Ingineria genetica poate fi definita ca un ansamblu de metode si tehnici care permit fie introducerea in

patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi, de interes, fie modificarea expresiei
unei/unor gene prezente, deja, in celula.
Ingineria Genetica - Genele transferate sunt denumite transgene. Ingineria genetica mai este numita, uneori, si
modificare genetica, transformare genetica sau transgeneza, iar produsele obtinute poarta numele de
organisme
modificate
genetic
(OMG)
sau
organisme
transgenice
(Badea,
2000).
Pentru
modificarea
genetica
a
plantelor
este
nevoie
de:
gene
de
interes;
- metode care sa permita patrunderea si integrarea transgenelor in nucleul celulei care va fi la originea unei noi
plante;
- selectia plantelor in care transgena se exprima la un nivel adecvat scopului urmarit (toleranta la ierbicid,
rezistenta la atacul unui daunator etc.). Transgeneza presupune, deci, parcurgerea a trei etape: - pentru
identificarea,
izolarea
si
clonarea
genelor
de
interes;
transferul
genelor
de
interes
la
plantele
de
cultura
;
- selectia plantelor care exprima, la un nivel optim, caracterul transferat si testarea acestora in camp pentru
evaluarea
stabilitatii
expresiei
transgenei
in
timp,
in
conditii
naturale.
Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetica prezinta, cel putin,doua
avantaje: - ofera posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluata ca performanta; - gena
transferata poate proveni din orice sursa, ceea ce extinde, practic, in mod nelimitat, posibilitatile de ameliorare.
Este bine cunoscut faptul ca cercetarile de inginerie genetica si noile biotehnologii necesita laboratoare speciale,
aparatura si utilaje de laborator foarte sofisticate si extreme de scumpe, substante si reactivi de mare puritate, dar
mai
ales,
cercetatori
si
specialisti
de
inalta
calificare.
In aceste conditii, este evident ca cercetarile de inginerie genetica s-au dezvoltat, prioritar, in tarile cu mari resurse
financiare si umane. Pentru a evita riscul maririi disparitatilor pe plan mondial si adancirea prapastiei intre bogati si
saraci, s-au luat masuri pentru transferul de informatii privind rezultatele cercetarilor din domeniul ingineriei
genetice si al biotehnologiilor, spre tarile slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare
BENEFICII ALE INGINERIEI GENETICE Progresele importante inregistrate in domeniul cercetarilor de genetica si
inginerie genetica, de biologie celulara si moleculara, de biochimie, biofizica, microbiologie, au favorizat
dezvoltarea biotehnologiilor care au deschis posibilitati vaste de beneficii viitoare, avantaj competitiv, crestere
economica
si
oportunitati
de
dezvoltare.
Asociind industria cu agricultura, biotehnologia a creat, prin tehnici de inginerie genetica, plante si animale
ameliorate. Au fost obtinute plante rezistente la ierbicide si pesticide, plante care produc o gama variata de
substante necesare pentru fabricarea de medicamente, in alimentatia umana si furajarea animalelor domestice.
Tehnicile de inginerie genetica contribuie la marirea substantiala a productiei de alimente si, in special, de
substante proteice de care tarile sarace duc lipsa. Prin tehnicile de inginerie genetica au fost obtinute:
plante
rezistente
la
seceta
si
daunatori;
cereale
cu
un
continut
crescut
de
proteine;
cereale
fara
gluten;
orez
cu
un
continut
ridicat
de
vitamina
A;
- seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice;

Ingineria genetica parea un termen desprins din domeniul SF.Astazi, ea a devenit o

realitate bine conturata si cu rezultate compromitatoare in genetica.
Ingineria genetica reprezinta un ansamblu de metode si tehnici de lucru prin care se
manipuleaza materialul genetic la nivel celular si molecular.
Astfel se obtin microorganisme, plante si animale, reprogramate genetic, in al caror genom sunt incluse gene straine, utile, exprimabile si transmisibile stabil la descen-

