Pericardita

Inima este situata in centrul toracelui si este inconjurata de o tunica externa numita pericard. Aceasta tunica are doua
straturi, unul care inconjoara perfect muschiul inimii si un strat mai flexibil care inconjoara primul strat al pericardului.
Inflamatia tesutului pericardului este o conditie posibil grava si poarta denumirea de pericardita.

Cauze
Exista mai multe cauze care pot determina aparitia pericarditei, dar de cel mai multe ori cauza bolii nu este cunoscuta.
Printre cauzele cunoscute ale pericarditei cel mai frecvent intalnite pot fi:

prejudiciile mecanice la nivelul inimii - atac de cord (infarct miocardic), sindromul Dressler,
interventie chirurgicala, sindromul postpericardiotomie si diverse tipuri de traumatisme

infectiile bacteriene - virale, fungice sau HIV

cancerul - primar (in cazuri foarte rare) sau metastatic

bolile tesutului conjunctiv - artrita reumatoida, Lupus eritematos sistemic, sarcoidoza sau
sclerodermie

bolile metabolice - uremie (insuficienta renala) sau hipotiroidism

reactiile la medicamente - efectele secundare ale unor medicamente pot provoca un raspuns
imunitar care cauzeaza inflamatia sacului pericardic. Medicamentele care pot influenta
dezvoltarea pericarditei includ feniotonina, hidralizina si procainamida.

Simptome
Durerile toracice sunt cele mai comune simptome ale pericarditei.

durerea este, de cele mai multe ori, ascutita (junghi)

durerea poate aparea gradual sau brusc si poate iradia catre spate, gat sau umeri

daca este implicata iritarea membranei (muschiul care separa pieptul de abdomen), durerea poate
iradia catre omoplati

durerea se poate accentua in momentul cand bolnavul respira adanc

durerea este intotdeauna pozitionala si se accentueaza cand persoana afectata este in pozitia
orizontala. In cele mai multe cazuri, durerea se amelioreaza atunci cand bolnavul se apleaca in
fata.

Aceste caracteristici ale durerii pot ajuta medicul sa distinga intre inflamatia pericardica si angina pectorala (conditie
care provoaca dureri asemanatoare cu cele caracteristice pericarditei, dar este cauzata de ingustarea vaselor de sange).
Din cauza faptului ca inima este situata in mediastin (regiunea mediana a toracelui, care cuprinde mai multe organe),
unele simptome depind de locul inflamatiei:

bolnavul poate experimenta scurtarea respiratiei ca urmare a durerilor, daca inflamatia este
localizata in zona pericardului care se afla in vecinatatea plamanilor

durerea poate sa apara in timpul deglutitiei, daca inflamatia este aproape de esofag.

Alte simptome depind de cauza specifica a pericarditei. De exemplu, infectiile pot declansa febra, frisoane si alte
manfestari nespecifice, cum ar fi durerile musculare si starea generala de rau.

Diagnostic
In primul rand, pentru stabilirea diagnosticului, medicul va face o evaluare fizica. Acesta va evalua:

intensitatea durerii experimentate

modelul durerii si imprejurarile in care apare aceasta

ce anume amelioreaza duerea

modul in care apare durerea toracica (brusc sau treptat) si ce alte simptome sunt prezente.

Istoricul medical poate ajuta medicul sa determine mai usor daca exista o alta posibila cauza a durerilor toracice
prezente.
Cea mai frecventa constatare in cazul examenului fizic, care confirma aproape intotdeauna diagnosticul de pericardita
este frictiunea pericardica. Fluidul prezent si inflamatia pericardului produc un zgomot care poate fi auzit cu un
stetoscop. Sunetul este auzit uneori mai bine, atunci cand bolnavul se apleaca in fata (pozitie care determina inima sa se
mute in partea din fata a pieptului).
Alte teste care pot ajuta la diagnosticarea pericarditei includ:

electrocardiograma - in cadrul pericarditei, exista adeseea anomalii care pot ajuta la

diagnosticare. Din pacate, mai multe variante normale pot imita modificarile care apar odata cu
pericardita.

radiografia - test imagistic utilizat pentru depistarea extinderii tesutului cardiac si excluderea altor
conditii care pot declansa dureri toracice

ecocardiografia cu ultrasunete - ajuta la depistarea lichidului din sacul pericardic, desi in cazurile
usoare de pericardita acuta, lichidul nu apare pe ecocardiografie.

teste de sange - sunt recomandate pentru a se depista anumite cauze ale pericarditei, inclusiv
infectii, leucemie, insuficienta renala, boli ale tesutului conjunctiv sau anomalii tiroidiene.

Tratament
Medicamentele care reduc inflamatia reprezinta tratamentul de prima intentie in cazul pericarditei.
Medicamentele antiinflamatoare, cum ar fi ibuprofenul, sunt folosite pentru a reduce inflamatia si cantitatea de lichid din
sacul pericardic. Ocazional, bolnavului i se vor prescrie medicamente analgezice puternice. In cazurile recurente (mai
ales cand exista cauze imunologice-mediate), corticosteroizii pot fi extrem de eficienti.
Tratamentul cauzei principale a pericarditei este esential si se va face in functie de gravitatea bolii.

O alta optiune de tratament este pericardiocenteza. Aceasta este o procedura care implica introducerea unui ac subtire,
prin peretele toracic, direct in sacul pericardic, pentru a se drena o parte din lichidul prezent. Uneori, procedura este
utilizata si in depistarea cauzelor pericarditei, prin analiza lichidului drenat.
In cazuri grave sau recurente, bolnavul poate avea nevoie fie de pericardiotomie (medicul va taia o gaura in sacul
pericardic) sau pericardectomie (eliminarea completa a sacului pericardic).

Complicatiile pericarditei
- Tamponada cardiaca. Atunci cand exista o cantitate mare de lichid in sacul pericardic, poate exista o presiune
accentuata asupra inimii, impiedicand-o sa functioneze corect. Acest lucru este o urgenta medicala si trebuie tratata ca
atare. Aceste simptome tind sa fie nespecifice, dar pot include dificultati de respiratie si probleme in exercitarea
activitatilor zilnice.
- Pericardita constrictiva. Daca inima sau sacul pericardic sunt lezate ca urmare a unei traume sau a unei boli care
afecteaza zona, pot exista deficiente de spatiu. Aceste deficiente de spatiu pot ingreuna activitatea inimii de a se extinde
pentru a colecta sange din organism. Sangerarea in pericard, din cauza unui traumatism sau interventie chirurgicala sunt
cele mai frecvente cauze de pericardita constrictiva.