Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pornind de la acest model general, studiul unui proces de comunicare implica identficarea
emitatorilor si a receptorilor, determinarea naturii canalului de comunicare si relevarea
caracteristicilor limbajului folosit pentru codificarea informatiei. Pentru realizarea unei
comunicari eficiente se impun cateva reguli de baza:
-existenta unor coduri comune inte emitator si receptor, (semne si reguli de codificare a
informatiei);
-mesajul trebuie sa fie expresia unei noutati informationale pentru receptor;
-costurile comunicarii sa fie cat mai reduse, fara ca acest sucru sa afecteze acuratetea
procesului de transmitere si receptionare a informatiei;
Deci, din perspectiva psihosociala, actul comunicarii semnifica mult mai mult decat
simpla transmitere de informatie: este vorba de racordarea a doua universuri existentiale. Prin
intermediul limbajului interior trairile psihologice cele mai subtile capata consistenta, forma si
vaoare; ulterior trairile fara de care forma de comunicare umana este de neconceput.
1.Formele comunicarii interpersonale
Complexitatea situatiilor sociale in care comunicarea intervine ca principala dimensiune
structural-functionala releva o varietate de forme ale acesteia, care coexista si se implica reciproc.
Astfel, dupa modul de implicare activa a interlocutorilor in actul de comunciare vom
deosebi:
-comunicarea unilateral sau univoca, avand caracterul unui monolog, in care un singur
locutor ia parte activa la procesul transmiterii de mesaje.
-comunicarea bilaterala sau biunivoca, (participarea activa a ambilor parteneri de comunicare
la dezvoltarea unui dialog ce semnifica construirea unui spatiu de acord psihosocial sau, dupa
cum afirma Platon " drumul impreuna spre si adevar si armonie";
-comunicarea poli-interactiva sau multivova, desfasurata in conditiile perticiparii active a mai
multor persoane in cadrul unei dezbateri de grup, in care fiecare persoana preia, transmite,
integreaza si interpreteaza opiniile si informatiile emise de parteneri, formulandu-se la randul
sau propriile opinii.
In functie de mijloace folosite pentrz codificarea si transmiterea mesajelor deosebim:
-comunicare verbala, realizata prin intermediul limbajului, considerat in integralitatea laturilor
si functiilor sale ( cognitiva, comunicativa, expresiva, persuasiva. Reglatorie, valorizatoare).
Pe langa faptul ca limbajul este principalul mijloc de transmitere a informatiilor, prin el se
realizeaza totodata autovalorizarea pertenerilor, structurarea si reglarea relatiei interpersonale
intr-un context social dat, precum si desfasurarea unui ritm social prin care se obiectiveaza in
plan cultural un eveniment perticular care altfel nu ar avea nicio relevanta pentru colectivitate.
Comunicarea verbala presupune in mod explicit untilizarea riguroasa a codurilor verbale in
structurarea mesajelor ( lexicul si sintaxa ), in forme care sunt normate si omologate social:
conversatia, discursul, proclamatia etc.
-comunicarea paraverbala se realizeaza prin intermediul unor elemente prozotice si vocale:
tonalitate, intensitate, intonatie, debit, pauze, particularitati de pronuntie in raport cu unele
secvente ale mesajului s.a. Componentele paraverbale argumenteaza continutul informational
al mesajelor verbale, avand insa cea mai mare relevanta in planul expresiv-estetic al relatiilor
interpersonal.
-comunicarea nonverbala, realizeaza marcajul social si definirea contextului situatiei
comunicative, oferind informatii generale despre varsta, sex, apartenentp socioculturala si
socio-profesionala, nivel de instructie, stare de spirit, efectul unor mesaje primite, intentiile
colocutorilor s.a.. Aceste informatii creeaza preambulul si fundalul pe care se va desfasura
comunicare verbala si paraverbala, constituind totodata un feed-back foarte eficient in raport
cu care se regleaza parametrii comunicarii verbale.