denti.
Ingineria genetica utilizeaza cultura in vitro a celulelor, tesuturilor animale si vegetale si tehnica ADN recombinat. Aceasta tehnica prezinta avantajul ca poate depasi
barierele de specie adica, permite transferul ADN-ului de la o specie la alta.
Ea presupune folosirea unor vectori, enzime specifice si microorganisme. Vectorii
utilizati sunt virusurile si plasmidele. Ei transporta genele de interes.
Enzimele sunt endonucleazele de restrictie care taie in anumite puncte secventele de nucleotide, facand posibila izolarea genei si ligazele care sudeaza gena de interes in vector.
Microorganismele utilizate sunt bacteriile si drojdiile.
Etapele acestei tehnologii sunt: izolarea ADN-ului corespunzator unei anumite gene, multiplicarea sa, construirea unor molecule de ADN hibride si transferul de la o
specie la alta (chiar de la procariote la eucariote).
In urma transferului de gene rezulta organisme transgenice.
S-au obtinut astfel soiuri de grau rezistente la rugini, plante capabile sa fixeze azotul atmosferic, plante horticole cu flori de culori neobisnuite.
Aceleasi tehnici au permis obtinerea unor rase de oi si vaci care dau lapte cu un continut
ridicat de proteine si a unor rase de iepuri ce poseda gena pentru sinteza hormonului de crestere.Drept urmare, cresc mai repede, sunt mai mari si au carnea mai
frageda.
Progresul in domeniul tehnologiei ADN recombinat au permis efectuarea de cercetari privind terapia genica umana, care consta in transferul unor gene normale in locul celor mutante.
Se preconizeaza transferul in genomul uman a genelor pentru metabolizarea galactozei,
pentru pentru sinteza insulinei, a hormonului de crestere si a interferonului.
O alta tehnica utilizata de ingineria genetica este hibridarea somatica in urma careIa rezulta hibrizi somatici interspecifici la plante si animale.Ea se bazeaza pe fuziunea
in vitro in cultura mixta a celulelor somatice apartinand indivizilor din specii diferite.
Tehnica utilizeaza agenti care maresc viteza si frecventa de fuziune si medii de cultura
selective pentru cresterea si dezvoltarea celulelor hibride.

La plante hibridarea somatica se relizeaza cu ajutorul protoplastilor, celule la care

peretele celular a fost distrus prin tratament enzimatic. Astfel, prin hibridarea graului
comun cu secara s-a obtinut o noua specie Triticale, care contine cromozomii si caracterele ambelor specii.
La animale s-au realizat hibrizi somatici de tipul: om x soarece, om x tantar, soarece x gaina, hamster chinezesc x soarece.
La hibrizi somatici vegetali si animali are loc eliminarea preferentiala a cromozomilor uneia dintre speciile genitoare, rezultand hibrizi celulari asimetrici. Acestia sunt
utilizati in alcatuirea hartilor cromozomale.
Prin aceasta tehnica s-au obtinut celule de tip Hibridoma (celule hibride rezultate
din celule producatoare de anticorpi si celule tumorale).
Acestea au capacitate nelimitata de crestere si inmultire in culturi artificiale in culturi
artificiale si produc cantitati mari de anticorpi.Cu ajutorul lor au fost sintetizati
monoclonali capabili sa recunoasca un singur tip de antigene pe care pe care le inactiveaza. Ei sunt utilizati in terapia cancerului.
Dezvoltarea tehnicilor de cultura in vitro a facut posibila obtinerea clonelor celulare, prin clonare.
Clonarea este procesul prin care dintr-o singura celula cultivata se obtine o colonie de celule identice.
Clonarea la plante se bazeaza pe fenomenul de totipotenta care consta in capaci- tea de
a genera , prin diviziuni succesive, intregul organism. Pentru clonelor se utilizeaza fie prelevarea meristemulor, fie inmultirea vegetativa.
Tot la plante, prin cultura de polen, antere, ovare sau ovule nefecundate se obtin
organisme haploide normale, dar sterile. Tratate cu colchicina, plantele haploide se diploidizeaza si devin linii pure genetiv (izogene).Cultivate, acestea produc substante
farmacologic active pentru industria medicamentelor, alimentara, cosmetica etc.Astfel sau obtinut carotenii din morcov, alcaloizii din tutun, saponinele din gingseng.
La animalele vertebrate, clonarea se realizeaza prin translatarea nucleilor din celulele somatice in ovule din care s-au indeparatat nucleii. Este bine cunoscut cazul celebrei oi clonate Dolly (1997). Ea a fost obtinuta din fuzionarea unui ovul fara nucleu
provenit de la o oaie cu capul negru, cu o celula somatica provenita din glanda mamara
a unei oi cu capul alb. Dolly are capul alb, fiind identica cu oaia cu capul alb, de la care a
provenit celula cu nucleu.

