate :

=1500-numarul de piese de schimb ;

[min/buc]
n continuare se prezint valorile obinute pentru kij la fiecare operaie:
-

pentru operaia 1 de strunjire, rezult:

serie de masa ;
-

pentru operatia 2 de strunjire, rezulta :

serie mare ;
-

pentru operatia 3 frezare de degrosare, rezulta :

serie mare ;
-pentru operatia 4 gaurire, rezulta :

seri mare ;
-pentru operatia 5 gaurire, filetare, rezulta :

serie mare ;
-pentru operatia 6 ,frezare rezulta :

serie mare ;
-pentru operatia 7 gaurire, filetare, rezulta :

serie mare ;
-pentru operatia 8 de strunjire, rezulta :

serie mare ;
-pentru operatia 9 , alezare rezulta :

serie mare ;
-pentru operatia 10, gaurire, filetare, rezulta :

serie mare ;
-pentru operatia 11, honuire rezulta :

serie mare.
Deoarece predomin producia de serie mare se alege ca tipologie a produciei seria
mare i se va face n continuare organizarea produiei n conformitate cu principiile de
proiectare corespunztoare caracteristicilor acestui tip de producie.

4.5 Determinarea nr de masini unelte

Numrul de maini-unelte necesare executrii unei operaiei se calculeaza cu relatia :

unde: ti este timpul necesar executrii operaiei i; m c,i numrul calculat de maini la operaia i;
rmed ritmul mediu de fabricaie; kup coeficientul de utilizare planificat (kup = 0,93).
Efectund calculele poate rezulta un numr de maini-unelte necesar de forma:
mc,i = a + b ,n care: a este partea ntreag, iar b este partea zecimal.
Din considerente de ordin practic, numrul de maini-unelte rezultat din calcul se
majoreaz sau se micoreaz pn la o valoare ntreag (mi) dup urmtoarele reguli:
m = a, dac b 0,15
m = a + 1, dac b 0,15

=9,78 x 0,93 =9,095

, deci:

M.U.

M.U.

M.U.

M.U.

M.U.

M.U.

M.U.

M.U.

M.U.

M.U.

M.U.

4.6 Determinarea coeficientului de incercare MU

Coeficientul de ncrcare al mainilor-unelte se determin cu relaia:

unde : kn,ci este coeficientul de ncrcare al mainii-unelte de la operaia i; mci numrul de

maini calculat la operaia i; mo,i numrul de maini adoptat la operaia i.
Fcnd calculele rezult:

Coeficientul de ncrcare a liniei de fabricaie kin,L se calculeaz cu relaia:

=
4.7 Determinarea lotului optim
Din analiza lucrrilor de specialitate rezult c producia de serie se realizeaz numai pe
loturi de fabricaie. Fabricaia pe loturi este impus de respectarea principiilor paralelismului i
ritmicitii, constituind o premis de baz a optimizrii operative a procesului tehnologic de
fabricaie.
Optimizarea lotului de fabricaie const n minimizarea cheltuielilor de producie pe
unitatea de obiect al muncii.
Determinarea lotului optim se face cu relaia urmtoare conform:

unde: Nj = 28000[buc/an] este volumul de producie; D cheltuielile dependente de mrimea

lotului, n [lei/lot]; Cm cheltuieli materiale (cheltuiele cu semifabricatul), n [lei/buc]; A1
cheltuielile independente de mrimea lotului, n [lei/buc]; coeficient ce are valori funcie de
forma de organizare; n = 0,2, este un coeficient care cuantific pierderea n lei.
Cheltuielile dependente de lot, D se calculeaz cu relaia:

n care: B reprezint cheltuielile cu pregtirea-ncheierea fabricaiei la locul de munc [lei/lot];

Cheltuielile B se determin cu o relaie de forma:

[lei/lot]
unde: tpi este timpul de pregtire-ncheiere, la operaia i, n [min/lot]; s mi salariul pe or al
muncitorului la operaia i, n [lei/or]; mi numrul de maini-unelte de la operaia i.
Introducnd datele rezult:

B=
[10 x 38500x 2+ 10 x 38500x1+ 10x 37000x 1+ 9x 36000x1+ 10 x 36000x 1+ 10x
37000x 1+ 9x 36500x 1+ 10x 40000x 1+ 10x 46000x 1+ 9x 36500x 1+ 10x 48000x 1]=75266
[lei/lot]
Cheltuielile B se determin cu relaia:

[lei/lot] =

[lei/lot]

n care: P este un procent ce ine seama de cheltuielile cu pregtirea administrativ a lotului, se

consider P=25
D= B +B=75266 +

=94082,5 [lei/lot]

