Sunteți pe pagina 1din 6

Tema :

Analiza modelului de studiu n


paralelograf.
1. Etapele clinico-tehnice de confecionare a protezelor pariale
mobilizabile scheletate.
Clinic:
Examenul clinic al pacientului;
Stabilirea diagnosticului;
Planul de tratament;
Amprentarea preliminara;
Laborator:
Realizarea modelului preliminar;
In caz de necesitate se confectioneaza lingura individuala si se ajusteaza;
Amprentarea definitiva;
Obtinerea modelului de lucru;
Analiza modelului de lucru la paralelograf;
Conceperea proiectului;
Duplicarea modelului;
Modelarea machetei scheletului metalic;
Realizarea tiparului;
Topirea si turnarea aliajului;
Dezambalarea si prelucrarea piesei obtinute;
Clinic:
Proba in cavitatea bucala;
Determinarea ocluziei centrice sau a rapoartelor intermaxilare;
Laborator:
Montarea dintilor artificiali;
Realizarea machetei din ceara;
Clinic:
Proba machetei;
Laborator:
Modelarea definitiva a machetei;
Ambalarea ei si obtinerea tiparului;
Polimerizarea;
Dezambalarea si prelucrarea
Clinic:
Inserarea in cavitatea bucala;

2. Paralelograful, prile componente.


Paralelograful simplu este alcatuit din urmatoarele elemente:
1. Soclul stabilizator reprezentat de o placa metalica groasa si neteda ce-i confera
stabilitate aparatului;
2. Suportul pentru model, articulat reglabil, multidirectional cu o masuta de lucru
dotata cu sisteme pentru fixarea modelului. Suportul este asezat pe placa soclului
stabilizator pentru plasarea lui pe toata suprafata placii.

3. Stalpul vertical solidarizat lateral si perpendicular de soclul stabilizator care


permite realizarea miscarilor in plan vertical.
4. Bratul orizontal solidarizat (sau articulat) perpendicular la extremitatea
superioara a stalpului vertical, fiind situat paralel placii soclului stabilizator.
Extremitatea libera a bratului este inzestrata cu un sistem de menghina pentru
instalarea pieselor anexe paralel stalpului vertical si perpendicular suportului
stabilizator.
Piesele anexa sunt reprezentate de:
tija detectoare, asemanatoare cu un cilindru plan, cu ajutorul careia se orienteaza
inclinarea masutei de lucru pe care este fixat modelul pana la stabilirea axului
comun al dintilor-stalpi purtatori de crosete;
tija portcreion care are la extremitati un grafit, cu ajutorul caruia se traseaza
ecuatorul tuturor dintilor restanti;
tije retentivometre in numar de 3, sub forma de cilindru asemanator cu tija
detectoare, dar la o extremitate prezentata de un disc cu raza respectiva de 0,25
mm, 0,5 mm, si 0,75 mm, ce servesc la masurarea retentivitatii subecuatoriale a
coroanei dintelui-stalp fata de axul comun;

tija razusa reprezentata de o lama cu o extremitate in muchie- bizou, care poate


fi coborata manual pentru a razui ceara de pe model, si revine la pozitia initiala
automat, datorita actiunii unui resort.

3. Definiie: axul de inserie i dezinserie dup E.Gavrilov i dup coala


USMF N.Testemianu.
Axul de insertie si dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov, este apreciat drept directie
de aplicare si inlaturare a protezei care prevede miscarea protezei de la primul contact al
elementelor de ancorare cu dintii-stalpi pana la fibromucoasa campului protetic, cand
pintenii ocluzali sunt asezati in locasurile lor, iar seile sunt amplasate cu precizie pe
suprafata campului protetic. Inlaturarea protezei este apreciata ca miscare in directie
opusa, adica de la momentul desprinderii bazei de pe fibromucoasa campului protetic
pana la pierderea contactului elementelor de ancorare cu dintii-stalpi. Axul de insertie si
dezinsertie a protezei prezinta o treiectorie bine determinata care permite aplicarea si
inlaturarea protezei de pe campul protetic fara obstacol.
4. Varietile de axe de inserie i dezinserie a protezei.
Axul de insertie al protezei poate fi:
vertical (cand proteza este aplicata concomitent pe toti dintii-stalpi);
vertical spre dreapta ( cand proteza este aplicata la inceput pe dintii stalpi din
partea dreapta, apoi pe cei din stanga);
vertical spre stanga;
vertical posterior;
vertical anterior.

