Iona

-caracterizaren orice oper epic, se relateaz fapte, ntmplri, evenimente, de ctre un

narator, prin intermediul persoajului. Acesta este o figur simbolic in universul
creaiei, trind n spaiul ficional creat de autor, dup Booth personajul fiind: o
versiune purificat, extrem de rafinat, mai sensibil si mai perceptibil decat ar
putea s fie orice om real.
Personajul, homo fictus, fiina imaterial, care exist n i prin aciuni, n i
prin cuvinte, se insinueaz n interiorul operei literare prin intermediul unui narato.n
piesa de teatru Iona, Marin Sorescu renunta la atributele lui de omniscen i
omiprezen ale naratorului obiectiv,prefernd perspectiva auctorial, ce permite
accesul nelimitat n contiina personajului. Astfel, naratorul personaj, Iona, se instituie
ca o for emergent de putere nc din titlu, fiind un personaj eponim; titlul trimite
la mitul biblic a lui Iona, prorocul revoltat, care se ntoarce la calea sa dup cele trei
zile de pocin i recluziune n burta unui chit. Iona accentueaz cuprinderea n
nume a eului, n vechea acceptiunde de IO domnul, stpnul (n drama lui
Marin Sorescu, l poate simboliza pe stpnul mrii) la care se adaug un Na
egal cu IA, aa cum n final va proceda, lundu-se cu sine. Dup mobilitatea
lui n cadrul naraiunii, Iona este un personaj mobil, dinamic, care se schimb
profund pe parcursul naraiunii. Dup complexitatea psihologic, distingem, de
asemenea, un personaj rotund, multidimensional, avnd capacitatea de a
surprinde cititorul n mod convingtor, prin reacii imprevizibile, gesturi i atitudini
memorabile; Iona apare ntr-o tripl ipostaz: de pescar,de cltor i de auditoriu, ntro armonie polifonic.
Modalitatea artistic, prin care naratorul i contureaz personajul,
reliefndu-i trsturile fizice si morale, este caracterizarea; prin aceast
modalitate dual, folosind mijloace directe i indirecte, naratorul exprim funcia
axiologic a acestuia.
Discursul dramatic este realizat sub forma unui monolog dialogat, cu accente
lirice, in care Iona se dedubleaza, jucand doua roluri, al sau si al sinelui sau.
n Tabloul I, protagonistul, Iona, st n gura petelui , fiind ntors cu spatele spre
ntunericul din fundul gurii acestuia. El doreste sa ating absolutul, dar se lasa ispitit in
drumul cautarii de tot felul de iluzii. Idealul acestuia este sa prinda pestele cel mare,
iar cateodata cand nu are noroc incearc n acvariu, lucru ce sugereaza incercarea
omului de a se multumi cu o copie infidela a idealului sau, punctand problema
resemnarii. Apaplina de nadefrumos colorate face aluzie la tentatiile vietii, la
capcanele amagitoare de care omul trebuie sa treaca detasat.n acest moment, Iona
ignor pericolul. Gestul su disperat din finalul primului tablou, cnd ncearc s
opreasc flcile, vine prea trziu, iar strigtul zadarnic, Ajutoooor!, este o
confirmare. Fiecare fiin poart o dubl identitate: este vnat i vntor, jucrie a
destinului i destin. Singura posibilitate de ieire din acest lan o reprezint doar
capacitatea de contemplare linitit a omului. n Tabloul al-II-lea se desfoar una
dintre cele mai senine secvene ale lui Marin Sorescu, dei are loc n ntuneric, iar
vocea personajului exprim doar asumarea condiiei sale de prizonier n pntecul
monstrului. i nu transmite adevruri linititoare. Astfel, Iona i ia rmas bun de la
lume, de la spaiul de afar. El devine lucid, cunoate. Cu alte cuvinte, se cunoate pe
sine n spirit socratic. Cu scopul de a compensa pierderea libertii, destinul i ofer lui
Iona abundena. Pescarul nu mai respect circuitul naturii n care se integrase i
spintec burta petelui. n Tabloul al III lea, acesta rememoreaz cateva aspecte din
viata sa, ca orice om aflat in perspective mortii.Ideea de geneza este evidentiata de
prezenta mamei, dar si a sotiei si copiilor. Dorind sa le scrie acestora si neavand
instrumentele necesare scrisului, Iona recurge la un gest unic si isi taie cu cutitul o
bucata de piele din podul palmei stangi si scrie apoi cu sange. Aceasta scena se
petrece in mod firesc pentru Iona, care caut orizonul limpede, distruge limitele i
distanele, trecnd la un demers lucid i net. Tabloul al IV lea reprezinta barba lui
Iona care rsare la gura grotei, lung i ascuit, fiind un indice de timp: a trecut

parc o viat de cnd omul ncearc s gseasc soluia. Spintecndu-i propriul

abdomen, Iona crede c a gsit soluia. Amintindu-i numele, se regsete, n sfrit,
i pornesc mpreun, dar n sens invers drumul pe care l-au parcurs. A murit Iona-Tatl
i s-a nscut Iona-Fiul. Acest gest este o incercare de eliberare, de negare a tot ceea
ce este material, spunandu-si Razbim noi cumvala lumina, semnificnd interorizarea,
cutarea adevrului n sine nsui. Astfel, sinuciderea lui Iona este o tentativ a omului
de integrare n Absolut.
In opinia mea, Iona auce o nnoire radical a personajului n tatrul modern, care se
descopera pe parcursul vietii, fiind un simbol al cunoasterii absolute. De asemenea,
experienta sa se reduce la tema libertatii, in stransa legatura cu cea a sperantei. Iona
incearca sa se elibereze si sa se departeze de societatea, care isi vede doar propriile
interese.