Cheltuielile materiale se determina cu relatia:

Cm=ms*Csf-md*Cd
Unde ms = masa semifabricatului=7,5 kg;
Csf =100 000costul unui kg de piesa turnata;
md=0,43235 kg si reprezinta masa deseurilor;
Cd=10 000lei/kg cost kg deseu
Cm= 7,5*100 000-0,43235*10 000 = 745676.5 [lei/buc]
Cheltuielile A independente de marimea lotului se calculeaza cu relatia:
A=Cm+Cs+Cind+Cif [lei/buc]
Unde: Cif=cheltuiala cu intretinarea si functionarea utilajului pe durata timpului de lucru efectiv;
Cind=cheltuieli indirecte;
Cs =cheltuieli salariale.

n care: topi =timpul operativ la operaia i, n [min];

smi = salariul muncitorului de la operaia i, n [lei/or].

[18,91x38500 + 7,82x38500 + 5,46x37000 + 7,18x36000 + 6,19x36000 +

8,87x37000 + 6,11x36500 + 7,87x40000 + 2,19x40000 + 6,27x36500 + 2,18x48000]= 50129
lei/buc.
Cheltuielile indirecte Cind se determin cu relaia:

[lei/buc]
unde: Rf este regia de fabricaie a seciei, n procente, se consider Rf = 250%.

50129

= 12532,2[lei/buc]

Cheltuielile cu ntreinerea i funcionarea utilajelor pe durata timpului de lucru

efectiv Cif se determin cu relaia:

[lei/buc]
unde: tui este timpul unitar consumat pentru executarea operaiei i, n [min/buc]; ai cota orar a
cheltuielilor cu ntreinerea i funcionarea utilajului la operaia i, n [lei/or]; m i numrul de
maini-unelte de acelai tip care particip simultan la realizarea operaiei i, [lei/h].

18,91x20000x2+7,82x20000x1+5,46x20000x1+7,18x20000x1+
6,19x20000x1+8,87x20000x1+6,11x20000x1+7,87x20000x1+2,19x20000x1+6,27x20000x1+2,
18x20000 =32653 [lei/buc]
nlocuind rezultatele n relaia rezult:

745676.5 +50129+12532,2+32653
A=840991 lei/buc

Coeficientul i se determin cu relaia:

n care: i este un coeficient ce reprezint numrul mediu de loturi pentru

diverse forme de organizare a produciei (organizare succesiv - si, organizare paralel - p,
organizare mixt - m).
Deoarece producia este de serie mare se aplic organizarea paralel fr respectarea
principiului proporionalitii, deci:

=78,71
unde: tui este timpul unitar consumat pentru executarea operaiei i, n [min/buc]

5.1 Aprovizionarea locurilor de munca cu materii prime si materiale necesare

Dupa stabilirea tipului de productie si al numarului de masini unelte necesare, se va trece
la aprovizionarea cu materii prime si materiale necesare fabricatiei. Astfel se va calcula necesarul
de materiale si se va analiza lista furnizorilor. Furnizorii reprezinta un factor cheie in procesul de
productie. Unul din cele opt principii de management prezentate in standardul ISO 9001 : 2001
se numeste Relatii reciproc avantajoase cu furnizorii. Nu se pot realiza produse bune prin
utilizarea unor materiale si servicii slab calitative. Practic include evaluarea furnizorilor folosind
principiul calitate si certificarea sistemelor de management.
Principalele aspecte de care trebuie sa tina cont firma in selectarea furnizorilor sai sunt:
- costul materialelor livrate
- garantii oferite de producator pentru produsele sale
- calitatea materialelor pe care le livreaza
- daca este sau nu certificata firma
- certificate de conformitate
- istoric al firmei

Indiferent de mrimea sau sfera n care i desfoar activitatea o firm trebuie s se

aprovizioneze cu o serie de materiale specifice proceselor ce urmeaz a fi efectuate.
Aceste materiale pot fi materii prime, piese semifabricat, componente, subansamble sau
materiale care ajut la procesul de fabricaie i control cum ar fi: sculele, instrumentele de
msur, dispozitivele etc.
n acest context va trebui ca activitatea de aprovizionare s fie supusa unui riguros
control. Responsabilitatea acestui control revine intreprinderii (achizitorului), care trebuie s
asigure prin calitatea produselor achiziionate att propriile exigene de calitate precum i pe cele
ale potenialilor clieni.

Controlul aprovizionrii

Atat furnizorii externi intreprinderii cat si furnizorii interni beneficiaza de un tratament

nediscriminatoriu n ceea ce privete controlul aprovizionrii.

n acest proces foarte complex trebuie avute n vedere cteva etape cheie foarte
importante n buna desfurare a acestora:
Evaluarea furnizorilor este esenial pentru controlul aprovizionrii deoarece calitatea
produselor achiziionate depinde n ntregime de furnizori, de aceea se va aciona cu foarte mare
pruden n alegerea acestora, stabilindu-se o procedur specific de evaluare bazat pe criterii
stricte.
- posibilitatea real a furnizorilor de a ndeplini cerinele de calitate pentru un anumit
produs sau serviciu ce urmeaz a fi contractat;
- verificarea dac exist disponibilitti dotri cu maini, utilaje i mn de lucru calificat
la un nivel de tehnicitate cerut de asigurarea unei anumite caliti pentru produsul sau serviciul
respectiv;
- verificarea viabilitii comerciale i financiare a furnizorului;
- verificarea capacittii de producie i a capabilittii furnizorului de a respecta
ritmicitatea pentru vnzri;

- verificarea eficacitatii sistemului de asigurare a calitii pe care furnizorii l-au mai

implementat n firm.

n cazul in care furnizorii au mai elaborat acelai tip de produs sau serviciu un punct de
plecare n evaluarea acestora poate fi constituit din sau de performanele anterioare realizate care
se vor regsi n nregistrarea amnunit care s-a efectuat la fiecare nou aprovizionare. Un alt
punct de plecare pentru evaluarea unui furnizor poate s fie legat de faptul c acesta are sau nu
un sistem al calitii avizat de un cumprtor important sau de ctre organisme de certificare
consacrate.
Va trebui s ne asigurm de asemenea c utilajele i instalaiile furnizorului au
capacitile de prelucrare potrivite cu cerintele impuse produsului.
Se va verifica i capacitatea financiar a furnizorului de a ndeplini totalitatea
angajamentelor pe care le-a contractat simultan ntr-o anumit perioad.
n cazul n care cantitatea achiziionat este foarte mic achizitorul trebuie s efectueze
inspecia i ncercarea amnunit a fiecrui produs nainte de a aproba utilizarea sa.

Metodologia de evaluare a furnizorilor implic o multitudine de aciuni prin care i se

solicit furnizorului (subcontractantului) date referitoare la facilittile sale de producie,
organizare, resurse umane i financiare etc.

n aceste informaii se vor clasifica ntr-un formular tipizat fcndu-se astfel o prim
selecie a furnizorilor. Se va continua apoi mai n profunzime prin vizitarea acelor furnizori alei
n aceast prima etap, pe baza analizrii datelor preliminare primite de la acetia. De aceast
dat ns pe lng verificarea veridicitatii informaiilor furnizate se vor urmri i alte obiective
mai speciale cum ar fi s se solicite un lot de prob nainte de lansarea n producie, s fie
stipulate clar abaterile acceptate de la specificaiile tehnice sau dac acestea nu sunt acceptate s
fie exprimate explicit acest lucru:
- date despre aprovizionare. n orice activitate de aprovizionare trebuiesc avute n vedere
exigenele de calitate pe care furnizorul trebuie s le satisfac.
Specificaiile contractuale vor fi trecute att n contractul propriu-zis ct i n anexele
acestuia (fie tehnice, desene, comenzi). Vor trebui trecute modul n care se realizeaz :
- controlul oportunitii i exactittii acestor specificaii. n aceast etap vom
elabora proceduri de verificare a calitii produselor stipulate n specificaiile contractuale;

- verificarea produsului aprovizionat. Sistemul de verificare se va stabili de comun

acord cu furnizorul, inainte ns de finalizarea comenzii de aprovizionare pentru evitarea oricrei
probleme ulterioare. Se va face verificarea produsului conform acestor proceduri stabilite de
comun acord;
- nregistrarea calittii materialelor aprovizionate. Aceast etap presupune o
nregistrare adecvat i continu a calitii produselor achiziionate. Acest lucru trebuie avut n
vedere pentru a putea avea n primul rnd o dovad a controlului aprovizionrii, dar i ca mijloc
de urmrire a performantelor furnizorului .
Relaiile cu furnizorii . Trebuie avut n vedere c pe termen lung i pentru un nivel de
performan n domeniul calittii ct mai ridicat este necesar o interaciune activ ntre furnizor
i achizitor inclusiv prin consilierea primului cu soluii tehnice noi, soluii tehnice care ar putea
ca n final s conduc la creterea calittii produsului sau serviciului ce urmeaz a fi achizitionatrelaiile cu furnizorii.

