3.

Perioada scolastica: Invatatura lui Toma dAquino

O alta problema a filosofiei medievale este relatia dintre filosofie si teologie. Se considera ca
religia este mai superioara decat filosofia deoarece, adevarul religios este adevarul lui
Dumnezeu, pe cand adevarul filosofic este adevarul omului, care nu poate avea cunoastinte
egale cu cele a lui Dumnezeu. Scopul urmarit de filosofia scolatica era impacarea religiei cu
filosofia.
Un rol de seama in aceasta directie l-a avut teologul calugarul dominican Toma d'Aquino
(1225-1274). Invatatura lui Toma este o interpretare teologica, a filosofiei lui Aristotel. Ideea
centrala a acestei invataturi este raportul dintre religie si filosofie. Aceasta idee se formuleaza
in felul urmator "Ceea ce este dovedit cu ajutorul ratiunii, nu are nevoie sa fie crezut; Credinta
apare numai acolo unde ratiunea nu ajunge"
In invatatura lui Toma obiectul principal al cunoasterei este declarat Dumnezeu. El afirma a
cunoaste adevarul inseamna a-l cunoaste pe Dumenezeu. Toma incearca sa argumenteze rational
existenta lui Dumnezeu, aducand 5 dovezi.
1. Trebuia sa existe prima motor;
2. Trebuie sa existe prima cauza;
3. Nimic in lume nu e intamplator si este necesara o substanta absolut trebuincioasa.
4. Trebuie sa existe o fiinta perfecta
5. Existenta rationalului in natura.
Dupa Toma omul este unitatea substantiala dintre trup si suflet. Sufletul este forma si forta
trupului. Toma evidentiaza 3 tipuri de suflet.
1. Suflet vegetativ
2. Suflet senzitiv
3. Suflet rational.
In anul 1879 simtul lui d'Aquino a fost declarat de Papa de la Roma ca filosofie oficiala
a catolicismului.
Caracteristica generala
Dupa evul mediu urmeaza o noua perioada in istoria gandirii umane, numita de istorici:
Renastere. Termenul renastere este de origine italiana si franceza.
Epoca renasterii cuprinde doua secole si jumatate ( sec. XVI-XVn ) de la umanismul timpurii,
de la sfarsitul secolului XIV si pana la filosofia naturii de la inceputul sec. XVII. Renasterea
manifestata la inceput in Italia s-a raspandit mai apoi in Franta, Anglia, Germania, Tarile de Jos,
mai apoi in Cehia, Polonia, Ungaria si Tarile Romane.
Renasterea incepe cu o reinnoire spirituala, cu o reinviere a stiintei si culturii antice, indeosebi,
a celei elene. Se spune ca Evul Mediu a fost o noapte intunecoasa de o mie de ani in care era
negata stiinta, gandirea libera. Renasterea a dat posibilitatea omului la o gandire libera. Prin
esenta sa Renasterea reprezinta o cultura a perioadei de trecere de la epoca medievala, la cea
moderna. Filosoful german G. Hegel mentiona ca renasterea este o etapa finala a filosofiei evului
mediu.
In epoca renasterii se incepe procesul de libertate fata de autoritatile bisericesti, libertatea in
stiinta, in arta si in viata morala. Viata pamanteasca a omului incepe a fi pretuita ca un bun, ca o
valoare si nu ca o pregatire pentru viata de apoi. In toata perioada renasterii problematicii
medievale si anume raportul dintre existenta lui Dumnezeu si lume i se da un nou sens:
Dumnezeu este considerat ca Creator al naturii, dar alaturi de Dumnezeu este pus si omul, ca
parte componenta a naturii. Astfel in epoca medievala Dumnezeu este spirit si traieste dincolo de
natura, in epoca renasterii si Dumnezeu si omul se gasesc in aceeasi lume.
In atentia filosofiei renascentiste se afla viata pamanteasca a omului. Omul este tratat cu
preponderenta, conform destinatiei lui lumesti. In toate scrierile umaniste, in arta, sculptura,
pictura cel mai de pret este omul, iar in el gandirea si sufletul sau. Insa in cultura renasterii nu se
gaseste manifestarea de lupta impotriva religiei crestine, ci este o lupta impotriva autoritatilor
bisericesti, impotriva tiraniei teocratice.

Acest fapt este reprezentat de o larga miscare social-religioasa care a fost numita Reforma sau
protestantism. Rezultatul acestei miscari a fost aparitia unei noi ramuri a crestinismuluiprotestantismul.
O alta trasatura caracteristica Renasterii este emanciparea stiintei de religie. In rezultat se
formeaza o noua stiinta despre natura, in care obiectul principal al cunoasterii este natura
obiectiva, iar metodele sunt cercetarea rationala si observatia.
Urmatoarea trasatura a renasterii este reactualizarea vechilor invataturi filosofice
precum epicurismul, stoicismul, scepticismul si neoplatonismul.
Principala trasatura a renasterii in filosofie este umanismul, adica in centrul gandirii este pus
omul. Remarcam faptul ca in epoca renasterii religia a jucat si ea un rol hotarator, daca la
inceput, biserica, tolera conceptieile umaniste, apoi incepand cu secolul XV are loc o
confruntarea vehementa intre religie si filosofie. Rezultatul fiind aparitia "Codul cartilor
interzise" si Inchizitia care a adus la mari pagube stiintei, gandirii libere si la vieti omenesti.