5. Metoda liber de alegere i de apreciere a nclinrii medii a axelor


dinilor stlpi.
Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei depinde de alegerea pozitiei
modelului in paralelograf. Aceasta operatiune poate fi realizata prin una din cele trei
metode cunoscute:
1) libera;
Conform acestei metode, modelul se fixeaza pe masuta reglabila si se pozitioneaza in asa
fel incat planul suprafetelor ocluzale ale tuturor dintilor stalpi sa fie perpendicular cu
tija detectoare a paralelografului. Dupa blocarea masutei reglabile, se vor executa
operatiunile de studiere a modelului.
2) prin aprecierea inclinarii medii a axelor dintilor-stalpi;
la utilizarea acestei metode soclul modelului se realizeaza initial in conformator sau
laturile lui se vor prelucra la aparatul de soclat astfel ca acestea sa fie paralele intre ele si
perpendiculare bazei. Modelul se fixeaza pe masuta reglabila a suportului, inclinand-o
in diferite directii pana ce axul vertical de implantare al unuia dintre dintii stalpi va
coincide cu tija detectoare in toate planurile. Masuta se blocheaza si prin depunerea tijei
detectoare pe suprafata corespunzatoare a soclului, unde este implantat dintele cu
creionul, se traseaza o linie in plan vertical dupa directia tijei detectoare. Dupa aceasta
metoda se gaseste axul vertical al urmatorului dinte de pe aceeasi hemiarcada trasand-o
pe soclul modelului, procedand la fel ca si cu primul dinte stalp. Linii trasate vertical
sunt unite cu doua linii orizontale paralele intre ele dintre care una la intretaierea cu

liniile verticale formeaza unghiuri egale intre ele. Aceste linii orizontale se traseaza la o
departare cat mai mare una de alta si se unesc cu o linie verticala, care le imparte in
doua jumatati egale. Ultima linie va fi axul mediu al acestor doi dinti stalpi. Daca la
hemiarcada respectiva vor fi utilizati mai mult de doia dinti stalpi, axurile verticale ale
urmatorilor dinti stalpi vor fi trasate cate una pe soclul modelului si dupa linia verticala
medie a celor doi dinti precedenti, determinam axul mediu pentru trei dinti stalpi, apoi
dupa linia verticala medie a celor trei dinti stalpi se determina linia medie pentru patru
dinti si asa mai departe.
Conform principiilor expuse se determina si axurile medii ale dintilor-stalpi de pe
hemiarcada opusa. Ulterior axurile medii determinate intre dintii stalpi de pe fiecare
hemiarcada sunt trasate pe latura posterioara a soclului modelului cu ajutorul tijei
detectoare si intre ele iarasi se apreciaza linia verticala medie care va prezenta axul
mediu comun al tuturor dintilor stalpi. Dupa aceasta linie medie masuta reglabila se
blocheaza definitiv in aceasta pozitie pentru realizarea urmatoarelor operatiuni.
3) de alegere.
Conform metodei de alegere, pozitia modelului pe masuta reglabila se stabileste in
asa fel ca dintii stalpi sa prezinte retentivitati favorabile pentru plasarea bratelor elastice
ale crosetelor. In vederea efectuarii acestei operatiuni este folosita tija detectoare care se
aduce la fiecare dinte stalp, inclinand masuta reglabila cu modelul pana cand latura ei
va prezenta contact punctiform cu portiunea cea mai convexa a dintelui examinat, iar
spre colet va aparea un spatiu de forma triunghiulara. Se poate intampla ca la unul sau
mai multi sdinti stalpi sa fie zone retentive bune pentru plasarea bratelor elastice, iar pe
altii nesatisfacatoare. Printr-o usoara inclinare in jos a modelului, cu partea unde sunt
dinti cu zone retentive nesatisfacatoare, se formeaza zone cu o retentivitate
satisfacatoare. Determinarea pozitiei modelului in care toti dintii stalpi au o
retentivitate satisfacatoare este realizata in urma mai multor tatonari. O data cu
determinarea acestei pozitii se determina si axul de insettie si dezinsertie a protezei, iar
masuta reglabila se blocheaza pentru ca toate operatiunile sa se execute in pozitia
determinata.

6. Descriei metoda de fixare a poziiei alese a axului de inserie i


dezinserie pentru reproducerea ei n paralelograf.
Pentru indeplinirea sarcinilor de laborator trebuie sa fie prevazuta posibilitatea
reproducerii pozitiei determinate a modelului in laboratorul de tehnica dentara. In
prezent sunt cunoscute mai multe metode de fixare a pozitiei alese, insa toate prevad
trasarea a diverse linii, realizarea santurilor pe soclul modelului, frezarea gaurilor pe
model sau folosirea diferitelor instalatoare cu ajutorul carora se poate reproduce
ulterior pozitia modelului in paralelograf.
Una din metodele de fixare a pozitiei alese este urmatoarea: dupa ce s-a determinat axul
de insertie a protezei si s-a blocat masuta reglabila, cu ajutorul tijei detectoare, se
traseaza pe soclul modelului linii verticale in zonele anterioara, posterioara si laterala.
Cu ajutorul bisturiului, de-a lungul fiecarei linii se realizeaza santuri triunghiulare, care
vor fi reproduse si pe modelul duplicat. Pentru pozitionarea modelului in paralelograf,
tija detectoare se suprapune cu fiecare sant in parte prin miscari usoare ale masutei
reglabile pana la obtinerea paralelismului intre tija si fiecare sant fara a schimba pozitia
modelului.