Materii prime. Materiale.

n orice firm industrial se disting urmtoarele tipuri de stocuri:

- stocuri necesare fabricaiei compuse din materii prime, repere special tratate, repere
normale, repere intermediare fabricate de firm;
- stocuri de piese de schimb necesare mainilor, utilajelor i instalaiilor tehnologice;
- stocuri de materiale consumabile, piese, materiale i produse pentru ntreinerea
acestora;
- stocuri de semifabricate, care apar ntre diferitele faze tehnologice ale procesului de
fabricare a produsului finit;
- stocurile de produse finite.

La realizarea componentei ,,carcasa inferioara se folosete urmtorul tip de fonta : Fc 300

STAS (568 67).
Materialele folosite n procesul de fabricaie sunt date tabelar mai jos.
Lista de consumabile

Materiale

Numr Buci

Vopsea

100 kg

Vaselina

50 kg

Diluant

50 l

Pensule

30

Penetrani colorai

30 l

Degresani

30 l

Developani pulbere sau suspensie

40 l

Usctor

Ambalaje

Funcie de necesiti

S.D.V.-uri

S.D.V.-istica ocup un loc important n procesul de fabricaie i este cu att mai

extins cu ct numrul absolut de produse care se realizeaz este mai mare. Costurile
referitoare la S.D.V.-uri trebuie apreciate n funcie de tehnicitatea i calitatea acestora,
elemente care la rndul lor snt n funcie de natura reperului care se va realiza cu concursul
lor i de natura tehnicittii proceselor care vor fi aplicate pentru realizarea reperului.
Sculele care nu exista in magazia fabricii sau sunt defecte se vor cumpara in
vederea producerii piesei.

Lista materiilor prime

Materiale

STAS

Nr. buc.

Cuite de strunjit frontal

STAS 6381 - 80

10

Cutit de strunjit cilindric interior

STAS 6379 - 80

15

Cutit de tesire

Cutit de strunjit frontal

STAS 5382 - 80

10

Freza cilindro-frontala

STAS 579 - 76

10

Alezor cilindric pentru degrosare

10

Subler

STAS

Lista reperelor furnizate

Nr.
Crt.

Denumirea reperului

Cod indicativ

Nr.

(sau STAS)

buc
25500

Material

Garnitura de etansare

Cauciuc

Saiba Grower R8

220.000

OLC 55 A

Surub M8x25

100.000

Gr.8.8

Piulita M24x2

25500

Gr. 8

Surub M10x45

100.000

Gr. 8.8.

Ungator A 2

25.500

Alama

Piulita M10

100.000

Gr. 8

Saiba 15 x 24 x 2.5

25.000

OL 37

Saiba 32,5x46x3

50.000

A2.K-0,3

10

Rulment 30204

50.000

Rul 1

11

Piulita M14 x 1,5

25.000

Gr. 8

12

Surub M8x20

100.000

Gr. 8.8.

13

Saiba Grower R24

25.000

OLC 55A

14

IP 35

25.500

Pasla

15

Surub 8x30

25.500

Gr.8.8.

16

Saiba Grower R10

100.000

OLC 55 A

5.2 Metode de dimensionare a suprafetelor de productie

Operatiile tehnologice de obtinere a piesei :

Operatia 1 : Strunjire de degrosare , tesire ;

Operatia 2 : Strunjire de degrosare, tesire ;
Operatia 3 : Frezare;
Operatia 4 : Centruire a patru gauri, gaurire;
Operatia 5 : Centruire a patru gauri,gaurire,tesire,filetare;
Operatia 6 : Frezare de degrosare ;
Operatia 7: Gaurire, tesire, filetare ;
Operatia 8 : Strunjire de degrosare, tesire ;
Operatia 9: Alezare.
Operatia 10: Filetare.
Operatia 11: Honuire.

5.3 Tipuri de amplasare a mijloacelor de munca pe suprafete de productie

5.3 Calculul datelor a celor mai devreme

A1
A2
A3
A4
A5
A6
A7
A8
A9
A10
A11
0

10

15

20

25

30

35

40

45

50

5.4 Calcului datelor celor mai tarziu

A11
A10
A9
A8
A7
A6
A5
A4
A3
A2
A1
-25

-20

-15

-10

-5

10

15

20

25

30

Bibliografie
-

Tehnologia Materialelor Proiectarea Proceselor Tehnologice Vol.2 Autor Gheorghe Amza, editura Bren 2005
Cursuri PPF