Sunteți pe pagina 1din 2

JURNAL DE TEORII

1.Teorii psihodinamice:
Din punctul meu de vedere, aceasta teorie se poate regasi in viata fiecarui individ. Cu totii am fost
marcati la un moment dat de un anumit incindent. De exemplu, cand aveam varsta de aproximativ 5
ani, plimbandu-ma cu familia pe strada, am fost martora la un accident dintre o motocicleta si o masina.
Intelegand ca cel mai grav afectat a fost cel care conducea motocicleta si realizand ca acestea sunt niste
mijloace de transport nesigure, chiar si in ziua de astazi imi este teama de ele.
Cand aveam varsta de 5 ani, cu scopul de a ma proteja, mama ma atentiona de cate ori avea
ocazia, sa am grija sa nu ma aplec peste balcon pentru ca astfel voi risca sa cad si sa mor. Chiar si
acum, dupa mai bine de 10 ani, eu continui ma visez cazand si murind, de aici provenind si teama mea
de inaltimi.
Jucandu-ma cu fratele meu, cand aveam varsta de 3 ani, acesta m-a inchis in lift, iar eu nu am mai
putut sa ies timp de 5 minute. Din cauza fricii simtita atunci, acum imi este teama de spatiile mici si
inguste. De fiecare data cand ma aflu intr-un astfel de loc imi este foarte greu sa respir si devin foarte
stresata.

2.Teoria comportamentalista:
Fiind eleva in scoala generala, au existat dati cand, nefiind mandra de rezultatele obtinute in
lucrarile date de profesori, mi-am mintit parintii in legatura cu acestea. In majoritatea timpului ori
minteam ca acele lucrari nu au fost corectate, ori adaugam puncte in plus acestora. Atunci cand am fost
prinsa mintind, simplul fapt ca mi-am dezamageam si suparat mama, m-a facut sa regret nespus gestul
facut, si sa nu il mai repet.
Pentru a ma motiva sa ma comport frumos, ori de cate ori eram cuminte, mama ma rasplatea
cumparandu-mi ceva ce imi doream foarte mult in momentul respectiv. In timp, am invatat sa am un
comportament educat, fara a mai fi rasplatita material pentru efortul depus, intelegand ca un
comportament pozitiv poate aduce si recompense spirituale.
Atunci cand comportamentul meu nu era unul favorabil, pemtru a ma educa, parintii imi
interziceau sa ies afara timp de cateva zile, sau sa vizionez programele de televiziune preferate de mine.
Aceste interdictii ma faceau sa imi realizez greseala, si sa incerc pe cat posibil sa nu o mai repet
niciodata.
3. Teoria centrata pe client:
Este un fapt bine cunoscut ca familia este cea care marcheaza cel mai mult viata unui individ,
deoarece aceasta este ambientul in care individul creste si se maturizeaza.
Pentru mine, familia este cel mai important element din viata mea, educatia oferita de parinti

reprezentand cel mai de pret lucru pe care l-am primit in decursul anilor.
Ori de cate ori intampinam o problema, parintii imi acordau spatiul necesar pentru a o depasi, avand
incredere ca ma pot descurca si singura. De exeplu, atunci cand intram intr-un conflict cu o persoana
apropiata mie, ei ma ascultau, dar imi lasau mie puterea de a alege calea cea mai potrivita pentru
rezolvarea acestuia.
Nu numai familia mi-a oferit libertatea de a lua decizii, ci si pretenul meu. Atunci cand o problema
ma apasa, el imi ofera ajutorul lui oferindu-mi sustinere. Un exeplu concludent ar fi momentul in care
am aplicat la facultate, si am fost pusa in situatia de a alege intre a pleca in Anglia, sau a veni in
Bucuresti pentru a-mi continua studiile aici. Desi alegerea oricarei variante a fost grea pentru mine, el a
incercat sa nu ma influenteze astfel incat decizia sa imi apartina in totalitate.

4. Teoria cognitiva:
Nu de putine ori am amplificat esecurile de care m-am ivit, am generalizat, am dramatizat sau am
gandit intr-un mod absolutist. De exemplu, cand eram copil, daca nu primeam ce doream afirmam cu
tarie ca nimeni nu ma iubeste.
Desi nu sunt o persoana supertitioasa, cred cu tarie inca, faptul ca atunci cand dau un examen imi
este absolut necesar sa port inelul norocos, si sa spun o anume fraza care sa ma ajute sa ma relaxez si
sa iau o nota buna.
Nu doar ca am supertitiile mele proprii, dar am si o tendinta de a-mi amplifia esecurile. De
exemplu, atunci cand am picat examenul de conducere, desi toata lumea imi spunea ca va fi bine si ca
voi lua carnetul, eu consideram ca nu pot sa fac asta si ca fac totul gresit.
Ca orice persoana, am avut si momente in care mi-am aumat o responsabilitate care nu imi
apartinea. Ori de cate ori mama se certa cu fratele meu, iar eu o vedeam trista, consideram ca este vina
mea ca s-a ajuns in acea situatie, desi eu nu aveam nici o vina.
5. Teoria existentialista:
Gandindu-ma la aceasta teorie, am realizat ca si eu am intampinat situatii care mi-au provocat
neliniste. O astfel de situatie ar fi aceea cand, una dintre cele mai drage persoane mie, unchiul
meu , a murit intr-un accindent de masina. Moartea lui subita nu mi-a provocat doar o tristete
teribila, ci in acel moment am realizat ca viata se poate termina oricand, fara ca eu sa pot hotara
cand se termina, devenind astfel neputincioasa in fata mortii.
O alta situatie intalnita de mine, este cea cand mama mea a fost operata de hernie de disc, si
inainte de efectuarea operatiei a facut semipareza. In acel moment am realizat ca timpul este
ireversibil si ca in orice moment ti se poate intampla ceva care in cel mai rau caz te poate costa
viata. Acel gand ca mai am multe de invatat de la ea, si ca timpul petrecut impreuna era
suficient pentru mine, m-a facut pentru o lunga perioada de timp sa imi doresc atat de multe de
la ea incat sa nu stiu cum sa le ordonez sau cu ce sa incep.

6. Teoria rezolvarii de probleme: