Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EMOIONAL
Realizat de:
Sauciuc Anca -Florina
Sauciuc Ctlina- Elena
Respinciuc Andreea-Otilia
Rusu Diana- Raluca
Tarcan Nicoleta
Vaide-Negustor Roxana
Unitatea sentimentele noastre sunt probabil cea mai mare surs de unitate a
tuturor membrilor speciei umane. Sentimentele sunt universale trecnd peste
graniele religioase, politice i culturale, cum ar fi sentimentele de empatie,
compasiune, cooperare i iertare. Acestea au potenialul de a ne uni ca specie.
ntr-o viziune de ansamblu, sentimentele, ne unesc, convingerile ne despart.
n anii 80, Howard Gardner, n teoria inteligenelor multiple a identificat inteligena
interpersonal i inteligena intrapersonal, care combinate, reprezint ceea ce nou ne
este cunoscut astzi sub numele de inteligena emoional (IE).
Howard Gardner, pornind de la ideea existenei unor inteligene diferite i autonome ce
conduc la modaliti diverse de cunoatere, nelegere i nvare, a elaborat n 1985
Teoria inteligenelor multiple, considerat cea mai important descoperire din domeniul
psihopedagogiei dup teoria lui Jean Piaget. Dup Gardner, cele opt tipuri de inteligen
sunt: verbal/lingvistic, matematic/logic, vizual/spaial, corporal/kinestezic,
ritmic/muzical, interpersonal, intrapersonal i naturist, fiecare avnd caracteristici
proprii i prefernd un anumit tip de persoan.
Gardner abordeaz flexibil conceptul de inteligen, vede n ea o promisiune de potenial
bio-psihologic omniprezent la toate fiinele umane care contribuie la acte de creaie, iar
faptul c domeniul sau cmpul de manifestare determin inteligena care este valorizat,
subliniaz importana actului educativ n dezvoltarea uneia sau mai multora dintre
inteligenele umane n funcie de oportunitile i posibilitile de dezvoltare.
n teoria sa, Gardner rezerv un loc important formelor de inteligen, componente ale
inteligenei emoionale i anume: inteligena interpersonal i inteligena intrapersonal.
Inteligena interpersonal const n abilitatea de a-i nelege pe ceilali, de a
cunoate ceea ce i motiveaz pe oameni, cum muncesc ei, cum poi s cooperezi
mai bine cu ei.
Inteligena intrapersonal const n abilitatea de a se ntoarce spre sine, n
interiorul propriei persoane, de a realiza o aprofundat cunoatere personal.
Psihologii au artat c aceste abiliti nu sunt generate de un nivel ridicat al
inteligenei academice/teoretice, ci ele constituie un fel de sensibilitate specific
fa de practic i de relaiile interumane. Astfel, s-a nscut o nou form de
inteligen inteligena emoional.
n jurul anilor 90 s-au conturat trei mari direcii n definirea inteligenei emoionale,
trasate de urmtorii cercettori n acest domeniu:
a. Mayer i Salovey (1990, 1993) neleg prin inteligena emoional capacitatea de a
percepe ct mai corect emoiile i de a le exprima, de a accede sau genera sentimente
atunci cnd ele faciliteaz gndirea; de a cunoate i nelege emoiile n vederea
promovrii i dezvoltrii emoionale i intelectuale. Aici putem aminti numele
psihologului american Festinger cu teoria disonanei cognitive, conform creia oamenii
refuz s se gndeasc la lucruri care le provoac sentimente, emoii negative. Totodat,
n urma relaionrilor interpersonale exist tendina de a selecta ideile care sunt conforme
cu valorile proprii i care declaneaz sentimente pozitive. Din aceste opinii rezult
intercondiionrile ntre emoie/sentimente i gndire.
b. Reuven BarOn ne prezint o alt versiune a inteligenei emoionale. Componentele
acesteia sunt grupate n felul urmtor:
Aspectul intrapersonal
-contientizarea propriilor emoii care presupune s trieti experiena prezent i
nu cea ce ai simit n trecut;
-optimism, asertivitate;
-respect, consideraie pentru propria persoan;
-autorealizare;
-independen.