Metoda clonarii prezinta avantajul obtinerii unor copii identice din punct de vedere genetic ale unui organism adult.
Ingineria genetica poate fi definita ca un ansamblu de metode si tehnici care permit fie introducerea
in patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi, de interes, fie modificarea
expresiei unei/unor gene prezente, deja, in celula. Genele transferate sunt denumite transgene.
Ingineria genetica mai este numita, uneori, si modificare genetica, transformare genetica sau
transgeneza, iar produsele obtinute poarta numele de organisme modificate genetic (OMG) sau
organisme transgenice (Badea, 2000).
Pentru modificarea genetica a plantelor este nevoie de:
- gene de interes;
- metode care sa permita patrunderea si integrarea transgenelor in nucleul celulei care va fi la
originea unei noi plante;
- selectia plantelor in care transgena se exprima la un nivel adecvat scopului urmarit (toleranta la
ierbicid, rezistenta la atacul unui daunator etc.).
Transgeneza presupune, deci, parcurgerea a trei etape:
- pentru identificarea, izolarea si clonarea genelor de interes;
- transferul genelor de interes la plantele de cultura ;
- selectia plantelor care exprima, la un nivel optim, caracterul transferat si testarea acestora in
camp pentru evaluarea stabilitatii expresiei transgenei in timp, in conditii naturale.
Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetica prezinta, cel
putin,doua avantaje:
- ofera posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluata ca performanta;
- gena transferata poate proveni din orice sursa, ceea ce extinde, practic, in mod nelimitat,
posibilitatile de ameliorare.
Este bine cunoscut faptul ca cercetarile de inginerie genetica si noile biotehnologii necesita
laboratoare speciale, aparatura si utilaje de laborator foarte sofisticate si extreme de scumpe,
substante si reactivi de mare puritate, dar mai ales, cercetatori si specialisti de inalta calificare. In
aceste conditii, este evident ca cercetarile de inginerie genetica s-au dezvoltat, prioritar, in tarile cu
mari resurse financiare si umane.
Pentru a evita riscul maririi disparitatilor pe plan mondial si adancirea prapastiei intre bogati si
saraci, s-au luat masuri pentru transferul de informatii privind rezultatele cercetarilor din domeniul
ingineriei genetice si al biotehnologiilor, spre tarile slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare

BENEFICII ALE INGINERIEI GENETICE

Progresele importante inregistrate in domeniul cercetarilor de genetica si inginerie genetica, de
biologie celulara si moleculara, de biochimie, biofizica, microbiologie, au favorizat dezvoltarea
biotehnologiilor care au deschis posibilitati vaste de beneficii viitoare, avantaj competitiv, crestere
economica si oportunitati de dezvoltare.
Asociind industria cu agricultura, biotehnologia a creat, prin tehnici de inginerie genetica, plante si
animale ameliorate. Au fost obtinute plante rezistente la ierbicide si pesticide, plante care produc o
gama variata de substante necesare pentru fabricarea de medicamente, in alimentatia umana si
furajarea animalelor domestice.
Tehnicile de inginerie genetica contribuie la marirea substantiala a productiei de alimente si, in
special, de substante proteice de care tarile sarace duc lipsa.
Prin tehnicile de inginerie genetica au fost obtinute:

- plante rezistente la seceta si daunatori;

- cereale cu un continut crescut de proteine;
- cereale fara gluten;
- orez cu un continut ridicat de vitamina A;
- seminte de rapita cu acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice;
- plante fara proteine alergene (kiwi fara proteina alergena);
- bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi;
- tomate cu coacere in timpul transportului;
- cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in galbenusul de ou si soia) din soia si
care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si alte produse alimentare;
- chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa din stomacul
viteilor), care este utilizata in productia de branzeturi;
- fitaza obtinuta din OMG (elibereaza fosforul care este legat ca fitat nedigerabil) si care este
utilizata in alimente de origine vegetala pentru dieta pasarilor si porcilor;
- vitamine si arome alimentare.