7. Definiie: ecuatorul anatomic i protetic.

Coroanele dentare prezinta convexitatile maxime fiind numita ecuator


anatomic. Ecuatorul anatomic este luat in considerare numai in pozitia verticala a
dintelui, pe dintele extras si are valoare in studiul morfologiei dentare.
Ecuatorul de malpozitie este caracteristic dintilor limitanti ai edentatiei care
prezinta migrari orizontale.
Ecuatorul protetic este ecuatorul comun al dintilor stilpi si poate fi
determinat cu ajutorul unui aparat numit paralelograf. Se inlocuieste tija detectoare cu
tija portcreion, care, fiind adusa la fiecare dinte stalp si fiind plasata in jos pana la
nivelul coletului, pastrand contact cu dintele, marcheaza ecuatorul protetic cu partea
laterala a grafitului in asa mod ca extremitatea libera a grafitului sa treaca intre festonul
gingival si colet.
8. Numii varietile de topografie a ecuatorului protetic.
L.Blatterfein a stabilit unele caractere ale traseului ecuatorului protetic in dependenta
de inclinarea modelului, deosebim cinci tipuri de situare a ecuatorului pe suprafatele
dintelui si de atutudine fata de edentatie:
mijlociu;
diagonal (2 variante);
inalt;
jos
In realitate traseul ecuatorului protetic nu este epuizat numai prin aceste variante si
poate fi reprezentat printr-o topografie variata dependenta de pozitia de inclinare a
modelului, de migrarile si forma anatomica a dintilor stalpi. In unele situatii traseul
ecuatorului protetic este reprezentat de o curba atipica, deformata, care permite ca
limitele zonelor retentive si neretentive sa fie de o configurare complexa, ce prezinta
dificultati la aplicarea elementelor crosetului.
9. n ce zone mparte dintele ecuatorul protetic.
Trasarea ecuatorului protetic pe fetele laterale coronare le imparte in doua
zone distincte, cu utilizare protetica diferita :
Zona subecuatoriala situata intre colet si ecuatorul protetic, este partea
retentiva a coroanei.
Zona supraecuatoriala este cuprinsa intre ecuator si extremitatea libera
a coroanei si reprezinta partea neretentiva a coroanei
10.

n ce scop i prin ce metode se determin zonele retentive.

Pentru aceasta operatiune tija de grafit este inlocuita cu tija retentivometrica de


dimensiuni corespunzatoare formei crosetului si rezistentei parodontale a dintelui-stalp.
Retentivometrele de 0,25 mm sunt folosite pentru crosetele mai putin elastice sau
pentru dintii cu implantare parodontala slaba, cele de 0,5 mm si 0,75 mm- pentru
crosete elastice si pe dintii bine implantati sau cu un grad de implantare medie.
Tija retentivometrica trebuie sa vina in contact cu linia ecuatorului protetic, iar discul va
fi ridicat sau coborat in zona retentiva pana va intra si el in contact cu suprafata dintelui.
Locul in care discul atinge dintele reprezeinta punctul de retentie care se inseamna cu
creionul. Anume in acest punct se va plasa extremitatea elastica a bratului retentiv.
11. n ce ordine se traseaz pe model scheletul protezei.

Proiectul definitv al protezei scheletate este elaborat dupa examenul campului protetic,
modelului de studiu si analiza modelului la paralelograf. Elaborarea corecta a
proiectului solicita o anumita corelatie intre starea campului protetic si elementele
componente ale protezei scheletate. Ney Company recomanda trasarea proiectului
protezei scheletate in urmatoarea ordine:
a) conturarea formei seilor pentru toate spatiile edentate, indiferent de sprijinul
care se poate realiza;
b) conturarea formei elementelor de legatura dintre sei;
c) conturarea elementelor de mentinere, sprijin si stabilizare si a conectorilor
secundari.
Dupa trasarea proiectului protezei scheletate cu ajutorul paralelografului, sunt executate
operatiunile de laborator ce prevad; reproducerea pozitiei determinate a modelului;
pregatirea modelului pentru duplicare; pozitionarea modelului duplicat dupa axul de
insertie si dezinsertie al protezei scheletate, determinat cu ajutorul paralelografului.