10 erori comune in abordarea fertilizarii

Eroarea nr. 1. Fertilizarea fara efectuarea analizei solului.

Deloc surprinzator, marea majoritate a producatorilor agricoli aleg sa
fertilizeze fara a cunoaste starea nutritionala a solului / terenurilor. Sansele acestora
sunt minime in a obtine productii optime
Eroarea nr. 2. Alegerea gresita a laboratorului pentru analize.
Nu toate laboratoarele sunt asemanatoare. Unele laboratoare utilizeaza
metode incorect calibrate iar ca urmare gradul de aprovizionare a solului cu
elemente nutritive nu este prezentat corespunzator.
Alte laboratoare nu au
implementate sisteme adecvate pentru controlul calitatii o analiza incorecta este
mai daunatoare decat lipsa acesteia.
Eroarea nr. 3. Prelevarea incorecta a probelor.
O proba de sol prelevata incorect da rezultate gresite indiferent de cat de bun
este laboratorul ales. Suprafata ce urmeaza a fi analizata trebuie impartita in zone
uniforme iar probele prelevate corespunzator din microzonele stabilite contactatine pentru a primi informatii despre prelevarea probelor.
Eroarea nr. 4. Atentia indreptata asupra macronutrientilor NPK.
Termenii macro si micro - nutrienti creaza confuzii toti nutrientii sunt
importanti in mod egal, astfel incat deficienta / lipsa oricaruia dintre acestia poate
duce la scaderea dramatica a productiilor. Fermierii interesati numai de aplicarea
ingrasamintelor cu azot, fosfor si potasiu probabil nu vor obtine productii optime.
Eroarea nr. 5. Fertilizare bazata numai pe analiza plantei.
Unii fermieri isi bazeaza programul de fertilizare numai pe analiza plantei /
tesutului, in special in plantatii. Desi analiza plantei este folositoare, este limitata
de exemplu nu spune nimic despre reactia solului si necesitatea utilizarii
amendamentelor.
Un nivel scazut al elementelor nutritive identificat in planta, nu inseamna
neaparat ca acel nutrient trebuie aplicat. Gradul de aprovizionare a solului cu
elementul nutritiv poate fi ridicat, dar absorbtia acestuia este deficitara fie datorita
bolilor, fie datorita stresului hidric.
Un nivel adecvat al elementului nutritiv in planta la momentul prelevarii
probei, nu inseamna intotdeauna ca aprovizionarea cu acesta este corespunzatoare
exista probabilitatea ca alta problema sa limiteze cresterea. Daca problemele sunt
insa rezolvate iar ritmul de crestere al plantei este accelerat, gradul de

aprovizionare in planta poate sa scada prin lipsa suplimentarii cu acest element din
solul incapabil sa sustina cresterea.
Eroarea nr. 6. Tratarea deficientelor in locul prevenirii acestora.
Unii fermieri dau atentie deficientelor de nutritie numai atunci cand acestea
sunt detectate in urma analizei plantei sau indeosebi pe baza simptomelor vizuale.
Evident, atunci cand o deficienta este inregistrata / observata in cultura, aceasta
trebuie corectata. Totusi, odata observate simptomele, culturile deja sunt afectate si
nu vor produce recolte maxime si de calitate. Este de departe cel mai correct sa
prevedem si sa prevenim aceste deficiente inainte de infiintarea culturilor decat sa
lasam plantele sa sufere in stadiile initiale de crestere si dezvoltare si apoi sa facem
corectiile necesare.
Eroarea nr. 7. Simptomele vizuale.
Deficienta nu este deficienta decat atunci can pot fi observate simptomele.
Aceasta abordare este utilizata indeosebi in gestionarea macronutrientilor secundari
si a micronutrientilor. In marea majoritate a cazurilor din camp, deficientele de
nutritie cu micronutrienti pot reduce cresterea si dezvoltarea plantelor fara
simptome vizibile.
Eroarea nr. 8. O buna fertilizare garanteaza recolte ridicate.
Fermierii pot avea un program de fertilizare perfect, insa sunt si alte
probleme in camp ce pot sa duca la obtinerea de recolte scazute. Materialul
saditor / de plantare necorespunzator fitosanitar, stresul hydric, bolile si daunatorii
sunt numai cativa dintre factorii care limiteaza productiile chiar sip e cele mai fertile
soluri.
Eroarea nr. 9. Implementarea / respectarea cu strictete a rezultatelor
de laborator.
Laboratoarele furnizeaza in urma analizelor SUGESTII de fertilizare pentru
culturile ce se doresc a fi infiintate pe terenurile analizate. Toate sugestiile trebuiesc
adaptate la situatia concreta din teren / ferma laboratoarele nu iau in considerare
sau nu cunosc costurile fertilizarii, potentialul productiv al zonei in care fermierii isi
desfasoara activitatea, valoarea din punct de vedere economic a culturilor si nici
situatia financiara a fermierilor. In concluzie, un laborator nu poate determina cea
mai economica varianta de fertilizare.
Eroarea nr. 10. Produsele Magice.

Nu este deloc de neglijat existenta / aparitia pe piata fertilizantilor a unor noi

produse care ofera fermierilor promisiuni de recolte crescute prin reducerea utilizarii
produselor standardizate. Aceste produse in mod frecvent sunt promovate ca
produse cu actiune dovedita stiintific in stimularea eliberarii / disponibilizarii
elementelor nutritive si cresterea absorbtiei acestora. Scepticismul in utilizarea
acestor produse este normal recomandam incercarea lor pe suprafete foarte mici
pentru a le determina valoarea inainte de a fi utilizate in ferma ar trebui ca regula
generala sa nu implice costuri mari.