Mircea Crtrescu

D lbua (vei da i boticul)

Cri, d-mi mnua i fii atent:
e toamn arborescent
i nori n amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe osele.
prin toamn priveti ca prin rigla de plastic
din clasa-ntia: fantastic
se vedea-nvtoarea ocolit de curcubeu.
trim ntr-un televizor color
cu sonorul dat ncetior...
n culori peruzea, lila, ecosez
zmbim obraz lng obraz, mpreun
ca Frank Sinatra i Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.
Cri a mea, Cri
cu tmplele sidefii.
mi-au cam ieit fumurile de celebritate din cap
i viaa literar mi se pare mai departe dect insulele Malvine
i fnetele de pe strad mi se par pure obiecte estetice...
nu mi mai decupez cronicile din reviste,
nu mai "acord" interviuri:
tot ce a fost genialoid n mine m face acum s zmbesc.
tii ct m obseda structura materiei? ct l iubeam pe Dylan Thomas?
tii cum plngeam ascultnd "E perfect, mam"?
acum mentalitatea mea de productor s-a transformat ntr-una de
consumator
i nu mai simt nevoia s-mi cultiv obsesiile,
s-mi ntrein nefericirea.
vistoria mea trist s-a resorbit
acum, cnd ai rsrit
deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.
Cri, drag eu.

trec autoturisme absente

pe osele fluorescente.
va veni spic de zpad
i va fi altfel colorat fiecare piatr de pe strad
o s viscoleasc peste parbrize, capote
iar noi, sub plapuma de satin
vom citi la caldur Truman Capote
n miros de scorioar i vin.
n televizorul color
cu sonorul dat ncetior
din prul tu oricare fir, uvi i franj
va fi dublat cu frez, ciclamen i oranj
(culorile nefiind bine reglate),
Cri a mea cu tmple perlate.
tiu acum c viaa exista ca s fie trit
asta nvei de fapt de la o femeie: c nu eti nemuritor
c nu eti tot una cu universul chiar dac eti un mic univers.
tiu acum c nici un poem nu a schimbat viaa nimnui.
d lbua (vei da i boticul)
toamna i aga baticul
n pomii turcoaz.
noi hoinrim prin fototapetul cu frunze glbui i cer de atlaz.