2. Filosofia naturii

Filosofia naturii este reprezentata de trei mari cercetatori si ganditori: N. Copernic, G. Bruno,
G. Galilei.
Nicolae Copernic (1473-1543) astronom polonez. Copernic este considerat intemeietorul
sistemului heliocentric al lumii. Principala lucrare in care isi expune teoria este despre miscarile
de rotatie a corpurilor ceresti, editata dupa moartea sa. In lucrare Copernic prin cautare
observare si calcule matematice a demonstrat ca nu Soarele se roteste in jurul Pamantului, ci
invers. Ideile centrale a teoriei sunt:
1. Pamantul nu este centrul nemiscat al lumii si forma lui este sferica.
2. Pamantul se roteste in jurul soarelui care si ocupa locul central in lume.
3. Pamantul se roteste in jurul axei sale prin care se explica alternarea zilei si a noptii.
4. Luna se roteste in jurul Pamantului fiind un satelit al Terrei.
Sistemul heliocentric a lui Copernic a inlocuit vechiul sistem geocentric a lui PtolemeuAristotel. Astfel teoria heliocentrica a lui Copernic a insemnat o revolutie in cunoasterea
stiintifica a lumii, schimbnd punctul de referina al omului fata de univers.
Totodata teoria a dovedit ca simurile deseori in inseala pe om, cand ii arata ca Soarele se roteste
in jurul Pamantului. Sistemul heliocentric a devenit periculos pentru dogmatica crestina,
deoarece ii submina bazele. Daca initial conceptia copernicana a fost primita de catre biserica ca
o ipoteza, apoi mai tarziu cand ea prine radacini si punea in pericol conceptia geocentrica - este
declarata ca o invatatura eretica, blamata, persecutata, iar lucrarealui Copernic a fost arsa pe rug.
Giordana Bruno (1548-1600) filosof italian, cel mai mare ganditor al epocii renasterii. Filosofia
sa constituie un panteism ( totul in Dumnezeu ), de natura materialista si ateista. Ideia centrala a
invataturilor lui Bruno este ideia despre infinitatea lumii. Bruno considera ca lumea este infinita
in spatiu si timp. Dupa Bruno numarul lumilor care exista dincolo de lumea pe care noi o vedem,
este infinit, deoarece spatiul este infinit.
Natura este Dumnezeul lucrului si precum El este infinit asa si universul este infinit si compus
din lumi nenumarate. Bruno afirma ca aceste lumi sunt populate fiinte inteligibile.
Dar in pofida faptului ca spatiul este infinit universul este unul spune Bruno, deoarece
Dumnezeul este Unul. Dumnezeu este substanta lumii. El se afla in inima lumii si nu dincolo de
21

ea, cum considera teologia scolastica. Dumnezeu este cauza permanenta creatoare a naturii,
iar lumea este o natura a lui Dumnezeu nascuta si ordonata de El. Dumnezeu si in prezent este
cauza, principiul si forma primordiala, care insufleteste aceasta lume si o misca din interior.
Astfel Bruno il aduce pe Dumnezeu din lumea cealalta si il claseaza in lumea omului. Biserica
a considerat aceasta invatatura ca eretica si Bruno a fost ars pe rug la 1 februarie 1600 in
Roma.
Galileo Galilei (1564-1642) este un filosof, astronom si fizician italian. Galieli a. Elaborat o
invatatura despre natura, conform careia natura este asemenea unei carti deschise, scrisa cu
cifre si figuri geometrice. Pentru a o cunoaste este necesar de a dezvalui armonia matematica,
raporturile generale si legile care domnesc in natura.
Galilei a fost preocupat de cerecetarea miscarii corpurilor ceresti. Prin metodele si
experientele efectuate este considerat intemeietorul mecanicii moderne. Foarte important
pentru stiinta si in lupta cu dogmele religioase sunt descoperilele astronomice ale lui Galilei.
In anul 1610 cu ajutorul unui telescop construit de Galilei a facut urmatoarele descoperiri:
1. 4 sateliti ai planetei Jupiter.
2. Inelele lui Saturn
3. Fazele planetelor Mercur si Venus asemanatiare cu ale lunii.
4. Constitutia pamanteasca a lunii.
5. Petele de pe Soare ca se misca si sunt schimbatoare
Aceste descoperiri a lui Galilei au demonstrat stralucit teoria heliocentrica a lui Copernic.
Privitor la conceptia despre lume Galilei considera ca universul este infinit, materia este
vesnica, iar natura este unitara. Totul in univers se misca, totul se schimba, afirma Galilei.
Concluzie: Astfel principala trasatura din epoca renasterii a fost trecerea de la modul religios
de gandire la unul stiintific, dar aceasta a fost o trecere lenta.