Aspectul interpersonal
-empatia;
-relaii interpersonale;
-responsabilitate social
Adaptabilitate
-rezolvarea problemelor;
-testarea realitii;
-flexibilitate.
Controlul stresului
-tolerana la stres;
-controlul impulsurilor.
Dispoziia general
-fericire;
-optimism.
c. n viziunea lui Daniel Goleman (1995) conceptele care compun aceast form a
inteligenei sunt:
contiina de sine: identificarea i nelegerea emoiilor, contientizarea unei
emoii care se schimb, nelegerea diferenei dintre gnduri, emoii i
comportamente, ncrederea n sine, nelegerea consecinelor unor
comportamente n termeni de emoii;
auto-controlul: managementul emoiilor dificile, controlul impulsurilor,
managementul constructiv al furiei, mniei, dorina de adevr, contiinciozitatea,
adaptabilitatea, inovarea, disciplina;
motivaia: a fi capabil() s stabileti obiective i s le ndeplineti, optimism i
speran n faa obstacolelor i eecurilor, iniiativ, optimism, dorina de a reui,
perseveren, druire
empatia: a fi capabil() s te pui n pantofii diferitelor persoane cu care
relaionezi, cognitiv i afectiv, a fi capabil() de a-i nelege pe ceilali,
3.Componente :
1. CUNOASTEREA EMOTIONAL PROPRIE SI IMAGINEA SINELUI
Estimarea gradului de constientizare a inteligentei emotionale
Estimarea gradului de contientizare al inteligenei emoionale reprezint totalitatea
evalurilor, interpretrilor, impresiilor legate de propria persoan, de cei din jur i de
diverse situaii. Aceste estimri sunt n mare msur determinate de mediul familial,
experienele anterioare, sistemele de convingeri i valori i iau forma unui dialog
interior. Estimarea gradului de contientizare al inteligenei emoionale ajut la
nelegerea modului n care dialogul interior influeneaz sentimentele, aciunile i
reaciile, acestea putnd fi schimbate n funcie de diverse situaii.
Senzatiile si emotiile
Prin simturi se primesc informatii despre situatiile, evenimentele si persoanele din
jur. Este important, sa se faca diferenta intre informatiile senzoriale si estimari. Destul
de des perceptiile sunt filtrate si transformate de estimarile noastre. Cu cat creste
gradul de constientizare cu atat mai mare este abilitatea de a lua in considerare
procesul de filtrare si se poate face distinctia intre senzorial si estimare. Fiind capabil
sa-ti acordezi simturile, poti monitoriza, clarifica si schimba estimarile de cate ori este
necesar. Persoanele cu o inteligenta emotionala dezvoltata au capacitatea de a intelege
la nivel emotional perspective diferite asupra unei singure situatii, capacitatea
importanta in rezolvarea flexibila de probleme.
Imaginea de sine
Imaginea de sine a unei persoane este imaginea mentala pe care o are despre ea,
imagine care in general este destul de rezistenta la schimbare, continand elemente
care sunt disponibile observarii de catre ceilalti, dar si elemente care au fost invatate
de persoana prin experientele sale directe sau prin internalizarea judecatilor de
valoare emise de altii. Imaginea proasta despre sine este in general rezultatul
acumularii de catre persoana a criticilor care i-au fost adresate in copilarie si care duc
la lezarea propriei imagini si a felului in care se percepe. Un aspect particular este
imaginea de sine a celor care sunt in postura de victima.
2. ASERTIVITATEA
Definitia asertivittii
Ca si ascultarea si empatia, asertivitatea este o aptitudine care poate fi dezvoltata.
Asertivitatea iti sustine drepturile, iti protejaza spatiul personal si iti exprima punctul
de vedere, nevoile si sentimentele intr-un mod potrivit din punct de vedere social,
onest si direct.
Afirmarea eficient de sine
Persoanele asertive isi indeplinesc nevoile proprii fara a afecta nevoile celorlalti.
Persoanele asertive cauta sa-si imbunatateasca relatiile cu celelalte persoane, sa
mentina respectul reciproc si sa-si apere atat interesele lor cat si cele ale celor din jur.
Comportamentul asertiv duce la multumire, control si stima de sine. Exprimarea
directa nu inseamna sa se spuna primul lucru care trece prin minte ci reprezinta o
exprimare increzatoare si controlata, la timpul potrivit si corespunzator situatiei.
Asertivitatea nu este o modalitate de manipulare sau de inducere in eroare a celorlaltii
cu scopul de a obtine ceea ce ne dorim. Ea nu suprima drepturile sau demnitatea altei
persoane.
3.STIMA DE SINE
Definitia stimei de sine
Stima de sine este un termen utilizat pentru evaluarea globala a persoanei privitor la
propria sa valoare. Stima de sine cuprinde credinte (de tipul sunt sau nu sunt competent)
si emotii (de genul triumf, disperare, mandrie, rusine). Stima de sine se poate aplica la o
anumita situatie particulara (de exemplu referitor la profesie) sau are extindere globala
(sunt o persoana buna, sau nu sunt bun de nimic). Stima de sine este o caracteristica
personala stabila, cu mici variatii in decursul timpului.
Formarea stimei de sine
Stima de sine se formeaza pe baza mai multor factori: relatia dintre persoana si familia
sa, prietenii apropiati, colegii de serviciu, grupul religios/politic din care face parte.
Aceasta deoarece oamenii au tendinta sa se compare cu ceilalti. Stima de sine negativa
este un factor de risc pentru tulburarile de comportament alimentar cum sunt bulimia si
anorexia.
4. TOLERANTA LA STRES
Definitia stresului
Stresul psihologic se refera la incapacitatea unei persoane de a raspunde adecvat la
amenintarile emotionale sau fizice, reale sau imaginare. Semnele stresului sunt cognitive,
emotionale, fizice sau comportamentale, incluzand: gandirea defectuoasa, o privire de
ansamblu negative, griji excesive, instabilitate dispozitionala, iritabilitate, agitatie,
incapacitatea de a se relaxa, sentimentul singuratatii, izolare, depresie, dureri somatice,
diaree sau constipatie, ameteli, greturi, dureri toracice, palpitatii, mancatul in exces sau
pierderea apetitului, neglijarea responsabilitatilor, cresterea consumului de alcool,
nicotina sau droguri.
Managementul stresului
Managementul stresului se refera la ameliorarea stresului si in special a stresului cronic,
cu scopul imbuntatatirii functionarii zilnice. Managementul stresului a fost dezvoltat
pornind de la premiza ca stresul nu este un raspuns direct la agentul stresor, ci mai
degraba la resursele si abilitatile persoanei de a media raspunsul la agentul stresor. Este
necesar sa identificam inainte de toate care sunt factorii centrali in controlul stresului
pentru persoana respectiva. Stresul poate fi redus schimband perceptia persoanei asupra
agentului stresor. Tehnicile de management al stresului difera functie de paradigma
teoretica, dar in general includ: trainingul autogen - terapia cognitiva - rezolutia
conflictului - exercitiul fizic - meditatia - gasirea unui hobby - expresia artistica - tehnici
de respiratie - tehnici de relaxare - managementul timpului - ascultarea muzicii.
5. REZOLVAREA DE PROBLEME
Rezolvarea eficient de probleme
Rezolvarea de probleme este un proces mental si parte a procesului mai larg al problemei,
care include gasirea problemei si modelarea problemei. Considerata una din cele mai
complexe functii intelectuale, rezolvarea de probleme este definita ca si proces cognitiv
de ordin inalt care necesita modularea si controlul mai multor abilitati. Problemele care
par de nerezolvat au in general mai multe caracteristici comune: - lipsa de transparenta
sau de claritate a situatiei - scopurile multiple - complexitatea - constrangerile temporale
si lipsa de predictibilitate dinamica Rezolvarea problemelor dificile necesita despartirea
pe componente a acestor caracteristici.
6. . RESPONSABILITATEA SOCIAL
Definitia responsabilittii sociale
Responsabilitatea sociala este o ideologie sau teorie conform careia o organizatie sau
persoana are obligatia de a actiona in beneficiul societatii. Responsabilitatea sociala poate
fi pasiva, de genul evitarii angajarii in acte negative sau daunatoare, sau activa, de tipul
activitatilor realizate in beneficiul social.
Responsabilitatea social si stima de sine
Cu cat stima de sine a persoanei este mai crescuta, cu atat cresc sansele ca ea sa se
implice in mod direct in acte care denota responsabilitate sociala. Persoanele cu stima de
sine scazuta sunt prinse de obicei in doua tipuri de capcane: - confuzia responsabilitatii
sociale cu asumarea responsabilitatii in orice situatie, si in mod special in situatii care in
mod normal nu ar trebui sa fie responsabilitatea persoanei in cauza. De obicei in aceste
situatii avem de-a face cu fenomenul victimizarii. - neimplicare completa in viata sociala,
ca urmare a neajutorarii invatate.
7. FLEXIBILITATEA
Definitia flexibilittii
Flexibilitatea este o trasatura de personalitate, reflectand gradul in care persoana poate
gestiona schimbarea in diverse circumstante si in care se poate gandi la probleme intr-un
mod nou si creativ.
Flexibilitatea si reactia la schimbare
Reactia la schimbare este cu atat mai buna cu cat flexibilitatea persoanei este mai
crescuta. Persoanele putin flexibile au dificultati de gestionare a schimbarilor, putand
apare reactii diverse la stres si in mod frecvent reactii anxioase. Flexibilitatea implica de
asemenea capacitatea de gandire pozitiva si un management eficient al stresului si
timpului. Rigiditatea este in multe situatii o forma de aparare psihologica, ca urmare a
faptului ca schimbarea esteperceputa ca un potential pericol.
8. CONTROLUL IMPULSURILOR
Mult vreme emoiile au fost privite ca fiind pasiuni care apar i dispar, mai mult sau mai
puin incontrolabil (Solomon, 1976). Totui se pare c ne putem controla emoiile, printro
gam larg de strategii de influenare a lor (Gross, 1998). Strategiile de reglare
emoional specific pot fi difereniate pe parcursul desfurrii rspunsului emoional.
Emoiile ncep cu evaluarea indiciilor emoionale, care declaneaz o serie de tendine de
rspuns coordonate care implic sisteme experieniale, comportamentale i fiziologice.
Odat ce apar aceste tendine de rspuns, ele pot fi modulate. Strategiile de reglare
emoional sunt diferite, funcie de locul n care au un impact primar asupra proceselor
generatoare de emoii. Strategiile de reglare a emoiilor centrate pe antecedente cuprind: selecia situaiei - modificarea situaiei - deturnarea ateniei - modificarea cognitive.
Managementul furiei
Managementul furiei se refera la un sistem de tehnici psihoterapeutice si exercitii prin
care o persoana cu furie excesiva sau incontrolabila isi poate controla sau reduce factorii
educaiei formale sau cel puin ar trebui s fie urmrite ca obiective, dincolo de
discipline.
Din lucrrile oamenilor de tiin despre inteligen se observ interesul special acordat
inteligenei emoionale i sociale care se refer la abilitatea de a te nelege pe tine i de ai nelege pe ceilali.
Un numr tot mai mare de educatori i cercettori n domeniul educaiei recunosc faptul
c la sfritul anilor de coal, absolvenii sunt nepregtii s fac fa provocrilor vieii
de fiecare zi, att la nivel personal, ct i ca membrii ai societii. Abordarea prin
excelen cognitiv a demersurilor curriculare i didactice nu este suficient pentru a avea
succes i a fi fericit. n consecin, la ora actual, aria nvrii emoionale se dezvolt pe
baza cercetrilor n domeniu, respectiv al noilor teorii privind natura emoiilor i a
inteligenei n relaie cu succesul i fericirea. Prin nvare social i emoional,
inteligena emoional a indivizilor este dezvoltat, constituind un bagaj enorm pentru
viitorul lor personal i professional.
Inteligena emoional este un obiectiv important n perspectiva formrii iniiale i
continue, n plan profesional sau managerial, n orice domeniu de activitate.
Optimismul i sperana n reuit sunt trsturi care se constituie n ceea ce psihologii
numesc eficacitate personal, convingerea c eti stpn pe ntmplrile vieii tale i c
poi face fa provocrilor cu care eti confruntat. Dezvoltarea unei competene de orice
fel ntrete eficacitatea personal i face ca persoana respectiv s fie n msur s-i
asume riscul i s fac fa provocrilor, care, odat depite, fac s creasc sentimentul
de eficacitate personal. Aceast atitudine duce la valorificarea aptitudinilor i talentelor,
cu alte cuvinte, la dezvoltarea personal.
Albert Bandura, psiholog la Stanford care a realizat multe cercetri n legtur cu
eficacitatea personal, o rezum astfel: Convingerile oamenilor despre capacitile lor au
un efect profund asupra acestor capaciti. Capacitatea nu este o proprietatea fix. Exist
enorm de multe variante n care aceast capacitatea poate fi folosit. Cei care au aceast
eficacitate personal se dau la o parte din calea eecului; ei abordeaz lucrurile n aa fel
nct s le poat stpni fr s se ngrijoreze n privina diverselor dezastre posibile (D.
Goleman, 2001, p. 117).
Sugestii pentru dezvoltarea inteligenei emoionale:
Nici o schimbare nu este posibil fr acordul implicit i participarea activ a cadrelor
didactice, elevilor i prinilor.
Pentru prini:
ncepei educaia emoional a copilului nc de la natere (chiar i nainte).
Manifestai atenie fa de nevoile sociale i emoionale ale copiilor dumneavoastr, astfel
nct tranziia ctre adolescen s se fac mult mai uor.
Folosii monologul pentru a v ncuraja, fii pentru voi cel mai bun prieten, nu cel
mai aspru critic.
ncurajai prietenii votri s v spun punctele lor de vedere pentru problemele pe
care le avei.
Fii contieni de butonul (situaii, persoane, lucruri, cuvinte) care declaneaz
suprarea, furia,mnia i de modalitile prin care acestea pot fi transformate.
Fii ateni la strategiile pe care le folosii pentru a v calma i a v schimba
dispoziiile din negative n pozitive.
Gsii oportuniti pentru a coopera i a v angaja n colaborarea cu colegii votri.
Ascultai-v intuiia: cnd eti cu un prieten sau o persoan semnificativ, iar tu
ai curajul s spui c ceva acolo este greit, aa este.
Rezistai presiunii grupului, fii asertivi! Fii receptivi la nevoile voastre sociale i
emoionale!
5.Concluzie:
Inteligena emoional influeneaz relaiile interumane, viaa de zi cu zi, mai mult dect
coeficientul de inteligen. n fapt, inteligena emoional poate sta la baza a 80% din
succesul tu n via. Pentru a avea rezultate pozitive trebuie s nvei s combini IQ-ul
(abilitatea cognitiv) cu inteligena emoional.